Fond funciar. Decizia nr. 96/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 96/2014
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 96/2014
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. O. D.
Judecător L. A.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant B. C. -P. Î. C. C.-Șcheia, nr.341, jud S. și LA FAM.M. P.-com Adâncata, ., jud S. împotriva sentinței civile nr.3877/21.06.2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei S. în contradictoriu cu intimații-pârâți C. DE A. A L. F. F. ȘCHEIA- P. PRIMAR-Șcheia, jud S. și C. JUDEȚEANĂ S. - P. REPREZ.LEGAL-S., ., nr.36, jud S..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.01.2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 16.01.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată la data de 03.12.2012 pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâtele C. locală de fond funciar Șcheia și C. Județeană S., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp teren situat în ., aferent cu vecinătățile arătate și cu verificarea și includerea cadastrală de rigoare.
În motivare, reclamantul a arătat că potrivit certificatului de moștenitor nr.85/1992 din 22 ianuarie 1982 eliberat după defuncții M. E. și M. T., a rămas moștenire 1000 mp teren curte cu una casă, sură și grajd, între C. V., G. V., el reclamantul fiind unicul moștenitor. Terenul este identic cu p.f.187/1 și 358/4 a CF 592 a . sunt înscrise în RA ., poz.51 din 1920 și 1925, dată la care nu erau necesare autorizații de construcție, iar în CF, au fost înscriși M. T. și E., existând extras de carte funciară depus la primărie.
A mai arătat că a depus planurile de situație vechi și cele noi cu vecinătățile, dar primăria refuză a trimite propunerea de admitere sau nu către prefectură, pentru emitere titlu.
Reclamantul a arătat că sunt 5 sau 6 cereri la primărie și tot atâtea la prefectură, respectiv: nr.5681/12.10.2011, 6184/14.11.2011, 940/24.02.2012, 1468/21.03.2012 și 1119/16.07.2012.
A mai arătat că este vorba despre o diferență de 431 mp din cei 1000 mp, care sunt înscriși în CF pe numele antecesorului său, dar pe care primăria nu dorește a-i întocmi acte.
Pârâta C. Județeană S., legal citată, a formulat întâmpinare(f.14) prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant întrucât acesta nu face dovada îndeplinirii condițiilor stabilite de art. 23-24 din Legea nr. 18/1991.
Pârâta Comisia comunală de fond funciar Șcheia, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și nelegală motivat de faptul că reclamantul nu a depus odată cu cererea, actele prevăzute de lege pentru constituirea dreptului de proprietate.
În cadrul ședinței din 21.05.2013 reclamantul a formulat precizări la acțiune.
La termenul din data de 24 mai 2013 s-a luat act că s-a admis excepția conexității între prezenta cauză și dosarul cu nr._/86/2012, iar la termenul din data de 14 iunie 2013 s-a luat act de admiterea excepției conexității cu dosarul nr._ .
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri .
P. sentința civilă nr.3877/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria S., prima instanță a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. hotărârea nr. 440 din 20.12.2012 a Comisiei Județene S. s-a respins cererea formulată de reclamantul B. C. prin care a solicitat constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp teren aferent construcției, situat pe raza satului Șcheia, ., cu motivarea că reclamantul nu prezintă acte doveditoare. (f.26)
Împotriva acestei hotărâri a formulat plângere reclamantul care a arătat că terenul în suprafața de 1000 m.p., situat pe raza satului Șcheia, ., identic cu p.f.187/1 și 358/4 a CF 592 a .-se cu: C. V., G. V. (așa cum se evidențiază în documentația cadastrală depusă la dosar f. 60-70) este moștenire de la defuncții M. E. și M. T..
Prima instanță a reținut că potrivit art.24 din Legea nr.18/1991 terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
P. noțiunea de atribuire legea are în vedere suprafețele de teren care au format obiectul unor acte de dare în plată încheiate între cooperativa agricolă de producție și persoanele îndreptățite sau loturile în folosință acordate pentru construcția de locuințe.
Acest aspect prezintă relevanță și în stabilirea întinderii suprafeței ce poate fi obiectul constituirii dreptului de proprietate care este cea indicată în actul de atribuire a suprafeței de teren. Suprafața de până la 1000 mp teren avută în vedere de art.23 alin.1 privește doar terenuri ce s-au aflat în proprietatea cooperatorilor la data intrării în cooperativă, iar nu și terenuri care s-au atribuit ulterior pentru construcția de locuințe.
P. urmare, pentru a beneficia de constituirea dreptului de proprietate este necesară îndeplinirea a două condiții, și anume existența unor acte de atribuire a terenului, acte care să provină de la cooperativele agricole de producție, iar persoanele care au primit astfel de loturi să fi edificat case de locuit.
Or, în cauză, reclamantul nu a probat existența unor acte de atribuire a terenului pentru care solicită constituirea dreptului de proprietate, acte care să provină de la cooperativa agricolă de producție.
P. adeverința nr. 1394/14.06.1988 se atestă că doar reclamantul figurează în registrul agricol cu o locuință construită în anul 1925 (deci anterior colectivizării), fără a se depune înscrisuri din care să rezulte că suprafața de teren solicitată a fost atribuită în vederea construcției de locuințe, iar autorii lui au edificat acea locuință. (f.12 ds._ )
În consecință, prima instanță a reținut că reclamantul B. C. nu a probat că suprafața de teren solicitată i-a fost atribuită (lui sau autorilor săi M. T. și M. E.) de cooperativa agricolă de producție în vederea construirii unei locuințe, condiție cerută de art.23 și art.24 din legea nr.18/1991 pentru a beneficia de constituirea dreptului de proprietate.
În ceea ce privește cererea de reconstituire a dreptului de proprietate referitor la suprafața de 1000 mp. curți-construcții situată pe raza satului Șcheia, ., formulată prin prezenta acțiune, instanța reține următoarele:
Reclamantul B. C. este moștenitorul numiților M. T. și M. E., aspectul rezultând din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, (certificatului de moștenitor nr.85/1992 din 22 ianuarie 1982).
La data de 16.07.2012 a fost înregistrată de către Primăria Șcheia, sub nr. 4119, o cerere formulată de către reclamantul din prezenta cauză, prin care acesta a solicitat punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 1000mp. teren situată pe raza satului Șcheia, ., (f. 71). Ulterior, reclamantul B. C. a revenit cu mai multe cereri adresate atât Primăriei . Prefecturii jud. S.. (f.72-83)
În concordanță cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii 18/1991, Legii 169/1997 și Legii 247/2005, persoanele fizice și juridice puteau formula astfel cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, până la data de 30.11.2005 inclusiv.
În literatura de specialitate s-a arătat că termenul de depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial cât și de drept procesual, întrucât atrage atât decăderea, adică stingerea dreptului subiectiv civil de reconstituire a dreptului de proprietate privată, cât și stingerea dreptului procesual de a solicita și obține soluționarea cererii de reconstituire.
Or, având în vedere că reclamantul a introdus, pentru prima dată cerere în baza legilor fondului funciar în data de 16.07.2012 (f. 71), solicitarea sa de a i se reconstitui dreptul de proprietate apare ca fiind tardivă.
De precizat că în speță, reclamantul nu au făcut dovada că a fost împiedicat de împrejurări mai presus de voința sa de a introduce cererea în cursul termenului prevăzut de lege și nu a solicitat repunerea în termen în condițiile art. 103 C.proc.civ.
Mai mult, din documentația aferentă hotărârii contestate instanța constată că după autorii reclamantului- defuncții M. E. și M. T.- s-a formulat cerere în baza L. fondului funciar, de către numiții M. C. și M. M. care le-a fost admisă, emițându-se TP. nr. 1504/1995 (f.43-46).
Totodată, fiind chemată să se pronunțe asupra constituționalității art. 33 din Legea nr. 1/2000, prin prisma violării principiului garantării și ocrotirii proprietății private cuprins în art. în 44 alin.2 din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a respins, prin Decizia nr. 373/2005 excepția de neconstituționalitate formulată. Curtea Constituțională a arătat că prin limitarea în timp a posibilității persoanelor interesate de a depune cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, nu se aduce atingere dreptului de proprietate deoarece dispozițiile constituționale privind ocrotirea și garantarea proprietății se aplică numai după dobândirea dreptului de proprietate. Or, în cauză, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere nu au calitatea de proprietar- aceasta urmând a fi dobândită doar în măsura în care se respectă procedura prevăzută de lege. De altfel, termenul pentru formularea cererilor de reconstituire a fost prelungit, în mod repetat, până la data de 30.11.2005, astfel încât toate persoanele îndreptățite să poată efectua demersurile necesare pentru a beneficia de prevederile legilor fondului funciar.
De asemenea, trebuie precizat că jurisprudența CEDO a statuat în mod constant, asupra dreptului legiuitorului național de a stabili, pentru desfășurarea oricărei proceduri jurisdicționale, termene, căi de atac, sancțiuni procedurale, fără ca aceasta să constituie o atingere adusă liberului acces la justiție sau drepturilor fundamentale ale persoanelor. Liberul acces la justiție, văzut ca mijlocul esențial prin care pot fi valorificate celelalte drepturi ale persoanelor trebuie exercitat, în conformitate cu prevederile legale, iar nu discreționar.
Pe de altă parte, reclamantul nu este privat de orice posibilitate de a obține valorificare pretențiilor sale cu privire la proprietatea asupra terenului în litigiu, existând alte căi pe care legea le pune la dispoziția acestuia.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea reclamantului B. C. promovată în contradictoriu cu pârâții C. Comunală de fond funciar Șcheia și C. Județeană de fond funciar S., atât în ceea ce privește desființarea Hotărârii nr. 440 din 20.12.2012 a Comisiei Județene S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., cât și cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate referitor la suprafața de 1000mp. teren situată pe raza satului Șcheia, ., astfel că a respins-o ca atare.
Împotriva aceste sentințe a formulat recurs reclamantul, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că înțelege să invoce motivul de recurs prevăzut de art 304 pct.5 Vechiul Cod de procedură civilă, încălcarea formelor de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 c proc. civ; instanța a soluționa procesul fara a intra in cercetarea fondului.
Încălcarea normelor de procedura si soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului rezulta din următoarele aspecte:
- cu toate ca instanța a fost investita cu trei cereri de chemare in judecata respectiv dosarele_ ,_ si_/86/2012, toate aceste fiind conexate in cadrul dosarului nr._, prin sentința recurata instanța a omis sa se pronunțe si cu privire la acțiunea in contencios administrativ ce formează obiectul dosarului nr._/86/2012.
Astfel, mai precis prin acțiunea in contencios a solicitat sa fie obligata C. Șcheia se conformeze indicațiilor Prefecturii S. in sensul intocmirii documentației de proprietate si totodată sa fie anulata adresa nr. 2488/23.11.2011 prin care mi se solicita depunerea unor acte care in opinia sa nu sunt necesare. Insa la o simpla lecturare a considerentelor si a dispozitivului sentinței recurate, se poate observa cu ușurința ca desi prin incheierea de la fila 26 dosar_/86/2013, instanța admis excepția de conexitate nu s-a pronunțat cu privire la solicitările sale formulate in cadrul acțiunii de contencios administrativ.
-tot cu o soluționare a procesului fara a intra in cercetarea fondului si cu o lipsa de rol activ in materie de probatiune echivalează si măsura instanței de a solicita inițial Comisiei Locale Scheia sa comunice relații la dosarul cauzei cu privire la data cand s-a solicitat de către pentent constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate dupa cum rezulta si din incheierea de la fila 20 ds._/314/2012 iar ulterior desi C. nu menționează expres data cand petentul a depus cererea, instanța nu mai revine cu solicitarea de relații. A se vedea in acest sens incheierea de la fila 20 ds._/314/2012 cu solicitarea instanței si raspunsul Comisiei Scheia de la fila 27 ds._/314/2012 si unde C. nu precizează data cand petentul a solicitat pentru prima opera constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate.
În raport de cele învederate anterior, consideră că instanța a încalcat principiul disponibilității, contradictorialitatii, oralității si al rolului activ, fapt ce in opinia sa atrage incidența art. 105 C proc civ si pe cale de consecința a art. 304 pct 5 si a art 312 alin. 5 Vechi Cod procedura Civila.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (( motivul de recurs prevăzut de 304 pct.9).
Acesta înțelege să invoce lipsa de temei legal, incalcarea si aplicare greșita a legii, prin prisma următoarelor considerente:
1. Instanța apreciază greșit ca in speța nu poate fi incident nici un caz de constituire sau reconstituire reglementat de art 23 si art 24 din Legea 18/1991.
Astfel referitor la reconstituirea dreptului de proprietate pe suprafața de 1.000 mp instanța apreciază pe de o parte ca cererea de reconstituire ar fi fost tardiva find introdusa in opinia instanței la data de 16.07.2012 (f 71 ds._/314/2012). Totodată instanța mai apreaciaza ca art 23 alin. 1 ar privi doar terenuri ce s-au aflat in proprietatea cooperatorilor la data intrării in cooperativa iar nu si terenuri care s-au atribuit ulterior pentru construcția de locuințe. In realitate instanța a făcut o aplicare greșita a legii pentru următoarele considerente:
Cererea sa prin care a solicitat eliberarea unui titlu de proprietate pentru suprafața de 1000 mp (in realitate de 431 mp ) poate fi încadrată cu ușurința la cazul de reconstituire reglementat de artJ23 alirij. din legea 18/1991. Potrivit acestui text de lege sunt si rămân în proprietate privată a cooperatorilor, sau după caz a moștenitorilor acestora indiferent de ocupație sau domiciliul lor, terenurile aferente caselor de locuit si anexelor gospodărești, precum curtea si grădina din jurul acestora, determinate, potrivit art.8 din Decretul-lege nr.42/1990. Acest text de lege statuează că terenul aferent casei si anexelor gospodărești este determinat astfel încât să asigure normala folosință si exploatare a gospodăriei, fără a putea depăși suprafața de 6.000 mp. Se remarcă totodată ca, reclamantul a depus la dosarul cauzei cererea din care rezulta înscrierea in CAP a autorului său M. T. (fila 42 ds._/314/2012) cu suprafața de 1.80 Ha teren si casa, extras de Carte Funciara prin care am arătat ca parcelele funciare solicitate sunt proprietatea tabulara a autorilor mei, testament si certificate de moștenitor prin care am dovedit ca
am moștenit acest teren - casa, curte si gradina . Nu a depus la dosarul cauzei nici o decizie de
atribuire a terenului din partea CAP, C. Scheia apreciind greșit ca ar fi un caz de constituire si de incadrare pe articolul 24 din Legea 18/1991. In ceea ce privește aplicabilitatea art 23 din Legea 18/1991 dupa cum s-a reținut si in doctrina ( A se vedea Viorez T.,Legile F. F., 2007)… reconstituirea a intervenit ca efect al aplicării decretului Lege_ efectul sau find menținut de art 23 alin. 1 din legea 18/1991 asa ca beneficiarul dreptului de reconstituire a dreptului de proprietate nu a trebuit sa mai recurgă la procedura prevăzuta de Legea 18/1991. Daca totuși asemenea persoane se adresează comisiilor locale de fond funciar pentru a obține titlu de proprietate, un astfel de titlu va avea efect constatator și recognitiv.
In acest sens a arătat că a atașat si Decizia_/217/2011 a Tribunalului B., unde Tribunalul apreciază ca prima instanța nu a dat o interpretare corecta dispozitilor art 23 alin. 1 care folosește sintagma "sunt si raman in propreitatea privata". Tribunalul apreciază ca pentru suprafața de teren solicitata si aferenta casei de locuit ne aflam in prezenta unor cazuri de dobândire in temeiul legii, fara a fi necesara îndeplinirea vreunei alte formalități pentru ca patrimonial celuialt sa se îmbogățească cu respectivul drept de proprietate. Nimic nu împiedica partea sa obtina de la C. de fond funciar, un titlu care să-i ateste dreptul de proprietate însa acest titlu are doar caracter doveditori recognitiv. In contextul in care din ansamblu reglementarilor nu se retine ca dobândirea dreptului de proprietate in temeiul art 23 sau 24 din Legea 18/1991 este ținuta de urmarea unei proceduri speciale, nerecunoasterea dreptului parti presupune încalcarea art 6 CEDO. La fel s-a pronunțat instanța si in Decizia 499/23._ a Tribunalului Maramureș dar si in Deciza_.07.2003 a Curții de Apel A. pe care le-a atașat.
Așadar prin sentința recurata instanța a apreciat greșit ca nu sunt in prezenta unui caz de reconstituire si ca pentru reconstituire ar fi fost nevoie de o cerere pana la data de 30.11.2005 . In realitate, dupa cum rezulta din interpretarea legii, nu este necesara nici o cerere, terenul aferent casei si gradinii fiind de drept proprietatea membrilor cooperatori sau a moștenitorilor. In cazul de fata a dovedit ca autorul său M. T. a avut calitatea de mebru cooperator dupa cum rezulta din cererea de inscriere in CAP de la fila 42 si totodată suprafața de 431 mp este teren aferent casei si grădinii, facand parte din vechile parcele funciare si virane pe care s-a aflat casa si gradina defuncților M. T. si E. -autorii săi.
A mai învederat onoratei instanței, ca a solicitat eliberarea unui titlu de proprietate pentru a -i putea intabula terenul in Cartea Funciara, intrucât această instituție i-a spus ca nu poate opera intabularea dreptului de proprietate in temeiul art 23 din Legea 18/_ ci este nevoie de un act doveditor. Deasemenea solicită ca instanța sa aiba in vedere ca i s-a refuzat intabularea dreptului de proprietate doar in baza certificatului de moștenitor, comunicandu-i-se ca îi este necesar si un titlu de proprietate. Așadar in concluzie instanța a apreciat greșit ca nu sunt incidente dispozițiile art 23 alin 1 legea 18/1991 anihilandu-i dreptul de a i se elibera un titlu de proprietate.
2. Instanța apreciază greșit ca pentru suprafața de 431 mp solicitata de el a fost emis deja titlu de proprietate altor persoane
Astfel în dispozitivul hotărârii recurate instanța a apreciat ca dupa autorii reclamantului s-a formulat cerere de către M. C. si M. M. emițându-se T.P. 1504/1995 (f. 43-46). In realitate, dupa cum se poate observa la o simpla consultare a verso-ului Titlului de Proprietate 1504/1995 invocat de instanță, prin intermediul acestuia s-a reconstituit dreptul de proprietate doar asupra suprafețele de teren situate in extravilan nu și asupra vreunei suprafețe de teren situate in intravilan.Aceasta intrucat între moștenitorii legali si el în calitate de moștenitor testamentar a intervenit o intelegere potrivit căreia terenul din intravilan îi revine lui deci si cei 431 mp, dupa cum a fost si voința proprietarilor tabulari prin testament. De astfel nici măcar C. de Fond F. nu menționează în nicio adresă de la dosar ca pentru acest teren a acordat titlu de proprietate altor persoane, ci din contră după cum rezulta de procesul verbal de vecinătate de la fila 41 -C. Scheia i-a semnat de bună vecinătate documentația pentru eliberarea titlului de proprietate iar la fila 84 dosar_/314/2012 C. Scheia emite adresa către OCPI S. pentru a se emite in favoarea sa titlu de proprietate. P. urmare argumentul reținut de instanța de fond urmează a fi apreciat ca nefondat de instanța de recurs.
3. Instanța nu a avut in vedere ca el a adresat prima cerere de eliberare a titlui de
proprietate in anul 2002.
Astfel deși a arătat mai sus că terenul aferent casei si gradinei revine de drept in proprietatea membrilor cooperatori fara a mai fi necesar formularea vreunei cereri, in măsura in care instanța de recurs ar pasi peste acest argument, recurentul a arătat instanței ca prima cerere a adresat-o Comisiei de fond F. în anul 2002. Este adevărat ca la momentul actual nu poate prezenta o copie dupa aceasta cerere, insa poate proba acest lucru prin alte mijloace de proba, si prin urmare in mod greșit a reținut instanța ca nu ar fi făcut cererea pana la data de 30.11.2005
4. Instanța de fond nu a realizat controlul jurisdictional al Hotărârii Comisiei Judetene
440/2012.Nelegalitatea hotărârilor Comisiilor
Astfel o prima nelegalitate a hotărârii Comisiei Județene rezulta din faptul ca s-a menționat greșit in cuprinsul acesteia ca ar trebui sa o conteste la judecătoria Fălticeni, in contextul in care instanța competenta e Judecătoria S.. Apoi, in opinia sa atat C. Locala cat si C. Județeană au dat dovada de un formalism excesiv in interpretarea numeroaselor cereri si memorii pe care le-a adresat acestor instituții pentru a i se emite un titlu de proprietate pe suprafața de 1000 mp (în realitate corect fiind 431 mp ).Aceasta întrucât chiar daca in cuprinsul cererii a menționat că solicită și constituirea, cele doua Comisii trebuiau să facă încadrarea corecta a articolului de lege incident in speța respectiv art. 23 alin. 1 din Legea 18/1991. În acest sens este foarte important de menționat că încă de la bun început a depus la C. Scheia, certificat de moștenitor, extrase de CF, dovada calitate de membru cooperator, astfel ca C. putea sa tina cont de aceste acte si să nu menționeze că ar trebui actele aferente constiturii respectiv decizia de atribuire a terenului de către CAP. Un asemenea formalism excesiv in interpretare este incompatibil cu scopul legilor fondului funciar care au ca finalitate retrocedarea terenurilor chiar dacă in cuprinsul cererilor de eliberare a titlurilor de proprietate solicitanții au menționat greșit anumiți termeni din pricina neștiinței. În cazul de față opinează că instanța de fond avea obligația sa realizeze controlul jurisdictional al hotărârii Comisiei, întrucât a solicitat acest lucru expres prin plângerea la Legea 18/1991.
5. Îndeplinirea condițiilor pentru a i se emite titlu de proprietate pe suprafața de 431 mp astfel cum a fost identificata prin documentația cadastrala de la fila 39 dosar.
A arătat că solicită onoratei instanțe de recurs să dispună modificarea sentinței recurate în sensul reconstiturii și a eliberării titlului de proprietate reclamantului pentru suprafața de 431 mp în cauză fiind îndeplinite toate_condițiile respectiv:
- Nu era necesara formularea unei cereri pana la data de 30.11.2005, intrucat in cauza sunt incidente dispozitile art 23 alin 1 din legea 18/1991 terenul revenind de drept ope legis in proprietatea membrilor coperatori sau a moștenitorilor acestora. A se vedea practica si doctrina pe care a arătat că a atașat-o;
- A solicitat eliberarea unui titlu de proprietate cu efect recognitiv- doveditor, intrucat intampină in practica probleme in recunoastrea drepului de proprietate -a se vedea in acest sens refuzul OCPI care nu recunoaște incidența art 23 alin 1 din Legea 18/1991 solicitandu-i titlu de proprietate pentru intabulare;
- Reclamantul este moștenitor al unui membru cooperator. In acest sens ase vedea cererea de inscriere in CAP a autorului meu de la fila 42.
- Autori săi sunt proprietarii tabulari ai terenului dupa cum rezulta din planul de situație si extrasele de CF fila 37,38,62 si 64.
- Terenul solicitat in suprafața de 431mp si cea a aparținut autorilor mei mp este liber, nemai fiind eliberate alte titluri de proprietate către alte persoane aspect recunoscut de Comisie; Terenul este aferent casei de locuit si grădinii, dupa cum rezulta din planul de situație
- Inițial C. de Fond F. Scheia a fost de acord cu solicitarea sa de eliberare a titlului de proprietate aspect care rezultă fără putință de tăgadă din fapul ca i-a semnat procesul verbal de buna vecinătate de la fila 41 dosar si mai mult decât atât a înaintat către OCPI S. o cerere de receptionare a documentaiei cadastrale emitere titlu pentru suprafata de 431 mp în favoare sa -fila 84 dosar. În prezent C. Scheia nu mai este de acord si mai mut decât atât a fost de rea credința refuzând sa îi răspundă in ciuda memorilor transmise si fiind somată chiar de către Prefectura S. prin adresa_/08.2012 să îi răspundă la solicitările adresate de el.
În drept, a invocat prevederile art.299,304 pct.5,9, 3041 Vechiul Cod de procedură civilă.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri ( f.9 și urm.), ( f.29,30).
Deși legal citate, intimatele nu s-au prezentat în fața instanței și nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul, ce se subsumează prevederilor art.304 pct.5,9, 3041 Vechiul Cod de procedură civilă prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței recurate și a criticilor invocate, Tribunalul reține următoarele:
Prima instanță s-a pronunțat implicit și asupra acțiunii de contencios administrativ, despre a cărei conexare a făcut vorbire în mod expres.
Această cerere a făcut obiectul dosarului nr._/86/2012. P. sentința civilă nr.1247/2013, a Tribunalului S., secția de contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S.. S-a considerat că nu suntem în prezența unui litigiu de contencios administrativ de drept comun, ci se applică prevederile legii speciale, Legea 18/1991.
Practic, prin această cerere se supune atenției instanțelor de jduecată aceeași solicitare de recunoaștere a dreptului de constituire drept de proprietate pentru suprafața de 1.000 mp, aspect analizat de prima instanță. Este vorba de aceeași pretenție, reiterată în trei acțiuni.
Recurentul mai critică lipsa relațiilor de la comisia locală de fond funciar, cu privire la data când petentul a depus cererea de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate. Recurentul reproșează primei instanțe că nu a finalizat demersurile pentru obținerea acestor relații.
Data formulării acestei cereri a fost lămurită de prima instanță, care a reținut expres data de 16.07.2012 ( f.71, judecătorie). Această dată a fost confirmată de recurent atât în memoriul de recurs cât și verbal, în fața instanței de recurs, prin apărător. Rezultă că nu s-a produs nicio vătămare reclamantului, astfel că nu sunt incidente prevederile art.105 alin.2 Vechiul Cod de procedură civilă.
Rezultă că nu s-a încălcat principiul disponibilității, contradictorialității, oralității și al rolului activ, nefiind incidente prevederile art.304 pct.5, 312 alin.5 vechiul Cod de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, se rețin următoarele: Corect a reținut prima instanță că cererea reclamantului, privită fiind ca o cerere de reconstituire, a fost depusă tardiv, la data de 16.07.2012.
Recurentul arată că acestei cereri îi sunt aplicabile prevederile art.23 alin.1 Legea 18/1991, nefiind necesară îndeplinirea vreunor formalități, titlul astfel obținut având caracter constatator și recognitiv. A mai arătat că nu ar fi necesară nicio cerere, terenul în litigiu fiind de drept în proprietatea reclamantului.
Tribunalul reține că art. 33 al. 1 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, stabilește ca termen de depunere a cererilor de reconstituire data de 30.11.2005 inclusiv.
Potrivit art. 9 al. 3 teza finală din legea nr.18/1991 republicată și modificată prin legea nr. 247/2005, natura juridică a acestui termen este aceea a unui termen de decădere.
În literatura de specialitate s-a arătat în mod unanim și judicios că termenul de depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, întrucât, ca termen de drept civil, nesocotirea lui atrage decăderea, adică stingerea dreptului subiectiv civil ( concret ) de reconstituire, în condițiile legii, a dreptului de proprietate privată, iar ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza și, prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii de reconstituire.
Nu se poate reține că această interpretare este excesivă și în neconcordanță cu spiritul legii nr.18/1991, care constituie o lege reparatorie.
Dimpotrivă, instituirea prin legislația interna a unui termen limita a avut un scop legitim, acela al garantării stabilității raporturilor juridice dintre cetățeni, deoarece formularea de cereri de reconstituire a dreptului de proprietate nelimitata în timp ar fi putut aduce atingere unor drepturi deja recunoscute si implicit unor titluri intrate în circuitul civil.
Nu se poate reține că, prin instituirea în legislația interna a unui termen limita (ce a fost prelungit succesiv pe parcursul a 14 ani) până la care poate fi formulata cererea de reconstituire, atinge în substanța sa dreptul de acces la un tribunal sau că produce prejudicii beneficiarilor ei, afectând dreptul la un proces echitabil în condițiile în care orice persoană, ce nu poate invoca necunoașterea legii, are acces efectiv la tribunal care se pronunța asupra temeiniciei pretențiilor sale, cu condiția depunerii cererii de reconstituire până la data de 30 noiembrie 2005.
Chiar Curtea Europeana a admis în mod constant în jurisprudența sa ca dreptul la acces la un tribunal nu este unul absolut, ci unul compatibil cu limitări implicite, statele contractante dispunând în aceasta materie de o anumita marja de apreciere. Ele pot institui, prin legislația lor interna, limitări ale dreptului de acces la un tribunal, cu condiția sa nu fie atins în substanța sa dreptul în discuție, sa urmărească un scop legitim si sa existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite si scopul urmărit. Protecția oferita de art.1 din Primul protocol adițional la Convenție se întinde doar la bunurile actuale si nu garantează dreptul de a dobândi altele, neputându-se vorbi despre o procedura referitoare la un „bun actual” în sensul CEDO si nici de încălcarea dreptului de proprietar al reclamanților(cauza Brezuy si Brezuy c. Slovaciei, Malhous c. Republicii Cehe, G. c. României).
Limitarea în timp a posibilității de a formula cerere de reconstituire la 14 ani ( din 1991 până în anul 2005) urmărește un scop legitim ( securitatea raporturilor juridice), este proporțională cu acest scop și nu afectează însăși substanța dreptului de proprietate, fiind vorba de 14 ani, deci de un termen mai mult decât rezonabil, în care o persoană diligentă trebuia să acționeze.
Prevederile art.33 Legea 1/2000 fac vorbire de cererile de reconstituire, fără a distinge în vreun fel, iar unde legiuitorul nu distinge, nici interpretului nu îi este permis.
Față de corecta reținere a tardivității cererii de reconstituire, nu se vor mai analiza alte aspecte ce țin de fondul cauzei ( dacă s-a emis sau nu un titlu de proprietate pentru terenul în litigiu, dovada dreptului de proprietate, identificării că terenul este liber, etc…). Caracterul prioritar al tardivității, face de prisos cercetarea fondului dreptului de proprietate.
Recurentul invocă formularea unei cereri de reconstituire în anul 2002, care nu poate fi reținută, întrucât nu a fost probată. Cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească.
Mai arată recurentul că, greșit, în hotărârea atacată s-a indicat faptul că plângerea se depune la Judecătoria Fălticeni, când, de fapt, competența aparține Judecătoriei S..
Nu s-a dovedit nicio vătămare produsă de această mențiune, deci nu poate fi reținută această critică.
Prima instanță a luat în considerare cererea petentului atât ca o cerere de constituire, cât și ca o cerere de reconstituire. Nu s-a produs deci, nicio vătămare prin menționarea în hotărârea comisiei județene că suntem în prezența exclusiv a unei cereri de constituire.
În ceea ce privește constituirea, corect a reținut prima instanță că nu s-a făcut dovada atribuirii terenului. Nu s-a depus nicio autorizație de construcție.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Vechiul Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant B. C. -P. Î. C. C.-Șcheia, nr.341, jud S. și LA FAM.M. P.-com Adâncata, ., jud S. împotriva sentinței civile nr.3877/21.06.2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei S. în contradictoriu cu intimații-pârâți C. DE A. A L. F. F. ȘCHEIA- P. PRIMAR-Șcheia, jud S. și C. JUDEȚEANĂ S. - P. REPREZ.LEGAL-S., ., nr.36, jud S.,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. L. A. A. I. M. L. A.
Red A.I.M
Jud.fond M. L. I.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 23.01.2014
| ← Pretenţii. Hotărâre din 10-01-2014, Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 65/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
