Partaj judiciar. Decizia nr. 714/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 714/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 714/2014
Dosar nr._ - hotărâre act autentic -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 714
Ședința publică din 19 martie 2014
Președinte: T. M.
Judecători: D. D.
Judecători: M. C.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul F. C., domiciliat în . și de către pârâta F. R., cu același domiciliu împotriva sentinței civile nr. 5177 din 18.10.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind D. L., domiciliată în ., județul Suceava, I. G. din Rădăuți, .. 20, ., . și U. G., domiciliat în Suceava, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat O. A., pentru pârâta recurentă și avocat G. E., pentru intimatul U. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Avocat O. A., pentru recurenți, a depus la dosar chitanțele fiscale nr. 2835 și 2836, pe care sunt consemnate sumele de 646 lei și 5 lei, cu care fac dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Întrebați fiind, avocații părților au precizat că nu mai au de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat O. A., pentru pârâta recurentă F. R., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe, întrucât la fila 84 dosar fond este chitanța cu care face dovada că a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvențională, chiar dacă a fost consemnată pe numele lui F. C..
Aceeași soluție se impune și în ceea ce privește recursul declarat de reclamantul F. C., acțiunea fiind respinsă în mod greșit pe lipsa consimțământului tuturor proprietarilor în vânzarea imobilelor.
Avocat G. E., pentru intimatul U. G., a precizat că se justifică recursul declarat de pârâta F. R., astfel că a pus concluzii de admitere a acestuia, întrucât în mod greșit a fost anulată acțiunea față de aceasta ca netimbrată.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul F. C., soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, sens în care a solicitat respingerea acestuia ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 31.10.2012, sub nr. de dosar_, reclamantul F. C. a chemat în judecată pe pârâții F. R., D. L., I. G. și U. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în baza actului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată a cumpărat următoarele bunuri imobile:
- suprafața de 8,33 ari teren grădină situată în ., teren reconstituit autorului lor U. M. conform titlului de proprietate nr. 934/2000 și atribuit conform deciziei civile nr. 1379/14.05.2003 a Curții de Apel Suceava;
- suprafața de 6,45 ari teren grădină situată în intravilanul ., cu una casă, grajd și fânărie, teren reconstituit prin titlul de proprietate nr. 777/1995 și atribuit pârâților prin sentința civilă nr. 309/22.01.2008;
- Suprafața de 1 ha teren extravilan în ., tarlaua „ Cruci „, teren care a fost reconstituit conform titlului de proprietate nr. 934/2000 și atribuit autorului lor ( def. U. M. ) conform sentinței civile nr. 6479 din 22.11.2001 a Judecătoriei Suceava;
- Să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare cu privire la bunurile imobile ( teren și construcții ) ;
- Să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la aceste bunuri din care vânzătoarele au cota de ¾ iar pârâtul U. G. are cota de ¼ ;
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că terenul și construcțiile identificate în acțiune au aparținut numitului U. M. – decedat la 13.02.2006, terenurile fiind bun propriu al defunctului, iar construcțiile ( casă, grajd, fânărie ) au fost edificate împreună cu soția U. Ș., și ea decedată la 02.02.2009, și după care au rămas ca moștenitori cei patru pârâți.
A mai arătat reclamantul că este nepotul defuncților și s-a înțeles ulterior cu toți moștenitorii să cumpere suprafețele de teren identificate în petitul acțiunii împreună cu construcțiile edificate pe acest teren pentru a nu se degrada și pentru a se păstra în familie moștenirea . Deși inițial și pârâtul U. G. a fost de acord cu acest lucru, pe parcurs, au apărut diverse discuții și motive de amânare, astfel încât actul sub semnătură privată s-a încheiat doar cu trei din cei patru moștenitori.
Reclamantul și –a motivat acțiunea pe disp. art. 669.676,885 pct.4, 888,1669,1745 Cod civil.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri( f. 8 - 34 dosar).
Legal citat, pârâtul U. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare vânzare cumpărare, motivat de faptul că nu a vândut și nu a transferat dreptul de proprietate asupra imobilelor cuprinse în actul sub semnătură privată încheiat la data de 09.09.2011, nu a primit nici o sumă de bani, nu a semnat nici un act de vânzare cumpărare cu reclamantul F. C. iar bunurile mobile înscrise în actul de vânzare cumpărare din 09.09.2011 au fost înstrăinate de pârâtele F. R., D. L. și I. G. și depășesc cotele ce li se cuvine în calitate de moștenitoare după autorul lor comun U. M. . De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului de a solicita ieșirea din indiviziune, întrucât nu are calitatea de moștenitor al defunctului U. M., decedat în anul 2006 sau U. Ș. decedată în anul 2009, succesiunea după defuncții lor nu a fost dezbătută și nu s-a făcut stabilirea cotelor ce se cuvin părților, iar pe fondul cauzei a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de vânzare cumpărare înscris sub semnătură privată .
Pârâtul U. Ghoegrhe a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 09.09.2011 între reclamant și pârâtele F. R., D. L. și I. G., act prin care a fost dispus transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor casă plus anexe gospodărești și a suprafețelor de teren atribuite în lotul lui U. M., motivat de faptul că actul sub semnătură privată nu este încheiat sub semnătură privată, nu este semnat de către pârâtul U. G., nu a fost dezbătută succesiunea și nu au fost stabilite cotele cuvenite fiecărui moștenitor .
La termenul din 17 mai 2013, reclamantul a formulat răspunsuri la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională (f. 66 -67).
La același termen de judecată, pârâta F. R. a formulat cerere reconvențională, cerere care a fost anulată ca netimbrată la termenul din 18 octombrie 2013.
La termenul din 28 iunie 2013, pârâtul U. G. a formulat precizări la cererea reconvențională prin care solicită un drept de creanță asupra îmbunătățirilor în valoare totală de 9600 lei.
Prin sentința civilă nr. 5177 din 18 octombrie 2013, Judecătoria Suceava a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând constatarea vânzării – cumpărării și pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic, excepție invocată prin întâmpinare de către pârâtul reclamant U. G..
A respins ca neîntemeiată cererea reclamantului pârât F. C., având ca obiect constatarea vânzării – cumpărării și pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic, în contradictoriu cu pârâții F. R., D. L. I. G. și U. G..
A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pârât F. C. față de capătul de cerere vizând ieșirea din indiviziune, excepție invocată de către pârâtul reclamant U. G..
A respins cererea reclamantului pârât F. C. având ca obiect ieșire din indiviziune pentru lipsă calitate procesuală activă a reclamantului pârât.
A anulat cererea reconvențională formulată de către pârâta F. R. pentru neplata taxelor judiciare de timbru.
A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant U. G..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere din acțiunea reclamantului vizând constatarea vânzării-cumpărării și pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic, excepție invocată prin întâmpinare de către pârâtul reclamant U. G., instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul F. C. a solicitat a se constata că în baza „actului de vânzare-cumpărare” sub semnătură privată a cumpărat 3 suprafețe de teren și construcții și în consecință solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare cu privire la aceste imobile.
Admisibilitatea unei astfel de cereri rezultă din chiar dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 969, 1073 cod civil și dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.247/2005.
Având în dispozițiile art.969 Cod civil conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.247/2005, instanța va respinge excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând constatarea vânzării – cumpărării și pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic, excepție invocată prin întâmpinare de către pârâtul reclamant U. G..
Analizând pe fond capătul de cerere reclamantului vizând constatarea vânzării – cumpărării și pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic, instanța a reținut că au calitatea de promitenți vânzători potrivit înscrisului sub semnătură privată depus la dosar (f. 8) doar F. R., I. G. și D. L.. Ori, proprietar al imobilelor cuprinse în înscrisul sub semnătură privată este și pârâtul reclamant U. G., care nu și-a dat consimțământul pentru efectuarea unei viitoare vânzări, iar între proprietari nu s-a efectuat vreun partaj.
Având în vedere lipsa consimțământului tuturor proprietarilor la vânzarea imobilelor, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului având ca obiect constatarea vânzării – cumpărării și pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului F. C. față de capătul de cerere vizând ieșirea din indiviziune, excepție invocată de către pârâtul reclamant U. G., instanța a admis această excepție și prin urmare a respins acest capăt de cerere pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului, având în vedere că F. C. nu are calitatea de coproprietar al imobilelor din litigiu pentru a putea cere ieșirea din indiviziune în privința acestora.
Având în vedere că, în ședință publică, la termenul de judecată din data de 18.10.2013, instanța a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale formulată de către F. R., prin sentință a dispus anularea acestei cereri reconvenționale pentru neplata taxelor judiciare de timbru, neputând a reveni asupra măsurii dispuse în ședință publică, anterior depunerii taxei de timbru la registratura instanței.
În privința cererii reconvenționale formulată de către pârâtul reclamant U. G., instanța a reținut că pârâtul reclamant a solicitat constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată din data de 09.09.2011 motivat de faptul că actul sub semnătură privată nu este încheiat sub formă autentică și nu este semnat de către U. G., de asemenea moștenitor, alături de pârâțele 1-3 după defuncții U. M. și U. Ș..
Pe de o parte, instanța a reținut că nu este ținută de denumirea actului sub semnătură privată și, chiar dacă acesta este intitulat „act de vânzare-cumpărare” acesta este de fapt o promisiune de vânzare – cumpărare, promisiune de vânzare – cumpărare care nu trebuie încheiat, sub sancțiunea nulității sub formă autentică, chiar dacă se referă la terenuri.
Pe de altă parte, nesemnarea actului sub semnătură privată de către unul dintre coproprietari nu afectează valabilitatea obligațiilor asumate de către ceilalți promitenți coproprietari, eventuala neîndeplinire a obligației de vindere de către aceștia atrăgând doar o eventuală răspundere contractuală față de promitentul cumpărător și nu nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată.
Așa fiind, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant U. G.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamantul F. C. și pârâta F. R..
Reclamantul F. C. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivare, a arătat că așa cum rezultă din probele dosarului, a solicitat constatarea vânzării unor bunuri de către trei coindivizari, chemând în judecată pe cel de-al treilea coindivizar, pentru ca după constatarea vânzării să se dispună ieșirea din indiviziune față de acesta.
Vânzarea unor bunuri aflate în coproprietate este permisă și poate fi constată prin hotărâre judecătorească, întrucât orice vânzare a unui bun indiviz nu este prohibită de lege, ea este posibilă, fiind supusă unei clauze rezolutorii în situația în care bunul indiviz nu ar fi atribuit în lotul vânzătorilor.
Cum acțiunea a fost respinsă pe o excepție „lipsa consimțământului” unui coindivizar, se impune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei instanței de fond spre rejudecare pe fondul cauzei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a sa cu privire la capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune, aceasta nu este dată, întrucât constatându-se vânzarea bunurilor indivize către cele trei pârâte, coproprietare indivize cu pârâtul U. G., el devenind coproprietar al bunurilor prin subrogarea în drepturilor celor trei vânzătoare cu celălalt coproprietar nevânzător, respectiv pârâtul U. G..
Pârâta F. R. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând că a achitat taxa de timbru și i-a dat-o fiului său – reclamantul să o depună la dosar la data de 18.10.2013. A aflat ulterior că dosarul a fost luat la prima strigare, iar la a doua strigare i s-a refuzat primirea chitanței, deși nu erau terminate cauzele de judecat și i s-a spus fiului său și avocatului să depună taxa de timbru prin arhivă, fiind adusă imediat în sală la dosarul cauzei.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat să se constate că, în baza unui act sub semnătură privată a cumpărat 3 suprafețe de teren și construcții, bunuri aparținând în indiviziune pârâților.
Ori, împrejurarea că actul sub semnătură privată nu a fost încheiat cu toți coindivizarii nu poate fi reținută ca împiedicând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare, vânzarea fiind valabilă sub condiția ca la partaj bunurile care au făcut obiectul vânzării să revină în lotul promitentului vânzător.
Așa fiind, instanța a reținut în mod nelegal excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea vânzării.
În ce privește cererea de ieșire din indiviziune, instanța în mod corect a reținut excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. Contrar susținerilor reclamantului, calitatea de cumpărător nu operează o subrogație în dreptul moștenitorilor care să-i permită solicitarea partajului.
Referitor la recursul formulat de pârâta F. R., tribunalul constată că la momentul deliberării și pronunțării hotărârii, la dosarul cauzei se află chitanța privind plata taxei de timbru de 390 lei și timbru judiciar de 0,5 lei stabilită în sarcina pârâtei recurente, astfel că în mod greșit a fost reținută excepția netimbrării.
În consecință, în baza art. 312 al. 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursurile formulate de reclamantul F. C., domiciliat în . și de către pârâta F. R., cu același domiciliu împotriva sentinței civile nr. 5177 din 18.10.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind D. L., domiciliată în ., județul Suceava, I. G. din Rădăuți, .. 20, ., . și U. G., domiciliat în Suceava, ., ., ..
Casează sentința civilă sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. D. D. M. C. P. L.
Red. M.C.
Jud. fond: B. C.
Tehnored. P.L. / 2 ex. – 12.05.2014
| ← Legea 10/2001. Hotărâre din 03-02-2015, Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 67/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
