Revendicare imobiliară. Decizia nr. 694/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 694/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-03-2012 în dosarul nr. 694/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._ REVENDICARE IMOBILIARĂ REJUDECARE- DS. NR._
DECIZIA NR. 694
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30 MARTIE 2012
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE L. C.
JUDECĂTOR A. S.
JUDECĂTOR L. F.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de către pârâții AȘTIRBEI G. și . primar, împotriva sentinței civile nr. 2260/24.10.2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta C. A..
Concluziile asupra cauzei au avut loc în încheierea ședinței de judecată din data de 13.03.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru datele de 20.03.2012, 27.03.2012 și, apoi, pentru data de astăzi 30.03.2012.
După deliberare ,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursurilor de față, constată :
P. cererea adresată inițial Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ reclamanta C. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții: Aștirbei G. și . prin Consiliul Local ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului Aștirbei G. de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1600 mp situată în intravilanul comunei C. L., învecinată cu restul proprietății ei, terenul pârâtului și Primăria comunei C. L., apoi obligarea pârâtei .-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 600 mp teren intravilan, învecinată cu: drumul județean, restul proprietății ei și Primăria comunei C. L. și să-și ridice, pe cheltuiala sa, construcțiile demontabile amplasate pe terenul proprietatea sa, respectiv o șandrama de lemne și un closet sau, în subsidiar să fie obligată aceasta la predarea acestor construcții după achitarea contravalorii materialelor și manoperei, conform art. 494 al. 3 teza a II-a cod civil – cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că în perioada cooperativizării a edificat o casă cu anexe gospodărești pe o suprafață de teren situată în . ce i-a fost atribuită în acest sens de fosta C.A.P.
În temeiul art. 24 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, prin titlul nr. 2003/1995 i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000 mp teren aferent gospodăriei, între vecinii: G. V., N. P. și drum județean. Din suprafața înscrisă în titlul sus-menționat suprafața de 600 mp au aparținut anterior cooperativizării numitei N. P., iar 400 mp au aparținut familiei Ț..
P. titlul de proprietate nr. 1230/1994, numitei N. P. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren intravilan situată la locul litigiului, suprafață pe care aceasta a deținut-o anterior cooperativizării.
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 319 din 10 februarie 1997 N. P. i-a vândut, din terenul înscris în titlul de proprietate nr. 1230/1994, suprafața de 3600 mp, identificată conform planului de situație din 3 februarie 1997, suprafață care include și 600 mp din . prin constituire conform titlului nr. 2003/1995.
Având în vedere contractul sus-menționat și titlul de proprietate nr. 2003/1995 ar trebui să dețină la locul litigiului suprafața de 4000 mp (respectiv 3600 mp dobândiți prin cumpărare și 400 mp dobândiți prin constituire pe fostul teren al fam. Ț.), însă în realitate . sa măsoară doar 1800 mp.
Pârâtul Aștirbei G. a cumpărat de la numita N. P. 6400 mp teren, parte din . de proprietate nr. 1230/1994 însă el ocupă, separat de terenul cumpărat și 1600 mp din suprafața ce i-a fost transmisă prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 319/1997.
La rândul său, Primăria comunei C. L. deține, în numele unității administrativ teritoriale, suprafața de 600 mp teren, cu toate că această suprafață nu face parte din domeniul public sau privat al comunei, ea fiind restituită vechiului proprietar în condițiile art. 8 și următoarele din Legea nr. 18/1991.
Pe terenul deținut de secund pârâtă sunt amplasate două construcții demontabile, respectiv șandrama din lemn și un closet care sunt în stare avansată de degradare.
Având în vedere faptul că face dovada dreptului de proprietate asupra suprafețelor de 1600 mp, respectiv 600 mp pe care pârâții le ocupă fără drept, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul obligării pârâților la predarea acestor terenuri.
Totodată, în temeiul art. 494 alin. 2 Cod civil solicită ca secund pârâta să fie obligată să-și ridice, pe cheltuiala sa, construcțiile amplasate pe suprafața de 600 mp teren. În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că aceste construcții au fost edificate cu bună credință, să se constate că în virtutea dreptului de accesiune, ele sunt proprietatea sa, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 492, 494 alin. 3 Cod civil, solicită ca secund pârâta să fie obligată să îi predea imobilele respective după achitarea de către reclamantă a contravalorii materialelor și manoperei.
P. întâmpinarea depusă la dosar (f. 22-23) . solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivat de faptul că suprafața supusă judecății, respectiv cea de 600 mp aparține domeniului public al comunei, așa cum apare înscrisă în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei C. L., publicat în Monitorul Oficial al României nr. 642 bis Partea I din 30 august 2002 – poz.124.
Astfel, conform prevederilor art. 121 din Legea nr. 215/2001, constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile ce aparțin domeniului public și privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial, iar în conformitate cu dispozițiile art. 122 al. 2 din Legea sus-amintită, bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
Reclamanta prin contractul de schimb nr. 319/1997 a dobândit suprafața de 0,36 ha teren de la N. P., realizând la acea dată o schiță a terenului, ceea ce înseamnă că a consimțit asupra parcelei de teren supusă schimbului, fiind imposibil ca ulterior aceasta să fie diminuată, din culpa Comunei C. L. în condițiile în care limitele de hotar nu au suferit modificări, iar acestea au fost dobândite la o dată anterioară dobândirii de către reclamant a dreptului de proprietate asupra terenului.
Pe aceste considerente a solicitat respingerea acțiunii îndreptată împotriva sa.
Pârâtul Aștirbei G. a depus la dosar întâmpinare (f. 16) prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că deține din anul 1979 o suprafață de 5 ari teren dată de Primăria comunei C. L. pe care și-a construit casa și anexele gospodărești, pentru care apoi i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 252/1993.
Pentru că din 1982 a fost angajat la S.M.A.C. L. ca mecanizator agricol, potrivit legii i s-a dat o suprafață de 15 ari teren agricol, iar din 1997, pentru terenul în litigiu a despăgubit pe numita N. P., dându-i un teren de 27 ari în extravilan.
Ulterior, reclamanta prin precizările depuse la dosar (f. 164) a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii îndreptată împotriva Comunei C. L. întrucât potrivit art. 6 alin.1 din Legea 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau unității administrativ-teritoriale doar acele bunuri care au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea constituției și a tratatelor internaționale.
De asemenea a arătat că potrivit art. 6 al. 3 și 3 din același act normativ terenurile preluate fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii posesori sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
În cauza de față, terenul în litigiu a aparținut numitei N. P. și a fost preluat de la aceasta fără titlu valabil, fiindu-i restituit conform titlului de proprietate nr. 1230/1994, astfel că excepția invocată nu este dată în cauză, existența sau inexistența unui titlu valabil fiind o chestiune de fond.
A precizat că a înțeles să solicite constatarea dreptului său de proprietate dobândit prin accesiune asupra construcțiilor amplasate pe terenul său, respectiv șură și magazie, pe care le evaluează la 200 lei.
A înțeles să-și completeze acțiunea și față de pârâtul Aștirbei G., în sensul obligării acestuia de a-și ridica pe cheltuiala sa stupii de albine amplasați pe suprafața de 1443 mp, proprietatea sa, așa cum au fost identificați în raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. Alexandrov P. (f. 77).
P. sentința civilă nr. 2011 din 8 oct. 2008 a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și a fost admisă acțiunea așa cum a fost precizată și completată, iar în consecință, pârâtul Aștirbei G. a fost obligat să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1331 mp teren compusă din parcelele 1047 mp teren arabil și 257 mp teren livadă cu stupi identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. Răchitneanu I. – f. 283 și să-și ridice, pe cheltuiala sa, stupii de albine amplasați pe .; pârâta . prin primar, a fost obligată să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 218 mp teren, conturată în negru, identificată în raportul de expertiză întocmit de același expert – f. 283 și, de asemenea, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei, dobândit prin accesiune imobiliară asupra construcției edificată pe suprafața de 218 mp teren reprezentând magazie.
Împotriva sentinței civile sus-menționate au declarat recurs toate părțile litigante, criticând hotărârea pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
P. decizia nr. 256 din 30 ianuarie 2009 Tribunalul Suceava a casat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
În argumentarea soluției, instanța de control a considerat că se impunea, cu prisosință, având în vedere multitudinea titlurilor de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991, respectiv nr. 2003/1995, nr. 252/1993 și nr. 1230/1994, verificarea documentației ce a stat la baza emiterii acestora, pentru a se da eficiență celui care este mai preferabil.
P. sentința civilă nr. 1104 din 10 mai 2010, Judecătoria Fălticeni a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta . primar; a admis acțiunea, obligând pe pârâtul Aștirbei G. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1331 mp teren situată în intravilanul comunei C. L. și identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert Răchitneanu I. și să ridice, pe cheltuiala sa, stupii de albine amplasați pe suprafața de 257 mp, identificată prin raportul de expertiză. A obligat pe pârâta . primar, să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 561 mp teren, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză. A constatat că reclamanta a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare drept de proprietate asupra construcției situată pe suprafața de 218 mp teren. A obligat pe pârâtul Aștirbei G. să plătească reclamantei suma de 598 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Aștirbei G. și .-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. decizia civilă nr. 1581/16.11.2010 a Tribunalului Suceava a admis recursurile formulate de pârâți și, casând sentința civilă atacată, a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut în motivare, că prin sentința recurată, prima instanță a acordat preferabilitate titlului reclamantei – contractul de schimb autentificat sub nr. 319/10.02.1997 - rezumându-se la a arăta că pârâtul a contestat acest titlu într-un proces anterior, iar prin sentința civilă nr. 876/14.06.2006 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2039/14.11.2006 a Tribunalului Suceava, demersul i-a fost respins.
Examinând însă considerentele hotărârilor judecătorești mai sus menționate, tribunalul a constatat că în respectivul proces nu s-a tranșat asupra fondului dreptului în favoarea vreuneia dintre părți, acțiunea pârâtului fiind respinsă pe motiv că nu a fost parte la încheierea contractului de schimb sus menționat, astfel că nu poate fi reținută practic autoritatea de lucru judecat ca și prezumție reglementată prin art. 1200 pct. 4 și 1202 Cod civil.
Așa fiind, soluția care se impune este rejudecarea cauzei, impunându-se ca prima instanță să compare efectiv actele de proprietate ale părților și să dea eficiență celui mai bine caracterizat. De asemenea, tot în rejudecare, prima instanță trebuie să se pronunțe și cu privire la dreptul de servitute pe care pârâtul l-a solicitat la fila 296 din primă instanță, primul ciclu procesual și pe care instanța a omis să se pronunțe.
În ceea ce privește soluția pronunțată în contradictoriu cu pârâta . primar, s-au reținut următoarele:
P. suplimentul III la raportul de expertiză, întocmit de expert Răchitneanu I. s-a concluzionat că pârâta deține fără titlu din proprietatea reclamantei o suprafață de 218 mp teren, iar pentru o suprafață de 343 mp teren există suprapunere între actele reclamantei mai sus prezentate și cele ale pârâtei.
S-a reținut totodată că pentru acest teren de 343 mp pârâta își justifică posesia cu hotărârea Consiliului Local nr. 18/23.08.1999 modificată și completată prin hotărârea nr. 17/30.06.2000, prin care s-a stabilit inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al localității, la poziția 125 fiind trecută ca făcând parte din patrimoniul acesteia și suprafața de 1629 mp teren aferent construcțiilor Consiliului local și Primăriei.
P. raportul de expertiză s-a concluzionat că terenul de 343 mp face parte așadar din domeniul public și că o parte din acest teren este ocupat de clădirea primăriei.
Prima instanță a admis acțiunea reclamantei, rezumându-se la a concluziona că trecerea în domeniul public a terenului nu s-a făcut în baza unui titlu valabil, fără a motiva cum a ajuns la o astfel de concluzie.
Pe de altă parte, instanța de fond a ignorat apărările pârâtei pe acest aspect, or, din întâmpinarea formulată reiese că aceasta a invocat o . acte normative, anume: art. 121, art. 122 alin. 2 din Legea 215/2001, art. 135 pct. 5 Constituția României, art. 5 alin. 2 din Legea 18/1991.
Așa fiind, și sub acest aspect se impune rejudecarea cauzei, având în vedere că prima instanță nu a respectat disp. art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, care prevede că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă și motivele de fapt și de drept pentru care se înlătură cererile / apărările părților.
După casare, prin sentința civilă nr. 2260/24.10.2011, Judecătoria Fălticeni a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta . primar; as admis acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară”, formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâții Aștirbei G. și . primar; a obligat pârâtul Aștirbei G. să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1331 m.p. teren, situată în intravilanul comunei C.-L. și identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert Răchitneanu I.; a obligat pârâtul Aștirbei G. să ridice, pe cheltuiala sa, stupii de albine amplasați pe suprafața de 257 m.p. (identificată prin raportul de expertiză - expert Răchitneanu I.); a obligat pârâta . primar, să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 561 m.p. teren așa cum a fost identificată prin același raport de expertiz; a constatat că reclamanta a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare dreptul de proprietate asupra construcției situate pe suprafața de 218 m.p și a obligat pârâtul Aștirbei G. să plătească reclamantei suma de 598 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pe amplasamentul deținut de reclamantă și pârâți, defuncta N. P. a avut în proprietate, anterior cooperativizării, o suprafață de 1ha.
Potrivit titlului de proprietate nr. 1230/1994, emis pe numele defunctei (fila 8 dosar nr. 3845/2004), acesteia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafață, pe vechiul amplasament.
Reclamanta a dobândit în urma schimbului, suprafața de 3600 m.p., iar pârâtul Aștirbei G., prin aceeași modalitate, suprafața de 6400 m.p., din cei 10 000 m.p. proprietatea defunctei.
Pe de altă parte, atât reclamanta, cât și pârâtul Aștirbei G., au beneficiat de măsurile reparatorii ale legii fondului funciar, ambii obținând titluri de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p., aferentă locuinței, în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr.18/1991, republicată (titlul de proprietate nr.2003/1995, pentru reclamantă, respectiv, nr. 252/1993, pentru pârât-filele 7, 18, dosar 3845/2004).
După cum a rezultat din raportul de expertiză, întocmit de expert tehnic judiciar Răchitneanu I. (filele 278-286-dosar 3845/2004; 18-22;31-33;73-74; 97-105, dosar 659/2009), documentația ce a stat la baza întocmirii celor două contracte de schimb (filele 9-11;19 dosar nr. 3845/2004), amplasamentul celor două suprafețe înstrăinate de defunctă, identificate în planurile de situație, anexă la contract, este diferit.
Este de reținut că, între părți au mai existat litigii cu privire la suprafața revendicată.
Astfel, prin sentința civilă nr. 876 din 14 iunie 2006 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă prin decizia nr. 2039 din 14 noiembrie 2006 a Tribunalului Suceava (filele 135-139 dosar3845/2004), s-a constatat, cu putere de lucru judecat, temeinicia și legalitatea contractului de schimb nr. 319/ 97, încheiat între defuncta N. P. și C. A. (reclamanta). Din considerentele sentinței civile sus-menționate, a rezultat că, acțiunea în constatarea nulității contractului de schimb, formulată de Aștirbei G., este promovată cu rea credință, deoarece, același plan de situație (contestat de acesta) a stat, atât la baza întocmirii contractului contestat, cât și la încheierea contractului dintre aceeași defunctă și el (contractul de schimb nr. 328/97).
În ceea ce privește suprafața de 1000 m.p. teren, atribuită pârâtului Aștirbei G., prin titlul de proprietate nr. 252/1994, potrivit raportului de expertiză, se suprapune peste terenul reconstituit defunctei, prin titlul nr. 1230/1994 și care a făcut obiectul contractului de schimb nr.319/1997, fiind astfel în proprietatea reclamantei.
De principiu, dacă titlul de proprietate s-a emis în procedura reconstituirii proprietății funciare (valabilă în ceea ce privește titlul defunctei), reglementată de Legea nr. 18/1991, temeinicia acestuia este supusă controlului de legalitate reglementat de această lege, consecință a regulii de drept comun, conform căreia, orice act juridic este valabil dacă întrunește condițiile de fond și formă impuse de norma de aplicare.
Astfel, titlul defunctei a fost supus controlului și legalității, prin sentința civilă nr. 1964/15 decembrie 2006 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate absolută a titlului de proprietate emis pe numele defunctei - nr. 1230/1994 (filele 304-307 dosar 3845/2004).
Chiar dacă această hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, nu poate fi opusă, ca atare pârâtului, efectul pozitiv al acesteia trebuie reținut, finalitatea urmărită prin prezentul demers juridic fiind aceeași: valorificarea dreptului de proprietate al reclamantei, dobândit în urma schimbului, pentru terenuri aflate pe titlul supus controlului, respectiv deposedarea, de ,,bun”, a celor ce-l dețin ilegal.
Din coroborarea dispozițiilor art. 24 cu art. 25 din Legea nr. 18/1991, republicată, rezultă că, terenurile libere de construcții revin, de drept, în proprietatea deținătorilor inițiali.
În raport de cele mai sus-arătate, titlul de proprietate de care se prevalează reclamanta, obținut de defunctă, în urma reconstituirii, apare ca fiind mai bine caracterizat în raport cu cel deținut de pârâtul Aștirbei G., ca urmare a constituirii.
Pe cale de consecință, pârâtul Aștirbei G., urmează a-și ridica pe cheltuiala sa, stupii amplasați pe terenul proprietatea acesteia.
În ceea ce privește susținerile pârâtei, . primar, referitoare la modalitatea de trecere a terenului aferent construcțiilor, în domeniul public, instanța constată următoarele.
Din interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, referitoare la regimul bunurilor din domeniul public, rezultă că, în cadrul acțiunilor în revendicare, are un caracter subsidiar, procedurile speciale de reparație, instituite de prezenta lege, nefiind dovedită a fi incidentă în cauză: existența unui titlu valabil și acordarea unei juste și prealabile despăgubiri.
Astfel, în accepțiunea Legii nr.213/1998, domenialitatea publică fiind subsumată conceptului de proprietate publică, este alcătuită din bunurile determinate constituțional, din cele stabilite în anexa legii, și din orice alte bunuri, care, potrivit legii, sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public,dacă au fost dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale, prin modurile prevăzute de lege - art. 3 alin. (1) .
Or, Inventarul cu actele anexă - filele 70-74 dosar, nu corespund cerințelor legii, acesta conferind o detenție precară în favoarea pârâtei, astfel încât s-a impus restituirea către adevărații proprietari.
D. urmare, susținerile pârâtei, că normele constituționale, dispozițiile art. 121 din Legea nr. 215/2001, privind administrația publică, ar fi derogatorii de la regimul juridic prescris proprietății publice și, totodată, ar justifica pretențiile asupra terenului, în litigiu, nu au putut fi reținute în cauză, în condițiile în care, reclamanta a opus un titlu perfect valabil, recunoscut ca temeinic și legal, prin hotărâre judecătorească irevocabilă - filele 304- 307 dosar 3845/2004.
Împotriva sentinței sus-arătate, au declarat recurs pârâții Aștirbei G. și . primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
. susținut că, este dat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cpciv constând în faptul că Judecătoria Fălticeni a pronunțat o soluție lovită de nulitate absolută, neținând cont de dispozițiile art. 315 (alin. 1) C.p.civ, care prevăd că motivele de casare sunt obligatorii.
Astfel, instanța de recurs, prin decizia nr. 1581/16 noiembrie 2010 a stabilit ca instanța de fond să compare în mod real titlurile de proprietate a celor trei părți si să indice argumentele pentru care unul este preferabil, lucru care este de esență unei asemenea spețe.
Nu s-a mai administrat nici o probă în plus în acest sens, decât câteva probe cu înscrisuri nesemnificative, deși . cu contraexpertiză, argumentată chiar de faptul că prin raportul de expertiză întocmit în dosarul inițial și prin cele trei suplimente la raportul de expertiză (f.18, 31, 73) întocmite la cererea reclamantei intimate (de aici putându-se observa, egalitatea de tratament a părților, reclamantei permițându-i-se pentru că nu-i erau concluziile expertizei favorabile să „insiste") expert Răchitneanu concluzionând în sensul încălcării dispozițiilor legale cu ocazia eliberării titlului de proprietate nr. 1250/94 pentru titulara N. P., cea care a încheiat contractul de schimb (fila 9 dosar inițial), constând în aceea că nu s-a întocmit ulterior eliberării titlului plan parcelar și nici schița de punere în posesie.
Atât timp cât și în ultimul supliment (f.73) experta a arătat clar că răspunsul dat de ea este arbitrar, motivat de lipsa celor două dovezi mai sus-menționate, instanța numai pe baza expertizelor existente la dosar nu putea pronunța o soluție.
Cu atât mai mult soluția este nelegală, netemeinică și pronunțată pe intuiție, nu pe probe, cu cât chiar, din planul de situație aflat Ia fila 10 (dosar_ atașat) care a stat la baza contractului de schimb nu sunt evidențiate în nici un fel construcțiile ce aparțin Comunei C. L., dacă într-adevăr cei 218 mp pe care se află, fac parte din terenul proprietatea intimatei, în condițiile în care aceste construcții au fost edificate cu cel mult 40 de ani înainte.
Tocmai superficialitatea instanței, se datorează faptului că deși a cerut,nu s-au administrat nici un fel de probe concludente care să demonstreze amplasamentul terenului pe care-l revendică reclamanta, configurația acestuia, faptul că minusul ei se află Ia noi sau la alte persoane. Dovada că este dat și motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.7 C.p.civ., hotărârea necuprinzând motivele pe care se sprijină (ar fi fost și greu având în vedere lipsa probelor invocate mai sus) instanța nu a elucidat problema esențială a speței și anume de unde până unde se întinde terenul proprietatea intimatei, nu a verificat documentația depusă la fila 35 care a stat la baza emiterii titlului, nu a remarcat faptul că N. P. prin cererea de reconstituire de la fila 45 a solicitat 0,50 ha si nu 1 ha cum i s-a acordat, nu a verificat faptul că dacă într-adevăr ar fi lipsit vreo suprafață de teren sau ar fi fost în posesia comunei, acest lucru ar fi trebuit evidențiat în planul de situație de la fila 10 dosar întocmit anterior încheierii contractului de schimb - 10 februarie 1997.
Atâta timp cât reclamanta, care are sarcina probei, nu a produs dovezi certe, totul este nebulos, absent, îndoielnic, asupra valabilității titlului de proprietate, neavând voie instanța să presupună prioritatea titlului reclamantei, față de cel al comunei.
Pârâta recurentă a considerat că motivul de nulitate absolută a sentinței recurate, prevăzut în art. 315 al. 1 C.pr.civ., subzistă și în faptul că, deși instanța de recurs a stabilit ca motiv de casare rezolvarea valabilității titlului comunei, prin care s-a trecut în domeniul public suprafața de teren pe care o stăpânește ., de când este construită primăria, instanța nu a făcut decât să copie din concluziile scrise ale reclamantei câteva argumente fără a verifica titlul.
A mai arătat pârâta recurentă că nelegală este și dispoziția prin care instanța a considerat că reclamanta a dobândit prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra construcției fără nici un fel de probe și cu încălcarea dispozițiilor art. 494 alin ultim C.p.civ. Că reaua-credință se probează, nu se presupune și nu poate fi rea-credință când . la data când N. P. nu era proprietară, construcția fiind edificată anterior, cu mult înaintea acestei date.
În ceea ce-l privește pe pârâtul recurent Aștirbei G., prin criticile aduse sentinței recurate, a arătat că, în baza prevederilor art. 304 pct. 9 si 10 Cod pr. civ., soluția recurata este lovita de nulitate absoluta, motivat de faptul că prin decizia de casare nr. 1581/16.11.2010 a Tribunalului Suceava s-a hotărât examinând recursurile, următoarele:
Că, prin raportul de expertiza întocmit de expert Rachitneanu I. s-a stabilit ca intre cele doua acte de proprietate a reclamantei, titlul de proprietate si actul de schimb, există o suprapunere de 643 mp teren, astfel ca reclamanta își legitimează dreptul doar pentru o suprafața totala de 3957 mp teren.
Că, în ceea ce-l privește pe el, pârâtul Aștirbei G., acesta a prezentat titlul de proprietate nr. 252/27.12.1993 prin care i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000 mp teren, precum si contractul de schimb autentificat sub nr. 328/10.02.1997 la BNP A. M. pentru suprafața de 6400 mp teren. Materializând in teren actele de
proprietate ale părților, experta Rachitneanu I. a concluzionat ca
el, pârâtul, deține in afara actelor de proprietate o suprafața de 1074
mp teren și că pentru suprafața de 239 mp parte din terenul "Livada" pe care este amplasată o stupină, există suprapuneri între actele de proprietate ale reclamantei și ale lui (pârâtului).
Că, este dat motivul de casare, astfel că se impune în rejudecarea cauzei, ca prima instanța să se pronunțe si cu privire la dreptul de servitute pe care el, pârâtul, l-a solicitat la fila 296 dosar din prima instanță, din primul ciclu procesual si pe care instanța a omis a-l pronunța.
A mai arătat pârâtul recurent că instanța de fond nu a respectat decizia Tribunalului Suceava, din decizia civila nr. 1581/16.11.2010, pronunțata in dosarul nr._ si, în mod greșit el, pârâtul, a fost obligat de către Judecătoria Fălticeni sa lase reclamantei suprafața de 1331 mp, care asupra cauzei de fata, constată greșit că . reclamantei măsoară doar 1800 mp, pe când expertiza arată clar fila nr. 4, răspuns 1 si 2 din raportul de expertiza, că reclamanta deține in fapt următoarele terenuri prezentate pe plan nr. 2: 721 mp cu casa si anexe și 1321 mp arabil.
Pârâtul recurent a mai menționat că instanța de judecata a săvârșit un abuz, favorizând reclamanta prin tergiversarea soluționării cererii reconvenționale cu privire strict la servitute, depusă de el (pârât) la dosarul cauzei. Astfel, la primul termen de judecata s-a hotărât de către președintele R. M. soluționarea la termenul următor, lucru care nu s-a materializat si, prin disjungere din dosarul nr._ s-a întocmit dosarul_, care la următorul termen de judecata a fost suspendat împotriva voinței lui si prin cererea de repunere pe rol depusa de el, s-a stabilit un alt termen de judecată, fiind suspendată a doua oara judecarea acțiunii civile având ca obiect servitute-trecere, formulată de el in contradictoriu cu Chichirita A., cu drept de recurs pe toată durata suspendării, pronunțata in 21.11.2011.
In temeiul prevederilor art. 215 Cod Pr. Civ., pârâtul a solicitat cercetarea la fata locului, in vederea lămuririi împrejurărilor de fapt la locul litigiului, dat fiind faptul ca experta Rachitneanu I. a precizat clar la fila nr. 5 din raportul de expertiza că, el, pârâtul, întrebat fiind, a declarat că la data semnării contractului de schimb nu am știut ce suprafețe deține Chichirita A.,care după 7 ani m-a chemat in judecata, revendicând calea de acces de la gospodăria mea la restul proprietății.
Tribunalul Suceava, prin decizia de casare nr. 1581 a constatat că din schița rezultă clar că in cazul când el, pârâtul, ar fi nevoit sa cedeze reclamantei suprafața de 239 mp liber de construcții, pe care se afla o stupina, este practic închisă calea de acces la restul proprietății.
A mai făcut mențiunea pârâtul recurent că deține un număr de 50 de familii de albine, care nu pot fi mutate la o distanță mai mică de 7 km, deoarece acestea se întorc la vechea stupina. Consideră ca instanța de judecata a folosit tot timpul o atitudine părtinitoare față de reclamantă, neexistând intre părți o echitate jurisdicțională.
A mai arătat pârâtul recurent că, instanța de fond a săvârșit un abuz prin faptul că l-a obligat să plătească cheltuieli de judecată, fără a obliga si Primăria C. L. - prin primar și nici nu a obligat reclamanta să accepte suprafața de 1074 mp in afara curții si livezii lui, conf. art. 616 Cod pr. civ., respectând servitutea așa cum a hotărât Tribunalul Suceava. A mai făcut mențiunea că de 2 ani reclamanta stăpânește si terenul in suprafața de 50 de ari al familiei H., care se învecinează cu suprafața care o cedează el, pârâtul, și cu restul proprietății sale, formând un singur trup de teren și cu rea credința pretinde teren in livada lui, ca motiv de răzbunare personală.
Având in vedere faptul ca nu i-au fost soluționate problemele menționate in precizările depuse de el !a dosarul cauzei, pârâtul recurent consideră că a hotărât în mod nejustificat rămânerea în pronunțare a cauzei, fără să fie terminată cercetarea judecătorească, prin respingerea unei noi expertize solicitată de Primăria C. L., prin av. G. M., nesoluționarea cererii reconvenționale, impunându-se cercetarea la fața locului, respectiv stabilirea vinovăției Comisiei comunale care a întocmit acte fictive din birou, fără măsurători în teren, fără schițe de punere în posesie și fără întocmirea proceselor-verbale.
Intimata, deși a fost legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare pentru a-și preciza poziția cu privire la recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că recursurile formulate sunt fondate pentru considerentele de mai jos :
Potrivit art. 315 al. 1 C.pr.civ. „în caz de casare, hotărârrile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității admiterii unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
Regula enunțată de textul citat vizează obligativitatea îndrumărilor date de instanța de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de către aceasta și cu privire la necesitatea admiterii unor probe. Precizările pe care le face textul citat sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate.
În speță, prin decizia civilă de casare nr. 1581/2010 a Tribunalului Suceava, s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, pentru ca aceasta să compare efectiv actele de proprietate ale părților și să dea eficiență celui mai bine caracterizat, să se pronunțe și cu privire la dreptul de servitute solicitat de pârât la fila 296, pe care instanța a omis a se pronunța, urmând a se respecta, totodată și disp. art. 261 pct. 5 C.pr.civ., potrivit cărora hotărârile judecătorești trebuie să cuprindă și motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat cererile/apărările părților.
Cum, instanța de fond nu s-a conformat deciziei de casare sus-menționată, cum situația de fapt și de drept din litigiu nu a fost pe deplin lămurită de către judecătorie deși soluțiile pronunțate de către aceasta au fost casate cu trimitere spre rejudecare de 3 ori, având în vedere disp. art. 312 al. 5 C.pr.civ. raportat la art. 312 al. 61 C.pr.civ., Tribunalul va admite recursurile, va casa în totalitate sentința civilă nr. 2260/24.10.2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._ și va reține cauza spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize topografice, precum și a administrării altor probe pertinente pentru corecta soluționare a cauzei.
De asemenea, va fixa termen de judecată la data de 15.05.2012, pentru când se vor cita părțile.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Admite recursurile declarate de către pârâții AȘTIRBEI G., domiciliat în . Suceava și . primar, împotriva sentinței civile nr. 2260/24.10.2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta C. A. domiciliată în . Suceava.
Casează sentința civilă nr. 2260/24.10.2011 a Judecătoriei Fălticeni și reține cauza spre rejudecare.
Termen de judecată: 15.05.2012 (complet C4R civ.)
Se vor cita părțile.
Pronunțată în ședința publică din 30.03.2012.
Președinte, L. C. | Judecător, A. S. | Judecător, L. F. |
Grefier, C. D. I. |
RED. C.L.
JUD. M.R.
TEHNORED. I..C.D.
2 EX. – 23.04.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 684/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 34/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
