Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 2591/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2591/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-12-2012 în dosarul nr. 2591/2012
Dosar nr._ - hotărâre care să țină loc de act autentic-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2591
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.12.2012
PREȘEDINTE: H. L.
JUDECĂTOR: L. A.
JUDECĂTOR: D. C. D.
GREFIER: S. A.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta Asociația M. „Sfântul M. M. I. cel Nou de la Suceava și Nașterea M. D. Catrinari”-cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „B. A. M.” cu sediul în mun.Iași, ., județul Iași și în ., ., împotriva sentinței civile nr.160 pronunțată la data de 09.02.2012 de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind pârâți M. M., domiciliată în comuna P., ., P. E., domiciliată în Bistrița, ..14, ., apt.7, jud. Bistrița Năsăud, J. M., domiciliată în Bistrița, ., nr. 2, ., jud. Bistrița Năsăud, L. I., domiciliată în ., B. M., domiciliată în ., M. A., domiciliată în ., ., jud. Suceava și M. A. M. D. cu sediul în loc. Catrinari, ..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 17.12.2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. cererea formulată la Judecătoria Vatra Dornei la data de 4.05.2010 înregistrată sub nr._ revizuenta ASOCIAȚIA M. „SFÂNTUL M. M. I. C. NOU DE LA SUCEAVA” și „NAȘTEREA M. D. CATRINARI” prin reprezentant A. G., a chemat în judecată pe intimații M. M., P. E., J. M., L. I., B. M., M. A., ., M. Sf. M. M. I. cel Nou de la Suceava și Nașterea M. D. Catrinari, din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților reprezentată de stareț Țanef C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revizuirea sentinței civile 242/18.02.2010 și a încheierii de ședință din 17.03.2010 pronunțate în dosarul_ a Judecătoriei Vatra Dornei.
În motivarea cererii revizuenta a arătat în esență că dispozitivele sentinței și a încheierii susmenționate sunt contradictorii și nu pot fi aduse la îndeplinire, întrucât reclamanta M. Sf. M. M. I. cel Nou de la Suceava și Nașterea M. D. Catrinari, nu există ca și subiect de drept și nu poate fi titular de drepturi și obligații, și ca atare nu poate dobândi drepturi în general, inclusiv dreptul de proprietate.
Astfel, această reclamantă nu are calitatea de persoană juridică, nu poate exercita atributele dreptului de proprietate privind posesia, folosința și mai ales dispoziția câtă vreme nu poate fi parte într-un act juridic ce are ca obiect transferul unui astfel de drept.
De asemenea, revizuenta a arătat că după pronunțarea sentinței civile și a încheierii a cărei revizuire o solicită, a descoperit înscrisuri noi care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința acesteia, respectiv: înscrisul din 21.12.2010 nu a fost avut în vedere de instanța de fond, iar revizuenta a fost în imposibilitate dintr-o împrejurare mai presus de voința ei să-l depună la dosar; alte înscrisuri anexate din care se regăsesc elementele de identificare ale Asociației M. Sf. M. M. I. cel Nou de la Suceava și Nașterea M. D. Catrinari, ca singura persoană juridică ce există în mod legal și care a încheiat actele translative de proprietate.
Astfel, în înscrisul sub semnătură privată din 21.12.2009 se menționează fără putință de tăgadă calitatea cumpărătoarei, respectiv AS M. C._.
Un alt motiv de revizuire îl constituie faptul că subscrisa revizuentă a fost împiedicată să participe la judecată întrucât procesul a fost pornit fără să aibă știință, iar sediul social a fost indicat în mod greșit.
În concluziile cererii de revizuire s-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond atât la primul cât și la ultimul termen de judecată a constatat că procedura de citare a fost legal îndeplinită câtă vreme procedura a fost îndeplinită prin afișare în contradicție cu disp. art 921 Cod procedură civilă.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 322 pct. 1,5, 8 Cod procedură civilă.
S-au depus la dosar: actul constitutiv al Asociației M. Sf. M. M. I. cel Nou de la Suceava și Nașterea M. D. Catrinari, convențiile de vânzare- cumpărare sub semnătură privată, datate 21.12.2009, 3.01.2010, 14.02.2010.
La data de 21.06.2011 pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat dosarul nr._ cu același obiect, revizuire a sentinței civile 242/18.02.2010 și a încheierii de ședință din 17.02.2010 pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Vatra Dornei.
P. încheierea din 16.09.2011 în baza art. 163 Cod procedură civilă s-a admis excepția de litispendență și s-a conexat dosarul nr._ la dosarul nr._ .
În cauză s-a dispus atașarea dosarului nr._ și au fost citate în calitate de intimați toate părțile din acest dosar.
P. întâmpinarea formulată în cauză, intimata M. Sf. M. M. I. cel Nou de la Suceava și Nașterea M. D. Catrinari, din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților a solicitat respingerea cererii de revizuire în principal pe calea excepției lipsei calității procesuale active, iar în subsidiar ca nefondată.
În motivarea acestei poziții procesuale s-a arătat că revizuenta nu a avut calitate de parte în dosarul care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, astfel încât cererea de revizuire este formulată de o persoană care nu justifică legitimare procesuală activă.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că terenurile care au făcut obiectul convențiilor sub semnătură privată încheiate cu ceilalți intimați au fost înstrăinate Mânăstirii și nu unei asociații.
De asemenea, s-a arătat că intimata, contrar susținerilor revizuentei, a dobândit personalitate juridică în baza art. 41 alin. 1 din Statutul B. aprobat prin HG 53/2008 iar terenul care a făcut obiectul convențiilor de vânzare-cumpărare aparține B. și înscrierea acestuia în CF s-a făcut cu acordul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
După pronunțarea sentinței civile a cărei revizuire se solicită, intimata a mai arătat că denumirea subscrisei a fost schimbată din M. Sf. M. M. I. cel Nou de la Suceava și Nașterea M. D. Catrinari, din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților în Mânăstirea A. M. D..
În dovedirea susținerilor, intimata a înaintat la dosar întreaga documentație care a stat la baza înființării Mănăstirii Sf. M. M. I. cel Nou de la Suceava și Nașterea M. D. Catrinari, din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
La termenul din 15.12.2011 revizuenta a formulat excepția de nelegalitate a deciziei nr. 75/2006 a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, cu motivarea că autoritatea emitentă nu avea atribuții în acest sens și a solicitat suspendarea judecării cauzei și sesizarea instanței de contencios administrativ competentă, respectiv Tribunalul Suceava, cu această excepție.
În motivarea excepției de nelegalitate revizuenta a arătat în esență că potrivit art.76 din vechiul B. recunoscut prin Decretul 23/23.02.1949, în vigoare în anul 2006, se prevedea că mânăstirile nu se pot întemeia numai cu binecuvântarea Sfântului Sinod, ori, decizia contestată nu a respectat această dispoziție.
Față de excepția de nelegalitate ridicată, intimata M. Sf. M. M. I. cel Nou de la Suceava și Nașterea M. D. Catrinari, din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților a arătat că revizuenta a învestit pe cale separată secția de contencios administrativ a Tribunalului Suceava, cu această cerere, care face obiectul dosarului_ și care la data de 19.12.2011 a fost respinsă prin hotărârea nr.8021. .
Pentru aceste considerente, intimata a solicitat respingerea cererii revizuentei de sesizare a instanței de contencios administrativ formulată prin invocarea excepției de nelegalitate a deciziei 75/2006 a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și a cererii de suspendare a judecării cauzei ca neîntemeiate.
Instanța a respins cererea de sesizare a Tribunalului Suceava- secția contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a deciziei 75/2006 emisă de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și cererea de suspendare a judecării prezentei cauze, ca neîntemeiate.
P. sentința civilă nr160 din 09.02.2012 Judecătoria Vatra Dornei a respins cererea de sesizare a Tribunalului Suceava - secția contencios administrativ cu excepția de nelegalitate și cererea de suspendare a judecării cauzei având ca obiect „revizuire” privind pe revizuenta ASOCIAȚIA M. „SFÂNTUL M. M. I. C. NOU DE LA SUCEAVA” și „NAȘTEREA M. D. CATRINARI” și intimații M. M., P. E., J. M., L. I., B. M., M. A., ., M. Sf. M. M. I. cel Nou de la Suceava și Nașterea M. D. Catrinari, din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților reprezentată de stareț Țanef C., ca neîntemeiate.
A admis excepția lipsei calității procesuale active.
A respins cererea de revizuire ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit prev. art. 4 din Legea 554/2004 una din condițiile cerute de legiuitor pentru ca judecătorul să exercite rolul de a sesiza instanța de control administrativ rezidă în existența unei legături intrinseci între soluționarea cererii de revizuire și necesitatea analizării legalității actului administrativ, în speță, a deciziei nr. 75/2006 emisă de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, de înființare a Mănăstirii Sf. M. M. I. cel Nou de la Suceava și Nașterea M. D. Catrinari, din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților .
În speță, cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 1,5, 8 Cod procedură civilă - și în special motivul reglementat de art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă, față de care s-a ridicat excepția de nelegalitate - nu are nici o legătură cu legalitatea sau nelegalitatea deciziei nr. 75/2006 de înființare a Mănăstirii Sf. M. M. I. cel Nou de la Suceava și Nașterea M. D. Catrinari, din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților .
Astfel, în accepțiunea prev. art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă prin dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, se înțelege orice dispoziții care sunt contradictorii și care fac imposibilă executarea hotărârii.
P. urmare, susținerea revizuentei în sensul că reclamanta din sentința civilă nr. 242/18.02.2010 și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 17.03.2010 pronunțate în dosarul nr._ a Judecătoriei Vatra Dornei este o persoană juridică care nu ar fi fost legal înființată, nu se circumscrie motivului reglementat de art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă, respectiv existența unor dispoziții contradictorii, în dispozitivul hotărârii instanței de fond, care nu pot fi aduse la îndeplinire.
Sub un alt aspect, la momentul la care revizueenta a ridicat excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 75/2006 a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, primită la dosar la 15.12.2011, avea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava- secția contencios administrativ, în dosarul nr._ și o cerere distinctă cu același obiect, prin care a invocat aceleași aspecte de nelegalitate.
Mai mult decât atât, prin hotărârea nr. 8021/19.12.2011, Tribunalul Suceava în dosarul nr. 4226/2011 a respins ca fiind lipsită de interes cererea formulată de revizuentă prin care a solicitat în contradictoriu cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților anularea Deciziei nr. 75/2006.
Față de excepția lipsei calității procesuale active a revizueentei, instanța a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr. 242/18.02.2010 și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 17.03.2010 pronunțate în dosarul nr._ a Judecătoriei Vatra Dornei s-a admis acțiunea civilă având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare- cumpărare” formulată de reclamanta M. Sf. M. M. I. cel Nou de la Suceava și Nașterea M. D. Catrinari, din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților în contradictoriu cu pârâții M. M., P. E., J. M., L. I.. B. M., M. A., ..
Cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 1,5,8 Cod procedură civilă este formulată în cauză de ASOCIAȚIA M. „SFÂNTUL M. M. I. C. NOU DE LA SUCEAVA” și „NAȘTEREA M. D. CATRINARI” prin reprezentant A. G., persoană juridică distinctă de M. Sf. M. M. I. cel Nou de la Suceava și Nașterea M. D. Catrinari, din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, care a fost înființată prin decizia nr. 75/2006 a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Revizuirea, în accepțiunea prev. art. 322 Cod procedură civilă este o cale extraordinară de atac, de retractare care poate fi formulată doar de persoanele care au avut calitatea de părți în hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Astfel, în cadrul revizuirii poate fi revizuent orice parte care a figurat în procesul finalizat cu pronunțarea hotărârii ce se atacă, indiferent de poziția procesuală avută.
În speță, ASOCIAȚIA M. „SFÂNTUL M. M. I. C. NOU DE LA SUCEAVA și „NAȘTEREA M. D. CATRINARI” prin reprezentant A. G., nu a avut calitatea de parte în dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 242/18.02.2010 și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 17.03.2010.
P. urmare, revizuenta nu justifică legitimare procesuală activă în formularea cererii de revizuire, motiv pentru care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva sentinței a formulat recurs recurenta Asociația M. „Sfântul M. M. I. C. Nou De La Suceava” și „Nașterea M. D. Catrinari”, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că greșit nu s-a admis cererea de amânare. Motivul cererii a fost unul pur obiectiv. Faptul că s-a mai acordat un termen este nerelevant, atât timp cât motivul invocat este diferit și absolut involuntar și independent de voința omului, acesta depinzând de hazard, de capriciile vremii, respectiv a ninsorii și viscolului și de pericolul înzăpezirii căilor de acces din acea perioadă.
Greșit s-a reținut că cererea lor de amânare ar fi fost o deturnare de la exercitarea cu bună credință a drepturilor procedurale, reprezentând astfel un abuz de drept procedural.
Așa după cum au motivat și cererea de amânare, aceasta a fost impusă de condiții pur obiective respectiv de ninsoarea care a afectat starea drumurilor de la Iași la Vatra Dornei și nu numai, în perioada respectivă fiind probleme asemănătoare mai în toată țara.
Dacă s-ar fi acordat un termen, s-ar fi comunicat și întâmpinările depuse de o parte din intimați și astfel ar fi avut posibilitatea să le studieze și de asemenea ar fi avut posibilitatea ca la următorul termen, să pună concluzii pe fond și este posibil ca astfel respectându-se dreptul la apărare, hotărârea instanței de fond, să fi fost cu totul alta.
De remarcat că nici măcar nu s-a dispus amânarea pronunțării, așa cum se procedează în mod obișnuit, în astfel de cazuri, când una dintre părți nu participă la dezbaterile pe fond, pentru ca măcar să se acorde posibilitatea depunerii de concluzii scrise.
În mod nelegal înscrisurile, respectiv întâmpinările depuse de o parte din intimați și copia de pe portalul Tribunalului Suceava, precum și hotărârea judecătorească, depuse de intimata M., nu au fost comunicate revizueentei.
Instanță de fond constată că „s-au înaintat la dosar întâmpinările formulate de intimatele . „. De asemenea constată că „intimata M. ... depune la dosar” celelalte înscrisuri descrise mai sus.
Cu toate acestea, fără a comunica aceste înscrisuri, așa cum prevede C.p.c, mai ales că era formulată și cerere de amânare, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul pe fond.
Mai mult decât atât, instanța de fond a avut în vedere aceste înscrisuri la pronunțarea hotărârii atacate, făcând vorbire și luând în considerare conținutul lor deși întâmpinările au fost depuse tardiv la ultimul termen de judecată iar cu privire la celelalte înscrisuri depuse, nu s-a acordat niciodată cuvântul la probe.
Întrucât aceste înscrisuri nu au fost comunicate părții adverse, adică revizuentei, solicită casarea cu trimitere, deoarece s-a încălcat dreptul la apărare, respectiv dreptul de a lua la cunoștință despre conținutul acestora și astfel de a formula apărări, în raport de acestea.
În mod nelegal instanța de fond nu a soluționat toate excepțiile invocate.
Dintre excepțiile invocate s-au soluționat numai două, respectiv excepția de nelegalitate și excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei.
Excepția lipsei capacității de folosință a intimatei M. ... și în consecință a lipsei capacității procesuale a acesteia, adică a dreptului de a sta în judecată, nu s-a soluționat de prima instanță, drept pentru care fiind de ordine publică, înțelege să o formuleze și în recurs.
Cu privire la această excepție, deși nesoluționată, greșit s-a reținut că intimata M. ..., a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza înființării acesteia. Pe parcursul desfășurării procesului nici măcar nu s-a făcut vorbire de existența vreunei astfel de documentații aceasta deoarece probabil, o astfel de documentație de înființare a Mănăstirii, ca și persoană juridică, subiect de drept, nu există. Dacă această documentație de înființare ar fi existat și era depusă, trebuia să se comunice și lor. Astfel că instanța de fond în mod greșit a reținut că la dosar s-ar fi depus astfel de documentație și că astfel M. este înființată legal, deși nu a soluționat această excepție.
De remarcat că această excepție a lipsei de capacitate de folosință a Mănăstirii..., a fost admisă, prin sent. civ. 245/22.02.2011, pronunțată tot de Jud. Vatra Dornei, în dosarul_, pe care o anexăm.
Pentru aceste motive solicită casarea cu trimitere pentru ca instanța de fond să soluționeze mai întâi excepția prioritară și de ordine publică, a lipsei de capacitate civilă a Mănăstirii....
În mod nelegal s-a încălcat principiul priorității de soluționare a excepțiilor.
Excepțiile pe care instanța de fond s-a pronunțat, au fost soluționate în ordinea inversă, față de cea firească iar pe de altă parte asupra unora nici nu s-a pronunțat, respectiv pe excepția lipsei capacității de folosință a Mănăstirii, așa cum au indicat mai sus, deși era prioritară, fiind de ordine publică.
Dacă M. ..., nu are capacitate procesuală, înseamnă că nu poate sta în judecată, în consecință nu putea fi parte, nici în procesul, în care s-a pronunțat hotărârea, a cărei revizuire se solicită, și nici în prezenta revizuire.
Pe de o parte dacă aceasta excepție, care este prioritară se admitea, nu mai era necesară soluționarea excepției lipsei calității procesuale a revizuentei, întrucât M. ..., nu avea capacitatea și posibilitatea de a invoca nimic, în general și nici excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei, în special.
Pe de altă parte, prin lipsa capacității de folosință a Mănăstirii ..., per a contrario, s-ar fi dovedit legitimitatea procesuală activă a revizuentei, care astfel ar fi fost, singura persoană juridică, subiect de drept, legal înființată, care putea sta în judecată la fond și care putea pretinde constatarea vânzării și care astfel, poate sta în judecată și în revizuire.
Excepția lipsei capacității de folosință și în consecință a lipsei capacității procesuale a Mănăstirii ..., primează și pentru că, dacă M. ..., nu are capacitate procesuală, nu are dreptul de a sta în judecată și în consecință nu are dreptul de a pune concluzii și astfel nu putea invoca nici o excepție.
In aceeași ordine de idei greșit prima instanță a soluționat mai întâi excepția de nelegalitate și ulterior excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei.
Aceasta deoarece dacă mai întâi s-ar fi constatat că revizuenta, nu are calitate procesuală, însemnă că aceasta, nu avea dreptul de a formula excepția. In consecință nu mai era necesară soluționarea excepției de nelegalitate, atât timp cât ar fi fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei. Astfel excepția de nelegalitate a fost soluționată inutil de prima instanță, atât timp cât a fost admisa excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei.
Dacă excepțiile invocate se soluționau în ordinea prioritară firească, aceasta ar fi dus la lipsa de necesitate a soluționării celorlalte excepții subsecvente, în totalitate sau măcar parțial.
Greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei.
Legitimitatea procesuală activ este dată tocmai de împrejurarea lipsei capacității de folosință a Mănăstirii, excepție care era prioritară.
Legitimitatea procesuală activă este data și de lipsa de legală citare, din dosarul de fond, în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat.
Pe de o parte, în fapt acțiunea în constatarea vânzării și în consecință
procedura de citarea a fost făcută de și cu, M. ... . în drept acțiunea în
constatarea vânzării și în consecința procedura de citarea, trebuia făcută cu Asociația M.....
Aceasta deoarece M. ..., nu există, deci nu poate sta în judecată și în speță nu putea fi parte în acțiunea în constarea vânzării, această calitate aparținând în exclusivitate revizuentei.
Pe de altă parte procedura de citare la primul și ultimul termen de judecată cu M. care este pretinsă persoană juridică, a fost făcută prin afișare. Conform art. 92(1), din C.p.c.”Comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice”. Dacă procedura de citare ar fi fost îndeplinită legal prin comunicare sub semnătură de primire, exista posibilitatea ca revizuenta să fi aflat de proces și astfel să se prezinte și să se apere în acel dosar, soluția fiind evident cu totul alta.
În legătură cu acest aspect, greșit prima instanță a reținut că în motivele de revizuire u arătat că: „procedura la primul și la ultimul termen”. Motivarea corectă și realitatea, este la primul și ultimul termen de judecată, întrucât acțiunea a fost soluționată într-un singur termen, când s-au administrat probe sau audiat martori și s-au închis și dezbaterile.
Legitimitatea procesuală activă este dată și de înscrisul sub semnătură privată din 21.12.2009, pe care prima instanță greșit nu l-a luat în considerare și pe care instanța de fond, din acțiunea în constatare, nu l-a cunoscut, nefiind depus la dosar, dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentei.
În acest înscris sub semnătură privată, ca și cumpărător este trecut prescurtat AS M. ... deci Asociația M. ... și nu simplu M. ..., ceea ce de asemenea legitimează activ revizuenta.
Acest înscris doveditor a fost descoperit ulterior procesului și nu a putut fi înfățișat la proces dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentei, deoarece aceasta nu a avut cunoștință de existența procesului, care a fost pornit de așa-zisul reprezentant al așa-zisei Mănăstiri..., care neavând interes cu rea-credință, nu a depus acest înscris doveditor. Acest înscris doveditor a fot reținut de partea potrivnică, adică de așa-zisul reprezentant al așa-zisei Mănăstiri....
Greșit s-a respins cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate.
În primul rând atât timp cât s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei, nu mai era necesară soluționarea excepției de nelegalitate.
Pe fondul acestei excepții greșit s-a respins cererea de sesizarea a instanței de contencios administrativ, cu excepția de nelegalitate, prin prisma faptului că nu există o legătură intrinsecă, între soluționarea cererii de revizuire și necesitatea analizării legalității deciziei de înființare.
În mod netemeinic s-a reținut că motivele de revizuire nu au legătură cu legalitatea sau nelegalitatea deciziei de înființare a Mănăstirii....
Inexistența Mănăstirii ..., prin prisma nevalabilității deciziei de înființare este de ordine publică iar constatarea prin hotărâre judecătorească a dobândirii unui drept de proprietate de către o „entitate” care nu există, este și poate fi încadrată în dispozițiile, conform cărora hotărârea cuprinde dispoziții potrivnice, ce nu poate fi dusă la îndeplinire, întrucât ceea ce nu există, nefiind înființată în mod legal, nu poate avea nici un fel de drepturi sau obligații, cu atât mai mult nu poate fie titular al unui drept de proprietate și nu poate exercita atributele acestui drept, pentru simplul fapt că nu există.
Motivul se circumscrie art. 322, pct. 1 Cod procedură civilă deoarece dispozițiile hotărârii atacate prin revizuire sunt potrivnice și astfel nu se pot duce la îndeplinire; fac imposibilă executarea hotărârii în sensul că prin hotărâre s-a constatat că o "entitate", care nu există ca și persoană juridică, subiect de drept, legal înființată, nu va putea niciodată să fie titular al dreptului de proprietate. Aceasta contravine ordinii publice, adică ordinii de drept, adică în final, însăși legii.
Este ca și cum s-ar recunoaște dreptul unui obiect sau a unui animal de a deveni titular de drepturi și obligații, deși acestea nu au calitatea de subiecte de drept și astfel capacitate civilă.
Conform legii, nulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de instanță în orice stare, astfel că, față de aceasta și față de cele de mai sus, considerăm că excepția de nelegalitate invocată are legătură cu revizuirea deoarece este de ordine publică și urmărește restabilirea ordinii de drept care a fost încălcată prin nerespectarea legii, respectiv a dispozițiilor de competență materială, la înființarea mănăstirilor.
La soluționarea cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ, greșit s-a avut în vedere o hotărâre judecătorească care nu este irevocabilă, depusă la dosar și necomunicată și de asemenea acțiunea din contencios.
Aceasta deoarece deși cele două acțiuni sunt asemănătoare, condițiile de admisibilitate, de promovare, precum și obiectul și scopul urmărit, sunt diferite.
Greșit s-a reținut că în motivarea excepției de nelegalitate, revizuenta ar fi indicat ca temei împrejurarea că decizia contestată nu a respectat disp. art. 76 din vechiul Statut al Bisericii Ortodoxe Române.
Pe de altă parte chiar decizia de înființare este motivată greșit în drept, articolele indicate în aceasta nu au legătură, articolele de lege, privind înființarea mănăstirilor.
In realitate excepția de nelegalitate, formulată în scris, a fost întemeiată pe împrejurarea că decizia de înființare este nelegală, fiind emisă de către o instituție fără atribuții în acest sens. Respectiv pentru faptul că Arhiepiscopia, instituția care a emis decizia de înființare, nu avea competența necesară, prevăzută de lege, pentru a înființa/desființa mănăstiri în general și astfel nici M., în speță, în special.
Conform legii de la presupusul moment al emiterii deciziei, această competență de înființare aparținea în exclusivitate numai Sfântului Sinod de la București și numai după îndeplinirea mai multor condiții, cu privire la baza materială, baza umană și baza canonică, condiții care se întind pe o perioadă de mai mulți ani.
Și în prezent, după modificarea Statutului Bisericii Ortodoxe Rămâne, competența de înființare/desființare a mănăstirilor, nu a fost stabilită în sarcina arhiepiscopiilor, fiind transferată în sarcina Sinodului Mitropolitan, care în speță, competent teritorial, este la cel de la Mitropolia Moldovei de la Iași.
Nu este de neglijat nici împrejurarea ca judecătorul care a soluționat prezenta revizuire a soluționat și procesul de fond al hotărârii, a cărei revizuire s-a solicitat, așa încât obiectivitatea acestuia, poate fi pusă la îndoială, prin prisma subiectivismului uman involuntar, care caracterizează ființa umană.
În acest sens este de observat că judecătorul cauzei a formulat o cerere de abținere la care ulterior a renunțat.
Față de toate acestea motive solicită a se constata că hotărârea instanței de fond, cuprinde multe motive de netemeinicie și nelegalitate, casarea cu trimitere la instanța de fond pentru continuarea judecății.
În subsidiar solicită a se constata că M. nu are capacitatea civilă și astfel nici capacitate procesuală, deci nu poate sta în judecată; că revizuenta este singura în cauză, care poate justifica calitatea procesuală activă atât în acțiunea având ca obiect constatarea vânzării, cât și în revizuire, că decizia de înființare a fost emisă fără respectarea legii și că de aceasta depinde soluționarea cererii de revizuire și în consecință trimiterea cauzei instanței de contencios, spre competentă verificare a legalității deciziei de înființare a Mănăstirii.
Intimata M. A. M. D. nu a formulat întâmpinare însă prezent la dezbateri apărătorul acesteia a depus la dosar note de concluzii prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Ceilalți intimați deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și de considerentele hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:
Motivul de recurs prin care se critică modul de soluționare a cererii de amânare a judecății de către instanța de fond nu poate fi reținut, în mod corect prima instanță respingând cererea de amânare a judecății față de dispozițiile art.156 alin.1 Cod procedură civilă. Astfel, potrivit dispozițiilor legale enunțate, instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Or, în speță s-a mai amânat judecata pentru imposibilitatea apărătorului de a se prezenta în fața instanței, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 158 dosar.
În ce privește amânarea pronunțării pentru a se putea depune concluzii scrise se observă din conținutul prevederilor art.156 alin.2 Cod procedură civilă că aceasta se dispune la cererea părții, cerere care nu s-a efectuat în cauză.
Întâmpinările formulate de o parte din intimați pentru termenul de judecată din data de 09.02.2012 au fost înaintate la dosar la 30.01.2012, respectiv 01.02.2012, deci cu respectarea termenului prevăzut de art.326 raportat la art.114 ind.1 alin.2 Cod procedură civilă. De altfel, părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, respectiv de a studia înscrisurile depuse la dosar, astfel cum reiese din dispozițiile art.129 alin.1 Cod procedură civilă.
De asemenea, critica cu privire la faptul că judecătorul care a soluționat revizuirea a soluționat și procesul de fond apare ca fiind neîntemeiată în condițiile în care prin încheierea din data de 07.11.2011 (f129) a fost respinsă cererea de abținere, încheiere care nu este supusă la nicio cale de atac conform art.34 alin.1 Cod procedură civilă, iar partea nu a înțeles să formuleze la prima instanță o cerere de recuzare a judecătorului de fond care putea atrage cenzura instanței de recurs doar în condițiile art.34 alin.2 Cod procedură civilă.
Referitor la ordinea de soluționare a excepțiilor procesuale, în mod corect a reținut prima instanță că are prioritate excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei față de excepția lipsei capacității de folosință a intimatei M. „Sf.M. M. I. cel Nou de la Suceava” și „Nașterea M. D. Catrinari” în condițiile în care revizuenta este terț față de părțile din dosarul în care s-a pronunțat hotărârea ce se cere a fi revizuită.
Or, revizuirea urmărește retractarea hotărârii în care starea de fapt stabilită nu corespunde adevărului obiectiv. Această cale extraordinară de atac este deschisă numai părților din proces, deoarece instanța verifică temeinicia hotărârii atacate numai în raport de persoanele care au avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunțat acea hotărâre, terții interesați de reformarea hotărârii neavând calitatea procesuala în formularea căii extraordinare de atac.
Astfel, legitimarea procesuală este condiționată nu numai de interesul în promovarea revizuirii ci și de calitatea de parte în proces. După cum rezultă din dosarul nr._ al Judecătoriei Vatra Dornei, revizuenta nu a fost parte litigantă în procesul în care s-a pronunțat hotărârea suspusă revizuirii astfel încât aceasta, deși prezintă un interes procesual în a reforma sentința civilă nr.242/18.02.2010 a Judecătoriei Vatra Dornei și a încheierii de îndreptare eroare materială din 16.04.2010 din același dosar, nu are calitate procesuală.
Dreptul de a solicita reformarea unei hotărâri judecătorești irevocabile prin exercitarea unei căi extraordinare de atac aparține doar părților litigante în raport de care s-a pronunțat hotărârea sau succesorilor în drepturi ai acestora, numai procurorul având posibilitatea conferită de legiuitor de a declara o cerere de revizuire a unei hotarâri judecatoresti în care nu a fost parte.
Ca atare, în mod corect prima instanță a procedat la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a revizuentei, soluție care atrage, pe cale de consecință, respingerea cererii de sesizare a Tribunalului Suceava cu soluționarea excepției de nelegalitate invocate de revizuentă, în sensul respingerii acestei excepției pronunțându-se și prima instanță. Cum soluția primei instanțe este temeinică și legală, nu prezintă relevanță din prisma motivelor de recurs reglementate de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă faptul că prima instanță a dat rezolvare mai întâi cererii de sesizare a Tribunalului Suceava cu soluționarea excepției de nelegalitate pentru motivele arătate.
Modul de îndeplinire a procedurii de citare în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită nu are legătură cu legitimarea procesuală activă a revizuentei, iar susținerea acesteia că ar fi avut posibilitatea intervenirii în proces nu poate suplini neîndeplinirea condiției necesare de a fi fost parte în cauza respectivă.
Față de cele reținute, respectiv că revizuenta nu are calitate procesuală de a exercita calea de atac a revizuirii, nu se mai impunea analizarea de către instanța de fond a celorlalte motive aduse în susținerea cererii de revizuire, astfel că nici acest motiv de recurs nu poate fi reținut.
Așa fiind, pentru toate cele ce preced, criticile formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, recursul nu este fondat, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta Asociația M. „Sfântul M. M. I. cel Nou de la Suceava și Nașterea M. D. Catrinari”-cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „B. A. M.” cu sediul în mun.Iași, ., județul Iași și în ., ., împotriva sentinței civile nr.160 pronunțată la data de 09.02.2012 de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind pârâți M. M., domiciliată în comuna P., ., P. E., domiciliată în Bistrița, ..14, ., apt.7, jud. Bistrița Năsăud, J. M., domiciliată în Bistrița, ., nr. 2, ., jud. Bistrița Năsăud, L. I., domiciliată în comuna Ilișești, ., B. M., domiciliată în comuna P., ., M. A., domiciliată în comuna P., ., ., jud. Suceava și M. A. M. D. cu sediul în loc. Catrinari, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17.12.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
H. L. L. A. D. C. D.
Grefier,
S. A.
RED.HL./Tehnored.SA/2ex/14.01.2013 /Judecător fond M. F.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1752/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 20/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
