Legea 10/2001. Hotărâre din 03-02-2015, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 257/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._ LEGEA 10/2001
HOTĂRÂREA NR. 257
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.02.2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE D. D.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect Legea 10/2001 formulată de contestatorul R. A. T. prin tutore A. M., în contradictoriu cu in intimații P. C. S., A. P. V. A. S. (A.) BUCUREȘTI și U. . primar.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința de judecată din data de 27.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitate contestatorului să depună la dosar chitanța reprezentând onorariu avocat, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi 03.02.2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată:
P. cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 17.10.2014 și înregistrată sub nr._, contestatorul R. A. T. prin tutore A. M., în contradictoriu cu in intimații P. C. S., A. P. V. A. S. (A.) BUCUREȘTI și U. . primar, a solicitat anularea dispoziției primarului nr. 73/10.09.2014, ca fiind nelegală și netemeinică, fiind pronunțată de o instituție necompetentă, iar pe fondul cauzei, admiterea notificării nr. N 96/01.09.2014, în sensul restituirii în natură sau prin echivalent bănesc a întregului patrimoniu imobiliar și mobiliar ce a aparținut fostei Societăți Anonime pentru Industria Lemnului Bucovina, compusă din Fabrica S., la care a fost acționar și președinte al Consiliului de Administrație, autorul său – defunctul A. M. sau să fie înaintată notificarea la A. pentru contravaloare acțiuni.
În motivare, contestatorul a arătat că prin Dispoziția nr.73/10.09.2014 a primarului comunei S., s-a respins ca tardiv formulată notificarea nr.96/2014 înregistrată sub nr.3647/2014, deși termenul prevăzut de dispozițiile art.27 din Legea nr.10/2001 nu a fost încălcat.
A apreciat că primăria nu era competentă să se pronunțe asupra notificării, ci era obligată să o înainteze unității deținătoare conform art.28 din Legea 10/2001, cu mențiunea că nu cunoaște cine este deținătoarea imobilelor iar primăria nu i-a comunicat cine este unitatea deținătoare și nici nu a înaintat notificarea acesteia.
A mai arătat că, în atare situație termenul de 6 luni prevăzut de art.22 alin 1 curge de la data primirii comunicării prevăzute de alin 3, termen care în speță a fost întrerupt (având în vedere că reclamantul este lipsit de capacitate de exercițiu) cât timp nu a fost desemnată o persoană care să îl reprezinte sau să îl asiste, respectiv până la data de 19.08.2014 când a rămas definitivă sentința de punere a sa sub interdicție judecătorească..
În subsidiar, a solicitat repunerea în termenul de formulare a cererii de restituire în natură sau prin echivalent deoarece petentul a fost împiedicat de a depune cererea menționată în termen dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, fiind lipsit de capacitate de exercițiu, precum și pentru îndeplinirea condiției prevăzute de art.103 alin.1 C..
Cu privire la cererea de repunere în termen, petentul a arătat că prin S.C.nr.643/08.07.2014 a Judecătoriei S. s-a dispus punerea sa sub interdicție și numirea ca tutore a numitului R. A. T., instanța reținând în acest sens concluziile raportului de expertiză în care se consemnează și faptul că diagnosticul de schizofrenie nediferențiată este unul foarte vechi, fiind prezent de la începutul anilor 1990, diagnostic care nu i-a permis reclamantului să aibă reprezentarea juridică a acțiunilor sale și nici consecințele juridice a neformulării la timp a cererilor de retrocedare.
În ceea ce privește cererea de restituire în natură sau prin echivalent, a arătat că este îndreptățit la restituire deoarece face parte din categoria persoanelor prevăzute de dispozițiile Legii nr.10/2001aspect dovedit cu înscrisurile atașate cererii.
Conform dispozițiilor art.2 alin 1 din Legea nr.10/2001 imobilele naționalizate prin Decretul nr.92/1950 precum și cele naționalizate prin Legea nr.119/1948 sunt considerate imobile preluate abuziv. Ori, în cauză Fabrica S. și Fabrica Vama având ca obiect activitate de exploatare forestieră și prelucrare cherestea, cu instalații și mașini ce au aparținut de SAPIL Bucovina au fost naționalizate prin Legea 119/1948.
În prezent fabrica S. a primit denumirea de Industria de Stat fabrica de cherestea S., denumire publicată în M.Of 258/05.11.1948, iar ulterior a fost privatizată și scoasă la vânzare.
A depus în dovedire o . înscrisuri (fila11-37, 56-122) precum și concluzii scrise.
La fila 176 dosar, reclamantul și-a precizat acțiunea prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu statul român reprezentat prin A. pentru Administrarea A. S. ( AAAD), primarul comunei S. și U. ., solicitând a fi scos din cauză MFP.
Pârâta AAAD prin întâmpinare ( fila 193), a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că are obligații legale doar pentru imobilele care se află evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral în condițiile art.29 și 31 din Legea nr.10/2001,ceea ce nu s-a dovedit în speță, mai mult în evidențele instituției nu a fost înregistrată notificarea nr.96/2014 ci doar notificarea nr.388/2001 prin care se solicita restituirea în natură a imobilului situat în . moară și teren în suprafață de 28.850 mp.
A mai menționat că la data formulării notificării nr.388/2001 reclamantul avea discernământ formulând notificarea personal, astfel încât și prezenta notificare putea fi formulată în termen.
Pârâtul primarul comunei S. prin întâmpinare (fila 44), a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată susținând că la data de 08.09.204 le-a fost comunicată prin executor notificarea nr.96 și care a fost înregistrată sub nr.3647, astfel încât față de dispozițiile art.22 alin.1 din Legea 10/2001 notificarea a fost depusă tardiv.
Analizând cererea, tribunalul reține următoarele:
P. Dispoziția nr.73/10.09.2014 emisă de primarul C. S., s-a respins ca tardiv formulată notificarea înregistrată sub nr.3647/08.09.2014 de către numitul A. M. în calitate de reprezentant legal al numitului R. A., prin care se solicita restituirea în natură sau echivalent al întregului patrimoniu mobiliar și imobiliar a fostei Societăți Anonime pentru Industria Lemnului Bucovina ce ar fi aparținut în calitate de președinte numitului A. M., notificarea fiind formulată după expirarea termenului prevăzut de art.22 alin.1din Legea nr.10/2001.
S-a invocat faptul că primarul nu avea competența de a se pronunța asupra notificării menționate mai sus, având în vedere dispozițiile art.28 din Legea nr.10/200, această atribuție revenindu-i unității deținătoare a imobilului, căruia primarul trebuia să o înainteze.
Ori, în condițiile în care notificarea a fost adresată prin executorul judecătoresc primarului comunei S. (fila 14 dosar), notificare în care nu s-a specificat faptul că nu se cunoaște deținătorul imobilelor solicitate, și față de data depunerii acesteia la primărie, în mod corect primarul s-a considerat îndreptățit a emite Dispoziția în baza Legii nr.10/2001, notificare ce nu a mai fost analizată pe fond având în vedere tardivitatea acesteia, situație față de care nici nu se mai impunea a se verifica situația juridică a acestor imobile, respectiv eventuala unitatea deținătoare.
În ceea ce privește tardivitatea notificării din data de 01.09.2014, se constată că aceasta a fost înregistrată la primărie în data de 08.09.2014, în condițiile în care termenul de depunere a notificării a fost, conform art.22 pct.5 raportat la art.28 din Legea 10/2001republicată, de 12 luni, calculat de la data intrării în vigoare a legii, 14.02.2001, termen care s-a împlinit la 14.02.2002.
Ca atare, corect prin Dispoziția nr.73/10.09.2014 s-a reținut tardivitatea depunerii notificării.
Referitor la repunerea în termenul legal de formulare a notificării, tribunalul reține următoarele:
Astfel, dreptul la măsuri reparatorii, reglementat prin Legea nr.10/2001, este un drept subiectiv, iar prin art.22din lege s-a prevăzut un termen limită pentru exercitarea acestui drept.
Sancțiunea decăderii pentru neexercitarea acestui drept în termenul legal este expres prevăzut în alin.5 al art.22 din Legea nr.10/2001- textul prevăzând că nerespectarea termenului pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent - deci pierderea dreptului subiectiv.
Termenul de decădere din dreptul substanțial nu este succesibil de repunere în termen, pentru că sancțiunea decăderii are ca efect pierderea dreptului subiectiv, astfel încât dispozițiile art.186 alin.1 NCPC (art. 103 alin. 1 VCPC) nu sunt aplicabile în speță.
Aceste dispoziții au ca obiect un drept procedural și deci și decăderea privește un drept procedural subsecvent sesizării instanței de judecată, pe când decăderea prevăzută de art.22 are în vedere un drept subiectiv.
Notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 nu constituie un act procedural subsecvent investirii instanței, ci chiar cererea de valorificare a unui drept subiectiv, a dreptului la măsuri reparatorii.
Cum termenul de decădere din dreptul substanțial nu admite repunerea în termen, devine inutilă administrarea probatoriului solicitat, în soluționarea unei cereri inadmisibile.
Față de toate acestea, tribunalul va respinge cererea de repunere în termen ca inadmisibilă, astfel încât, reținând tardivitatea formulării notificării conform Dispoziției nr.73/10.09.2014, va respinge contestația ca nefondată.
P. ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII ,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de repunere în termenul de depunere a notificării.
Respinge, ca nefondată, acțiunea civilă având ca obiect Legea 10/2001 formulată de contestatorul R. A. T. prin tutore A. M. – S., FDT. Amurgului, nr. 10, ., jud. Prahova și cu domiciliul ales în Iași, .. C., nr. 4 (fosta .), jud. Iași, în contradictoriu cu in intimații P. C. S. – com. S., ., jud. Suceava, A. P. V. A. S. (A.) BUCUREȘTI – sector 1 București, ., nr. 50 și U. . primar – com. S., ., jud. Suceava.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.02.2015.
Președinte, Grefier,
D. D. C. D. I.
RED. D.D.
TEHNORED. I.C.D.
7 EX. – 03.03.2015
.>
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 166/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 714/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
