Fond funciar. Decizia nr. 119/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 119/2014
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 119
Ședința publică din 21 ianuarie 2014
Președinte-M. C.
Judecător- D. D.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pîrîta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, împotriva sentinței civile nr.3997 din 28 iunie 2013 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind reclamantul P. . și pîrîții D. S., D. G., A. M., S. V., Costrîș-D. V., D. M., D. V., D. I., D. S., C. locală de fond funciar Udești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pîrîtul intimat D. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța a pus în discuția părților inadmisibilitatea formulării cererii de intervenție.
Pîrîtul intimat D. I. a cerut admiterea cererii de intervenție.
Instanța respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de D. I., ca inadmisibilă, conform disp.art.50 alin.2 Cod procedură civilă și constatînd recursul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Pîrîtul intimat D. I. a cerut admiterea recursului și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 08.06.2011 pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._, reclamanții . A. C., reprezentant al comunei B., în contradictoriu cu pârâții: D. S., D. G., A. M., S. V., Costrîș-D. V., D. M., D. V., D. I., D. S., D. E., C. județeană Suceava, C. locală de aplicare a Legii nr.18/1991 Udești și Direcția națională a Pădurilor-Direcția Silvică Suceava, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.3390/09.09.2004 eliberat de către C. județeană Suceava pe numele D. D., în sensul excluderii de pe amplasamentul cuprins în titlu a unei suprafețe de 0,50 ha teren din totalul de 0,68 ha teren cu categoria de folosință „Păduri”, situat în extravilanul comunai Udești, sola UA, . înscrise – Nord – L. D., Est – P. Udești, Sud – drum exploatare, Vest – Savinschi V..
În motivare, reclamanții au arătat că din totalul de 0,68 ha teren cu categoria de folosință „ păduri", o porțiune în suprafață de 0,5000 ha teren pretinsă ca drept de proprietate și cuprinsă în titlul criticat nu putea fi nicicum reconstituită pe acest amplasament ca drept de proprietate pentru D. D. sau oricăror altor persoane deoarece acest trup de teren nu face obiectul Legii nr. 18/1991 și nu cuprinde vegetație forestieră.
Terenul de 0,5 ha în litigiu are destinație specială de sediu silvic administrativ pe care în anul 1972 reclamanta . Cantonul Silvic de administrație al Pădurii Comunale B. care era deținută de către Consiliul Popular al comunei B., pădure care a aparținut mai multor persoane din . în anul 1948 au deținut în proprietate o suprafață de 257,7 ha teren pe teritoriul actual al comunei Udești (în acel timp terenul era situat în fosta comună Reuseni).
Terenul în suprafață de 0,5 ha pe care s-a construit sediul adminsitrativ silvic a făcut parte inițial din .", înscrisă împreună cu celelate parcele în proprietatea indiviză pe cote părți de cîte 1/2 fiecare în favoarea reprezentanților familiei boierești I. și V. P..
La data de 7 februarie 1959 ., și intabulată de către Statul Român (Ministerul Agriculturii).Prin Decretul nr. 328/1986 privind transmiterea unor păduri și terenuri forestiere și a unor plantații și perdele forestiere în administrarea directă a unităților silvice, Pădurea Comunală B., care conținea un fond forestier total în suprafață totală de 257,7 ha a trecut în mod abuziv în administrarea centralizată a statului comunist, prin Protocolul înregistrat la data de 15 iulie 1986 sub nr. 4478 de către reprezentanții primitorului Inspectoratul Silvic Județean Suceava și sub nr. 4317 de către predătorul Consiliul Popular al C. B..
In anul 1986 al încheierii primului protocol, fondul forestier al Pădurii Comunale B. deținut de Consiliul Popular B. era de 257,7 ha, compus din suprafața de 257,2 ha păduri și respectiv din terenul administrativ silvic acum în litigiu în suprafață de 0,5 ha teren, din care 0,3 ha teren arabil și 0,2 ha teren construcții (alcătuit din 0,1 ha construcții și 0,1 curți), așa cum rezultă din „Situația terenurilor din fondul forestier pe categorii de folosință și deținători, filele nr. 27-28, din proiectul datat 1986 și intitulat „Amenajamentul Pădurea Comunală B., de pe raza Ocolului Silvic Suceava, cu beneficiar Consiliul Popular al C. B., întocmit de către Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice din cadrul Ministerului Silviculturii.
O dată cu terenul administrativ silvic . și construcțiile imobiliare aferente și anume: clădirea canton cu anexele bucătărie, magazie, grajd cu șură, fântână și garduri împrejmuitoare din scânduri și împletitură de nuiele, precum și alte fonduri fixe și bunuri de inventar așa cum rezultă din „Lista fondurilor fixe" și respectiv „Lista bunurilor de inventar" la Protocolul din anul 1986.
Bunurile imobiliare terenul administrativ silvic în suprafață de 0,5 ha și construcțiile anexe au fost retrocedate de către pârâta R.N.P. -Direcția Silvică Suceava în baza Legii speciale reparatorii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 către reclamanta . Protocolului de predare - primire încheiat la data de 14.08.2002 între predător împuterniciții de către R. N. P. București -D. S. Suceava conducerea Ocolului Silvic Dolhasca și reprezentanții primitorului . class="Style4"> Așa fiind, pe de o parte, terenul aferent Cantonului Silvic B. face obiectul Legii nr. 10/2001, art. 2 alin. (1) litera g), proprietarul fiind . în anul 1986, de aceea este necesar actul reparatoriu al retrocedării imobilelor către . class="Style4"> Pe de altă parte, chiar în ipoteza că terenul ar fi fost cândva al autoarei D. D. a pârâților - dar facem dovada cu istoricul înscrierilor din CF 512 că terenul pretins de pârâți nu a fost și nu poate fi pe acest amplasament și deci terenurile nu se suprapun, erau aplicabile prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 și ale art. 24 alin. (2) litera b) și alin. (3) din Legea nr. 1/2000.
Terenul în litigiu nu a făcut nicicând obiectul împroprietăririi în anul 1945 deoarece . a rămas până în anul 1959 proprietatea numiților I. P. și V. P., iar din anul 1959 terenul a fost confiscat de stat și trecut pe numele proprietarului tabular Statul Român (Ministerul Agriculturii).
Cetățenilor din . până în anul 1948 proprietarii terenurilor din Pădurea Comunală B., li s-au reconstituit conform Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate pe vechile amplasamente din zona Cantonului Silvic B. prin validarea în anexa nr. 15 B. prin Hotărârea nr. 7473/12.09.1991 emisă de către pârâta C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (pe teritoriul comunei B. nu există pădure).
Împroprietărirea din anii 1945 are în vedere numai terenuri agricole și nicidecum terenuri forestiere. Acest aspect rezultă din tabelele provizorii de împroprietărire din anii 1945-1946 și din tabelul final din anul 1947 în care se menționează că terenurile provin din moșia I. și V. P. și nicidecum din pădurea acestuia. Acest adevăr rezultă și din însăși Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, publicată în Monitorul Oficial nr. 68 bis din 23 martie 1945, care exclude în mod expres de la împroprietărire pădurile, în art. 23 precizându-se precum că „Regimul pădurilor și viilor va face obiectul unei legi speciale.".
Cantonul silvic și terenul în suprafață de 0,5 ha aferent, ce deservesc pădurea comunală B. au fost cuprinse în proprietatea privată a comunei B. în baza inventarierii efectuate de către comisia de specialitate a comunei B., instituită în conformitate cu prevederile H.G. nr. 113/04.03.1992, retrocedarea acestor bunuri către . prin Protocolul încheiat la data de 14.08.2002.
Cu terenul și construcțiile retrocedate . Cartea Funciară nr._ a unității administrativ teritoriale . conversia de pe hârtie a CF nr. 728-Reuseni, respectiv .. 317 curți, construcții extravilan în suprafață 2000 mp cu construcțiile administrative CI - casa silvică P+E și anexele C2 - grajd cu șură, C3 - magazie și C4 - magazie și respectiv ./3 în suprafață de 3000 mp cu categoria folosință arabil de administrație afectat, așa cum reiese din încheierea de intabulare nr. 6278/10.09.2004 emisă de către Biroul Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Suceava și extrasul de carte funciară eliberat de către O.C.P.I. Suceava.
Mai mult, planul parcelar prezentat de către pârâți, nedatat și cu stamplila Primăriei comunei Udești unde reclamantul este angajat este modificat în mod grosolan în zona cantonului silvic, fiind totalmente diferit de planul de situație prezentat de către noi și care are numărul de înregistrare al O.C.P.I. 1431 din 15.06.2009, cu menționarea .„copie conformă cu exemplarul din arhiva O.C.P.I."
Titlul de proprietate criticat nr. 3390/09.09.2004 este eliberat în mod nelegal și arbitrar, ulterior intrării noastre în deplina proprietate și posesie a cantonului și terenului aferent, categoria de folosință a terenului din titlu fiind „păduri", indicându-se așadar cu claritate destinația terenului pârâților și necesitatea atribuirii unui alt amplasament sau acordarea de despăgubiri pentru pârâți, după caz.
Ocolul Silvic Dolhasca din subordinea R.N.P. - D.S. Suceava nu a întocmit în prealabil Fișa tehnică, care este obligatorie, a terenului cu vegetație forestieră deci titlul de proprietate criticat nu are niciun suport legal.
Pârâtul D. I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că temeiurile invocate de reclamanta nu au aplicare în cauză. Astfel, așa cum rezultă din registrul agricol pentru anii 1951-1955 - D. G., bunicul său, a avut înscrisă suprafața de 6800 mp pădure astfel că reconstituirea dreptului de proprietate este perfect legală. De asemenea, actualmente, potrivit art. 24 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație forestieră se face asupra fostelor amplasamente dacă acestea sunt libere.
În plus, susținerea reclamantei privind „confiscarea abuzivă a terenului ei" în anul 1968 nu poate fi reținută. Potrivit Decretului nr. 328/1986, art. 1 „ pădurile și terenurile forestiere aflate în administrarea directă a comitetelor executive ale consiliilor populare se transmit în administrarea directă a unităților silvice din subordinea Ministerului Silviculturii". Dreptul de administrare nu duce la dobândirea dreptului de proprietate, astfel că nici fostul consiliu local, și nici unitatea silvică nu au devenit proprietarii terenului în litigiu.
Mai mult, prin așa-zisele notificări, reclamanta a cerut restituirea construcțiilor nu și a terenului, recunoscând că regimul juridic al acestuia a fost reglementat de legile privind fondul funciar. Prin protocol i-au fost predate construcțiile și, în mod nelegal, i-a fost predată și suprafața de 5000 mp teren cu precizarea că aceasta nu a făcut obiectul Legii 18/1991, nefiind pusă în posesie altor persoane fizice.
Or, prin adeverințele nr. 1 și 2 din 8.02.1993, emise de comisia comunală Udești pentru Legea 18/1991, acest teren a fost restituit autorului său D. G., pârâtul fiind pus în posesie de la acea dată și folosindu-l efectiv, până în prezent.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr.3997 din 28 iunie 2013 a admis, în parte, cererea; a anulat parțial, titlul de proprietate nr.3390/9.09.2004 emis pe numele D. D. de către pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava – prin Prefect, jud. Suceava, în ceea ce privește suprafața de 4029 mp., situată pe raza satului Udești, ., identificată în perimetrul 13-30-3-_-503-504-9-505 în planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert P. C.. (f.218) și a obligat pârâții să achite reclamantului suma de 3085 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, pârâții sunt moștenitorii numitei D. D. (soția supraviețuitoare a defunctului D. G.), așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar: certificatul de moștenitor nr. 227/19.11.2003, certificatul suplimentat de moștenitor nr. 85/14.05.2008 emis de BNP P. A., contractul de partaj aut. sub nr. 1829/14.05.2008 de BNP P. A., certificatul de moștenitor nr. 164/02.09.2009 emis de BNP P. A., contractul de partaj aut. sub nr. 2801/02.09.2009 de BNP P. A.. (f. 85-90)
După 1991, ulterior apariției legilor fondului funciar, autoarea pârâților a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Cererea a fost finalizată favorabil prin hotărârea nr. 15/8.02.1993 a Comisiei județene Suceava pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, ce a validat propunerile din anexa 15, pozițiile 487 și 332, emițându-se adeverințele nr. 1 și 2 din 8.02.1993, de către C. locală Udești (f.18-19, 152-153, 268-273)
În data de 15.04.2004 s-a întocmit fișa- proces verbal de punere în posesie și s-a eliberat, după defuncta D. D. titlul de proprietate nr. 3390/9.09.2004 în care figurează înscrisă suprafața de 0,68ha. pădure cu vecinătățile: N-L. D., E-P. Udești, S- drum exploatare, V- Savinschi V., situată pe raza satului Udești, . (f.7).
În drept, art. III alin.1 lit.a din Legea nr. 169/1997 statuează că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Art. 45 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 stipulează că persoanele fizice sau, după caz, moștenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufărișuri, pășuni și fânețe împădurite au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de peste 1 ha, dar nu mai mult de 30 ha, de familie. Dacă pe suprafețele de teren ce urmează a fi atribuite în condițiile alineatului precedent se află construcții sau amenajări forestiere, ori sunt în curs de execuție sau în fază de proiectare, sau terenurile sunt defrișate, se vor atribui alte suprafețe de teren, cu respectarea acelorași condiții, în imediata apropiere.
Totodată, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice și juridice sau, după caz, moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente.
Față de apărările pârâților conform cărora terenul reconstituit ar reprezenta vechiul amplasament al autorilor lor, combătute de reclamant și față de prevederile legale sus menționate, instanța a procedat, la analizarea, mai întâi a acesteia chestiuni.
În dovedirea susținerilor lor, pârâții au invocat mențiunile registrului agricol pentru anii 1951-1955 (f.273). Cu toate acestea, mențiunile registrului agricol (făcute în baza declarațiilor titularilor) nu fac dovada dreptului de proprietate asupra suprafețelor înscrise și cu atât mai puțin asupra amplasamentelor respectivelor suprafețe care nu sunt în nici un fel individualizate, putându-se conchide, doar că se găsesc pe raza . cărei limite administrative nu mai corespund cu cele existente în prezent.
Deși au încercat să acrediteze ideea că terenul în litigiu provine de la familia de boieri P., pârâții au eșuat în a-și dovedi alegațiile, conform art. 1169 C.civ. Mai mult, pârâții au recunoscut, în precizările și concluziile depuse la dosar că nu există ”acte primare” de proprietate (care să dateze din perioada anterioară regimului comunist și colectivizării) neputând proba că au fost întocmite, vreodată, asemenea înscrisuri.
De altfel, din mențiunile cărții funciare reiese, așa cum se evidențiază și în cadrul celor două rapoarte de expertiză efectuate, că în CF 512 a . fost înscrisă inițial, în baza Legii nr. 23 din 8 martie 1873 și a Legii nr. 246 din 11.12.1906, . (pe care se află și suprafața de 6.800 reconstituită autoarei pârâților prin TP nr. 3390/2004 ) în favoare lui I. P. și V. P. în cote de 1/2 .Conform RF nr. 27/15.01.1947 .-a divizat în parcelele nr. 506/1- retranscrisă în CF 512 Răuseni- și nr. 506/2 aceasta din urmă fiind transcrisă în CF nou format 529 Răuseni.
În baza Legii nr.187/945 privind reforma agrară și nr.87/47 privind completarea ei, s-a întabulat dreptul de proprietate asupra CF 512 în care a rămas ./1 pentru Statul Român (Ministerul Agriculturii).
Referitor la istoricul acestei parcele de teren, instanța a mai reținut că prin Decretul nr. 328/1986 privind transmiterea unor păduri și terenuri forestiere și a unor plantații și perdele forestiere în administrarea directă a unităților silvice, publicat în Buletinul Oficial 59 din 16 octombrie 1986, Pădurea Comunală B., care conținea un fond forestier total în suprafață totală de 257,7 ha a trecut în administrarea centralizată a statului comunist. În acest sens s-a încheiat Protocolul înregistrat la data de 15 iulie 1986 sub nr. 4478 de către reprezentanții primitorului Inspectoratul Silvic Județean Suceava și protocolul înregistrat sub nr. 4317 de către predătorul Consiliul Popular al C. B..
Așa cum rezultă din „Situația terenurilor din fondul forestier pe categorii de folosință și deținători”, și din proiectul datat 1986 și intitulat „Amenajamentul Pădurea Comunală B., de pe raza Ocolului Silvic Suceava, cu beneficiar Consiliul Popular al C. B., întocmit de către Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice din cadrul Ministerului Silviculturii, în anul 1986 fondul forestier al Pădurii Comunale B. deținut de Consiliul Popular B. era de 257,7 ha, compus din suprafața de 257,2 ha păduri și respectiv din terenul administrativ silvic acum în litigiu în suprafață de 0,5 ha teren, din care 0,3 ha teren arabil și 0,2 ha teren construcții (alcătuit din 0,1 ha construcții și 0,1 curți), filele nr. 27-28.
., împreună cu terenul administrativ silvic, și construcțiile imobiliare aferente potrivit „Listei fondurilor fixe" și respectiv „Listei bunurilor de inventar" anexe la Protocolul din anul 1986.
Instanța a constatat că la data de 14.08.2002 s-a încheiat între Ocolul Silvic Dolhasca și Primăria comunei B. un protocol în ce privește predarea-primirea în natură către Primăria comunei B. a imobilului canton silvic Plăvălari (fost B.) și a suprafeței de teren aferente de 0,5 ha din care 0,2 ha curți construcții și 0,3 ha teren arabil (fila 5). Acest protocol a fost efectuat în baza Deciziei nr. 116 din 09.07.2002 a Direcției Silvice Suceava (fila 129 dosar) privind restituirea în natură, în baza legii nr. 10/2001, către Primăria comunei B. a imobilului canton silvic Plăvălari și suprafeței de teren pentru administrație și a dispoziției primarului comunei B. nr. 89/12.08.2002, în temeiul Legii nr. 10/2001. . înscrisă în cartea funciară nr._ a comunei Udești cu terenul și construcțiile menționate în protocol prin încheierea nr. 6728 din 10.09.2004(filele 8 și 98).
De precizat că referitor la protocolul sus menționat între pârâtul D. I. și . s-a desfășurat un litigiu având ca obiect tocmai anularea acestui act, acțiune care a fost respinsă, pe considerentele că protocolul a fost legal întocmit (f.208)
Așadar, proprietari asupra terenului în litigiu au fost doar I. și V. P., până în 1945, când terenul a fost preluat de Stat care s-a intabulat în anul 1959 și ulterior . class="Left"> Prin urmare, instanța nu a dat eficiență apărărilor pârâților în sensul că acesta ar constitui vechiul lor amplasament, reconstituit prin titlul de proprietate nr. 3390/9.09.2004.
Așa cum s-a evidențiat mai sus, prin Hotărârea nr. 15/8.02.1993 a Comisiei Județene Suceava, s-a validat anexa nr. 15 în care la pozițiile nr. 487 și 332 figurează autoarea pârâților, D. D., cu suprafața de 0,68ha. pădure situată pe raza satului Udești, ..
Punerea în posesie cu suprafața de 6.800 mp s-a realizat în U.P. I Todirești - U.A. 7, așa cum atestă procesul verbal încheiat în 07.07.2004 și înregistrat cu nr. 3921 la Ocolul silvic Dolhasca (fila 94 dosar) cu aceeași vecini ca în titlul de proprietate .
Din documentația aferentă acesteia și titlului de proprietate eliberat nr. 3390/9.09.2004 (f.18-19, 152-153, 268-273) coroborată cu mențiunile raportul de expertiză întocmit de expert U. O. (filele 334-350) rezultă că amplasamentul suprafeței de 6.800 mp teren păduri descris în TP nr. 3390/2004, poz. A.6 nu se încadrează în amplasamentele predate către Comisia comunală de fond funciar Udești prin Protocolul înregistrat sub nr. 922 din 06.04.1993 la Ocolul Silvic Suceava (fila 264 dosar). Prin acest protocol s-a predat comunei Udești suprafața totală de 88,3 ha terenuri forestiere, ca făcând obiectul anexei 15 validată de C. județeană Suceava, suprafață aflată în diferite parcele menționate pe verso și anume: u.a. 3A, u.a. 3B, u.a. 3C, u.a. 3D, u.a. 3E, u.a. 4 %, u.a. 5%, u.a. 8A, u.a. 8B și u.a. 8C . . pe care se află terenul în litigiu nu a făcut obiectul protocolului nr. 922/06.04.1993.
Așadar, reconstituirea dreptului de proprietate al pârâtului L. V. s-a realizat pe un alt amplasament decât cel validat și care nu se afla la dispoziția pârâtei C. locală de fond funciar Udești.
Împrejurarea că s-au făcut demersuri (cererea nr. 3801/12.10.1994 a Consiliului local Udești adresată Ocolului Silvic Suceava) pentru a se obține suplimentarea suprafeței de pădure, prin semnarea unui nou protocol, pentru diferența de pădure necesară față de vechiul protocol nu este de natură a conduce la o altă concluzie. S-ar putea argumenta, din acest punct de vedere, că demersurile au rămas fără rezultat tocmai în virtutea faptului că terenul avea o situație juridică litigioasă.
De asemenea, nici împrejurarea că și alte persoane au fost puse în posesie, în acelați mod, de către C. locală de fond funciar Udești (potrivit notei de constatare nr. 1 893/27.04.1994 prin care C. comunală de aplicare a legii nr. 18/1991 Udești urma să întocmească un tabel centralizator al tuturor cetățenilor puși efectiv în posesie în parcelele 5,6,și 7 din U.P. I Todirești cantonul silvic B. ), nu poate constitui un motiv pentru prezenta instanță de a consființi ”legalitatea” actului de reconstituire ce face obiectul acestei cauze.
Pârâții au mai invocat că titlul de proprietate nr. 3390/9.09.2004 a fost legal emis întrucât terenul era liber, la momentul reconstituirii iar, în prezent, existența clădirii cantonului silvic nu împiedică reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Instanța a subliniat, mai întâi, că terenul deși figurează înscris în cartea funciară ca fiind curți-construcții și arabil, el a fost reconstituit, în temeiul Legii nr. 18/1991 ca pădure, conform titlului de proprietate nr. 3390/9.09.2004 și procesului verbal de punere în posesie (f.18-19, 152-153, 268-273).Aspectul nu atrage nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 3390/9.09.2004 deoarece art. 61 alin. (1) din HG nr. 890/2005 prevede că se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenurile forestiere din amenajamentele silvice și din terenurile agricole acoperite cu vegetație forestieră.
Or, terenurile forestiere sunt nu numai cele acoperite efectiv cu pădure/vegetație forestieră și cele curți-construcții/arabile incluse în amenajamente silvice și deservind fondul forestier din care fac parte. (de exemplu cele pe care sunt edificate cantoanele silvice).
Instanța a reținut din coroborarea celor două rapoarte de expertiză întocmite în cauză că pe ., în suprafață de 2000mp. intabulată în CFE_ Udești pentru . edificate următoarele construcții, :CI - casă silvică P+E - 73 mp la sol - pusă în folosință în 1981, C2 - grajd cu șură - 98 mp ; C3 - magazie - 40 mp ; C4 - magazie - 45 mp . (f. 215-220, f. 334-350)
În ceea ce privește susținerile pârâților referitoare la inexistența vreunui impediment la reconstituirea, pe amplasamentul în litigiu, instanța nu le-a avut în vedere.
Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autoarei pârâților, D. D., s-a realizat în anul 1993, deci sub imperiul Legii nr. 18/1991, care statua, în art. 45 alin.2 că reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să se facă pe fostul amplasament cu excepția situațiilor când există construcții sau amenajări forestiere, caz în care se vor atribui terenuri în imediata vecinătate.
Pe cale de consecință, dacă s-ar fi procedat, la acel moment, la punerea în posesie și la emiterea titlului de proprietate în favoarea pârâților pe acest amplasament, actele ar fi fost lovite de nulitate absolută.
În realitate, însă, punerea în posesie și la emiterea titlului de proprietate s-au înfăptuit în anul 2004, după apariția Legii nr. 1/2000 care a consacrat în art. 24 alin. (1), regula reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, cu condiția ca terenurile solicitate să fie libere, înlăturând interdicția reglementată de art. 45 alin.2 din Legea nr. 18/1991.
Dar, în anul 2004, terenul în litigiu nu mai era liber fiind că fusese predat, de către Direcția Silvică Suceava -Ocolul Silvic Dolhasca către Primăria comunei B. prin Protocolul încheiat la data de 14.08.2002, și figura deja înscris în cartea funciară în favoarea acesteia din urmă. (f.8-23)
Prin urmare, nici raportat la acest moment teren nu era liber și nu se afla la dispoziția C. locale de fond funciar Udești în vederea reconstituirii, titlul de proprietate nr. 3390/9.09.2004 fiind nelegal emis.
Din examinarea rapoartelor de expertiză întocmite în cauză (filele 334-350, 215-220) rezultă că între suprafața de 0,68ha. pădure situată pe raza satului Udești, . înscrisă în titlul de proprietate nr. 3390/9.09.2004 al pârâților și suprafața de 0,50ha. teren situată pe raza satului Udești, . identificată, cadastral cu nr._ UAT Udești (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 728 Răuseni), aparținând C. B. există suprapunere.
De precizat că instanța, în vederea respectării dreptului la apărare al pârâților, față de obiecțiunile la raportul de expertiză, inițial, precum că expertul nu a luat în considerare actele lor de proprietate, astfel încât concluziile sale erau greșite, a încuviințat o nouă expertiză (o contraexpertiză). Cu toate acestea, instanța constată că cele două rapoarte concordă, în concluziile lor, diferențele fiind nesemnificative, așa încât va da eficiență ambelor.
Astfel, suprafața de 5.000 mp se identifică cu . de 2.000 mp și 506/3 arabil de 3.000 mp. din CFE_ UAT Udești (provenită din conversia de pe hârtie a CF 728 a . tabular fiind ., conform încheierii nr. 6278/10.09.2004 (fila 20 ds).
La baza acestei înscrieri au stat următoarele înscrisuri: Act protocol din 15.11.1986 între Ocolul Silvic Suceava și Biroul Executiv al Consiliului Popular al . fixe ce se preiau de la Inspectoratul Silvic jud. Suceava prin Ocolul Silvic Suceava de la Consiliul Popular în baza Decretului 328/1986, Decizia nr. 116 din 09.07.2002 emisă de Direcția Silvică Suceava, Protocol de predare-primire încheiat la data de 14.08.2002 între Ocolul Silvic Dolhasca și Primăria B., Hotărârea privind inventarierea bunurilor care alcătuiesc domeniul privat în .. 5617 din 2004 emisă de Primăria . class="Left"> Cât despre terenul pârâților, potrivit raportului de expertiză efectuat de expert P. C. din măsurători a rezultat suprafața de 6.314 mp., care este formată din 2.276 mp pădure și 4.008 mp curți construcții și pășune. (f.215-220)
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert P. C. cele două suprafețe de teren reliefate mai sus se suprapun în limita a 4139 mp. (dacă se ia în considerare procesul verbal de punere în posesie a titlului de proprietate nr. 3390/9.09.2004) și în limita a 4029 mp. (dacă se iau în considerare limitele măsurate în prezent și amplasamentul parcelelor înscrise în CF.).
Potrivit raportul de expertiză întocmit în cauză de expert U. O., cele două suprafețe de teren se suprapun în limita a 4020mp. (filele 334-350)
Ca atare, instanța a reținut existența unei suprapuneri în limita a 4029 mp. ca fiind varianta cea mai apropiată de concluziile celor doi experți.
În concluzie, dacă este indiscutabil că pârâții sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,68ha., nu același lucru este valabil și pentru amplasamentul terenului ce se cuvine acestuia.
Or, terenul în care s-a realizat punerea în posesie în virtutea titlului de proprietate nr. 3390/9.09.2004 nu făcea parte din rezerva pârâtei C. locală de fond funciar Udești, nefiind teren liber.
Prin urmare, cum reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut în condițiile legii, nerespectându-se procedura reglementată în materie, sunt incidente în speță, prevederile art. III alin.1 lit.a din Legea nr. 169/1997.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pîrîta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava criticînd-o pentru nelegalitate.
În motivare, a arătat că în mod greșit a fost obligată comisia județeană alături de ceilalți pîrîți la plata cheltuielilor de judecată, fiind ignorat faptul că aceasta nu are personalitate juridică, patrimoniu propriu sau buget propriu.
A invocat practica judiciară, în acest sens, susținînd principiul excluderii răspunderii procesuale, conform cu prev.art.274 Cod procedură civilă.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Așa cum rezultă chiar din motivele de casare, potrivit art.52 din Legea nr.18/1991, modificată, comisia județeană are calitate procesuală pasivă și activă, fiind reprezentată legal prin prefect sau pe baza unui mandat convențional de către unul din membri.
Legea nr.247/2005 a modificat Legea nr.18/1991 în sensul că la art.10, a completat în art.52 cu al.3 care dispune că prevederile art.274 Cod procedură civilă sînt aplicabile în cauzele care au ca obiect legile fondului funciar.
Cum, recurenta a fost parte în cauza privind anularea titlului de proprietate nr.3390 din 9 septembrie 2004 emis pentru D. D. și a căzut în pretenții prin admiterea acțiunii reclamanților, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art.274 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pîrîta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, împotriva sentinței civile nr.3997 din 28 iunie 2013 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind reclamantul P. . și pîrîții D. S., D. G., A. M., S. V., Costrîș-D. V., D. M., D. V., D. I., D. S., C. locală de fond funciar Udești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. C. D. D. T. M. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – M. L. I.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 4 februarie 2014
| ← Expropriere. Sentința nr. 385/2014. Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Sentința nr. 96/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
