Obligaţie de a face. Decizia nr. 609/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 609/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 609/2013
Dosar nr._ - hot. care să țină loc de act autentic -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 609
Ședința publică din 26 februarie 2013
Președinte: N. M.
Judecători: G. D.
: F. G.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul C. A., domiciliat în Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 5712 din 07 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul S. M., domiciliat în Suceava, .. 25, b. 43, ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul recurent, asistat de avocat Ș. A., lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Instanța, a pus în vedere reclamantului recurent, prin avocat să depună la dosar precizări cu privire la data încheierii convenției de vânzare – cumpărare, lăsând cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei s-au prezentat reclamantul recurent și avocatul acestuia și a depus la dosar precizări cu privire la data la care a fost încheiată convenția de vânzare – cumpărare.
Instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat Ș. A., pentru reclamantul recurent a precizat că își menține concluziile de la termenul de judecată din 29 ianuarie 2013, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 28.03.2011 sub nr._, reclamantul C. A. a chemat în judecată pe pârâtul S. M. solicitând instanței să constate că între el, în calitate de vânzător și pârâtul S. M., în calitate de cumpărător a intervenit vânzarea-cumpărarea autoturismului marca Dacia 1300 cu numărul de înmatriculare_, să dispună radierea autoturismului de pe numele său, precum și din evidențele Serviciului Rutier al Poliției Suceava și Direcției Buget Contabilitatea și Fiscalitate – Serviciul Fiscalitate persoane fizice din cadrul Primăriei municipiului Suceava, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că în luna octombrie 2005 a vândut pârâtului autoturismul marca Dacia 1300 cu numărul de înmatriculare_, . nr._, . nr._, fără a întocmi un act de vânzare-cumpărare în formă scrisă, urmând ca la începutul anului 2006 să perfecteze contractul în forma cerută de lege.
Deși a făcut numeroase demersuri, pârâtul nu s-a prezentat pentru perfectarea actelor, mai mult acesta, la rândul său, a înstrăinat autoturismul.
A mai precizat că, în conformitate cu adeverința nr. 7740 din 17.02.2011, figurează în evidențele fiscale cu autoturismul și cu un debit în sumă de 551 lei, reprezentând impozitul datorat, inclusiv majorări de întârziere. A mai apreciat că la această dată, valoarea autoturismului este de 500 lei.
În drept au fost invocate prevederile art. 1073, art. 1077 Cod civil.
În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 4-6) și a solicitat, iar instanța a încuviințat, administrarea probei testimoniale fiind audiată în cauză martora P. E. (fila 17).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei (filele 11, 12, 20) și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.
Pârâtul S. M. a formulat întâmpinare (fila 10) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, motivat de faptul că nu are nici o culpă în neperfectarea în termenul legal a actului de vânzare-cumpărare.
La solicitarea instanței au fost înainte relații, de către I.P.J. Suceava – Serviciul Rutier, cu privire la datele de identificare ale autoturismului marca Dacia 1300 cu numărul de înmatriculare_ (fila 15).
Prin sentința civilă nr. 5713 din 7 decembrie 2011, Judecătoria Suceava a respins acțiunea ca neîntemeiată și cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:
În luna octombrie 2005 reclamantul C. A. a predat pârâtului S. M. mașina proprietate personală marca Dacia_, cu nr. de înmatriculare_, părțile înțelegându-se să întocmească ulterior, la începutul anului 2006, contractul de vânzare – cumpărare în forma scrisă. Pârâtul nu s-a mai prezentat pentru perfectarea actelor și, la rândul său, a înstrăinat autoturismul unei alte persoane.
Situația de fapt reținută reiese din susținerile reclamantului care se coroborează cu cele învederate de pârât în întâmpinare, cu înscrisurile de la dosar (filele 4-6, 15) și cu declarația martorei P. E..
Instanța a reținut faptul că pârâtul și-a asumat obligația de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare a autovehiculului în formă scrisă, necesară pentru radierea autoturismului vândut de pe numele reclamantului, dar nu și-a îndeplinit această obligație. Așadar, această acțiune este derivată tocmai din principiul reparației în natură a prejudiciului cauzat prin neexecutarea contractului, consacrat de art. 1073-1077 C.civ, potrivit căruia creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației debitorului.
Totuși, pentru ca instanța să constate că între cele două părți a intervenit vânzarea – cumpărarea autovehiculului marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare_, acest contract trebuie să fie încheiat cu respectarea cerințelor generale de valabilitate ale actelor juridice prevăzute de art. 948 Cod civil.
Orice contract trebuie să aibă un obiect determinat, iar contractul de vânzare cumpărare are un obiect dublu: obligația principală a vânzătorului are ca obiect predarea lucrului, iar obligația cumpărătorului este plata prețului. Prețul trebuie stabilit în bani, să fie determinat sau determinabil, sincer și serios.
Or, deși s-a probat predarea autoturismului către pârât, nu s-a adus nicio dovadă în ce privește prețul stabilit și plata acestuia către reclamant, astfel încât, instanța nu poate constata încheierea unei convenții de vânzare cumpărare între părți, în lipsa unui obiect derivat (prețul vânzării) determinat.
Față de cele expuse anterior instanța a respins, ca neîntemeiat, capătul principal de cerere – constatarea vânzării-cumpărării autoturismului marca Dacia 1300 cu numărul de înmatriculare_, intervenite între reclamant și pârât și, drept consecință, au fost, de asemenea, respinse ca neîntemeiate capătul de cerere subsidiar, privind radierea autoturismului de pe numele reclamantului și cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că pârâtul nu a dovedit în nici un fel efectuarea unor cheltuieli cu prilejul acestui proces, instanța a respins cererea acestuia de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că a făcut dovada convenției de vânzare intervenită între el și pârât, prin care a înstrăinat autovehiculul, l-a predat împreună cu actele aferente și a primit prețul.
În mod nejustificat prima instanță a reținut că prețul nu a fost determinat sau determinabil, sincer și serios, odată ce însuși pârâtul a recunoscut prin întâmpinarea depusă în fața instanței existența convenției de vânzare – cumpărare și toate aspectele legate de aceasta.
Valoarea actuală a autovehiculului este în cuantum de 500 lei, iar prețul primit de el – la data predării mașinii a fost de 650 lei, iar acest aspect nu a fost contestat de intimat nici prin întâmpinare și nici în alt mod.
Între timp a achitat și toate taxele și impozitele datorate la primărie, în cuantum de 608 lei, deși această obligație ar fi fost a proprietarului actual al mașinii, cel care a cumpărat-o de la el și s-a folosit de ea.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, dar și a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește primul capăt de cerere din acțiunea introductivă, deși instanța de fond a reținut acordul de voință al părților în ceea ce privește transmiterea dreptului de proprietate prin vânzare către reclamant, a autoturismului marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare_, a respins acest capăt de cerere pe motiv că nu s-a dovedit prețul vânzării și plata acestuia către recurent.
Tribunalul apreciază că acest aspect al determinării și plății prețului nu a fost contestat de nici una dintre cele două părți, iar pârâtul prin întâmpinare recunoaște că între el și reclamant a intervenit o convenție de vânzare – cumpărare – care nu a îmbrăcat însă forma scrisă, necesară doar pentru radierea autoturismului de pe numele vânzătorului, nefiind o condiție pentru validitatea convenției.
Manifestarea acordului de voință al părților care a condus la încheierea valabilă a convenției de vânzare – cumpărare a autoturismului include și determinarea și plata prețului, astfel că aprecierea instanței de fond sub acest aspect este neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de radiere a autoturismului de pe numele reclamantului, tribunalul reține că această cerere trebuie adresată instituției competente însoțită de dovada perfectării convenției de vânzare – cumpărare, respectiv de prezenta hotărâre – nefiind justificat demersul reclamantului de a adresa această cerere direct instanței de judecată.
În consecință, motivele de recurs fiind întemeiate, conform art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a admite recursul și a modifica în parte sentința recurată în sensul admiterii doar a primului capăt de cerere.
În temeiul art. 274, 276 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata parțială către reclamant a cheltuielilor de judecată de la fond în sumă de 250 lei, reprezentând parte din taxa de timbru și onorariul de avocat și a taxei de timbru aferente recursului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamantul C. A., domiciliat în Suceava, ., . împotriva sentinței civile nr. 5712 din 07 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul S. M., domiciliat în Suceava, .. 25, b. 43, ., județul Suceava.
Modifică în parte sentința civilă nr. 5713/07.12.2011 a Judecătoriei Suceava în sensul că: admite în parte cererea de chemare în judecată.
Constată că între reclamant, în calitate de vânzător și pârât, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare având ca obiect autoturismul marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare_, culoare albastru, an de fabricație 1980, . șasiu_, la data de 25 octombrie 2005.
Respinge capătul de cerere privind radierea, ca nefondat.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 250 lei reprezentând parte din cheltuielile de judecată din primă instanță, precum și la plata sumei de 25 lei reprezentând cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
N. M. G. D. F. G. P. L.
Red. G.D.
Jud. fond: A. C.
Tehnored. P.L./ 2 ex. – 08.04.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 575/2013. Tribunalul SUCEAVA | Asigurare dovezi. Art.7 al.2 OG 94/1999. Decizia nr. 439/2012.... → |
|---|
