Grăniţuire. Sentința nr. 962/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 962/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-03-2012 în dosarul nr. 638/2012
Dosar nr._ - grănițuire-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 638
Ședința publică din 27 martie 2012
Președinte: G. D.
Judecători: N. M.
: F. G.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul I. V. a I., domiciliat în S., . împotriva sentinței civile nr. 962 din 24.06.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind pârâții Z. I. zis „R.”, cu același domiciliu, ., . S..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul recurent, asistat de avocat Balațchi M. și avocat M. A., pentru pârâtul intimat Z. I., lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Apărătorul reclamantului recurent a depus la dosar chitanța fiscală nr._ din 27.03.2012 în sumă de 19 lei, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, timbru judiciar de 3 lei și înscrisuri, respectiv certificat de moștenitor și adeverință emisă de Primăria comunei S., solicitând admiterea probei cu acestea.
Apărătorul prim pârâtului intimat nu se opune probei solicitate, însă, a invocat excepția tardivității depunerii motivelor de recurs.
Apărătorul reclamantului recurent a solicitat respingerea excepției, cu motivarea că motivele de recurs au fost depuse în termenul legal, făcând dovada susținerilor sale cu confirmarea faxului, din care rezultă că acestea au fost înaintate la data de 15.07.2011.
Instanța, respinge excepția tardivității depunerii motivelor de recurs, față de dovada prezentată, respectiv confirmarea fax, cu care se face dovada că acestea au fost depuse în termenul legal, respectiv la data de 15 iulie 2011. Încuviințează pentru recurent proba cu înscrisuri, conform art. 305 Cod procedură civilă.
Constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat Balațchi M., pentru reclamantul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe, întrucât nu s-a cercetat fondul, cauza fiind soluționată pe o excepție.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat M. A., pentru prim pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc sub nr._, din data de 25.05.2010, reclamantul I. V. a chemat în judecată pe pârâții Z. I. și ., solicitând ca, în baza sentinței ce o va pronunța instanța: 1). să dispună radierea Statului Român cu dreptul de proprietate asupra parcelelor 103/1 în suprafață de 250 mp înscrisă în CF nr. 1520 S. și 103/2 în suprafață de 250 mp înscrisă în CF nr. 1521 S. și întabularea pe numele subsemnatului în baza sentinței civile nr. 695 din 29 martie 1983 a Judecătoriei C-lung. Mold. 2). Întabularea pe numele reclamantului a dreptului de proprietate asupra parcelelor 2362/5, 2350/10 și 2365/1 înscrise în CF nr. 1368 S. în baza sentinței civile nr. 695 din 29 martie 1983 și a construcțiilor case și grajdi; 3). Stabilirea liniei de hotar între proprietatea reclamantului constând din imobilele dobândite în baza Sentinței civile nr. 695/29 martie 1983 respectiv parcelele 103/1, 103/2, 2362/5, 2350/10 și 2365/1 și proprietatea limitrofă a pârâtului Z. I..
În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 24 din DL 115/1938, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 695/25 martie 1983 a Judecătoriei C-lung. Mold. s-a dispus anularea măsurii trecerii în patrimoniul Statului Român a suprafeței de 2500 mp teren aferent construcțiilor luată prin Câmpulung Moldovenesc nr. 269/79 din 19 iunie 2009 a notariatului C-lung. Moldovenesc. P. aceeași sentință i-a fost atribuită în lot casa și anexă, grajdi, împreună cu parcelele 2362/5 nr. 2350/10 și 2365/1.
Pârâtul Z. I. este vecin cu terenul reclamantului, iar pentru păstrarea unor bune relații de vecinătate și impune delimitarea proprietății.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar în copie plan de situație întocmit în anul 1979 ,extras CF ,sentința civilă nr. nr. 695/25 martie 1983, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Pârâta ., nu și-a desemnat reprezentant în instanță nici nu a depus întâmpinare.
Pârâtul Z. I. nu a depus la dosar întâmpinare însă a fost reprezentat în instanță de apărător ales care a arătat, la termenul din data de 25 iunie 2010, că este de acord cu acțiunea.
La termenul din data de 15 aprilie 2011, s-a dispus introducerea în cauză a . .
Pârâta ., legal citată nu și - a desemnat reprezentant în instanță și nici nu a depus întâmpinare.
P. sentința civilă nr. 962 din 24 iunie 2011, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins acțiunea ca nefondată, precum și cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr. 695/25 martie 1983, a Judecătoriei C-lung. Mold. pronunțată în dosarul nr. 2878/1982 s-a admis acțiunea civilă introdusă de reclamantul I. V. împotriva pârâților H. E., Cristinar E., Cristinar Z., U. F., R. P., Ciari Lucrația, Cristinari G., C. V., U. C-tin și Statul Român, s-a dispus, printre altele, atribuirea în lotul reclamantului I. V., a lotului nr. 1 compus din:suprafața de 37.617 mp teren de grădină și fânaț identic cu parcelele nr. 2362/5, 2350/10, 2365/1 toate din CF S. 1368 cu . din Cf 1373 S. cu . din CF 1132Sadova cu parcele nou formate nr. 1509/5, 1509/6, 1509/7, 1509/8, 1509/9 toate din CF 1132 S.; o casă și un grajdi amplasate pe . din CF 1368 S.; o bucătărie de vară (deja înstrăinată) valorând 3000 lei. De asemenea, s-a dispus întabularea asupra imobilelor atribuite în loturi.
P. acțiunea pendinte, reclamantul I. V. a V. a solicitat, printre altele, intabularea pe numele său a imobilelor teren și construcții descrise mai sus, susținând că le-a dobândit prin aceasta. Or, din lecturarea sentinței invocate de reclamant, se reține că acesta nu a avut calitatea de parte în dosarul în care s-a pronunțat sentința menționată. În cazul în care reclamantul din speța de față ar fi avut calitatea de parte în dosarul în care s-a pronunțat sentința mai sus menționată, cererea acestuia de înscriere în cartea funciară cu dreptul de proprietate asupra imobilelor ar fi fost lipsită de interes, în condițiile în care s-a dispus intabularea.
Se mai reține și faptul că reclamantul I. V. nu a investit instanța cu un capăt de cerere referitor la dobândirea de către acesta, prin vreunul din modurile de dobândire a dreptului de proprietate prevăzut de lege, a imobilelor descrise în sentința civilă nr. 695/25 martie 1983.
Potrivit art. 1191 Cod civ. „ cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească”.
Reținând că reclamantul nu a făcut dovada pretențiilor sale, descrise în primele două capete de cerere, instanța constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Relativ la cel de al III - lea capăt de cerere referitor la grănițuire, instanța reține următoarele:
Potrivit prev. art. 584 Cod civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
Acțiunea în grănițuire este privită ca fiind o acțiune petitorie, imobiliară și imprescriptibilă, care nu pune în discuție existența a însuși dreptul real, în general, și nici nu apără posesia, ca în cazul strămutării de hotare, aspecte care o situează la limita dintre acțiunile petitorii și cele posesorii.Ca și consecință, grănițuirea poate fi cerută de nudul proprietar, dar și de titularii altor drepturi reale principale, însă nu poate fi promovată de un detentor precar.
În altă ordine de idei, instanța reține că, în speță, acțiunea în grănițuire are caracter revendicativ întrucât, așa cum rezultă din poziția exprimată de reclamant în precizările aflate la fila 120 dosar, acesta a solicitat stabilirea liniei de hotar conform sentinței civile nr.695/1983.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, dacă s-ar proceda la stabilirea liniei de hotar avându-se în vedere planul de situație întocmit la data de 10.05.1979 și care a stat la baza pronunțării sentinței nr. 695/1983, aceasta ar fi reprezentată de literele A-I și ar presupune ca reclamantul să ocupe o porțiune din suprafața de teren aparținând pârâților.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în practica sa constantă, a statuat că, în sensul art. 584 Cod civil, grănițuirea constituie operațiunea de delimitare prin semne exterioare a limitelor de proprietate învecinate; în caz de conflict, ea se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne de hotar, ci și atunci când asemenea semne există dar sunt controversate, situație în care implică și o revendicare, cele două acțiuni fiind strâns corelate și exercitate împreună.
A stabili linia de hotar conform solicitărilor reclamantei, ar însemna, așa cum s-a arătat mai sus, să i se recunoască reclamantului un drept de proprietate cu privire la un teren cu care sunt întabulați pârâți, situație în care reclamantul ar putea invoca, într-un alt eventual litigiu, autoritatea de lucru judecat.
În acest sens, în opinia instanței, nu se mai poate pleca de la ideea că o hotărâre pronunțată în acțiunea în grănițuire nu are lucru judecat în privința întinderii dreptului de proprietate al pârâților, producând efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparțin părților, nu și cu privire la însuși dreptul real, astfel că oricare dintre părți ar putea introduce ulterior o acțiune în revendicare.
Referitor la acest aspect instanța amintește că ,Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ( cauza Pilot Service c. României),că obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, învederând că art. 6 paragraf 1 din Convenție nu face nici o distincție între hotărârile prin care se admite acțiune și cele prin care se respinge acțiunea și că, indiferent de rezultat, hotărârea trebuie respectată, aplicată, reamintind că, în hotărâre Zazanis și alții C. Greciei a statuat că obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autoritățile nu pot împiedica și, cu atât mai mult nu pot repune în discuție fondul problemei soluționate prin hotărârea judecătorească. În același sens, în cauza A. c.. României, Curtea a reamintit că dreptul la un proces echitabil, bazat pe art. 6 paragraf 1 din Convenție, trebuie interpretat prin prisma preeminenței dreptului ce are ca element fundamental principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi repuse în discuție în cazul altor litigii ulterioare.
În speță se solicită stabilirea liniei de hotar pe un amplasament decât cel care rezultă din stăpânirea faptică (necontestat), linie care ridică probleme cu privire la însuși dreptul real, asupra căreia instanța nu se poate pronunța, nefiind investită în acest sens.
Împotriva sentinței sus menționate, a declarat recurs reclamantul, motivat de următoarele:
Instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. P. cererea de chemare în judecată a formulat trei capete de cerere, expertul a propus două variante de grănițuire, instanța fiind obligată să aleagă una dintre ele.
În cauză sunt incidente nulități procedurale determinate de încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil, respectiv încălcarea principiului contradictorialității, principiului dreptului la apărare și a principiului aflării adevărului. Practic, prima instanță a invocat din oficiu, cu ocazia pronunțării, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului precum și excepția lipsei de interes.
Legal citată, intimatele . au formulat întâmpinare în cauză.
Legal citat intimatul Z. I. nu a formulat întâmpinare în cauză însă a fost reprezentat de avocat care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul sub aspectul motivelor invocate care în drept pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 c.p.c. tribunalul apreciază că acesta este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, tribunalul reține că într-adevăr instanța de fond nu a analizat în mod real temeinicia sau netemeinicia acțiunii reclamantului limitându-se la a arăta că, cu privire la primele două capete din cererea petentului, că pretențiile acestuia ar avea drept fundament sentința civilă nr. 695/25 martie 1983, a Judecătoriei C-lung. Mold. pronunțată în dosarul nr. 2878/1982 și că reclamantul nu este parte în această sentință.
Or, sub un prim aspect, tribunalul constată că deși nu a precizat în mod formal acest lucru în sentința pronunțată instanța de fond a reținut în realitate lipsa de calitate procesuală activă a reclamantului fără însă a pune în discuția părților acest aspect.
Pe de altă parte, potrivit certificatului de moștenitor nr.15/15.02.2012 emis de BNP H. I. Șcraba din Câmpulung Moldovenesc depus la dosar de reclamant în recurs în condițiile art.305 c.p.c. tribunalul reține că acesta este unicul moștenitor al defunctului I. V. V. iar în sentința civilă nr. 695/25 martie 1983, a Judecătoriei C-lung. Mold. pronunțată în dosarul nr. 2878/1982 reclamant a fost I. V., petentul sugerând astfel că autorul său a fost parte în acel dosar și prin urmare se poate prevala de drepturile recunoscute acestuia prin acea hotărâre judecătorească.
Totodată, tribunalul constată că argumentele instanței de fond expuse în sentința recurată, privită în întregul ei, sunt ușor contradictorii sub acest aspect. Astfel, tribunalul reține că dacă în ce privește primele două capete de cerere instanța reține că petentul nu se poate prevala de sentința civilă nr.695/25 martie 1983, a Judecătoriei C-lung. Mold. pronunțată în dosarul nr. 2878/1982 întrucât nu a fost parte în aceasta, referitor la al treilea capăt de cerere instanța i-a respins acțiunea reclamantului tocmai în considerarea acelei sentințe reținând că cererea de grănițuire întemeiată pe această sentință are caracter revendicativ iar petentul nu a formulat și cerere în revendicare.
P. urmare, tribunalul apreciază că instanța de fond nu a cercetat în mod real temeinicia sau netemeinicia cererilor reclamantului recurent limitându-se la analiza formal pretențiile acestui prin prisma unor aspecte nepuse în discuția părților conform art.129 alin.4 c.p.c.
În consecință, în baza art.312 c.p.c. tribunalul va admite recursul, va casa sentința civilă nr. 962 din 24.06.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._ și va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamantul I. V. a I., domiciliat în S., . împotriva sentinței civile nr. 962 din 24.06.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind pârâții Z. I. zis „R.”, cu același domiciliu, ., . S..
Casează sentința civilă sus menționată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. D. N. M. F. G. P. L.
Red. N.M.
Jud. V. L.
Tehnored. P.L./ 2 ex. – 19.04.2012
| ← Fond funciar. Hotărâre din 13-03-2012, Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 622/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
