Partaj judiciar. Hotărâre din 10-05-2012, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-05-2012 în dosarul nr. 975/2012
Dosar nr._ partaj judiciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 975/2012
Ședința publică de la 10 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. T.
Judecător D. D.
Judecător A. L.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de către reclamantul B. S. M. și pârâtul B. P., împotriva sentinței civile nr. 3415/30.06.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimați fiind pârâții G. D., B. A., B. I., B. A., B. M. G. - P. M. B. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul arhivă, recurentul B. M. a depus note de concluzii, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar și o . înscrisuri; de către recurentul B. P., de asemenea s-au depus o . înscrisuri și dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar aferente cererii.
Instanța pune în discuție calea de atac ca fiind recurs și nu apel cum greșit s-a consemnat.
Părțile arată că sunt de acord cu calificarea căii de atac ca fiind recurs și arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauza dedusă judecății.
Instanța, analizând și verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent B. M. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat; arată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică singura critică fiind calcularea greșită a cheltuielilor de judecată astfel că solicită modificarea sentinței atacate numai sub aspectul acestor cheltuieli de judecată; față de recursul pârâtului, respingerea acestuia ca nefondat conform motivelor prezentate în notele de concluzii depuse la dosar.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursului său și respingerea în totalitate a pretențiilor formulate de reclamantul recurent conform motivelor.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, înregistrată sub nr._, reclamantul B. S. M. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul B. P., să se dispună sistarea stării de indiviziune cu privire la următoarele bunuri a căror valoare a estimat-o:
- 22 de ari grădină – intravilan, situați în orașul Salcea, județul Suceava, cu o valoare aproximativă de 65 000 lei;
- 2 case bătrânești, construite în anul 1947, amplasate pe suprafațata de 22 ari grădină, cu următoarele precizări: una din case este compusă dintr-o cameră și o bucătărie, estimată la aproximativ 5 000 lei, cealaltă casă fiind compusă din 3 camere un balcon, 2 cămări de alimente, un hambar și un beci din piatră, cu o valoare aproximativă de 25 000 lei;
- 1 standolă din material lemnos, o șură pentru vite, o poiată pentru păsări și un coteț pentru porci, aproximate la o valoare de 10 000 lei;
- 30 de pomi fructiferi (nuci, peri, meri, cireși, vișini, pruni, caiși etc) cu o valoare de 25 000 lei;
- fântână, în valoare de 5 000 lei;
- 150 ari, teren agricol extravilan, aflați în Tarlaua „Putreda I” (La Rampă), cu o valoare estimată de 45 000 lei;
- 10 tone lemne de foc (tăiate și despicate) cu o valoare de 1000 lei.
Au fost solicitate și cheltuieli judiciare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că aceste bunuri au rămas moștenire în urma decesului fratelui său și al pârâtului, defunctul lăsându-le toate aceste bunuri într-o cotă de ½ la fiecare prin Testamentul nr. 766. Reclamantul a arătat că fratele său B. G., a decedat la data de 06.01.2001, neavând alți moștenitori în afara reclamantului și a pârâtului. A precizat reclamantul că, suprafața de 900 mp grădină – intravilan și 25 000 mp teren în Tarlaua „Putreda I” (La Rampă), prevăzută în TP nr. 640 din 21.12.1994, i-au revenit defunctului său frate prin sentința civilă nr. 8667 din 10.12.1998. Cei 9 ari de grădină-intravilan se regăsesc în TP nr. 1649 din 03.11.1997 plus încă 13 ari care se regăsesc în TP nr. 2630 din 27.04.2007.
Totodată reclamantul a arătat că de la moartea fratelui său au trecut peste 6 ani, timp în care nu s-a putut înțelege cu pârâtul pentru a putea împărții bunurile moștenite. De asemenea, alăturat acțiunii introductive, reclamantul a depus și un proiect de partaj.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosarul cauzei o . înscrisuri (f. 4 – 23).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 650 și următoarele Cod civil.
Cererea a fost timbrată cu suma de 19 lei.
P. întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (f.24), pârâtul B. P., a arătat că bunurile lăsate moștenire de fratele părților nu sunt în realitate așa cum le descrie reclamantul, precizând pentru fiecare starea în care se găsesc, astfel:
- în privința celor 22 de ari de grădină, a arătat că pe o suprafață mai mare de 7 ari din aceștia sunt plantate răchiți și nuci pentru întărirea malurilor;
- casa compusă din 3 camere este foarte putredă, având pereții crăpați, uși care nu se mai pot închide;
- casa evaluată de reclamant la 5000 lei, arată pârâtul că nu este decât o bucătărie de vară;
- standolele, șura, cotețul, fântâna și beciul sunt construite tot în perioada 1940 – 1945, fiind modificate de defunct, în prezent fiind îmbunătățite de pârât;
- în privința lemnelor de foc, pârâtul arată că au fost folosite de o altă soră de-a părților, care a decedat după 5 ani de la decesul fratelui părților a cărui moștenire se pretinde;
-1 hectar și jumătate teren agricol extravilan, aflat în Tarlaua „Putreda I” (La Rampă), dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza TP nr. 640 din 12.12.1994 și a sentinței civile nr. 8667/10.12.1998;
- în privința pomilor fructiferi, pârâtul arată că aceștia sunt bătrâni și neproductivi.
La dosarul cauzei, pârâtul a depus și el un proiect de partaj (f.25).
În dovedirea cererii au fost depuse la dosarul cauzei o . înscrisuri (f. 25, 26, 32 – 36, 83-87, 96 - 101 ).
La dosarul cauzei, prin serviciul Registratură, la data de 07.01.2008, reclamantul B. M., a formulat precizări la acțiune, printre altele solicitând instanței să –i fie atribuită suprafața de 22 ari grădină intravilan cu pomi fructiferi, cu cele 2 imobile, casă și anexe. A mai precizat că, valoarea celor 63 de ari, teren extravilan aflat în tarlaua „La imaș” (în spatele gării Văratec) proprietatea pârâtului B. P. o estimează la suma de 18 900 lei, iar valoare celor 13 ari teren extravilan situați la tarlaua „La Fânaț”, proprietatea reclamantului, o estimează la suma de 3900 lei.
La termenul din data de 14 ianuarie 2008, reclamantul prin mandatar cu procură la dosar, și-a precizat acțiunea în sensul că masa succesorală se compune din suprafața de 900 mp teren grădină din TP 1649/1997, 1300 mp grădină din TP 2630/2007, 150 ari teren agricol extravilan situați în tarlaua Putreda I ( La Rampă) înscriși în TP 640/1994, parte din suprafața de 25 000 mp, terenuri ce i-au revenit defunctului prin sentința civilă nr. 8677/1998. S-a arătat că nu se solicită suprafața de 1100 mp teren grădină și nici suprafața de 10 000 mp din tarlaua Putreda I (La Rampă). S-a arătat că din masa succesorală mai fac parte 2 case, hambar, beci din piatră, standolă, sură, poiată, coteț, fântână, 30 pomi fructiferi, 10 tone de lemn de foc.
La același termen de judecată, instanța a procedat la luarea interogatoriului pârâtului, care a fost de acord cu masa succesorală așa cum s-a arătat prin precizările reclamantului.
La dosarul cauzei, prin serviciul Registratură, la data de 04.02.2008, reclamantul B. M., a depus o . obiecțiuni la propunerea de partajare formulată de pârât prin întâmpinare.
În ședința publică din data de 11.02.2008, fiecare dintre părți a depus la dosar câte o tranzacție, neînsușită de cealaltă parte. La același termen, mandatara reclamantului a arătat că renunță la partajarea lemnelor de foc și a celor 30 de pomi fructiferi. La același termen instanța a încuviințat pentru părți efectuarea unei expertize în construcții și a unei expertize topometrice.
La termenul din data de 10.03.2008, la dosarul cauzei a fost depusă o tranzacție parțială, semnată de ambele părți (f.54), rămânând neînțelegeri cu privire la suprafața de 22 ari grădină și construcțiile aflate pe această suprafață.
În ședința publică din data de 30.06.2008, instanța a luat act de modificarea cererii introductive, în sensul introducerii în cauză, la cererea reclamantului, a numiților G. D. și B. C., în calitate de pârâți, ca moștenitori după o altă soră decedată a părților din prezenta cauză, B. M..
La dosarul cauzei au fost depuse expertizele încuviințate de instanță, expertiza tehnică în construcții (f.109 – 146) și și expertiza topometrică (f.148 – 151).
La termenul din data de 24.11.2008, la dosar a fost depusă cerere reconvențională, prin care pârâtul B. M. a solicitat ca din masa partajabilă să nu facă parte îmbunătățirile efectuate de acesta (f.166).
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că reclamantul nu a participat cu nimic la aceste îmbunătățiri, pe care le-a efectuat singur și pe care le-a evaluat la suma de 10 000 lei. Pârâtul a mai arătat prin cererea sa că, el a fost cel care și-a întreținut ambii frați decedați, reclamantul deși a avut calitatea de tutore pentru B. E., nu s-a ocupat de aceasta, pârâtul fiind cel care a ajutat-o în nenumărate rânduri.
Totodată, pârâtul a prezentat in extenso îmbunătățirile aduse imobilelor din litigiu, precizând că le-a efectuat singur cu contribuție exclusivă, reclamantul neopunându-se la acestea. De asemenea, a precizat că a achitat impozitele pentru aceste imobile.
A solicitat ca reclamantul să fie obligat la plata sumei de 10 000 lei, cu titlu de pasiv succesoral, arătând că va depune la dosar o listă cu toate cheltuielile.
Cererea a fost timbrată cu suma de 20,5 lei.
P. întâmpinarea la cererea reconvențională depusă la dosarul cauzei (f.173), reclamantul – pârât, a susținut contrariul celor arătate de pârâtul reclamant prin cerere, precizând că acesta nu a avut o situație materială bună, astfel că nu și-ar fi putut permite să aducă îmbunătățiri la casă. Totodată, arată reclamantul –pârât, că el este cel care a avut grijă de frății decedați în decursul timpului atunci când aceștia aveau nevoie, precizând că defuncții aveau veniturile necesare pentru a putea să se întrețină singuri. A arătat in extenso situația îmbunătățirilor făcute, nefiind de acord cu cele relatate de pârâtul – reclamant prin cererea sa. S-a arătat că impozitele au fost plătite de amândoi. Pentru considerentele arătate a solicitat respingerea în totalitate a cererii reconvenționale.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosarul cauzei o . înscrisuri (f. 185 – 187).
La termenul din data de 09.02.2009, instanța a soluționat cererea de recuzare a expertului în construcții (f.180) și excepția nulității raportului de expertiză topometrică (f.182), respingându-le pentru considerentele arătate prin încheierea de la fila 147.
P. încheierea dată în ședința camerei de consiliu din data de 17.02.2009, a fost soluționată cererea de recuzare a judecătorului investit cu judecarea prezentei cauze, în sensul respingerii acesteia pentru considerentele prezentate prin această încheiere la fila 225.
La dosarul cauzei, au fost depuse de reclamantul - pârât o . precizări la acțiune (f.239), prin care a inclus diverse bunuri în masa partajabilă. Reclamantul – pârât a precizat că o parte din bunurile enumerate sunt proprii și se află la pârâtul – reclamant, solicitând a-i fi restituite.
La termenul din data de 23.03.2009, reclamantul a arătat că solicită ieșirea din indiviziune și cu privire la bunurile ce au aparținut defunctei B. E., sora părților.
La termenul din data de 04.05.2009, instanța a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtului – reclamant la plata contravalorii unor bunuri proprii aparținând pârâtului – reclamant și s-a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect „pretenții”.
Instanța la termenul din data de 11.06.2009 a încuviințat în baza art. 167 Cod procedură civilă, audierea martorilor propuși de pârâtul reclamant, declarațiile acestora fiind consemnate la dosar (f.259, 330), și ai celor propuși de reclamantul – pârât (f.249,261, 349). La același termen de judecată, reclamantul – pârât, a depus o . precizări la acțiune (f.262), prin care a arătat o . bunuri la care renunță a mai fi incluse în masa partajabilă, precizându-le și valoare. În același sens sunt și precizările depuse la data de 10.09.2009 (f.281).
În cauză a fost încuviințată și efectuată o expertiză extrajudiciară (f.282), de un expert - parte și două suplimente la expertiza tehnică în construcții (f.268, 356).
La dosarul cauzei au fost depuse o . precizări și obiecțiuni din partea pârâtului – reclamant (f. 365 – 373), depunând în acest sens și o . înscrisuri (f. 374 – 376). Acesta a arătat în esență, că pentru o lungă perioadă de timp a fost angajat, că a câștigat foarte bine, a locuit împreună cu soția și părinții astfel că și-a putut permite îmbunătățirile la casă pe care a susținut că le-a efectuat. Totodată a arătat că obiecțiunile formulate de reclamantul – pârât la raportul de expertiză efectuat de expertul parte desemnat în cauză sunt nereale, solicitând în cazul în care reclamantul – pârât nu este de acord cu acest raport de expertiză o contraexpertiză.
La termenul din data de 29.04.2010, pentru că reclamantul – pârât nu și a îndeplinit obligațiile impuse de instanță în sarcina sa, în temeiul art. 1551 Cod procedură civilă, a suspendat judecarea cauzei, iar la data de 17.06.2010, cauza a fost reluată.
La termenul din data de 28.10.2010, pentru că reclamantul – pârât nu și a îndeplinit obligațiile impuse de instanță în sarcina sa, în temeiul art. 1551 Cod procedură civilă, a suspendat judecarea cauzei, iar la data de 10.02.2011, cauza a fost reluată.
Ca urmare a decesului pârâtului B. C., și având în vedere solicitarea reclamantului în acest sens, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului, respectiv numiții B. A., B. I., B. A. și B. M..
P. cererea de repunere pe rol înregistrată pe rolul instanței la data de 23.11.2010 (fila 463), reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la partajarea suprafeței de 1,5 ha teren situat în tarlaua „Putreda I”.
La dosarul cauzei au fost depuse note de concluzii scrise de ambele părți, precum și înscrisuri în vederea susținerii cheltuielilor ocazionate de acest proces, reclamantul – pârât (f.471 – 533), pârâtul – reclamant (f.535 – 562).
P. sentința civilă nr. 3415/30.06.2011, Judecătoria Suceava a admis acțiunea având ca obiect „partaj succesoral” privind pe reclamantul-pârât B. M., pe pârâtul-reclamat B. P., și pe pârâții G. D., B. A., B. I., B. A., și B. M. G. – prin mandatar B. A..
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamat B. P..
A constatat deschisă succesiunea defunctului P. Domete, decedat la data de 28.02.1976, cu ultimul domiciliu în oraș Salcea, județul Suceava.
A constatat calitatea de moștenitori legali a reclamantului – pârât, a pârâtului – reclamant, și a defuncților B. G. și B. E., în calitate de nepoți de fiu postdecedat, fiecare cu o cotă de ¼ din masa partajabilă, cu privire la terenul menționat pe Titlul de proprietate nr. 2630/27.04.2007.
A constatat deschisă succesiunea defunctului B. G., decedat la data de 04.01.2001, cu ultimul domiciliu în oraș Salcea, județul Suceava.
A constatat calitatea de moștenitori testamentari a reclamantului – pârât, în calitate de frate al defunctului, cu o cotă de ½ din masa partajabilă și a pârâtului – reclamant, în calitate de frate al defunctului cu o cotă de ½ din masa partajabilă.
A constatat deschisă succesiunea defunctei B. E., decedată la data de 20.12.2005, cu ultimul domiciliu în oraș Salcea, județul Suceava.
S-a constatat calitatea de moștenitori testamentari a reclamantului – pârât, în calitate de frate al defunctei, cu o cotă de ½ din masa partajabilă și a pârâtului – reclamant, în calitate de frate al defunctei cu o cotă de ½ din masa partajabilă.
A constatat că masa partajabilă se compune din casă de locuit și anexe în valoare de 49.000 lei și suprafața de 2200 mp teren, din care 900 mp teren evidențiat pe Titlul de proprietate nr. 1649/1997 – poziția B.6 și suprafața de 1300 mp teren evidențiat pe Titlul de proprietate nr. 2630/2007 – poziția B.1, în valoare de 66.748 lei, situate în orașul Salcea, nr. 241 județul Suceava.
Valoarea totală a masei partajabile fiind de 115.748 lei.
S-a dispus ieșirea părților din indiviziune.
A atribuit toate bunurile din masa partajabilă pârâtului-reclamant B. P..
Pentru egalizarea loturilor părților a obligat pârâtul-reclamant la plata în favoarea reclamantului-pârât a sumei de 57.875 lei cu titlu de sultă.
A constatat că masa partajabilă este grevată de un drept de creanță în cuantum de 945 lei,în favoarea pârâtului reclamant.
A fost obligat reclamantul – pârât la plata sumei de 472,5 lei către pârâtul – reclamant, cu titlu de contravaloare drept de creanță.
S-au compensat în parte cheltuielile judiciare efectuate de părți.
A obligat pârâtul – reclamant la plata în favoarea reclamantului – pârât a sumei de 1277,95 cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 728 cod civil nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, oricare dintre coproprietari putând cere sistarea stării de indiviziune, solicitând partajul oricând, acest drept fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv.
Partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate, în sensul că bunul stabilit în comun pe cote părți este împărțit materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate sau asupra bunului ce formează obiectul coproprietății.
P. urmare, pe calea acestui partaj judiciar, instanța este ținută de a hotărî modalitățile concrete de partajare, adică de a stabili fie atribuirea bunurilor în proprietatea exclusivă a unuia dintre coproprietari, fie de a forma loturi și de a le atribui în natură fiecărui coproprietar, fie, în ultimă analiză, de a dispune vânzarea bunului și de a împărți echivalentul bănesc între copărtași.
Unul din principiile de bază al procesului civil este cel al disponibilității, a cărui aplicare presupune ca instanța să fie ținută de obiectul cererii deduse judecății, astfel cum a fost creionat de petenți. În speța de față poziția procesuală a ambelor părți s-a modificat în repetate rânduri de-a lungul desfășurării litigiului. Astfel, reclamantul a fost foarte oscilant în precizarea bunurilor ce dorește a fi partajate în cadrul acestui litigiu, fiind formulate repetate cereri de completare/restrângere a masei partajabile ( fila 1, 45, 49, 262, 281 și 453). Subsecvent acestor cereri, instanța a fost învestită în cele din urmă cu partajarea următoarelor bunuri: suprafața de 900 mp teren evidențiat pe Titlul de proprietate nr. 1649/1997 (fila 14), suprafața de 1300 mp teren evidențiat pe Titlul de proprietate nr. 2630/2007 (fila 15), ambele situate în intravilanul localității Salcea, precum și o casă cu anexe situată pe terenurile menționate.
Suprafața de 900 mp teren evidențiat pe Titlul de proprietate nr. 1649/1997 a fost atribuită defunctului B. G. prin sentința civilă nr. 8667/10.12.1998 a Judecătoriei Suceava (fila 12).
În ceea ce privește suprafața de 1300 mp teren evidențiat pe Titlul de proprietate nr. 2630/2007, cu privire la aceasta se află în indiviziune reclamantul, pârâtul B. M., atât personal cât și în calitate de moștenitori ai defuncților B. E. și B. G., titlul în cauză fiind emis după autorul P. Domete.
Așa cum rezultă din extrasul din registrul de deces depus la dosarul cauzei (f.623), la data de 28.02.1967, a survenit decesul numitului P. Domete. În prezenta cauză se solicită partajarea doar a terenului evidențiat pe TP nr. 2630/27.04.2007, emis pentru terenuri ce au aparținut defunctului, în favoarea moștenitorilor acestuia. Potrivit art. 13 din Legea nr. 18/1991, calitatea de moștenitor acceptant pentru masa partajabilă constând din terenuri ce fac obiectul titlurilor emise în temeiul menționatei legi este condiționată de formularea de cereri în acest sens, adresate comisiilor de fond funciar, fapt coroborat cu vocația succesorală utilă. Așa cum rezultă din cuprinsul anterior menționatului titlu, cu privire la suprafața de teren menționată, au formulat cereri de reconstituire reclamantul – pârât, a pârâtul – reclamant, și defuncții B. G. și B. E., în calitate de nepoți ai fiului postdecedat-B. S. (fila 9).
Potrivit copiei certificatului de deces depusă la dosarul cauzei (f.38), la data de 04.01.2001, a survenit decesul numitului B. G..
Potrivit art. 651 Cod civil, data menționată reprezintă data deschiderii succesiunii defunctului, astfel încât instanța a constatat deschisă succesiunea acestuia.
Moștenitori ai defunctului cu vocație succesorală concretă sunt frații defunctului, având în vedere că acesta nu are ascendenți sau descendenți care să vină la moștenirea acestuia.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv înscrisul numit „sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale” (f.69), a rezultat că la moștenirea defunctului B. G., vin în calitate de moștenitori, colateralii privilegiați, respectiv, B. M. – frate, B. P. – frate, B. M. – soră, predecedată, prin moștenitorii acesteia G. D. – L. și B. C.. Din înscrisul depus de reclamantul – pârât (f. 416), a rezultat că pe timpul acestui proces de partaj, B. C. a decedat, lăsând următorii moștenitori: B. A., B. I. – copii și B. A. – soția supravețuitoare.
Regula generală a împărțirii moștenirii între colateralii privilegiați, în conformitate cu art. 674 Cod civil, este că moștenirea sau partea de moștenire ce se cuvine acestora se împarte în mod egal, adică pe capete, potrivit principiului egalității între moștenitorii de grad egal. Tot astfel se împarte moștenirea și între descendenții din frați și surori dacă ei vin la moștenire în nume propriu. În schimb, dacă descendenții din frați și surori vin la moștenire prin reprezentare, chiar dacă sunt de grad egal, împărțirea se face pe tulpini și sub tulpini.
În speță, aceste reguli devin inaplicabile, deoarece defunctul B. G., a lăsat un testament datat 07.02.1996 (f.11), prin care a dispus ca întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va constata că îi aparține la decesul său, o lasă fraților acestuia B. M. și B. P., instituindu-i legatari universali. Acest testament a fost autentificat sub nr. 766 din 07.02.1996, la Biroul Notarului Public M. – E. B..
Potrivit art. 650 Cod civil, patrimoniul succesoral se poate transmite nu numai în temeiul legii (la persoanele, în ordinea și în cotele determinate de lege), dar și în temeiul voinței celui care lasă moștenirea, manifestată prin testament, caz în care moștenirea este testamentară.
Testamentul, potrivit art. 805 Cod civil, este un act revocabil, prin care testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viață, de tot sau parte din avutul său.
În cauză, s-a constatat că testamentul depus la dosar (f.11), îndeplinește condițiile prevăzute de art. 860 Cod civil și art.65 din Legea nr. 36/1995, respectiv a fost autentificat în condițiile prevăzute de aceste articole.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că moștenitori testamentari ai defunctului B. G. sunt reclamantul – pârât B. M. și pârâtul – reclamant B. P., ceilalți pârâți, cu toate că sunt și ei frați ai defunctului, respectiv urmașii fraților decedați, au fost înlăturați de la moștenirea defunctului prin testamentul întocmit de acesta, aceștia neavând calitatea de moștenitori rezervatari, pentru a putea beneficia de o parte din moștenirea lăsată de defunct. Din categoria moștenitorilor rezervatari fac parte descendenții, părinții și soțul supraviețuitor, pârâții din prezenta cauză neîncadrându-se în niciuna din aceste categorii.
Acceptarea moștenirii în forma pur și simplu, conform art. 689 Cod civil, care poate fi și tacită, a fost făcută de reclamantul – pârât de la data deschiderii succesiunii, prin numeroasele încercări de a efectua partajul pe cale amiabilă cu pârâtul – reclamant, iar acceptarea succesiunii de către pârâtul – reclamant s-a realizat prin locuirea efectivă în imobil, precum și prin faptul, recunoscut de însuși pârât că a adus îmbunătățiri la acesta.
Așa cum rezultă din copia certificatului de deces depusă la dosarul cauzei (f.22), la data de 20.12.2005, a survenit decesul numitei B. E.. Având în vedere testamentul datat 15.02.1996 (fila 70), instanța, prin aplicarea analogă a raționamentului anterior prezentat, a constatat că moștenitori testamentari ai defunctei B. E. sunt reclamantul – pârât B. M. și pârâtul – reclamant B. P., ceilalți pârâți, cu toate că sunt și ei frați ai defunctei, respectiv urmașii fraților decedați, au fost înlăturați de la moștenirea acesteia prin testamentul menționat.
P. urmare, având în vedere și particularității stabilirii calității de moștenitor în condițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991, instanța a constatat că, în ceea ce privește bunurile din masă se află în indiviziune numai reclamantul-pârât și pârâtul reclamant, atât în calitatea de moștenitori ai defunctului P. Domete, cât și ai defuncților B. G. și E..
În ceea ce privește alcătuirea masei succesorale, având în vedere că din adeverința emisă de Primăria orașului Salcea, depusă la dosarul cauzei (f.53), a rezultat că defunctul deținea o casă și anexe gospodărești construită în anul 1942, aflată pe o suprafață de teren de 0,22 ha teren grădină, precum și cele anterior menționate, instanța a reținut că aceasta este alcătuită din suprafețele de teren arătate anterior, având o valoare totală de_ lei, conform expertizei topometrice întocmite în cauză (filele 148-151), precum și din casa cu anexe construite pe terenurile în cauză, construcțiile având o valoare de_ lei, astfel cum a fost stabilită prin expertiza administrată în cauză (filele 109-146).
Valoarea totală a masei partajabile este de_ lei.
P. cererea reconvențională, pârâtul – reclamant a solicitat instanței ca în masa partajabilă să nu fie inclusă valoarea îmbunătățirilor efectuate de pârâtul – reclamant cu contribuție exclusivă. Acesta a apreciat valoarea acestor îmbunătățiri la suma de 10 000 lei. Reclamantul – pârât s-a opus acestei aprecieri, susținând că pârâtul – reclamant nu a avut posibilitatea de a efectua aceste îmbunătățiri, neavând veniturile necesare.
Susținerile pârâtului-reclamant coroborate cu declarațiile martorilor C. N. și G. V. (filele 259 și 330), au atestat faptul că acesta a efectuat o . îmbunătățiri la imobilul în litigiu. Declarațiile acelorași martori au relevat însă faptul că aceste îmbunătățiri au fost efectuate într-o perioadă de timp relativ recentă (ultimii 10 ani). Suplimentul nr. 2 al raportului de expertiză pentru identificarea și evaluarea construcțiilor (f.356), a prezentat datele la care au fost efectuate îmbunătățirile. Conform amintitului supliment, majoritatea reparațiilor efectuate la imobil au fost efectuate în urmă cu mult timp, fiind improbabil ca pârâtul-reclamant să fie autorul acestora. Declarația martorului G. V., coroborată cu concluziile suplimentului, au dus la concluzia că reparațiile efectuate de pârât la imobil constau în îmbunătățirile aduse fântânii și ghizdelelor acesteia, în valoare de 500 lei, conform susținerilor expertului.
Instanța nu a avut în vedere cele reținute prin raportul de expertiză extrajudiciară, efectuată de expertul parte, prin care se arată că valoarea îmbunătățirilor efectuate de pârâtul – reclamant sunt în cuantum de 10.100 lei, considerându-l pro causa.
Totodată, prin cerea reconvențională, pârâtul – reclamant a solicitat instanței a constata existența unui drept de creanță în favoarea sa, în cuantum de 10 000 lei, reprezentând pasiv succesoral suportat în integralitate doar de el.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f.185), instanța a constatat că pasivul succesoral este format din sumele achitate de pârâtul – reclamant cu titlu de impozit pentru imobilul în cauză, valoarea totală a cheltuielilor efectuate fiind de 445 lei (filele 374-376).
Față de aceste considerente, instanța a constatat un drept de creanță în favoarea pârâtului – reclamant în cuantum de 945 lei, din care 500 lei reprezentând îmbunătățirile aduse imobilului și 445 lei reprezentând pasiv succesoral și a dispus obligarea reclamantului – pârât la plata sumei de 472,50 lei în favoarea pârâtului – reclamant, cu titlu de contravaloare drept de creanță, în conformitatea cu cota reclamantului din masa partajabilă.
În temeiul art. 728 Cod civil și art. 6735 Cod procedură civilă, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la masa succesorală.
Principala modalitate de realizare a partajului este partajul în natură prin formarea de loturi și atribuirea acestora coproprietarilor. Această modalitate se impune pentru a da eficacitate dreptului de coproprietate al persoanei asupra unui bun imobil, drept care îi permite să se bucure de folosirea efectivă a bunului.
Instanța a avut în vedere prevederile art. 736 alin.1 Cod civil, potrivit cărora fiecare copărtaș poate avea în natură partea sa de mobile sau imobile ce compun masa partajabilă, precum și dispozițiile art. 6739 Cod procedură civilă. Astfel, la formarea și atribuirea loturilor se vor avea în vedere mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, natura bunurilor, principiul atribuirii în natură a bunurilor moștenirii, posesia părților și opțiunile acestora, iar art. 610 ind. 1 alin. 4 Cod procedură civilă statuează că:„La cererea unuia dintre coproprietari instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească”.
În cauză, ambii experți numiți de către instanță au concluzionat că nu este posibilă împărțirea în natură a construcțiilor și terenului ce fac obiectul cauzei. Concluziile contrare ale expertului asistent C. C., iterate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit și atașate la dosarul cauzei (filele 282-314), și care relevă faptul că imobilele ar putea fi partajate în natură nu pot fi primite, fiind evident că expertul a formulat concluzii în sprijinul pății în la solicitarea căreia a fost numit în cauză. Mai mult decât atât, instanța a apreciat că și în cazul în care bunurile ar fi comod partajabile în natură, ar fi inoportun să se dispună în acest sens, având în vedere starea de evidentă animozitate care există între părți, aspect de natură a genera dificultăți cu privire la exploatarea bunurilor.
P. urmare, având în vedere poziția procesuală a pârâtului-reclamant care a insistat pe tot parcursul litigiului să-i fie atribuite bunuri în natură din masă precum și acceptul exprimat de reclamantul-pârât în acest sens, instanța a atribuit toate bunurile ce fac obiectul litigiului pârâtului-reclamant.
Pentru egalizarea loturilor părților, instanța a obligat pârâtul-reclamant la plata în favoarea reclamantului-pârât a sumei de 57.875 lei cu titlu de sultă.
În ceea ce privește cererea părților de obligare la plata cheltuielilor de judecată a părții adverse instanța a reținut că potrivit art. 276 Cod procedură civilă ”când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța a apreciat în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.”.
În acest sens instanța a reținut că cheltuielile reclamantului – pârât sunt următoarele: pentru expertize dispuse în cauză – 3455,6 lei (f.79, 80, 160, 161), taxe de timbru – 290 lei (f.35, 95, 233, 315), deplasări – 519 lei (filele 475-482, 629-630), taxe poștale – 73,3 lei (filele 505-532), în total 4337,9 lei. Nu pot fi acordate cheltuielile de judecată pretins a fi efectuate de reclamant pentru efectuarea planului de situație (filele 488-490) întrucât aceste cheltuieli nu au fost generate ca urmare a administrării unei probe dispuse de instanță, și, în plus, petentul a renunțat la partajarea terenului evidențiat pe schiță. De asemenea, nu putea fi obligat pârâtul la plata taxelor de timbru achitate de reclamant pentru repunerea pe rol (filele 405, 466), întrucât suspendarea s-a dispus ca urmare a culpei petentului. Pe de altă parte, nu exista temei pentru obligarea pârâtului la plata sumelor de bani achitate de reclamant martorilor, întrucât aceștia puteau solicita acordarea de cheltuieli în condițiile art. 200 Cod de procedură civilă, fapt ce nu s-a întâmplat în cauză.
Împotriva sentinței civile nr. 3415/30.06.2011 a Judecătoriei Suceava au formulat recurs pârâtul reclamant B. P. și reclamantul pârât B. M..
În motivarea recursului pârâtul-reclamant B. P. a arătat că în mod corect ar fi trebuit ca bunurile cu privire la care părțile erau în indiviziune să-i fie atribuite reclamantului-pârât B. M., iar el să primească sultă în sumă de_ lei.
Hotărârea primei instanțe a fost criticată și sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Astfel, recurentul a arătat că în mod greșit nu au fost incluse în cuantumul cheltuielilor de judecată următoarele sume:1003 lei reprezentând onorariu expert C. C., 48,5 lei reprezentând cheltuieli de transport efectuate de el și în mod greșit au fost avute în vedere biletele de călătorie interurban depuse de reclamantul pârât B. M. care nu indicau data și ruta.
În privința modului de soluționare a cererii reconvenționale, recurentul a arătat că instanța nu a avut în vedere declarațiile martorilor care în mod vizibil arată adevărul în fața instanței și în dosarul nr. 2894/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava. Totodată în mod greșit a fost avută în vedere expertiza întocmită de expertul M. M. și nu cea întocmită de expert C. C. care corespunde cu realitatea.
Expertul M. M. a arătat că nu fac parte din masa de partaj și următoarele construcții: chioșc de la ., garduri, poiată, trotuare din beton, întreținere beci, construcții WC, fără însă a le evalua, pentru a fi scăzute din valoarea totală a imobilului.
În motivarea recursului reclamantul pârât B. M. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul modului de calcul a cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că în mod greșit instanța a făcut aplicarea disp. art. 200 Cod pr. civilă în cauză fiind incidente disp. art. 274 Cod pr. civilă, astfel încât în cuantumul cheltuielilor de judecată făcute de el trebuiau incluse și suma de 400 lei pe care a plătit-o martorilor G. V. și I. T. cu titlu de despăgubiri (transport, ziua de muncă pierdută). De asemenea, în mod greșit instanța nu a acordat cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei efectuate pentru întocmirea planului de situație folosit pentru promovarea acțiunii (plan fără de care nu putea promova acțiunea). Cheltuielile de judecată au fost greșit calculate și pentru faptul că din eroare nu a înaintat instanței toate actele justificatoare a acestor cheltuieli.
În ce privește cheltuielile de judecată reținute a fi făcute de pârâtul reclamant B. P., instanța le-a calculat greșit, în condițiile în care a admis doar în parte pretențiile din cererea reconvențională taxa de timbru în cuantum de 732 lei trebuia inclusă parțial în cuantumul cheltuielilor datorate.
Același principiu al proporționalității trebuia aplicat și conform art. 274 (31) Cod pr. civilă se impunea a fi diminuat onorariu avocat în cuantum de 1050 lei fiind exagerat de mare comparativ cu prestația avocațială din proces.
În dovedirea susținerilor recurentul a depus înscrisuri.
Intimatul-recurent B. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurentul B. M..
Examinând recursurile sub aspectul criticilor formulate care se încadrează în motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 1 Cod pr. civilă și art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul apreciază că sunt nefondate.
Astfel, prima instanță în mod corect a făcut aplicarea disp. art. 736(1) Cod cicil și art. 6739 și art. 6101(4) Cod pr. civilă și întrucât bunurile nu sunt comod partajabile în natură, având în vedere situația conflictuală dintre părți, faptul că pârâtul reclamant B. P. a adus îmbunătățiri imobilului a atribuit acestuia din urmă bunurile care compun masa de partajat
Din raportul de expertiză în construcții rezultă faptul că expertul M. M. nu a evaluat poiata, trotuarele, gardurile, chioșcul, construcția WC (despre care face vorbire recurentul) și nu le-a inclus în valoarea imobilului casă și anexe gospodărești împrejurare care îi profită recurentului având în vedere că bunul i-a fost atribuit în lot.
Nici criticile recurentului privind modul de soluționare a cererii reconvenționale nu sunt fondate având în vedere că dreptul de creanță a fost stabilit în favoarea pârâtului după o corectă analiză a probelor administrate în cauză.
În privința modalității de calcul a cheltuielilor de judecată, criticile formulate de recurentul B. P. cât și de recurentul B. M. sunt nefondate, instanța făcând corect aplicarea disp. art. 274 și art. 276 Cod pr. civilă și în mod corect nu au fost avute în vedere ca și cheltuieli procesuale cheltuielile care nu au fost generate ca urmare a administrării unei probe dispuse de instanță respectiv cheltuieli pentru întocmirea planului de situație (filele 488-490).
De asemenea, onorariu pentru expert pare C. C. nu a fost inclus în cheltuieli de judecată având în vedere disp. art. 18 din OG 2/2000 potrivit cărora „partea interesată are dreptul să solicite ca pe lângă expertul tehnic judiciar numit de instanță, să mai participe la efectuarea expertizei pe cheltuiala acestuia și un expert tehnic judiciar sau un specialist nominalizat de aceasta și încuviințat de organul judiciar.
Față de înscrisurile depuse la dosar, cheltuielile de transport au fost corect stabilite pentru fiecare parte.
De asemenea, având în vedere valoarea pricinii, munca îndeplinită de avocatul pârâtului reclamant în perioada 2007-2011, instanța apreciază că nu se impune aplicarea disp. art. 274(3) Cod pr. civilă privind reducerea onorariului avocat în cuantum de 1050 lei.
În condițiile în care martorii nu au solicitat despăgubiri în temeiul art. 200 Cod p. civilă, sumele solicitate de reclamantul pârât nu au fost incluse în cheltuielile de judecată.
Față de acestea, constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către reclamantul B. S. M. domiciliat în municipiul Câmpulung Moldovenesc, ., ..A, . și pârâtul B. P., domiciliat în mun. Suceava, ., .,. împotriva sentinței civile nr. 3415/30.06.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimați fiind pârâții G. D., B. A., B. I., B. A., toți domiciliați în ., oraș Salcea, jud.Suceava, B. M. G. - P. M. B. A. domiciliată în sat P. .. 261, oraș Salcea, jud.Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Mai 2012
Președinte, M. T. | Judecător, D. D. | Judecător, A. L. |
Grefier, L. S. Ș. |
Red. L.A.
Jud. G. F.
Tehnored. S.L./2 ex/22.06.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 138/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1773/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
