Grăniţuire. Decizia nr. 571/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 571/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-03-2012 în dosarul nr. 571/2012
Dosar nr._ - grănițuire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 571
Ședința publică din 14 martie 2012
PREȘEDINTE: | G. F. |
JUDECĂTOR: | C. N. |
JUDECĂTOR: | V. E. L. |
GREFIER: | C. N. A. |
Pe rol, pronunțarea recursului declarat de reclamanta P. S. – prin mandatar C. G. împotriva sentinței civile nr. 475 din data de 24 martie 2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, intimați fiind pârâții C. T. și C. L..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 7 martie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere redactată separat ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, pentru a da posibilitatea mandatarului recurentei cât și pârâților intimați să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 martie 2012.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată:
P. acțiunea civilă adresată Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și înregistrată la 2 august 2005, reclamanta P. S. i-a chemat în judecată pe pârâții: C. T. și C. L. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se stabilească linia de hotar dintre terenurile proprietatea lor, respectiv între parcelele 42/11 și 42/10 din C.F. 1656 și respectiv 1644 a comunei cad. Moldovița și
- să fie obligați pârâții la ridicarea construcțiilor amplasate pe linia de hotar.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că este proprietara unei suprafețe de 250 m.p. teren, conform titlului de proprietate 181 din 2 iulie 1993, intravilan pe care și-a edificat o gospodărie compusă din casă și anexe gospodărești.
S-a mai susținut că terenul i-a fost predat în folosință în anul 1980 în vederea edificării gospodăriei conform Deciziei nr. 1/1980 a fostului Consiliul Popular Moldovița, cu front la stradă de 12 ml, că se învecinează cu pârâții, iar aceștia i-au încălcat linia de hotar și au edificat pe aceasta o construcție, respectiv o temelie de beton cu fundație, a cărei ridicare o solicită, că au distrus un gard încălcându-i astfel proprietatea.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 584 și 494 din Codul civil.
P. întâmpinările depuse la dosar pârâții, inițial, s-au declarat de acord cu stabilirea liniei de hotar, solicitând respingerea capătului de cerere privind demolarea construcțiilor.
P. sentința civilă nr. 435 din 4 aprilie 2006, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, a admis, în parte, acțiunea și în acest sens a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 6-7-8-9 conform planului de situație aflat la fila 65 din dosar, ce face parte din expertiza întocmită de către M. G. și a respins capătul de cerere referitor la demolarea construcțiilor gard și temelie ca nefondat.
Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat de către M. G. a reieșit că reclamanta deține în plus, fără documente justificative, suprafața de 103 m.p., în timp ce pârâții dețin în minus 15 m.p., că frontul la stradă pentru reclamantă este 12,46 m.p., cu 47 cm. în plus față de actele de proprietate și că temelia de la noua construcție edificată de pârâți se află la o distanță de 60 cm față de linia de hotar stabilită de expert, iar aceștia nu au încălcat, în nici un fel, linia de hotar dintre terenul lor și cel al reclamantei.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere s-a reținut că din probatoriul administrat a reieșit că noul gard este amplasat corect pe linia de hotar, iar temelia pentru construcție este pe terenul proprietatea pârâților, nu afectează linia de hotar și nici proprietatea reclamantei.
P. decizia civilă nr. 721 din data de 5 septembrie 2006, Tribunalul Suceava a admis apelul reclamantei, a desființat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de casare a reținut că potrivit constatărilor de la fața locului, cu ocazia cercetării locale s-a observat că proprietățile părților sunt despărțite de un gard din lemn edificat de pârâți, lângă poartă există un gard din beton despre care s-a afirmat că este pe vechiul hotar, gard ce este întrerupt de construcțiile edificate de pârâți și pentru care nu dețin autorizații de construcție, construcția fiind lipită pe o parte de garajul proprietatea reclamantei.
Deosebit de aceasta s-a susținut că, din planșele depuse la dosar, se poate observa existența unor dale de beton în curtea reclamantei, ce sunt tăiate în linie oblică de la colțul casei pârâților până la garajul reclamantei, de un gard amplasat în interiorul curții acesteia.
Totodată s-a susținut că din planurile de situație întocmite de pârâți cu prilejul demolării construcției vechi rezultă vechea linie de hotar în raport cu casa acestora, linie pe care s-a mutat gardul, nemaiaflându-se la aceiași distanță.
De asemenea, s-a arătat că din toate planșele foto depuse la dosar se poate observa punctul de hotar din spatele parcelei virane, din capătul opus liniei de drum, precum și streașina construcției demolată de pârâți, aflată pe linia de hotar, iar prin expertiza efectuată nu s-a ținut seama de toate aceste aspecte, iar expertul a răspuns, în mod evaziv, la obiectivele stabilite de instanță, încât se impune efectuarea unei noi expertize topometrice.
P. sentința civilă nr. 935 din 15 mai 2008, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în rejudecare a admis acțiunea, a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei identic cu . terenul proprietatea pârâților identic cu . aliniamentul A-B conform planșei nr. 3 ce însoțește raportul de expertiză întocmit de inginer S. E., pârâții au fost obligați să-și ridice construcțiile edificate pe această linie de hotar ( gard și temelie ) și în urma compensării cheltuielilor de judecată pârâții au fost obligați să-i plătească reclamantei suma de 1.600 lei cu acest titlu.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietara unei suprafețe de 250 m.p. teren intravilan pe care sunt amplasate construcțiile: casă și anexe gospodărești, teren ce i-a fost reconstituit prin titlul de proprietate nr. 181 din 2 iulie 1993.
Atât terenul reclamantei cât și cel al pârâților le-a fost dat părților în anul 1980 conform deciziei nr.1/1980 emisă de fostul Consiliu Popular al comunei Moldovița în vederea edificării construcțiilor, terenul având un front, la șosea de 12 m.l. pentru fiecare parte.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a reieșit că hotarul dintre parcelele 42/11 și 42/10 a fost modificat propunându-se o linie de hotar ce poate fi linia ce unește punctele A și B a limitelor de proprietate ce sunt evidențiate în planșa a 3 ce însoțește raportul de expertiză întocmit de inginerul S. E..
Aceiași expertiză a mai concluzionat și faptul că edificarea noilor construcții de către pârâți s-a făcut pe linia de hotar, împrejurări de fapt care au fost evidențiate atât de martorii reclamantei ce au fost audiați în prezenta cauză cât și prin planurile de situație depuse la dosar.
De altfel cu ocazia soluționării apelului s-a efectuat o cercetare locală la 6 iulie 2006 ( proces verbal aflat la fila 27 din dosarul Tribunalului ) prin care se menționează că nu a fost respectată linia de hotar dintre proprietățile părților arătându-se că situația din teren este cea identică cu cea prezentată în planul de situație aflat la fila 5 din dosarul de fond.
S-a mai reținut că susținerile pârâților în sensul că linia de hotar a fost stabilită arbitrar de către expertul S. E. nu pot fi primite de către instanță, întrucât numai parcelele au fost numerotate arbitral cu număr 1 și 2 nu și linia de hotar dintre ele.
În același timp s-a concluzionat că potrivit art. 584 din Codul Civil, orice proprietar poate cere obligarea vecinului său la grănițuirea proprietății lipită cu a sa.
P. decizia nr. 1825 din 10 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava a fost admis recursul declarat de pârâți, casată sentința civilă nr. 935/2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Din conținutul acestei decizii reiese că pârâții – recurenți au susținut constant că expertiza efectuată de către S. E. nu a ținut seama de realitatea stabilită prin planul parcelar întocmit ambilor părți la atribuirea terenurilor, plan, potrivit căruia reclamanta avea un front la stradă de 12,5 m. și o lungime a parcelei de aproximativ 20 m.
Cum această situație a fost recunoscută chiar și de reclamanta – intimată s-a apreciat că se impunea completarea probatoriului cauzei, prin suplimentarea expertizei, care să măsoare și să identifice cadastral și tabular loturile atribuite reclamantei și pârâților de câte 250 m. pentru construirea de case în raport de deciziile 1/1980 ( fila 4 ) și respectiv 14/1979 ( fila 23 ), de planul de amplasament inițial al celor 8 loturi pentru case aflate în arhiva primăriei și care să stabilească dacă lungimea frontului la stradă a fost de 12 m.l. sau mai mare.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la data de 04 ianuarie 2010.
Conform deciziei de casare s-a dispus efectuarea raportului de expertiză judiciară ce a fost întocmit de către B. C. M. ( fila 32 -42 și respectiv 77 – 86 ) cu planurile de situație anexate ( fila 43 – 56, 87 – 100), cu completările ulterioare ( fila 133 - 145 ) și planurile de situație anexate ( fila 146 – 155 ) și suplimentul la expertiză ( fila 191 – 199 ).
P. sentința civilă nr. 475 din 24 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect „grănițuire” introdusă de reclamanta P. S. prin mandatar C. G. în contradictoriu cu pârâții C. T. și C. L. și obligată reclamanta să le plătească pârâților suma de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că autorizația de construcție eliberată pentru pârâtul C. T. în anul 1979 are făcută specificația, pe verso, că înțărușarea pentru locuință și anexe a fost făcută de către tehnicianul Sfarghiu respectând normele de urbanism obligatorii la acea vreme;
- cât privește stâlpul de beton despre care instanța de casare susține că – în raport de cercetarea locală efectuată la fața locului – ar fi situat pe vechiul hotar, expertul a arătat că însăși părțile au fost de acord că acesta nu este semn de hotar, ci a fost pus în interiorul curții pârâților și, de asemenea, au fost de acord asupra limitei din spate a terenului ( un stâlp de gard gros ce se află pe hotar );
- planurile de situație întocmite de către pârâți cu prilejul demolării vechii construcții, sunt planuri pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, iar gardul actual se află la o distanță de aproximativ 1,58 m. față de colțul dinspre curte al casei pârâților;
- conform planșelor fotografice aflate la dosar reiese că linia de hotar o reprezintă streașina construcției demolată de către pârâți precum și punctul de hotar în spatele parcelei virane ( care este reprezentat de un stâlp de gard de molid );
- cât privește forma dalelor de beton, despre care, de asemenea, s-a făcut referire în decizia de casare, expertul a arătat că nu o consideră edificatoare deoarece, în momentul turnării acestora, între construcția cu destinația de „magazie” a pârâților și curtea reclamantei nu a existat un gard delimitator al celor două terenuri aflate în litigiu, menționând că, în prezent – potrivit planșelor foto depuse la dosar – acestea sunt tăiate în linie oblică de la colțul casei pârâților până la garajul reclamantei de un gard amplasat în interiorul curții acesteia, în timp ce dalele de beton ce se învecinează cu temelia casei și cu temelia construcției cu destinația „muzeu de ouă încondeiate” au o formă trapezoidală, cu bazele paralele cu axul drumului sau dreptunghică;
- în legătură cu acea construcție cu destinația „Muzeul de ouă” expertul a arătat că aceasta a fost edificată pe aceiași temelie ce a aparținut magaziei demolate, cu mențiunea că magazia demolată avea o streașină mai mică decât cea actuală, iar din fotografiile depuse de pârâți a reieșit că vechiul gard care delimita cele două proprietăți era coliniar cu temelia magaziei demolate ( între dalele de beton și actuala temelie a muzeului există o diferență de câțiva centimetri );
- expertul a arătat că nu poate preciza care este situația reală a loturilor primite în folosință, deoarece țărușii puși în anul 1980 nu mai există în prezent;
- pe planul de situație întocmit cu ocazia atribuirii lotului în folosință pentru reclamantă este înscrisă dimensiunea de 12 m. l., ori la măsurătorile efectuate s-a constatat că lățimea frontului lotului său este de 13,87 m.l. și
- acoperișul garajului reclamantei în poarta din față stânga este decupat în formă de dreptunghi cu dimensiunile de 30/70 cm. întrucât, în dreptunghiul respectiv era colțul strașinei magaziei ce a aparținut pârâților și care a fost ulterior demolată, încât s-a considerat că în momentul edificării garajului de către reclamantă, construcția edificată de pârâți ( demolată ulterior ), exista;
- de asemenea s-a menționat că distanța dintre cele două garduri este de 12,06 m.;
- în același timp s-a susținut că cele 8 loturi ce au fost acordate cetățenilor de către fostul Consiliul Popular al comunei Moldovița, în vederea edificării de case, aveau un front la stradă de 12 m.l. fiecare și o lungime de 21 m. l., însă, lotul reclamantei fiind între terenul pârâților și cel al numitul T. V. s-a constatat că acesta din urmă are o lățime la stradă de 12,48 m., în timp ce reclamanta are un front de 12,54 m. la stradă și 11,54 m. în partea opusă;
- s-a mai susținut că în urma măsurătorilor a reieșit că în ceea ce-l privește lotul numitului R. A. S., acesta are, la stradă, tot dimensiunea de 12,48 m., încât limita de hotar dintre acesta și T. V. ar trebui deplasă cu 48 cm. spre vest, în timp ce limita de hotar dintre T. V. și reclamantă ar trebui deplasată cu 96 cm. spre vest, iar limita dintre proprietatea reclamantei și a pârâților ar trebui deplasă spre vest cu 1,51 m. și
- expertul a mai concluzionat că există o diferență de 490 m.p. între suprafața celor 7 loturi de casă de pe planul topografic și suprafața determinată prin calcul.
Așa fiind, instanța a avut în vedere și faptul că prin expertiza întocmită de către M. G. se arată că reclamanta deține, fără documente justificative, în plus suprafața de 103 m.p. teren, în timp ce pârâții dețin în minus o suprafață de 15 m.p. și că temelia de la noua construcție edificată de pârâți se află la o distanță de 60 cm. față de linia de hotar.
Acțiunea reclamanților a fost întemeiată pe dispozițiile art. 584 și 494 din Codul civil și se refereau la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților și obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor amplasate pe linia de hotar.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că proprietățile celor două părți sunt îngrădite, iar limita de hotar dintre ele nu a fost modificată, în raport de loturile ce le-au fost atribuite acestora, prin deciziile fostului Consiliu Popular al comunei Moldovița.
Așa fiind și cum limita hotarului este deja delimitată prin gard, nu se impune pronunțarea unei hotărâri care să stabilească o altă situație.
Cât privește cel de-al doilea capăt de cerere invocat de reclamantă s-a menționat că potrivit art. 494 alin.1 din Codul civil „dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul sau a îndatora pe acea persoană să le ridice”.
Așa cum a reieșit din probatoriul administrat în cauză, noua construcție edificată cu destinația „Muzeul de ouă încondeiate” a fost ridicată pe același amplasament pe care fusese edificată vechea construcție ( demolată ) și față de care reclamanta nu a avut obiecții.
În acest sens trebuie observat că atunci când ea și-a ridicat garajul, în acoperișul acestuia a rămas decupat, în formă de dreptunghi, (cu dimensiunile de 30 / 70 cm. în partea din față stânga), ce era ocupat de acoperișul magaziei pârâților.
P. urmare, noua construcție fiind edificată pe vechiul amplasament al construcției demolate, nu se poate reține că pârâții și-ar fi ridicat construcția pe terenul reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. S., prin mandatar C. G., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că expertiza efectuată de exp. B. M. C. nu este concludentă și conformă cu aspectele din teren, că pe parcursul expertizei s-au făcut afirmații care nu au fost justificate de probe, că deși a insistat în proba cu cercetare locală, instanța i-a respins solicitarea, la fel cum a făcut și cu cererea de a se administra proba cu interogatoriul pârâților.
A mai arătat recurenta că instanța nu a manifestat un rol activ conform prevederilor art. 129 Cod procedură civilă, că nu s-a pronunțat pe cel de-al treilea capăt de cerere privind indicarea locului de plecare a celei de a treia linii de hotar, traseul și locul de unire cu altă linie de hotar.
Solicită recurenta să revină la calculul cheltuielilor de judecată, arătând că la plata onorariului expertului a achitat suma de 700 lei, iar avocatul reclamanților nu justifică onorariul solicitat.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 475 din 24.03.2011 și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept a invocat prevederile art. 304 Cod procedură civilă.
Legal citați, pârâții C. T. și C. L. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată (f. 13).
Recursul a fost legal taxat și timbrat.
Analizând recursul declarat în cauză ce se subsumează motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, a dispozițiilor art. 3041 Cod pr. civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
P. Decizia nr. 1/1980 din data de 10 ianuarie 1980 a Biroului Executiv al fostului Consiliul Popular al comunei Moldovița, jud. Suceava, reclamantei P. S.( fostă Secman) i s-a atribuit în folosință suprafața de 250 mp teren din proprietatea statului apt pentru construcție identic cu . provenită prin divizarea parcelei nr. 42/1 din cartea funciară nr. 1643 a comunei cadastrale Moldovița pentru construirea unei locuințe proprietate individuală.
P. autorizația nr. 3/90 din data de 23 iulie 1980 eliberată de fostul Birou Executiv al fostului Consiliu Popular al municipiului Suceava, reclamantei P. S. i s-a autorizat construirea unei locuințe proprietate personală și anexe gospodărești (f.7-ds. inițial).
Ulterior, prin titlul de proprietate nr. 181 din data de 2 iulie 1993 eliberat de Comisia județeană Suceava, reclamantei-recurente P. S. i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 250 mp teren situat pe raza satului Moldovița, ., cu vecinii: N - C. T, E - Drum comunal, S -T. V. și V-Medviciuc M.
P. Decizia nr. 14/1979 din data de 26 iulie 1979 a Biroului Executiv al fostului Consiliul Popular al comunei Moldovița, jud. Suceava, pârâtului-intimat C. G. T. i s-a atribuit în folosință suprafața de 250 mp teren identică cu . virană din cartea funciară nr. 1643 a comunei cadastrale Moldovița pentru construirea unei locuințe proprietate individuală.
Ulterior, prin titlul de proprietate nr. 559 din data de 6 noiembrie 1996 eliberat de Comisia județeană Suceava, pârâtului-intimat C. T. i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 640 mp teren situat în intravilanul satului Moldovița, ., cu vecinii: N - N. V., E - Drum comunal, S - P. S. și V - Medviciuc M.
După cum rezultă din extrasul de carte funciară nr. 1644 a comunei cadastrale Moldovița, pe această suprafață de teren, soții C. T. și C. L. au edificat o clădire cu casă și anexe gospodărești, în baza autorizației nr. 8/414 din data de 19 septembrie 1979 eliberată de fostul Consiliu Popular al comunei Moldovița, jud. Suceava.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul B. C. M. rezultă că reclamanta-recurentă P. S. deține o suprafață de 348, 78 mp din care 250 mp sunt dobândiți în baza Deciziei nr. 1/1980 din data de 10 ianuarie 1980 a Biroului Executiv al fostului Consiliul Popular al comunei Moldovița, jud. Suceava și pentru care i s-a constituit ulterior dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 181 din data de 2 iulie 1993 eliberat de Comisia județeană Suceava iar restul suprafeței de 99 mp teren sunt deținuți fără acte de proprietate.
Tot din raportul de expertiză întocmit de expertul B. C. M. și depus la f. 76ds. fond rezultă că pârâtul C. T. deține o suprafață de 702, 61 mp din care 250 mp sunt dobândiți în folosință pentru construcția unei locuințe proprietate personală iar restul suprafeței de teren de aproximativ 453 mp este deținută de pârâții-intimați astfel: 390 mp în baza titlului de proprietate nr. 559/1996, 40 mp conform convenției din 7 iulie 2001 și o suprafață de aproximativ 23 mp fără acte.
După cum rezultă din dispozițiile art. 584 cod civil (în vigoare la data nașterii situației juridice ce face obiectul prezentului dosar), orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii fiind suportate în mod egal.
Așadar, prin operația grănițuirii, se urmărește determinarea prin semne exterioare a hotarului dintre cele două fonduri vecine ce aparțin unor titulari diferiți.
Acțiunea în grănițuire are un caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, deoarece prin exercitarea ei nu se tinde la crearea unui nou hotar, ci la reconstituirea și marcarea adevăratului hotar.
După cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, în raport de planurile de situație depuse de părți la dosar, hotarul dintre cele două proprietăți este în linie dreaptă iar în completările ulterioare la raportul de expertiză s-a arătat faptul că, considerând că limita de proprietate dintre vecinul T. V. și reclamanta P. S. a rămas neschimbată și ținând cont de vechile amplasamente ale celor două loturi atribuite de către fostul Consiliu Popular al comunei Moldovița, așa cum sunt prezentate în planul de situație întocmit la data de 1 iunie 1980, de domnul tehnician Sfarghiu (un dreptunghi cu lungimea de 21 m și lățimea de 12 metri), linia de hotar existentă dintre cele două proprietăți, la epoca atribuirii inițiale a loturilor este cea prezentată în Anexa nr. 5 a raportului de expertiză(f. 150-ds. nr._ ).
Din completarea nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul B. C. M. rezultă că linia de hotar o reprezintă streașina construcției demolate de către pârâți precum și punctul de hotar în spatele parcelei virane( care este reprezentat de un stâlp de gard de molid) și că linia de hotar dintre cele două terenuri aflate în litigiu nu corespunde cu linia de hotar arătată de reclamanta P. S. (fostă Ș.) sau de pârâtul C. T. (f.139-ds. nr._ -fond).
Tot în raportul de expertiză întocmit în cauză s-a arătat că în urma verificărilor făcute de autoritățile locale cu prilejul emiterii certificatului de urbanism și a autorizației de construire pentru imobilul construit în legătură cu care se pretinde încălcarea hotarului, s-a constatat că eliberarea certificatului de urbanism și a Autorizației de construcție s-a făcut pe baza unor verificări în teren, din care a rezultat că această construcție a fost edificată în limitele de hotar ale terenului pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate lui C. T., după cum rezultă din Adresa nr. 6782 din data de 8 septembrie 2008 a Primăriei comunei Moldovița, jud. Suceava(f.28-ds._ ).
Tot în această adresă se arată că în zona respectivă au fost atribuite de fostul Consiliu Popular al comunei Moldovița, jud. Suceava 8 loturi de casă în folosință pe durata existenței construcțiilor. Odată cu adoptarea Legii nr. 18/1991 la cererile formulate de cei 8 proprietari de construcții, comisia comunală a propus constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp iar cu această ocazie, comisia a avut în vedere planurile de lotizare întocmite la scara 1: 500, conform cărora fiecare lot are un front la stradă de 12 mp liniari și o lungime de 21 mp iar nici unul din loturile constituite nu a avut un front la stradă de 12, 5 m.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul B. C. M. rezultă că în conformitate cu decizia nr. 1/1980 și planul de situație privind construcția unei construcții cu destinația de locuință, întocmit în data de 22 aprilie 1980 de tehnicianul Sfarghiu, lotul reclamantei-recurente P. (fostă Secman) S. este de formă dreptunghiulară iar în planul de situație privind construcția unei construcții cu destinația de locuință, întocmit în data de 12 aprilie 1980 de același tehnician Sfarghiu pentru beneficiarul T. V., sunt menționate dimensiunile de 12 m pentru lățime și de 21 m pentru lungime aferente suprafeței în formă de dreptunghi deținută de reclamanta-recurentă P. S. (f.86-ds nr._ -fond).
P. rezoluția nr. 701/P/2005 din data de 22 august 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung-Moldovenesc s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâții C. T. și C. L. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 217 Cod penal, având în vedere că din cercetările efectuate de organele de cercetare penală s-a stabilit că gardul despre care reclamanta-recurentă spunea că a fost distrus de către pârâții-intimați, a căzut ca urmare a deteriorării în timp de fenomene naturale, datorită putrezirii, fără nici o intervenție din partea acestora(f.36-ds. nr. 2354/2005) iar plângerea împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă prin Sentința penală nr. 11 din data de 10 ianuarie 2006 a Judecătoriei Câmpulung-Moldovenesc (dosar nr. 3322/2005)(f.88-nr. 2354/2005).
În ceea ce privește susținerile reclamantei-recurente din cererea de chemare în judecată că pârâții-intimați ar fi executat lucrări de construcție-anexă gospodărească, fără a poseda autorizația de construcție și ar fi fost sancționați contravențional, tribunalul reține că acțiunea Primăriei comunei Moldovița, jud. Suceava prin care aceasta solicita obligarea pârâtului-intimat C. T. la sistarea oricărei lucrări de construire și să se dispună . construcția reprezentată de anexa gospodărească, a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1138 din data de 21 septembrie 2006 a Judecătoriei Câmpulung-Moldovenesc (dosar nr. 2022/2006), ca nefondată(f.10-ds._ -fond), hotărârea rămânând irevocabilă.
P. această hotărâre, s-a reținut că pârâtul a făcut toate demersurile necesare pentru a obține actele necesare edificării imobilului, inclusiv autorizația de construire, și în acest sens i-a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 20 din data de 10 mai 2005, iar acest act nu ar fi putut fi eliberat dacă pârâtul nu ar fi prezentat documentația constând în acte cu efecte juridice valabile.
Din probele administrate în cauză rezultă că proprietățile părților sunt deja îngrădite iar limita de hotar dintre ele nu a fost modificată în raport de loturile ce le-au fost atribuite acestora prin Deciziile fostului Consiliu Popular al comunei Moldovița, jud. Suceava, iar din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că linia de hotar o reprezintă streașina construcției demolate de către pârâți precum și punctul de hotar în spatele parcelei virane( care este reprezentat de un stâlp de gard de molid) și că linia de hotar dintre cele două terenuri aflate în litigiu nu corespunde cu linia de hotar arătată de reclamanta P. S.( fostă Ș.) sau de pârâtul C. T.(f.139-ds. nr._ -fond).
Având în vedere că proprietățile părților sunt deja delimitate printr-un gard și că linia de hotar dintre cele două terenuri aflate în litigiu nu corespunde cu linia de hotar arătată de reclamanta P. S.( fostă Ș.) sau de pârâtul C. T.(f.139-ds. nr._ -fond) și cum acțiunea în grănițuire are un caracter declarativ iar nu constitutiv de drepturi, deoarece prin exercitarea ei nu se tinde la crearea unui nou hotar, ci la reconstituirea și marcarea adevăratului hotar, în mod corect a respins instanța de fond acțiunea în grănițuire ca neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor, tribunalul reține că, după cum rezultă din dispozițiile art. 494 al. 1 Cod civil ( în vigoare la data nașterii situației juridice ce face obiectul prezentului dosar), ,,Dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice”.
După cum rezultă din Autorizația de desființare nr. 2 din data de 14 iunie 2005 eliberată de Primăria comunei Moldovița, jud. Suceava, pârâtului C. T. i s-a eliberat această autorizație pentru desființarea unei anexe gospodărești(f.24-ds. nr.2354/2005) iar din completarea nr. 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în rejudecare de expertul B. C. se arată că toate părțile au fost de acord că actualul stâlp de beton ce separă proprietățile părților nu este semn de hotar, ci a fost pus în interiorul curții pârâților-intimați, iar toate părțile au fost de acord asupra limitei din spate( un stâlp de gard gros ce se află pe hotar) (f.198-ds. nr._ -fond).
De asemenea, din suplimentele ulterioare la acest raport de expertiză tehnică judiciară rezultă că muzeul cu ouă încondeiate a fost construit pe aceeași temelie cu cea a magaziei demolate iar într-o fotografie depusă de către părți la dosar se observă că vechiul gard care delimita cele două proprietăți era coliniar cu temelia magaziei demolate. Tot în completările la acest raport de expertiză se reține că acoperișul garajului reclamantei P. S. este decupat în formă de dreptunghi( cu dimensiunile de aproximativ 30 cm/70 cm) în partea din față-stânga, iar atunci când reclamanta-recurentă a edificat garajul, acoperișul construcției pârâților cu destinația magazie ce fost demolată ulterior, exista(f.142-ds. nr._ -ds. fond).
P. urmare, cum noua construcție este edificată pe vechiul amplasament al construcției demolate pentru care pârâții posedau autorizație de desființare, nu se poate spune că intimații și-ar fi edificat noua construcție pe terenul proprietatea reclamantei, astfel încât și acest capăt de cerere a fost respins în mod corect ca nefondat.
În ceea ce privește criticile din motivele de recurs referitoare la faptul că expertiza tehnică judiciară este confuză și că instanța a respins în mod nejustificat mai multe obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară, tribunalul reține că prin încheierile de ședință din data de 7 iulie 2010(f.17-ds. nr._ ) și 24 noiembrie 2010(f.181), instanța de fond a dispus efectuarea unor completări la raportul de expertiză întocmit inițial în funcție de toate obiecțiunile părților depuse în mod succesiv la f. 112,121,172, 178 și 183, fără a le cenzura iar expertul a răspuns în mod detaliat la toate obiecțiunile părților prin cele două completări la raportul de expertiză, astfel încât critica recurentei este neîntemeiată.
În plus, din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă că reclamanta-recurentă, care a beneficiat de asistență juridică, ar fi solicitat administrarea probei cu o nouă expertiză la primul termen după depunerea lucrării, așa cum prevăd dispozițiile art. 212 al. 2 Cod pr. civilă. Dimpotrivă, din actele și lucrările dosarului rezultă că la fiecare termen solicita doar completarea raportului de expertiză, iar cererea sa de efectuarea a unei noi expertize a fost formulată de abia prin notele de concluzii scrise din data de 23 martie 2011(după închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei), astfel încât solicitarea sa de administrare unei noi probe cu expertiză în recurs și critica sa la adresa instanței de fond referitoare la faptul că i-a respins în mod neîntemeiat cereri de probe, apare neîntemeiată.
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă, de asemenea, că reclamanta-recurentă nu a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâților și nici administrarea probei cu cercetarea la fața locului în rejudecarea după casarea cu trimitere în dosarul nr._, deși a beneficiat de asistență juridică calificată, singura solicitare ca instanța ,,să vină la fața locului” fiind cea din notele de concluzii scrise din data de 22 martie 2011(f.212), după închiderea dezbaterilor asupra fondului, lucru care nu este posibil, astfel încât critica sa din motivele de recurs este neîntemeiată și cu privire la acest aspect. În plus, după cum rezultă din dispozițiile art. 129 al. 51 Cod pr. civilă, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, astfel încât critica recurentei că prima instanță nu a dat dovadă de rol active nu poate fi primită, având în vedere că omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care părțile nu le-au propus și administrat în condițiile legii, nu poate constitui motiv de apel sau de recurs.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind ,,indicarea locului de plecare a celei de a treia linii de hotar, traseul și locul de unire cu altă linie de hotar”, din analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond nu rezultă că reclamanta-recurentă și-ar fi modificat cererea de chemare în judecată cu acest capăt de cerere, astfel încât instanța de fond nu s-a pronunțat decât asupra obiectului cererii de chemare în judecată în limitele învestirii sale, așa cum prevăd dispozițiile art. 129 al. 6 Cod pr. civilă, critica recurentei apărând și sub acest aspect, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește critica referitoare la modalitatea în care au fost stabilite cheltuielile de judecată, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 al.1 și 2 Cod pr. civilă potrivit cărora partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată iar judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
Cum reclamanta-recurentă a căzut în pretenții, se află în culpă procesuală, astfel încât ea este obligată să plătească cheltuielile de judecată pe care partea care a câștigat, va dovedi că le-a făcut.
Or, în cazul de față, pârâții-intimați au făcut cheltuieli de judecată în cuantum de 3411 lei cu plata onorariului pentru expertizele efectuate în cauză, așa cum rezultă din chitanțele de la f. 45 și 72-ds. nr._ (recurs inițial) și f. 166-ds. nr._ -ds. fond, pe care reclamanta-recurentă este obligată să le achite, având în vedere că instanța nu poate să reducă onorariul expertului, neavând importanță că reclamanta-recurentă a achitat și ea onorariu pentru diferitele expertize dispuse în cauză.
După cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat, fiind obligată să îi restituie acesteia cheltuielile avansate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată cu onorariul avocatului, tribunalul reține că dispozițiile art. 274 al.3 Cod pr. civilă permit judecătorului să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În cazul de față, cheltuielile de judecată efectuate de pârâții intimați cu plata onorariului avocaților în toate ciclurile procesuale până în recurs, se ridică la suma totală de 1800 lei, după cum rezultă din chitanțele de la f. 97-ds. nr. 2354/2005, f.151-ds. nr._ -ds. fond și f.30 - ds. nr._ -ds. recurs, din care instanța de fond nu a acordat decât 1089 lei, cuantum pe care instanța îl consideră justificat față de valoarea și complexitatea pricinii și față de munca prestată de avocați în raport de dificultatea, amploarea și durata cazului, dacă ținem cont de faptul că litigiul a durat mai mulți ani, la diferite instanțe, parcurgând mai multe cicluri procesuale și a fost administrat un probatoriu complex.
P. urmare, și acest motiv de recurs apare ca fiind neîntemeiat.
În ceea ce privește critica din motivele de recurs referitoare la faptul că expertul nu a precizat iar instanța nu s-a interesat cum se explică faptul că picătura de apă de pe streașina construcțiilor cade în interiorul garajului reclamantei, tribunalul nu poate primi acest motiv de recurs, atâta timp cât instanța de fond nu a fost învestită cu o acțiune confesorie pentru apărarea servituții picăturilor de streașină reglementată de dispozițiile art. 615 din vechiul Cod civil( în vigoare la data nașterii situației juridice ce face obiectul prezentului dosar), astfel încât în mod corect instanța de fond s-a preocupat doar de examinarea acțiunii formulate de reclamantă.
Cum situația de fapt stabilită de prima instanță în urma probatoriului administrat în cauză este una corectă iar hotărârea recurată este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, motivele de recurs invocate s-au dovedit neîntemeiate, iar tribunalul nu a găsit alte motive de nelegalitate de ordine publică pe care să le pună în discuția părților, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al.1 Cod pr. civilă.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs formulate de pârâții-intimați prin întâmpinare(f.13), tribunalul reține că dispozițiile art. 274 al.1 și 2 Cod pr. civilă( care sunt aplicabile și în judecarea căii de atac a recursului, date fiind dispozițiile art. 316 Cod pr. civilă) prevăd că partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
Pârâții-intimați au solicitat cheltuieli de judecată, dar nu au dovedit cu chitanțe sau alte documente justificative efectuarea acestor cheltuieli în recurs, astfel încât cererea lor va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta P. S. – prin mandatar C. G. cu domiciliul în oraș Milișăuți nr. 400, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 475 din data de 24 martie 2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, intimați fiind pârâții C. T. și C. L., ambii cu domiciliul în comuna Moldovița, ., jud. Suceava, ca nefondat.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâții – intimați, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, |
Red. V.E.L.
Jud. fond. B. G.
Dact. C.N.A.
2 ex. 30.03.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 20/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 1428/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
