Fond funciar. Decizia nr. 438/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 438/2013
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 438/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător V. O. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de petentul-recurent D. I. domiciliat în M., nr.2651, CP_,jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.3372 pronunțate la data de 18.09.2012 de către Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații
C. C. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR M.–PRIN PRIMAR-M., CP_, jud. Suceava, C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA SUCEAVA- Suceava, ., nr.36, CP_, jud. Suceava și Z. V. domiciliat în M., nr.2304, CP_,jud. Suceava.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.02.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 14.02.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin Decizia nr. 2154/10.12.2009 a Tribunalului Suceava s-a casat sentința civilă nr. 2634/6.08.2009 a Judecătoriei Rădăuți și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr.2236 /285 din 10.04.2009, petentul D. I. a chemat în judecată intimatele C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M.–prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să desființeze hotărârea comisiei județene nr. 285/12.03.2009 și să reconstituie dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 14 ari la locul „L.”.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în hotărârea contestată s-a specificat că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 40 de ari la locul „L.”, dar, 26 ari s-au reconstituit prin adeverința de proprietate nr. 551/15.10.1991, astfel că, prin prezenta, solicită diferența de 14 ari. Se mai precizează că suprafața solicitată este identică cu pf. 1879/4 din CF 3282 M., proprietar tabular fiind socrii săi, C. N. și C. S.(născută S.) și întreaga suprafață ar reprezenta zestrea soției sale, D. M., făcându-se mențiune cu privire la transferul parcelei din rolul socrului său( anii 1956-1958), în rolul său( anii 1956-1958). Mai învederează instanței că pe rolul său agricol, în anii 1959-1962, a declarat doar 26 de ari din cei 40, ca urmare a cotelor mari care se plăteau în acea perioadă, iar în adeverința de proprietate a fost trecută la locul „V.” pentru că la începutul întovărășirii, proprietarilor de la locul „L.”, li s-a dat în schimb teren pe raza comunei V..
În drept, cererea nu a fost motivată.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, iar instanța este competentă să o soluționeze.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, întrucât hotărârea contestată este legală și temeinică, motivele respingerii fiind detaliate în hotărâre.
C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M.–prin primar, nu a formulat întâmpinare.
În cauză, a formulat cerere de intervenție, în interes propriu și în interesul intimatei Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, Z. V., arătând că suprafața de teren în litigiu a fost reconstituită în temeiul legilor fondului funciar în favoarea autorului său, Z. V., fiind inclus în suprafața de 1,26 ha teren. Se mai arată că acest teren se regăsește și în adeverința de proprietate nr. 184/7.10.1991, fiind eliberat și titlul de proprietate 2335/2006.
În ședința publică din 19 iunie 2009, instanța a respins cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenient, ca inadmisibilă.
În vederea soluționării cauzei, s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Prin sentința civilă nr.2634 din 6 august 2009 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis plângerea dispunându-se anularea hotărârii comisiei județene nr. 285/12.03.2009 și s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea petentului cu privire la suprafața de 14 ari teren, situat la locul „L.”, pe raza comunei M., jud. Suceava și a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenient.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs intervenientul și intimata C. Județeană Suceava.
Prin decizia Tribunalului Suceava nr. 2154/ 10.12.2009 s-au admis recursurile, s-a casat sentința civilă mai sus arătată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că instanța nu a analizat în concret situația juridică a suprafeței de 14 ari teren, situată la locul „L.”, nu a verificat susținerile intervenientului conform cărora terenul în litigiu a aparținut autorilor săi și a fost reconstituit prin adeverința de proprietate menționată anterior.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._, ca urmare a admiterii cererilor de abținere formulate de președinții completelor de judecată.
Petentul și-a precizat plângerea arătând că solicită reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 14 ari, parte din suprafața totală de 40 de ari, identică cu pf. 1879/4 din CF 3282 M., proprietară tabulară fiind S. S., mama soției sale, D. M..
Intervenientul a invocat excepția inadmisibilității și excepția tardivității formulării cererii de reconstituire.
În vederea soluționării cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri și cu expertiza topo-cadastrală.
Prin sentința civilă nr. 3372 pronunțate la data de 18.09.2012 de către Judecătoria Rădăuți, în urma analizei materialului probator administrat în cauză instanța a considerat plângerea neîntemeiată, din următoarele considerente:
În ședința publică din 8 aprilie 2011, instanța a respins excepția inadmisibilității plângerii întrucât în contestația formulată împotriva propunerii comisiei locale se face vorbire de pf 1879/4, iar hotărârea comisiei județene contestată vizează același teren.
În aceeași ședință, a respins excepția tardivității formulării cererii de reconstituire întrucât cererea cu nr. 924 înregistrată la 15.12.1998 a fost formulată în termenul prevăzut de legile fondului funciar.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.924/15.12.1998, defuncta D. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, cu privire la suprafața de 18 ari teren, provenit de la mama sa.
Petenta a decedat la data de 12.10.2004, formulând contestație împotriva comisiei locale petentul, arătând că suprafața de teren solicitată la locul „L.”, se identifică cadastral cu pf. 1879/4 din CF 3282, menționată în totalitate în registrul agricol pe anii 1955-1956 și trecută parțial în adeverința de proprietate nr. 551/15.10.1991, respectiv 26 de ari.
Prin hotărârea comisiei județene nr. 285/12.03.2009, a fost respinsă contestația formulată de petent, întrucât nu s-a făcut dovada continuității dreptului de proprietate, a preluării terenului în mod abuziv la stat, nu s-au depus acte doveditoare ale vocației succesorale și a calității de proprietar deposedat a numitului S. I.. S-a mai apreciat contestația ca fiind lipsită de obiect, întrucât cererea a fost formulată de numita D. M., iar contestația a fost formulată de către petent.
Astfel cum s-a arătat, D. M. a decedat, contestația fiind formulată de către petent, în calitate de moștenitor.
Petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1,02 ha teren conform adeverinței de proprietate nr. 551/15.10.1991, autorului intervenientului accesoriu, Z. V., i s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit adeverinței de proprietate nr. 184/1991 cu privire la suprafața totală de 1,26 ha teren, fiindu-i emis titlul de proprietate 1442/1999, pentru ca, ulterior, prin sentința civilă 466/2000 a Judecătoriei Rădăuți să fie anulat, în parte, în sensul includerii unei suprafețe de 0,12 ha teren situat la locul „L.”.
Pe numele intervenientului accesoriu, Z. V., a fost emis titlul de proprietate nr. 2335/2006, care a fost anulat parțial, prin sentința civilă nr. 1548/2 aprilie 2008 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul excluderii suprafeței de 12 ari teren, care face parte din suprafața de 25 ari teren, extravilan, situată la locul „L.”.
Instanța a reținut că în nici una din cele două cauze nu s-a procedat la o identificare cadastrală a suprafețelor de teren situate la locul „L.”, în prezenta cauză, precizându-se că diferența de suprafață solicitată se identifică cadastral cu pf. 1879/4 din CF 3282 M..
Este de necontestat că proprietar tabular al parcelei 1879/4 de la locul „L.” din CF 3282 M. a fost S. S., căsătorită C., autoarea defunctei D. M. și care a fost înscrisă în cartea funciară în baza RF 1331/1925.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert C. V. M., suprafața parcelei în discuție este de 4216 m.p., nu se află în posesia petentului, ci doar parțial, în limita a 90 m.p, petentul are posesia suprafeței de 5555 m.p., iar intervenientul are posesia suprafeței real măsurată de 3048 m.p. însumând parcelele 1879/2, 1879/8, 1879/9, și 1879/6, suprafața disputată de părți fiind de 1518 m.p.
Același expert a arătat că terenul solicitat nu face parte din pf 1879/4, cu excepția a 90 m.p.
Astfel, suprafața solicitată excede evidențelor funciare, expertul apreciind că identificarea parcelelor 1879/2 și 1879/4 nu a fost făcută corespunzător de către cei care au întocmit planurile de situație.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză, instanța nu a putut ține seama de declarațiile martorilor audiați în primul ciclu procesual și care evident nu pot identifica cadastral terenul în discuție.
Instanța nu a putut ține seama nici de mențiunile registrului agricol, petentul având o poziție oscilantă, arătând că mai întâi solicită teren de la un unchi care a primit termen de la mama sa, ca ulterior să arate că terenul a fost predat în CAP, de autorii săi, însă, nu a fost declarată în totalitate suprafața de la locul „L.”, suprafețele pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate excedând evidențelor funciare.
Prin prisma acestor considerente, instanța a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada că petentul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate și cu privire la diferența solicitată și, în concluzie, a respins plângerea și a admis cererea de intervenție accesorie.
În baza disp. art. 274 C.pr.civ a obligat petentul să-i plătească intervenientului 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare transport.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul Derevleanu I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că a depus în probatoriu copii ale registrelor agricole ( f.10, 11 dosar nr._ ), dar instanța nu a ținut cont de aceste dovezi, indicând că a avut o poziție oscilantă cu privire la proveniența terenului.
Dar, tot instanța, prin încheierea de ședință din data de 8 aprilie 2011, a respins excepția inadmisibilității plângerii, cu motivarea că atât în fața comisiei locale, a comisiei județene cât și în plângerea adresată instanței a făcut constant mențiunea că solicită reconstituirea a parte din p.f. 1879/4 din CF 3282 M. anume 14 ari din totalul de 42,16 ari, cererea fiind precizată la fila 51 dosar_ .
De fapt cererile nu sunt contradictorii, prin cererea adresată comisiei locale, soția sa, D. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după mama sa, făcând un istoric al proprietății, arătând că mama ei, a dobândit la rândul ei, terenul de la fratele ei, S. I..
Prin cererea adresată instanței, a solicitat el, D. I.,în calitate de soț supraviețuitor al lui D. M., reconstituirea dreptului de proprietate după soacra sa, C. S..
La ambele cereri., s-a alăturat aceeași documentație,în acre a depus extras CF cu privire la pf 1879/4 din CF 3282 M..
Prin urmare, nu pot fi avute în vedere acuzele aduse de intervenientul Z. V. că există diferențe între cereri cu privire la proveniența terenului, aspect reținut de instanță în considerente.
Prin urmare,sub acest aspect, considerentele sunt contradictorii, instanța nu și-a exercitat rolul activ și a avut în vedere susținerea intervenientului, cu toate că din probe rezultă cu prisosință și cu claritate că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru parte din pf 1879/4 din CF 3282 M., anume pentru 14 ari, deoarece 26 de ari îi deține în baza adeverinței de proprietate nr.551/1.10.1991 și a procesului verbal de punere în posesie( f.109,138).
A mai arătat recurentul că a solicitat în probatoriu ca expertul să întocmească un plan de situației conform celor arătate în scris, dar instanța a respins această solicitare cu motivarea că pe suprafața în litigiu nu există construcții. Ori,acest plan era necesar administrării de probe, nefiind administrate toate probele necesare soluționării cauzei.
Referitor la cererea de intervenție, instanța a admis-o greșit,pentru că interveninetul a ocupat parte din p.f.1879/4 din CF 3282 M., în baza unor planuri de situație întocmite greșit.
Dar aceste planuri nu au fost întocmite de el, ci chiar de intervenient, care a făcut demersuri în vedere inversării amplasamentului p.f.1879/4 cu p.f.1879/2 tocmai pentru a-i ocupa suprafața p.f.1879/4.
De asemenea instanța a admis greșit cererea de intervenție care este contrară celei în sprijinul căreia a fost făcută. Mai mult, cererea de intervenție nici nu a fost dovedită pe fond, deoarece din concluziile raportului de expertiză se arată că expertul nu poate preciza dacă suprafața pe care o consideră el în litigiu, de 1518 mp, a făcut obiectul unei cereri de reconstituire făcute de Z. V. în nume propriu, prin sentința civilă nr.466/200 a Judecătoriei Rădăuți sau dacă figurează pe adeverința de proprietate nr.1841/7 oct.1991,emisă pe numele tatălui său, Z. V..
Legal citat, intervenientul-intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
În apărare acesta a arătat că susținerea petentului nu este întemeiată, suprafața pf1879/4 nu este deținută de petent, iar cei 14 ari ( disputați) pentru care cere reconstituirea dreptului de proprietate nu sunt parte din p.f. 1879/4, acest aspect fiind confirmat și de expertă. Totodată soacra petentului D. I. este și soacra lui Z. V.-autorul intervenientului, fiind și autoarea mamei sale iar în prezent dețin o suprafață mai mare decât 4216 mp existând deja o dublă reconstituire ( a se vedea obiectivul nr.4 din raportul de expertiză).
De asemenea mențiunile făcute pe marginea registrului agricol nu sunt concludente- nu există mențiunea transferului celor 40 de ari ca fiind terenul din „L.”( a se vedea obiectivul 5 din raportul de expertiză).
Rolul agricol deschis pentru C. N. 1956/1958 arată clar că are tern”L.” și „Arșiță”-nicidecum-„L.” sau alte comune.
Deși legal citate, celelalte intimate nu au formulat întâmpinare și nici nu și-au susținut apărările prin reprezentant în instanță.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurent tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.13 alin.2 din Legea fondului funciar, în cazul terenurilor ce nu s-au găsit în circuitul civil, moștenitorii sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ei fiind considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
În caz de înzestrare verbală reconstituirea dreptului de proprietate urmează a se face pe numele părinților, întrucât potrivit art.751 C.Civ., fiul ce vine la succesiune împreună cu frații și surorile sale trebuie să raporteze coerezilor săi tot ce a primit de la defunct în dar, atât direct cât și indirect, afară de cazul în care donatarul a dispus altfel. Dacă terenul pentru care unui moștenitor i s-a eliberat titlu de proprietate constituie înzestrare de la părinți, această reconstituire nu-i conferă un drept exclusiv întemeiat pe dispozițiile art.22 din Legea nr.18/1991 care să-i înlăture pe ceilalți moștenitori, ci bunul capătă vocația de a completa masa succesorală după părinții părților.
De asemenea potrivit art. II din Legea nr.167/1997 dispozițiile acestei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, la data întocmirii lor.
La locul în litigiu, terenul aparținând familiei S. este cel corespunzător parcelelor nr.1879/4 în suprafață de 4216 mp din CF 676, proprietar tabular S. Z. și nr.1879/2 în suprafață de 3218 mp din CF3282, proprietar tabular S. M. a G., așa cum rezultă din planul de situație întocmit la data de 4.05.1995 și din raportul de expertiză întocmit în cauză de inginer C. V. M..
Autoarea reclamantului, D. M. și autoarea intervenientului, Zarembă D. sunt fiicele numitei S. Z., sora lui S. G.. Recurentul și intervenientul nu contestă faptul că terenul a aparținut acesteia din urmă însă invocă fiecare, că a trecut în patrimoniul autoarei lor prin înzestrare, fără însă a fi dovedit existența unui act de dispoziție consimțit de S. Z. în condițiile de fond și formă prevăzute de lege pentru a opera transferul dreptului de proprietate, mențiunile din registrul agricol nefiind relevante în aceste condiții.
Tribunalul reține că extrasele CF constituie dovezi ale dreptului de proprietate pentru reconstituirea dreptului de proprietate, conform art. 11 al. 1 din Legea nr. 18/1991. De asemenea, înscrierile în cartea funciară probează continuitatea dreptului de proprietate, conform art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938 „dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei”, iar „dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există”, proceduri reluate și în dispozițiile Legii nr. 7/1996.
Cum autoarii S. Z. și S. G. figurează înscriși în carte funciară se impun verificări privind situația juridică a terenului în litigiu, și în primul rând a se stabili dacă după autorii invocați nu s-a reconstituit deja dreptul de proprietate, chiar reclamantul arătând în acțiune că există retrocedări parțiale, nefiind legală dubla reconstituire a dreptului de proprietate.
Din actele de la dosar, rezultă că pentru terenul situat la locul în litigiu, au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii 18 /1991 D. M., Z. V. și G. D.. Astfel, numitei D. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform adeverinței nr. 551/1991 pentru suprafața de 2600 mp teren situat la locul „L.”, și în indiviziune cu G. D. pentru suprafața de 3900 mp, conform sentinței civile nr.61/1995 a Judecătoriei Rădăuți, iar autorului intervenientului pentru suprafața de 1300 mp, teren situat la locul „L.” .
Dintr-un calcul simplu, se observă că succesorii autorilor tabulari au reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 7800mp, în temeiul Legii nr.18/1991, astfel încât cererea reclamantului recurent formulată în temeiul Legii nr. 169/1997, este nefondată față de suprafața de 7434 mp cu care autorii tabulari figurau înscriși în cartea funciară .
Conform dispozițiilor legale mai sus menționate cererile formulate în temeiul Legii nr.167/1997 nu trebuie să aducă atingere actelor de proprietate eliberate, cu respectarea legii anterioare.
Recurentul invocă faptul că autoarea sa a fost înzestrată, însă acest aspect nu este de natură a dovedi nelegalitatea reconstituirii dispusă în temeiul Legii nr. 18/1991 în favoarea unui alt moștenitor al numitei S. Z..
Astfel, susținerea din cererea de recurs, că se impune reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 1400 m.p. din suprafața totală de 4000mp, parte din pf nr.1879/4 întrucât a fost primită ca zestre de autoarea D. M. de la părinți, nu poate fi primită în condițiile în care pentru suprafața de 4216 mp aferentă pf 1879/4 s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii 18 /1991 moștenitoarelor numitei S. Z., proprietar tabular. De altfel și intervenientul susține că terenul respectiv a reprezentat înzestrarea mamei sale. Ori, așa cum s-a arătat mai sus înzestrarea nu îi conferă moștenitorului un drept de proprietate exclusiv întrucât prin această operațiune bunul nu a ieșit din patrimoniul defunctului, astfel încât în mod corect conform dispozițiilor art.13 alin. 3 din Legea nr. 18 /1991 titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată ca aparținând autorului pe numele tuturor moștenitorilor, care au formulat cerere de reconstituire urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun iar în cazul în care a fost emis numai pe numele unui moștenitor bunul capătă vocația de a completa masa succesorală după autorul părților.
Faptul că D. M. și Zarembă D. au solicitat la Legea nr.18/1991 și li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru înzestrările făcute de autoarea lor în vederea căsătoriei sunt interpretate ca acte de acceptare a moștenirii ce operează asupra tuturor terenurilor din patrimoniul autorului. În cadrul unui partaj succesoral, la masa de împărțit sunt aduse toate bunurile defunctului, inclusiv înzestrările făcute de acesta și sunt lămurite aspectele privind calitatea de moștenitor prin aplicarea dispozițiilor legale privind devoluțiunea succesorală raportate la legea specială de fond funciar pentru a se stabili bunurile asupra cărora există starea de indiviziune și a se stabili amplasamentul terenurilor atribuite în lot.
Astfel, aspectele invocate de recurent privind, modul în care este deținut terenul aferent celor două parcele funciare nu au relevanță atâta timp cât nu au fost efectuate operațiunile mai sus enunțate.
De altfel, așa cum rezultă și din suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. C. V. M., suprafața de teren disputată de părți face parte din terenul de 39 ari, reconstituit în indiviziune numitei D. M. și G. D. prin sentința civilă nr.61/1995 a Judecătoriei Rădăuți, din care doar pentru suprafața de 19 ari s-a emis titlul de proprietate nr. 1384/1998, numai pentru G. D., care a fost vândută intervenientului.
De asemenea, reclamantul prin precizările de la fila 180 dosar arată că, într-adevăr . CF 3282 M. are suprafața de 4216 mp, dar mai este îndreptățit la 1850 mp, respectiv jumătate din 3900 mp, reconstituiți prin sentința civilă nr.61/1995 a Judecătoriei Rădăuți (jumătate din pf 1874/2).
Ori, pentru terenul de 3900 mp chiar reclamantul a arătat că are reconstituit dreptul de proprietate conform sentinței civile nr.61/1995 a Judecătoriei Rădăuți, astfel încât demersurile acestuia ar trebui să vizeze eliberarea unui titlu de proprietate și nu o dublă reconstituire.
Față de cele arătate mai sus, la locul în litigiu nu se justifică reconstituirea dreptului de proprietate pentru alte suprafețe după autoarea S. (C.) Z., întrucât s-a reconstituit întreaga suprafață pentru care se face dovada dreptului de proprietate.
Prin urmare, în temeiul art.312 alin1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata către intimatul intervenient a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport conform chitanțelor aflate la filele 46-48 și 52 dosar.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul-recurent D. I. domiciliat în M., nr.2651, CP_,jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.3372 pronunțate la data de 18.09.2012 de către Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații
C. C. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR M.–PRIN PRIMAR-M., CP_, jud. Suceava, C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA SUCEAVA- Suceava, ., nr.36, CP_, jud. Suceava și Z. V. domiciliat în M., nr.2304, CP_,jud. Suceava.
Obligă recurentul să-i plătească intimatului-intervenient suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. L. A. L. A.
Red L.A
Jud.fond. L. V.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 01.04..2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 403/2013. Tribunalul SUCEAVA | Cereri. Decizia nr. 554/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
