Întoarcere executare. Decizia nr. 784/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 784/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 784/2014
Dosar nr._ - întoarcere executare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 784
Ședința publică din data de 18 SEPTEMBRIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâta P. L., domiciliată în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 70 din data de 10.01.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata S. C. M. S.A – S. M. IAȘI – reprezentată prin A. D., cu sediul în mun. Iași, Bulevardul Socola, nr.82, etaj 1, județul Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta pârâtă, lipsă fiind intimata reclamantă.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâta apelantă depune la dosar chitanța . nr. 3242 din data de 15.09.2014 în cuantum de 100 lei aferentă căii de atac promovate în cauză ( fila 9).
Instanța constată că prezentul apel este legal timbrat, întrucât la termenul de astăzi apelanta pârâtă a depus la dosar chitanța prin care a făcut dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 100 lei, luându-se astfel act de achitarea taxei judiciare de timbru sens în care se dispune anularea acesteia.
Instanța văzând că nu mai sunt cereri de probe sau alte aspecte de invocat, constată apelul în stare de judecată iar în baza art.392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâta apelantă solicită admiterea apelului deoarece nu a fost vorba despre o executare silită, motiv pentru care nu înțelege de ce obiectul acțiunii este întoarcerea executării silite, ea nu a făcut niciodată o cerere de executare silită, ea a făcut o cerere prin care și-a câștigat drepturile în instanță, banii i-au fost virați în cont, societatea a făcut ulterior recurs pe care l-a câștigat.
În cauză este vorba de drepturi salariale conform Ordonanței Guvernului 9/2010 si HG 155/2010 prin care a primit 2 salarii medii pe economie urmare a concedierii colective, ulterior suma i-a fost solicitată din cele 6 salarii care erau dreptul său salarial conform contractului colectiv de muncă.
Arată faptul că la momentul disponibilizării colective fiecare angajat disponibilizat a promit 2 salarii medii pe economie conform ordonanței de guvern, având dreptul și la 6 salarii a cerut diferența, a primit cele 6 salarii potrivit contractului colectiv de muncă din care i s-au scăzut cele două salarii. Urmare acțiunii formulate a câștigat în instanță cele 2 salarii care i-au fost luate, societatea i le-a achitat, iar în momentul în care societatea a formulat recurs a avut câștig de cauză și acum vor banii înapoi.
În consecință, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și respingerea cererii.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 21.06.2013, sub nr._, reclamanta S. C. M. SA – S. M. Iași , a chemat în judecată pe pârâta P. L., solicitând ca în baza probelor ce se vor administra, să se dispună restabilirea situației anterioare executării sentinței civile nr. 2716/18.12.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._/86/2012 desființată prin Decizia civilă nr. 512/09.04.2013 pronunțată de instanța de recurs - Curtea de Apel Suceava în dosarul nr._/86/2012 și să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 3.058,41 lei reprezentând 2852 lei drepturi bănești și 9,41 lei diferența inflației calculată începând cu data achitării și până la data introducerii acțiunii din 19.06.2013, precum și la plata sumei ce rezultă din actualizarea sumei de 2861,41 lei cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii până la data efectivă a plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 2716 din 18.12.2012, pronunțată în dosarul nr._/86/2012 Tribunalul Suceava a admis cererea reclamantei și au fost obligați să achite suma echivalentă cu de două ori salariul mediu net pe economie, din luna ianuarie a anului 2010 actualizată în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății iar împotriva acestei sentințe au declarat recurs, care a fost soluționat de Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 512/09.04.2013, fiind admis recursul și a fost modificată în totalitate sentința recurată, în sensul că a fost respinsă acțiunea ca nefondată .
A mai arătat reclamanta ca urmare a desființării în totalitate a titlului executoriu – sentința civilă nr. 2716/18.12.2012, cu actul nr. A.1._ din 24.04.2013, au notificat pârâta în vederea restituirii sumei de 2852 lei reprezentând suma echivalentă cu de două ori salariul mediu net pe economie, din luna ianuarie 2010 actualizată în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății.
Mai arată reclamanta că motivele pentru care se impune întoarcerea executării constau pe de o parte în faptul că hotărârea în baza căruia s-a făcut executarea a fost cu execuție vremelnică fiind desființată după admiterea căii de atac de retractare cu schimbarea soluției prin respingerea acțiunii reclamantului, rămânând astfel irevocabilă fără a se dispune restabilirea situației anterioare executării silite, iar pe de altă parte pârâta până la introducerea acțiunii nu a restituit debitul.
În drept,creditoarea și-a întemeiat cererea pe disp. art.722,723. N.C.P.C., art. 1516,1530, 1531,1535, 1536 Cod civil, art. 453,223 NCPC. În probațiune, reclamanta a depus la dosar o . înscrisuri (filele 5 -19). În baza art.223 C.p.c, reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 197 lei (fila 16 ).
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la art. 163 Cod procedură civilă coroborat cu art.166 Cod procedură civilă, motivat de faptul că prin acțiunea înregistrată sub nr._ Tribunalul Suceava a soluționat cauza judecării și a obligat reclamanta să plătească pârâtei plăți compensatorii ce reprezintă șase salarii de bază brute negociate raportate la salariile de bază încasate de reclamant, a mai invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la art. 268 alin.1 lit.e Codul Muncii, motivat de faptul că termenul de 6 luni prev. la art. 238 alin.1 lit.e codul muncii este aplicabil în toate cazurile în care se solicită executarea unor clauze din CCM, cu excepția acelor clauze care reglementează drepturi salariale ce sunt supuse termenului de prescripție de trei ani .
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, motivat de faptul că Curtea de Apel Suceava a admis recursul nu a obligat-o la restituirea sumei către reclamantă.
La data de 11.11.2013, reclamanta depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată, prin care a solicitat respingerea excepțiilor și a apărărilor de fond.
Instanța a administrat la solicitarea reclamanta, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 70 din data de 10.01.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ , s-a admis cererea având ca obiect „întoarcere executare ”, formulată de reclamanta S. C. M. SA – S. M. I.i cu sediul în Iași, ., parter, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâta P. L. – CNP_, cu domiciliul în ., jud. Suceava .
Pârâtă a fost obligată la restituirea sumei de 2852 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data efectuării plății de către reclamantă până la data restituirii efective, precum și la plata sumei de 197 de lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2716 din data de 18.12.2012 a Tribunalului Suceava (dosar nr._/86/2012) societatea reclamantă în prezenta cauză a fost obligată să plătească prezentei pârâte suma echivalentă cu de două ori salariul mediu net pe economie, din luna ianuarie a anului 2010, actualizată în funcție de indicele de inflație de la data plății.
Fiind executorie, societatea a individualizat și a efectuat plata sumelor potrivit sentinței amintite, respectiv suma de 2852 de lei.
Ulterior efectuării plății, a fost soluționat recursul declarat împotriva sentinței nr. 2716/2012 a Tribunalului Suceava, iar Curtea de Apel Suceava a dispus, prin decizia nr. 512/09.04.2013, respingerea acțiunii ca nefondată.
Nemaiexistând temei pentru suma ce deja fusese achitată, această sumă apare ca o plată nedatorată, raportat la decizia mai sus menționată, astfel încât, instanța constată că sunt incidente în cauză disp. art. 1341 noul cod de procedură civilă, potrivit cu care „cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire,” și art. 1635 - „restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.”
Raportat la aceste dispoziții normative, față de situația de fapt mai sus reținută, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și va obliga pârâta la restituirea sumei de 2852 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data efectuării plății de către reclamantă până la data restituirii efective.
Totodată, având în vedere disp. art. 453 alin. 1 noul cod de procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 197 de lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta P. L., solicitând admiterea apelului in termen legal și să se constate că hotărârea atacată trebuie îndreptată, lămurită și completată conf. art.436,437,438 si art.441 din NCPC, iar acțiunea civila depusa de SNCFR Marfa SA este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
La data de 8 martie 2010 prin Decizia de Concediere nr. IB1/1065/5.03.2010 încetează Contractul individual de munca din inițiativa angajatorului SNCFR Marfa pentru motive ce nu țin de persoana sa, ca urmare a concedierii colective. În urma concedierii prin Ordonanța guvernului nr.9/2010 si HG 155/2010 a beneficiat și primit din Bugetul Asigurărilor Sociale o primă egală cu de două ori salariu mediu net pe economie din luna ianuarie 2010 care a fost in valoare de 2852 lei. Suma primita conform Borderoului de carduri si ordinului de plata către Bancpost la data de 30 martie 2010 pe care le-a anexat în copie.
Conform Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel de ramura Transportatori la art.80 alin. 1, avea dreptul la șase salarii de baza brute negociate prin Sentința Civila nr.1684 din 28 ianuarie 2012, dosar nr._ Tribunalul Suceava Hotărăște ca SNCFR Marfa sa ne plătească diferența dintre cele sase salarii de baza brute negociate si contravaloarea celor doua salarii medii nete pe economie aferente lunii ianuarie 2010 încasate la concediere. De asemenea, a anexat lista de plata cu calculul sumei primite conform Sentinței nr.1684 din 28.ianuarie 2012.Valoarea de plata Totala pentru cele 6 salarii era de 7993 lei din care au fost scăzuți CAS/839 lei, sănătate/440 lei, impozit/l074 lei, rămânând un total de plata de 5640 lei din aceasta suma au reținut 2852 lei, suma ce reprezintă cele doua salarii medii nete pe economie primita conform OG 9/2010 si HG 155/2010 din bugetul Asigurărilor Sociale .Primind astfel cu cupon mandat postai nr.8093 suma de 2788 lei in loc de 5640 lei ce reprezentau cele 6 salarii de baza. A menționat ca SNCFR Marfa în lista de plata cu rea voința nu menționează că au scăzut și oprit suma de 2852 lei care este din Asigurările Sociale. A mai anexat un desfășurător de plata întocmit de Ec. B. M si cupon mandat poștal nr.8093
La data de 18 decembrie 2012 în sentința nr.2716 din dosar_/86/2012 Tribunalul Suceava admite acțiunea si obliga parata S. C. Marfa sa plătească 2852 lei ce reprezintă suma egala cu de doua ori salariu mediu net pe economie conf. OG 9/2012, suma actualizata in funcție de indicele de inflație de la date efectuării plații suma de 28521ei a fost achitată de S. C. Marfa conform cuponului mandat nr._. La primirea acestei sume a considerat ca intre aceasta si S. C. Marfa conflictul s-a stins, însă la recursul formulat de SNCFR MARFA SA in dosar_/86/2012 împotriva Sentinței Civile nr.2716 din 18.12.2012 a Tribunalului Suceava anexează o . înscrisuri ce reprezintă sumele ce au fost plătite tuturor salariaților concediați la 8 martie 2010,sume ce au fost achitate din asigurările sociale nu de SNCFR Marfa la data de 30.03.20lO.Rau voit SNCFR Marfa arata in recurs că a încasat de doua ori salarii compensatorii deoarece nu scade din lista de plata ce a arătat-o mai sus si a anexat-o la dosar. Nu are de cerut nimic din ceea ce nu îi este cuvenit după 25 de ani de munca așa cum a arătat S. C. Marfa. Curtea de Apel prin Decizia nr.512 din dosar_/86/212 modifica in totalitate Sentința Tribunalului fără drept de recurs.
În concluzie, a arătat că a primit din bugetul Asigurărilor Sociale suma de 2852 lei conform OG 9/2010 si HG 155/2010 adică 2 salarii medii pe economie urmare a concedierii colective.
În cursul luni noiembrie SNCFR Marfa plătește cele 6 salarii brute conform Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel de ramura Transportatori la art.80 alin. 1, după cum urmează: 1179 lei x (112,99%ipc) =7993 lei brut din care a reținut 7993 x 10,5% = 839 lei CAS 7993x5,5%=440 asig.san._l6%=1074 impozit,_-1074-5640 lei net din 56401ei-28521ei - 2788 lei pe care i-a primit in urma reținerilor mai sus menționate din cele 6 salarii date conform CCM.. Din brutul de 56401ei i-a reținut si cele 2 salarii medii nete pe economie iu valoare de 2852 lei fără să aibă acest drept, aceste doua salarii i-au fost date din bugetul asigurărilor sociale.
Totodată a invocat excepția inadmisibilității cereri de întoarcere a executării, deși denumirea marginala a art.722 C.proc.civ. este „Dreptul la întoarcerea executării „fără nici o alte precizare, din cuprinsul acestui articol, ca si al art.723,rezulta indubitabil ca legiuitorul a avut in vedere întoarcerea executării silite,iar nu a oricărui tip de executare.
In doctrina recenta (G. B.„Noul Cod de Procedura Civila” se arata „Instituția întoarcerii executării nu poate fi utilizata decât dara a fost efectuata o executare silita. Actele de executare benevola a unei Hotărâri judecătorești, care ulterior este casată in recurs, vor putea fi supuse repetițiunii doar în condițiile art.500 alin.2 NCPC sau in condițiile dreptului comun). Prin urmare executarea Sentinței Civile nr.2716/18.12.2012 a Tribunalului Suceava a fost făcuta in mod benevol solicitând instanței să respingă acțiunea de întoarcere a executări depusa de S. C. Marfa SA ca neîntemeiată și inadmisibilă.
S. C. Marfa nu a respectat corect nici Decizia Tribunalului Suceava prin Sentința nr.2716 din dosar_/86/2012 unde este stipulat ca suma de 28521ei trebuia actualizata in funcție de indicele de inflație de la data efectuării plații așa cum se cere acum împreuna cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât S. C. M. S.A – S. M. IAȘI a formulat întâmpinare în termenul procedural prevăzut de lege, solicitând respingerea apelului ca netemeinic si menținerea Sentinței civile nr.70/2014, pronunțată de Judecătoria Suceava ca legală, pentru motivele expuse în cele ce urmează.
Consideră că apelanta intimata, invoca în apel excepția inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite si motive pe fond care nu au legătura cu prezenta cauza, pe care le-a apreciat total nelegale, pentru următoarele considerente:
În susținerea excepției inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite, apelanta invoca disp.art.722 si 723 C.pr.civ.,.. considerând ca, legiuitorul a avut in vedere întoarcerea executării silite iar nu a oricărui tip de executare și ca instituția întoarcerii executării silite nu poate fi utilizata decât daca a fost efectuata o executare silita iar in cauza executarea Sentinței civile nr.2716/18.12.2012 a Tribunalului Suceava a fost făcuta benevol si ca nu s-a respectat corect decizia Tribunalului Suceava in sensul actualizării.
Motivele invocate sunt total nelegale întrucât, în primul rând, potrivit disp. art. 478 corob. cu disp. art. 479 N.C.P.C., părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare si dovezi decât cele invocate la prima instanța, or in cauză apelanta aduce în fata instanței de apel chestiuni noi care nu au fost invocate la fond.
Prin Sentința Civila nr. 2716/18.12.2012, pronunțata de Tribunalul Suceava in dosarul nr._/86/2012, unitatea intimată a fost obligată să achite paratei din prezenta cauza, suma echivalenta cu de doua ori salariul mediu net pe economie, din luna ianuarie a anului 2010 actualizata in funcție de indicele de inflație de la data efectuării plații
Potrivit disp. art. 632 al. 2 raportat, la disp. art. 448 (2) N.C.P.C. sunt executorii provizoriu, de drept hotărârile primei instanțe in cazul plații salariilor sau a altor izvoare din raporturi juridice de munca iar potrivit art. 274 corob. cu art.261 Codul Muncii sunt imperative in sensul ca hotărârile pronunțate in fond sunt definitive si executorii de drept iar
potrivit disp. art. 622 al. 1 N.C.P.Civ., (1) Obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
Prin urmare, fiind executorie de drept, la solicitarea pârâtei a individualizat și a achitat acesteia suma de 2852 lei.
Ulterior efectuării plații s-a soluționat și recursul declarat împotriva Sentinței 2716/18.12.2012 a Tribunalului Suceava iar Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 512/09.04.2013 a respins acțiunea ca nefondata .
În consecință, așa cum în mod corect și legal se retine si de către instanța de fond, nu a mai existat temei pentru suma ce deja fusese achitată, aceasta suma apare ca plata nedatorată, raportat la decizia susmenționată, astfel încât sunt incidente in cauza dispozițiile art. 1.341 Noul cod civil potrivit cărora „cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire,, si prevederile art. 1.635 Noul Cod Civil restituirea prestațiilor are loc ori de cate ori cineva este ținut, in virtutea legii, sa înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau in temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment, de forța majora, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora,,.
Contrar celor susținute de către apelanta parata, chiar dispozițiile art. 722 al. 1, dreptul de întoarcerea executării are loc in toate cazurile iar potrivit disp. art. 723 N.C.P.Civ. privind modalitatea de restituire, stipulează ca aceasta are loc: în cazul in care instanța judecătoreasca a desființat titlul executoriu, iar dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată instanței de executare.
Pârâta în cauză, in temeiul art. 637 N.C.P.Civ și-a asumat un risc solicitând unității executarea hotărârii de la fond și este obligată să repună unitatea în drepturile sale.
Restabilirea situației anterioare are loc prin restituirea sumei achitată în baza dispozițiilor titlului desființat în parte, actualizată la data plații efective in raport cu indicele de inflație. Actualizarea operează in temeiul legii.
Soluția actualizării debitului in funcție de rata inflației are in vedere principiul reparării integrale a prejudiciului consacrat de articolele 1516, 1530, 1531, 1535, 1536 Noul Cod civil, potrivit cărora debitul cuprinde in genere pierderea ce s-a suferit și beneficiul de care a fost lipsit creditorul prin întârzierea plații, riscul devalorizării leului rămânând astfel in sarcina debitorului.
Cauza supusă judecății are ca obiect întoarcerea executării silite si restabilirea situației anterioare in temeiul disp. art. 722, 723 Noul Cod de Procedura Civila iar motivele paratei apelante privind sumele la care a fost obligată, ce reprezintă acestea, modalitatea de calcul si probele administrate, se refera la dosarele deja soluționate de către instanțele de judecată si nu fac obiectul prezentei cauze.
Cum hotărârea de la fond în baza căreia i-a fost achitata suma in litigiu, a fost desființată în recurs, potrivit art. 642 raportat la disp. art 722 N.C.P.C., daca s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate in baza acestui sunt desființate de drept, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare.
Unitatea intimată a solicitat restituirea sumei ce a fost achitată pârâtei la data de 29.03.2013, la cererea acesteia si care nu a fost contestată .
Sumele achitate apelantei au fost calculate conform prevederilor legale iar coeficientul de inflație a fost calculat si plătit la toate cele 6 salarii (inclusiv pentru suma de 2852 lei).
În concluzie, a solicitat respingerea excepției inadmisibilității invocate, respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.
In drept, dispozițiile art. 466 și urm., art.722, 723, 637, 622, 632 al. 2 raportat, la disp. art. 448 (2), 223 corob. cu disp. art. 411, 453, 223 din Noul Cod de procedura civila; art. 1341, 1635, 1516,1530,1531,1535,1536, Noul Cod Civ.; prev. art. 274 corob. cu art.261 Codul Muncii. Conform disp. art. 223. C.p.civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului prin care a reiterat cele conținute în petitul cererii de apel.
Conform art.474 NCPC a solicitat admiterea apelului, anularea sau schimbarea în tot sau în partea a hotărârii instanței de fond, respingerea acțiunii S. C. Marfa SA -S. M. și admiterea excepției inadmisibilității cereri de întoarcere a executării.
Intimatul S. C. Marfa SA - S. M., față de excepțiile invocate a arătat următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din nou de către apelanta P. L., a solicitat respingerea acestei excepții ca nelegală și netemeinică, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusa la Tribunalul Suceava pentru data de 05.05.2014, din care a reiterat că susținerile intimatei, sunt total nelegale motivat de faptul că prin Sentința Civila nr. 2716/18.12.2012, pronunțată in dosarul nr._/86/2012, Tribunalul Suceava, unitatea intimată a fost obligată să achite pârâtei suma echivalentă cu de doua ori salariul mediu net pe economie, din luna ianuarie a anului 2010 actualizata in funcție de indicele de inflație de la data efectuării plații.
Potrivit disp. art. 632 al. 2 raportat, la disp. art. 448 (2) N.C.P.C. sunt executorii provizoriu, de drept hotărârile primei instanțe in cazul plații salariilor sau a altor izvoare din raporturi juridice de munca iar potrivit art. 274 corob. cu art.261 Codul Muncii sunt imperative in sensul ca hotărârile pronunțate in fond sunt definitive si executorii de drept iar
potrivit disp. art. 622 al. 1 N.C.P.Civ., (1) Obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie .
Prin urmare, fiind executorie de drept, la solicitarea pârâtei si nu benevol cum susține aceasta, a individualizat si a achitat acesteia suma de 2852 lei, necontestată.
Ulterior efectuării plății s-a soluționat si recursul declarat de unitatea intimată împotriva Sentinței 2716/18.12.2012 a Tribunalului Suceava iar Curtea de Apel Suceava prin
Decizia nr. 512/09.04.2013 a admis recursul si pe fond a respins ca nefondată acțiunea reclamantei P. L. la acea dată.
Prin urmare, pentru suma ce deja fusese achitată, nu mai exista temei,
aceasta suma apare ca plata nedatorată, astfel încât, sunt incidente in cauza
dispozițiile: art. 1.341 Noul Cod Civil și art. 1.635 Noul Cod Civil privind restituirea prestațiilor. Potrivit art. 722 al. 1 C.proc.civ. dreptul de întoarcerea executării are loc in toate cazurile. Pârâta în cauza, in temeiul art. 637 N.C.P.Civ si-a asumat un risc solicitând unității executarea hotărârii de la fond și este obligată să repună unitatea in drepturile sale.
Restabilirea situației anterioare are loc prin restituirea sumei achitată in baza dispozițiilor titlului desființat in parte, actualizată la data plații efective în raport cu indicele de inflație.
Actualizarea operează in temeiul legii, art. 1516, 1530, 1531, 1535, 1536 Cod civil.
În concluzie, cum obiectul prezentei cauze îl reprezintă întoarcerea executării silită si restabilirea situației anterioare iar motivele paratei apelante privind sumele la care a fost obligata, ce reprezintă acestea, modalitatea de calcul si probele administrate, se refera la dosarele deja soluționate de către instanțele de judecata si nu fac obiectul prezentei cauze, intimata a solicitat respingerea excepției si pe fond respingerea apelului si menținerea hotărârii instanței de fond.
Conform disp.art. 223 C.p.civ., a solicitat judecarea cauzei si in lipsă.
Verificând în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Apelanta susține că acțiunea era inadmisibilă deoarece nu erau aplicabile în cauză dispozițiile art. 722 C.proc.civ. privind întoarcerea executării, deoarece sumele de bani au fost achitate benevol de către reclamantă, ori textul de lege menționat se referă la întoarcerea executării silite și nu a oricărui tip de executare.
Această excepție nu poate fi reținută deoarece în cauză prima instanță a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 1341 C.civ. privind plata nedatorată și art. 1635 C.civ., privind restituirea prestațiilor, calificând ca atare acțiunea reclamantei, neanalizând cererea și din prisma dispozițiilor referitoare la întoarcerea executării sus menționate.
În procesul civil reclamantul este obligat să indice normele de drept aplicabile și implicit să determine fundamentul dreptului invocat prin acțiune, iar instanța, în baza rolului activ, are obligația să dea acțiunii calificarea juridică exactă.
Art. 22 C.proc.civ. consacră principiul aflării adevărului în procesul civil, iar în scopul realizării acestui principiu, judecătorul va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză.
Invocarea greșită a unui text de lege nu impietează asupra dreptului judecătorului de a stabili și aplica textul corect situației de fapt fundamentate juridic de către parte.
Prin urmare, denumirea unor acte sau fapte deduse judecății și textul legal nu sunt chestiuni de natură să țină judecătorul la pronunțarea soluției.
Potrivit art.22 alin.4 C.proc. civ. judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor sau faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. Însă judecătorul este obligat să pună în discuție calificarea juridică exactă.
Astfel, se constată că la termenul de judecată din 10 ianuarie 2014 judecătorul fondului a pus în discuție și s-a pronunțat atât cu privire la excepțiile invocate de pârâtă, cât și cu privire la natura juridică a acțiunii.
În cauza de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei încasate de aceasta în temeiul unei hotărâri judecătorești ce a fost ulterior desființată în calea de atac a recursului.
Așa cum rezultă din sentința civilă nr. 2716/2012 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr._/86/2012, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma echivalentă cu de două ori salariu mediu pe economie, din luna ianuarie 2010, actualizată cu indicele de inflație de la data plății.
Fiind o hotărâre care potrivit legii este executorie și având în vedere solicitarea pârâtei de a pune în executare dispozițiile instanței, societatea a dat curs plății sumelor cuprinse în hotărâre, plătindu-i astfel suma de 2852 lei.
Cum ulterior efectuării plății, titlul executoriu în baza căreia s-a efectuat plata a fost desființat prin hotărârea instanței de recurs, respectiv prin decizia nr. 512/09.04.2013 a Curții de Apel Suceava, nemaiexistând temei pentru suma achitată, ce apare ca o plată nedatorată, în mod corect s-a reținut că reclamanta este îndreptățită la restituirea sumei actualizate cu indicele de inflație de la data efectuării plății până la data restituirii efective.
Cel ce plătește fără să existe o datorie, are acțiunea în repetițiune, indiferent dacă a făcut plata din eroare sau cu știință.
Pe de altă parte, potrivit art. 637 C.proc.civ. punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs; dacă titlul estre ulterior modificat ori desființat, creditorul va fi ținut, în condițiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale.
Acest text de lege are în vedere tocmai hotărârile care sunt executorii, dar nu sunt definitive, iar riscul pe care și-l asumă creditorul este acela de a fi obligat la întoarcerea executării.
Ori prin solicitarea pârâtei de a se pune în executare hotărârea instanței de fond, aceasta și-a asumat riscul de a înapoia suma în cazul desființării titlului executoriu în calea de atac a recursului.
Cum instituția întoarcerii executării nu se poate utiliza decât dacă a fost efectuată o executare silită, într-adevăr nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 722 C.proc.civ.. Însă actele de executare benevolă a unei hotărâri judecătorești, care ulterior este casată în recurs, vor putea fi supuse repetițiunii doar în condițiile art. 500 alin.2 C.proc.civ. sau în condițiile dreptului comun, respectiv restituirea prestațiilor conform art. 1635-1649 C.civ.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art.1635 C.civ., repunând părțile în situația anterioară, în lipsa unei dispoziții a instanței de recurs cu privire la actele de executare efectuate, în conformitate cu prevederile aret. 500 alin.2 C.proc.civ.
Susținerile apelantei referitoare la fondul pretențiilor ce au făcut obiectul dosarului nr._/86/2012 al Tribunalului Suceava, soluționat irevocabil prin Decizia nr. 512/2013 a Curții de Apel Suceava, precum și modalitatea de calcul al sumelor plătite de angajator cu ocazia disponibilizării pârâtei nu pot fi analizate în cadrul acțiunii de față.
Față de cele reținute, în temeiul art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul, urmând să mențină ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâta P. L., domiciliată în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 70 din data de 10.01.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata S. C. M. S.A – S. M. IAȘI – reprezentată prin A. D., cu sediul în mun. Iași, Bulevardul Socola, nr.82, etaj 1, județul Iași, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 SEPTEMBRIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. L. D. D.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. F.L./Ex.4
Jud. fond. B. C.
Tehnored. Ș.L.G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 753/2014. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1405/2014. Tribunalul... → |
|---|
