Fond funciar. Hotărâre din 16-02-2012, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-02-2012 în dosarul nr. 334/2012
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
D E C I Z IA NR. 334
Ședința publică din data de 16 februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. N. M.
Judecător: V. E.-L.
Judecător: G. F.-F.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., pârâta Direcția S. S. și intervenienții în nume propriu I. Gh. N. – decedat – moștenitorii fiind I. G. și I. D. D. și I. P. G. împotriva sentinței civile nr. 185/03.02.2011 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind reclamanta M. D., pârâta C. C. de fond funciar V. și intervenienții în nume propriu I. M. și N. G. prin mandatar I. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurenta-intervenientă în nume propriu I. G., intimata-reclamantă M. D. și recurentul intervenient I. D. D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, recurentul-intervenient I. D. D. depune la dosar, în copie, certificatul său de naștere și cartea de identitate, precum și copia certificatului de naștere și cartea de identitate ale fratelui său, recurentul-intervenient I. G. O..
Întrebat fiind, recurentul-intervenient I. D. D. arată că dorește să continue procesul în locul tatălui său decedat. Totodată, precizează că nu mai are alte probe de solicitat.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de solicitat.
Având în vedere că nu mai sunt formulate alte cereri, invocate alte excepții și de administrat alte probe, instanța că constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Recurentul-intervenient I. D. D. solicită admiterea recursului declarat de tatăl său pentru motivele arătate în petiția de recurs.
Intervenienta în nume propriu I. G. solicită admiterea recursului său așa cum a fost formulat. În ceea ce privește recursul declarat de către I. N. – decedat și continuat de moștenitorii acestuia, solicită admiterea recursului. Cu privire la recursul declarat de către C. Județeană de F. F. S., arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al acestuia.
Reclamanta intimată M. D. arată lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului declarat de către I. N. – decedat și continuat de moștenitorii acestuia. Totodată, arată că este de acord cu recursul declarat de către intervenienta I. G.. În ceea ce privește recursul declarat de către C. Județeană de F. F. S., solicită respingerea acestuia.
Recurtenul-intervenient I. D. D. solicită admiterea recursului declarat de către intervenienta I. G..
Având pe rând cuvântul, părțile prezente solicită respingerea recursului declarat de către pârâta Direcția S. S..
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
P. Hotărârea nr. 541 din 21 iulie 2010 dată de C. județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privata asupra terenurilor S., a fost respinsă contestația formulată de M. D. prin care aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,4115 ha teren cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitoare după defuncții: I. N. și I. P. ( P. ).
În acest sens s-a reținut că nu s-au depus acte doveditoare ale vocației succesorale după defuncții: I. N. și I. P. ( P.), nu s-a făcut dovada continuității dreptului de proprietate, respectiv dovada preluării terenului, în mod abuziv, la stat, conform extrasului de carte funciară depus la dosar și nu se face identificarea în amenajamentul silvic, pe vechiul amplasament, așa cum prevăd legile fondului funciar, în vederea întocmirii, procesului verbal de vecinătate, pentru terenul cu vegetație forestieră solicitat.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 31 august 2010, a formulat plângere reclamanta M. D., solicitând ca – în contradictoriu C. județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privata asupra terenurilor S., Comisia comunală de fond funciar V. și Direcția S. S. – să se dispună anularea acesteia și să i se reconstituie dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 7,4115 ha teren cu vegetație forestieră, situată în . de Obște la locul numit „Miclăușa C.Brazilor”, după autorii I. N. și I. P. ( P. ).
În motivarea plângerii s-au arătat următoarele:
Ea este moștenitoarea celor doi defuncți și conform adresei nr.1181 din 11 martie 2008 eliberată de Direcția Județeană S. a Arhivelor Naționale, I. P. ( P. ) figurează în tabloul Obștei de pădure V., la criteriul 9 cu suprafața de ½ din totalul de 14 ha și 8.230 m.p..
Această suprafață de teren i-a aparținut defunctei respective, fiind moștenit de la părinții săi, în timp ce I. N. era soțul său.
P. urmare, reclamanta a arătat că în mod greșit i s-a respins contestația, ținând seama că defuncta, I. P. ( P. ) – soția lui N. I., a avut pădure proprie. În același timp, reclamanta a arătat că în ceea ce o privește pe I. P., aceasta avut doi copii, respectiv: I. D. și I. N..
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
În acest sens s-au depus la dosar: copia extrasului nr.1181 din 11 martie 2008 emis de Direcția Județeană S. a Arhivelor Naționale, copia( în limba germană ) după tabelul privind obștea pădurilor din V. ( unde la crt.204 figurează I. D. a lui N., iar 206 I. P. a lui N.).
C. județeană de fond funciar S. prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 258 ) și-a menținut punctul de vedere exprimat în cuprinsul hotărârii a cărei anulare se solicită.
P. întâmpinările depuse la dosar ( fila 58 - 60 ) Direcția S. S. a solicitat respingerea plângerii, susținând că reclamanta nu a făcut dovada că autorul său I. N. ar fi avut teren cu vegetație forestieră și de asemenea nu s-a făcut dovada că ea ar avea vocație succesorală după defuncții: I. N. și I. P. ( P. ) și nici că acestora le-ar fi fost luat teren în mod abuziv de către stat la actul de naționalizare.
C. de fond funciar V. nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la acțiunea formulată.
P. cererea intitulată „reconvențională” și apoi precizată ca cerere de intervenție ( fila 264 – 265 dosar ), I. Gh.N. și I. G., au solicitat – la rândul lor – să li se reconstituie ( alături de reclamantă ) dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren menționată de reclamantă în acțiune, întrucât și ei sunt moștenitori ai autorilor deposedați, susținând că I. A. a lui N. a fost bunica lor.
La data de 8 decembrie 2010, I. M. și N. G., au formulat o cerere de intervenție în interes personal ( fila 270 dosar ), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate și pentru ei – alături de reclamanta din prezenta cauză, după I. P. a lui N., întrucât sunt moștenitori după N. M. născută I. ( decedată la 03 septembrie 2010 ) și care a fost verișoară cu reclamanta.
Reclamanta nu s-a opus admiterii cererilor de intervenție.
P. sentința civilă nr. 185 din 3 februarie 2011, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis plângerea formulată de M. D. și cererea de intervenție introdusă de intervenienții: I. Gh. N., I. P.G., I. M., și N. G., și în consecință: a modificat hotărârea nr. 541 din 21 iulie 2010 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii județului S. și a reconstituit în favoarea reclamantei și a intervenienților dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 7,4115 ha teren cu vegetație forestieră în calitate de moștenitori după autorii: I. N. și I. P. ( P. ).
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit adresei nr.3792 din 18 iulie 1966 ( fila 295 dosar ) fostul Consiliul Popular al comunei V. îi comunică numitului I. G. a lui N. că au fost comasate, prin bornare și preluată din proprietatea particulară a bunicilor săi, următoarele suprafețe de terenuri amplasate în .> - de la bunicul I. N. I. suprafața de 10 ha și 1708 m.p. teren pădure, 16 ha și 6665 m.p. teren pășune împădurită, iar de la bunica P. I. a lui N. suprafața de ½ din 14 ha și 8230 m.p. teren pădure din trupul de pădure al Obștilor Miclăușa – Coasta de Brazilor.
Conform extrasului nr.1181 din 11 martie 2008 emis de Direcția Județeană S. a Arhivelor Naționale, din Tabloul Obștei de pădure V. din anul 1928 întocmit de Judecătoria Mixtă V. ( fila 9 și 320 dosar ), în trupul de pădure Miclăușa C. Brazilor, la nr.crt.9, figurează P. N. I. cu ½ din 14 ha și 8230 m.p. teren pădure.
Din examinarea documentației depuse în fața Comisiei de fond funciar V. ( depus în copie la prezenta cauză ) reiese că atât reclamanta cât și intervenienții au formulat cereri în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate după autorii menționați în plângere.
În raport de actele de stare civilă depuse la dosar ( certificat de naștere, căsătorie și deces ) și conform arborelui genealogic, instanța a reținut că părțile au făcut dovada calității lor de moștenitor, în raport de autorul după care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate și că s-au mai depus la dosar: copia planului de amplasament parcelă pădure în planul amenajistic silvic, a planului de încadrare în zonă și a planului de situație întocmite de inginer L. D. S. (fila 275 – 278 ).
Împotriva sentinței mai sus menționate au formulat recurs pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., pârâta Direcția S. S. și intervenienții în nume propriu I. Gh. N. – decedat – moștenitorii fiind I. G. și I. D. D. și I. P. G..
În motivarea recursului său, pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., a arătat că prin Hotărârea nr. 541/21.07.2010, a respins contestația formulată de către M. D., prin care solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,4115 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei V., în calitate de moștenitoare după defuncții I. N. și I. P. (P.), deoarece nu s-au depus acte doveditoare ale vocației succesorale după defuncții I. N. și I. P., nu s-a făcut dovada continuității dreptului de proprietate, respectiv dovada preluării terenului, în mod abuziv, la stat, conform extrasului de C.F. depus la dosar și nu se face identificarea în amenajamentul silvic, pe vechiul amplasament, așa cum prevăd legile fondului funciar, în vederea întocmirii procesului-verbal de vecinătate pentru terenul cu vegetație forestieră.
A mai arătat că, operațiunea de reconstituire a dreptului de proprietate necesită analizarea unui număr de trei elemente:
Calitatea persoanei care solicită, prin cerere, reconstituirea dreptului de proprietate.
Documentele depuse, prin care se face dovada dreptului de proprietate și a eluării la stat a terenului solicitat, identificarea vechiului amplasament a fostei proprietăți care, in cazul terenurilor vegetație forestieră se realizează și prin identificarea în amenajamentul silvic a terenului cu vegetație forestieră care face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
Deosebit de aceasta, la art. 39 alin (2) din H.G.R. nr. 890/2005, se prevede în mod expres obligația de a se „solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termen legal, schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat ratificare realizată și însușită de către comisiile locale.
A mai precizat că instanța de fond în mod greșit a reconstituit o suprafață de teren cu vegetație forestieră fără a verifica dacă, planul de amplasament, planul de încadrare în zonă și planul de situație depuse la dosarul cauzei de către reclamanți este însușit de către comisia locală de fond funciar în a cărei rază teritorial-administrativă se află terenul; respectiv, comisie de la care putea solicita relații cu privire la situația juridică a terenului solicitat, precum și dacă suprafața indicată în fața instanței corespunde cu vechiul amplasament.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă și prevederile legilor fondului funciar și regulamentele de aplicare ale acestora.
În motivarea recursului său, pârâta Direcția S. S. a arătat că, petenții au formulat plângere la Legea 1/2000, cu modificările și completările ulterioare împotriva Hotărârii nr. 541/21.07.2010 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., solicitând desființarea acesteia și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,4115 ha teren cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitori după autorii deposedații I. N. și I. P. (P.).
A mai arătat că, instanța de fond prin sentința recurată a admis acțiunea petenților și le-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 7,4115 ha teren cu vegetație forestieră. Soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică fiind dată cu încălcare vădită a vederilor legilor fondului funciar.
Astfel, conform prevederilor art. 24 alin (1) din Legea nr. 1/2000 cu modificările ulterioare, „reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice și juridice, după caz, moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente" iar conform alin. (2) din același articol „se exceptează de la constituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foștilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu edificările și completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie". De asemenea art. 39 alin. 2 din Hotărârea nr. 890/2005 prevede în mod expres, obligația comisiilor locale de fond funciar de a se solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate termen legal, schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat".
În reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, identificarea vechiului amplasament este o cerință obligatorie, așa cum s-a stabilit și prin Minuta din data de 10.03.2010 a Comisiei de unificarea practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale, conform căreia în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate se impune stabilirea situației juridice actuale a vechiului amplasament, în acest mod verificându-se dovezile privind continuitatea proprietății și eventualele reconstituiri în favoarea altor persoane.
Așa cum rezultă din prevederile art. 24 alin 1 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și ale 39 alin. 2 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 90/2005, petenții trebuiau să facă identificarea vechiului amplasament al terenului solicitat în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, să facă dovada că acesta este teren cu vegetație forestieră cuprins în amenajamentul silvic și să stabilească dacă acesta este liber sau ocupat fiind pus în posesie altor persoane cărora li s-a reconstituit anterior dreptul de proprietate.
Deși în cauză a fost depusă copia unui plan de amplasament parcelă pădure planul amenajistic, a planului de încadrare în zonă și a planului de situație, acesta a fost făcut în mod unilateral de către reclamanți, nu este însușit de către deținătorul legal al terenului, respectiv Direcția S. S. prin Ocolul Silvic V., nu se face o suprapunere a acestuia peste harta amenajistică pentru a indica U.P., și u.a., și nu stabilește dacă terenul este liber sau ocupat fiind pus în posesie altor persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar, iar în acest din urmă caz cine sunt proprietarii terenului și în baza căror titluri îl dețin.
Mai mult de atât, prin acesta, petenții nu fac dovada faptului că acesta este amplasamentul deținut de autorii lor deoarece nu a fost făcută o suprapunere a hărții amenajistice peste harta cadastrală pentru a se constata dacă terenul identificat se suprapune peste parcelele funciare deținute de autorii lor, avându-se în vedere faptul că în zonă există Carte Funciară.
În drept, au invocat dispozițiile art. 304 punctele 7,8 și 9 și art. 3041 Cod Procedură Civilă.
În motivarea recursului lor, intervenienții în nume propriu I. Gh. N. și I. P. G. au arătat că instanța de fond în mod greșit a reconstituit dreptul de proprietate în mod separat pentru ambii intervenienții I. M. și tatălui ei N. G., care fac parte comună și integrantă din familia defunctei N. M. a lui N. G.:
Au mai precizat că ei, intervenienții I. N. și I. G. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și după străbunicul lor biologic, I. N. a lui I., care a fost deposedat abuziv și ilegal de către fostul regim comunist ale R.P.R. cu suprafața de 10 hectare și 1700 mp teren împreună cu pășune împădurită – 16 hectare și 6665 mp, făcând în acest sens dovada proprietăților și comasărilor abuzive de la autorul lor I. N. a lui I. și soția sa I. P..
În drept, au invocat dispozițiile art. 16,21, 24, 30, 31, 44, 46, 47, 51 și 52 din Constituția României, Legile fondului funciar în vigoare nr. 247/2005, nr. 1/2000 și nr. 18/1991.
D. cum rezultă din certificatul de deces de la f.24-ds. recurs, recurentul-intervenient în nume propriu I. N. a decedat la data de 20 mai 2011 iar moștenitori legali după acesta au rămas fiii săi, I. D.-D. și I. G.-O., după cum rezultă din actele de stare civilă depuse în copie la f. 41-44 ds. recurs.
P. încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2012 au fost introduși în cauză în calitate de recurenți intervenienți în nume propriu, I. D.-D. și I. G.-O., moștenitorii legali ai recurentului decedat.
Analizând recursurile declarate în cauză, tribunalul reține următoarele:
În motivarea recursului său, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a arătat faptul că părțile nu au depus acte doveditoare ale vocației succesorale după defuncții I. N. și I. P. iar instanța de fond a admis acțiunea încălcând prevederile legale în materie, care stipulează că reconstituirea dreptului de proprietate se face pentru foștii proprietari deposedați sau moștenitorii acestora, pe vechiul amplasament, în structura de proprietate existentă în momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist.
Pârâta-recurentă a mai arătat faptul că petenții nu prezintă acte doveditoare a proprietății din perioada în care terenurile forestiere au fost preluate abuziv de către stat după autorii sus menționați, în condițiile în care extrasul nr. 1181/2008 emis de către Direcția Județeană S. a Arhivelor Naționale este la nivelul anului 1928.
În motivarea recursului său, pârâta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva- Direcția S. S. a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea vădită a prevederilor legilor de fond funciar și anume a prevederilor art. 24 al.1 și 2 din Legea nr. 1/2000, a art. 39 al. 2 din H.G. nr. 890/2005, având în vedere că petenții nu au dovedit că acesta este vechiul amplasament deținut de autorii lor, nu s-a făcut dovada continuității proprietății, nu s-a făcut dovada că acesta este teren cu vegetație forestieră cuprins în amenajamentul silvic și nu s-a stabilit dacă vechiul amplasament este liber sau a fost atribuit legal altor persoane.
În temeiul art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul constată în primul rând că instanța de fond a soluționat cererile de intervenție în interes propriu formulate de I. Gh. N., I. P.G., I. M. și N. G. cu încălcarea dispozițiilor art. 52 și următoarele Cod pr. civilă.
Astfel, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a cererilor de intervenție în interes propriu, așa cum prevăd dispozițiile art. 52 Cod pr. civilă, iar din actele și lucrările dosarului nu rezultă dacă aceste cereri de intervenție au fost comunicate măcar tuturor pârâților, în vederea respectării principiului contradictorialității și al dreptului de apărare.
Acest aspect era deosebit de important în soluționarea pricinii, având în vedere că doar dacă cererea de intervenție este încuviințată în principiu, instanța este învestită cu judecarea cererii terțului iar acesta din urmă devine parte în proces.
Pronunțarea asupra admisibilității în principiu a cererilor de intervenție era necesară și pentru a vedea dacă, în raport de natura litigiului principal cu care instanța a fond învestită și anume, o plângere împotriva Hotărârii nr. 541 din data de 21 iulie 2010 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. prin care s-a respins contestația formulată în mod exclusiv de reclamanta-intimată M. D., o cerere de intervenție voluntară principală era admisibilă, având în vedere și faptul că din actele și lucrările dosarului, nu rezultă dacă intervenienții în interes propriu au urmat sau nu procedura prealabilă administrativ-jurisdicțională reglementată de legile de fond funciar pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren în litigiu.
Or, procedând la soluționarea directă a cererilor de intervenție în interes propriu prin hotărâre, fără a lămuri aspectele susmenționate, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii și nu a cercetat fondul cauzei, având în vedere că nu se poate verifica întinderea dreptului la reconstituire pentru fiecare solicitant în parte, fără elucidarea acestor aspecte procedurale.
D. cum rezultă din dispozițiile art. 24 al. 1 din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice și juridice sau, după caz, moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente.
Din prevederile acestui text de lege și ale celorlalte dispoziții legale aplicabile în materie de fond funciar rezultă că legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor tuturor moștenitorilor fostului proprietar deposedat, dar cu respectarea normelor de drept comun referitoare la proximitatea gradului de rudenie și a claselor de moștenitori, cu condiția să fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, să fi urmat procedura prealabilă de reconstituire prevăzută de legile de fond funciar, să fi dovedit calitatea de proprietar deposedat a autorului lor în sensul prevăzut de art. 3 al. 5 din Legea nr. 1/2000 și vocația succesorală concretă după autorii lor.
Tribunalul constată, în primul rând, că la dosar nu au fost depuse actele de deces ale proprietarilor inițiali după care se solicită reconstituirea, I. N. și I. P.( P.), pentru a vedea când a fost deschisă succesiunea după fiecare autor în parte și cine avea calitatea de succesibil după aceștia. De asemenea, la dosar nu s-au depus acte de stare civilă cu care să se facă dovada vocației succesorale concrete succesive directe ai ascendenților reclamantei-intimate M. D. și ale intervenienților în nume propriu după defuncții I. N. și I. P.( P.), pentru a vederea dacă solicitanții au calitatea de moștenitori îndreptățiți la reconstituire în sensul prevăzut de art. 13 al. 2 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin H.G. nr. 890/_.
La dosarul cauzei a fost depusă în copie o adresă a unui expert în dosarul nr. 1167/1964 ce a avut ca obiect partajul succesoral după defuncta I. A., dosar în care au fost părți și I. E.( autorul direct al lui M. D.), I. Licheria și I. G. a lui N.( autorul direct al intervenienților în nume propriu I. D.-D. și I. G.-O.)(f.163-vol.I-ds. fond).
Tribunalul reține că ar fi fost utilă soluționării cauzei depunerea la dosar a hotărârii pronunțate în dosarul de partaj nr. 1167/1964( dacă aceasta există) pentru a verifica vocația succesorală concretă succesivă a autorilor părților după defuncții I. N. și I. P.( P.), suprafețele de teren care au existat în patrimoniul autorilor și continuitatea proprietății până în momentul deposedării, mai ales că, în recursul lor, intervenienții I. G., I. D.-D. și I. G.-O. au contestat întinderea dreptului la reconstituire a intervenienților-intimați N. G. și I. M..
Or, procedând la soluționarea cauzei fără elucidarea acestor aspecte, instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, mai ales că unul din motivele pentru care a fost respinsă contestația lui M. D. prin Hotărârea nr. 541 din data de 21 iulie 2010 a Comisiei Județene S. a fost faptul că nu s-au depus acte doveditoare ale vocației succesorale după defuncții I. N. și I. P.( P.) și nu s-a făcut dovada continuității dreptului de proprietate, respectiv dovada preluării terenului, în mod abuziv, la stat, conform extrasului de carte funciară depus la dosar.
Din prevederile art. 24 din Legea nr. 1/2000 rezultă că de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație forestieră beneficiază persoanele fizice sau juridice care au fost deposedate de aceste terenuri sau moștenitorii acestora, prevederile acestui text de lege instituind principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, dacă terenurile solicitate sunt libere sau dacă prin lege nu se dispune altfel.
De asemenea, reconstituirea dreptului de proprietate se va face avându-se în vedere structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist.
D. cum rezultă din prevederile art. 6 al.1 din Legea nr. 1/2000, la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege iar de prevederile acestui text de lege este obligată să țină seama și instanța învestită cu o plângere îndreptată împotriva unei hotărâri a comisiei județene.
Tribunalul constată că instanța de fond a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 7,4115 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea reclamantei și al intervenienților fără a proceda la identificarea topografică și cadastrală a vechiului amplasament al suprafeței de teren solicitate și nici nu s-a făcut dovada că această suprafață de teren este liberă sau a fost atribuită legal altor persoane, având în vedere dispozițiile art. 2 al.1 din Legea nr. 1/2000, planul de amplasament, planul de încadrare în zonă și planul de situație întocmit de inginerul L. D. S. depuse la dosar în primă instanță, nefiind suficiente pentru lămurirea acestor aspecte.
D. cum rezultă din dispozițiile art. 61 al. 1 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin H.G. nr. 890/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face, pe vechile amplasamente, din suprafețele de teren cu destinație forestieră cuprinse în amenajamentele silvice și din terenurile cu destinație agricolă acoperite cu vegetație forestieră (pășuni împădurite, tufărișuri, zăvoaie și altele asemenea). Reconstituirea se va face având în vedere structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist.
Or, în cauză nu s-a făcut identificarea în amenajamentul silvic, pe vechiul amplasament, al suprafeței de teren solicitate iar planul de amplasament, planul de încadrare în zonă și planul de situație întocmit de inginerul L. D. S.
nu sunt însușite de comisia locală de fond funciar și de Direcția S. S. și de asemenea, nu s-a făcut dovada că terenul solicitat se suprapune cu parcelele funciare deținute de autorii părților, motivele de recurs invocate de pârâtele recurente cu privire la aceste aspecte fiind întemeiate.
În sprijinul cererii sale de reconstituire, reclamanta M. D. a invocat existența extrasului de carte funciară nr. 1181/11 martie 2008 din tabloul Obștii de pădure V. întocmit în anul 1928 de Judecătoria Mixtă V. în care se arată că P. N. I. figura cu 1/2 din 14 ha 8230 mp la nr. crt.9 din trupul de pădure Miclăușa C. Brazilor( f. 9-vol. ds. fond).
Tribunalul constată că în cauză nu s-a făcut dovada continuității succesive a proprietății autorilor reclamantei asupra suprafeței de teren înscrise în cartea funciară din anul 1928 până în momentul deposedării, adresa nr. 3792 din data de 18 iulie 1966 a fostului Consiliu Popular al comunei V., jud. S., fiind relevantă dar nu suficientă în acest sens, recursurile declarate de pârâtele-recurente fiind întemeiate și cu privire la acest aspect
Cum nelămurirea aspectelor sus invocate echivalează cu necercetarea fondului cauzei iar pentru elucidarea acestor împrejurări este necesară administrarea de probe, tribunalul constată că se impune admiterea recursurilor declarate în cauză de către pârâte, casarea în totalitate a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
De asemenea, pentru asigurarea unei judecăți unitare și având în vedere că în recursul lor, intervenienții în nume propriu I. D.-D. și I. G.-O. și I. P. G. au arătat că, instanța de fond, în mod greșit a reconstituit dreptul de proprietate în mod separat pentru ambii intervenienții I. M. și tatălui ei N. G., care fac parte comună și integrantă din familia defunctei N. M. a lui N. G., contestând întinderea dreptului la reconstituire a intervenienților-intimați, tribunalul va admite și acest recurs, urmând ca în rejudecare, instanța de fond să analizeze și aspectele invocate de aceștia, în funcție de soluția ce se va da asupra admisibilității în principiu a cererilor de intervenție.
În conformitate cu dispozițiile art. 315 al. 1 Cod pr. civilă, în rejudecare, instanța de fond se va pronunța asupra admisibilității în principiu a cererilor de intervenție, după ascultarea părților și a celui care intervine, așa cum prevăd dispozițiile art. 52 al.1 Cod pr. civilă și va proceda la comunicarea cererilor de intervenție tuturor părților așa cum prevăd dispozițiile art. 52 al. 3 din același text de lege( în ipoteza în care aceste cereri de intervenție vor fi încuviințate în principiu).
De asemenea, se vor solicita actele de deces ale proprietarilor inițiali după care se solicită reconstituirea, I. N. și I. P.( P.), acte de stare civilă cu care să se facă dovada vocației succesorale concrete succesive directe ai ascendenților reclamantei-intimate M. D. și ale intervenienților în nume propriu după defuncții I. N. și I. P.( P.), o copie după hotărârea pronunțată în dosarul de partaj nr. 1167/1964( dacă aceasta există) și o traducere autorizată legalizată în limba română a înscrisului în limba germană depus de reclamantă la f. 10-ds. fond-vol. I.
De asemenea, în rejudecare, instanța de fond va dispune administrarea probei cu efectuarea unei expertize topografice și cadastrale prin care să se identifice și să se măsoare vechiul amplasament al suprafeței de teren solicitate, se stabilească categoria de folosință a acestuia anterior deposedării și în momentul actual și dacă această suprafață de teren face parte din suprafața de 1/2 din 14 ha 8230 mp la nr. crt.9 din trupul de pădure Miclăușa C. Brazilor înscrisă în cartea funciară nr. 1181/11 martie 2008 din tabloul Obștii de pădure V. întocmit în anul 1928 de Judecătoria Mixtă V. și indicată în adresa nr. 3792 din data de 18 iulie 1966 a fostului Consiliu Popular al comunei V., jud. S..
Tot prin expertiza ce se va dispune în cauză, se va stabili dacă vechiul amplasament al suprafeței de teren solicitate este liber sau a fost atribuit legal altor persoane, se va face identificarea în plan parcelar al suprafeței de teren solicitate, identificarea cadastrală și identificarea în amenajamentul silvic al suprafețelor de teren cu destinație forestieră.
De asemenea, în rejudecare, instanța de fond va dispune administrarea de probe pentru a se verifica continuitatea succesivă a proprietății autorilor reclamantei asupra suprafeței de teren înscrise în cartea funciară din anul 1928 până în momentul deposedării, precum și orice alte probe pe care le va considera necesare pentru stabilirea situației de fapt și a justei soluționări a cauzei.
Cum instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului iar modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, pentru motivele de fapt și de drept sus arătate, în temeiul art. 312 al.1, 2, 3, 5 și 61 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile 304 pct. 9 și 3041 Cod pr. civilă, tribunalul va admite toate recursurile declarate în cauză, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Câmpulung-Moldovenesc, pentru asigurarea unei judecăți unitare
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., cu sediul în mun. S., ., nr. 36, jud. S., pârâta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva- Direcția S. S., cu sediul în mun. S., .. 6, jud. S. și intervenienții în nume propriu I. G.-O., domiciliat în comuna Dărmănești, ., I. D. D., domiciliat în Gura Humorului, ., jud. S. și I. P. G., domiciliată în ., ., jud. S. împotriva sentinței civile nr. 185 din data de 3 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta M. D., domiciliată în comuna V., .. 9, jud. S., pârâta C. C. de fond funciar V., jud. S. și intervenienții în nume propriu I. M., domiciliată în mun. S., ., ., . și N. G., domiciliat în ., ., nr. 108, . și prin mandatar I. M., din mun. S., ., ., ..
Casează în totalitate sentința civilă menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. V.E.L.
Jud. B. Gh.
Tehnored. D.E.M.
2 ex.
13.03.2012
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 14-02-2012, Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 376/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
