Rectificare carte funciară. Decizia nr. 166/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 166/2015
Dosar nr._ Rectificare carte funciară
ROMANIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 166
Ședința publică din data de 6 februarie 2015
Președinte: A. I. M.
Judecător: V. O. D.
Grefier: S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de către reclamantul Județul S., împotriva sentinței civile nr. 2351 din data de 30 mai 2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimați fiind pârâții O. de C. și P. I. S. și M. S. – prin primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic Ș. V., pentru reclamantul apelant și consilier juridic L. C., pentru intimatul M. S. – prin primar, lipsă fiind reprezentantul intimatului O. de C. și P. I. S..
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, întâmpinare de către intimatul M. S. - prin primar, duplicatul fiind înmânat reclamantului apelant, prin reprezentant.
Instanța, față de disp. art. 208 din noul Cod de procedură civilă, constată că întâmpinarea intimatul M. S. – prin primar a fost formulată tardiv, iar sancțiunea care intervine în acest caz este decăderea acestuia de a mai depune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică.
De asemenea, constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului O. de C. și P. I. S. a fost admisă de către prima instanță.
Reprezentantul reclamantului apelant depune la dosar delegație și dovada că terenul în litigiu face parte din domeniul public, duplicatul fiind înmânat intimatului M. S. – prin primar, prin reprezentant.
Consilier juridic L. C., pentru intimatul M. S. – prin primar depune la dosar delegație și arată că este de acord cu înscrisul depus astăzi la dosar de către reprezentantul reclamantului apelant.
Instanța încuviințează proba cu înscrisul depus la dosar de către reprezentantul reclamantului apelant, urmând ca utilitatea, pertinența și concludența acestuia să fie analizată prin raportare la ansamblul probator administrat în cauză.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de probe de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Reprezentantul reclamantului apelant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, anularea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii, cu precizarea că în cauză sunt incidente disp. Legii nr. 7/1996 și nu cele ale Codului civil în materie de carte funciară, prima instanță a reținut că acțiunea în rectificare carte funciară are un caracter accesoriu, de obicei fiind grefată pe o acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia și că în cadrul acțiunii în rectificare instanța nu poate proceda la analiza comparativă a titlurilor celor două părți și a stabili care dintre ele este preferabil, însă prin decizia nr. 3051/2013 a Î.C.C.J. s-a statuat că analiza valabilității titlului în temeiul căruia s-a realizat înscrierea în cartea funciară și, pe cale de consecință și a criticilor referitoare la identificarea proprietarului imobilelor în litigiu este obligatorie, aceasta constituie o chestiune prealabilă soluționării petitului privind rectificarea cărții funciare, care se va analiza inclusiv pe cale incidentală, atunci când nu s-a investit instanța cu un capăt de cerere distinct având ca obiect constatarea nevalabilității titlului, iar la o analiză sumară a titlurilor se putea constata că proprietar cu titlu valabil este reclamantul apelant, iar întabularea ulterioară a dreptului de proprietate pentru intimatul M. S. pentru aceeași suprafață de teren s-a făcut cu nerespectarea prevederilor legale în materie.
A mai arătat că intimatul nu a făcut dovada proprietății și a continuității acesteia anterior inventarierii imobilului în domeniul privat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului M. S. – prin primar solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu precizarea că în mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu se regăsește niciuna dintre situațiile la care se referă art. 34 din Legea nr. 7/1996 câtă vreme intimatul are o hotărâre ce nu a fost contestată.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
P. încheierea de ședință din data de 28 februarie 2014 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere prin care s-a solicitat radierea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate pentru suprafața de 700 mp parte din suprafața de 738 mp teren proprietatea privată a pârâtului M. S. înscris în CF nr._. P. adresa nr._ din data de 11.03.2014 înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 11 martie 2014 a fost înaintată încheierea de ședință din data de 28 februarie 2014 și s-a format dosarul nr._ al Judecătoriei S. având ca obiect rectificare carte funciară reclamant fiind Județul S. - prin reprezentant legal, iar pârâți O. de C. și P. I. S. și M. S. – prin P..
P. cererea formulată reclamantul Județul S. - prin reprezentant legal în contradictoriu cu pârâții O. de C. și P. I. S. și M. S. – prin primar a solicitat anularea încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr._/11.06.2013 a Oficiului de C. si P. I. S. și radierea intabulării din cartea funciară nr._ a mențiunii de suprapunere a suprafeței de 700 m.p. teren proprietatea județului S. - domeniul public cu suprafața de 738 m.p. teren proprietate privată a UAT municipiul S. înscris în Cartea Funciară nr._.
În motivare a arătat că la data de 29.05.2013, O. de C. și P. I. S. - Biroul de C. și P. I. S., prin comunicarea nr._, a comunicat încheierea nr._/13.05.2013. Cu privire la încheierea făcută de OCPI S. a arătat că de la data intabulării dreptului lor de proprietate, respectiv 18.04.2002, Consiliul Județean S. nu a solicitat OCPI S., efectuarea unor operațiuni de înscriere/notare în Cartea Funciară. Urmare a comunicării făcute de OCPI S., Consiliul Județean S. a formulat în termen legal cerere de reexaminare a încheierii OCPI nr._/13.05.2013 prin care a solicitat înlăturarea notării de suprapunere cu privire la dreptul de proprietate al reclamantului. O. de C. și P. I. S. prin încheierea de respingere nr._/11.06.2013, a dispus respingerea cererii cu privire la imobilul cu nr. cadastral_, înscris în cartea funciară nr._ UAT S. având proprietarii: M. S. - Domeniul Privat de sub.B. 1; imobilul cu numărul cadastral, nr. topografic 2911, înscris în cartea funciară_ (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul 2916 Burdujeni UAT S. având proprietari: Județul S. în cota de 1/1 de sub B. 1; notarea respingerea cererii de reexaminare a încheierii nr._/13.05.2013 sub. B.3 din cartea funciară_ UAT S.; notarea respingerii cererii de reexaminare a încheierii nr._/13.05.2013 sub. B.4 din cartea funciară_ (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul 2916 Burdujeni ) UAT S..
Reclamantul a arătat că Județul S. este proprietarul suprafeței de 700 m.p. teren care face obiectul litigiului și în mod greșit s-a notat suprapunerea menționată de OCPI cu privire la dreptul de proprietate al reclamantului întrucât: județul S. prin Consiliul Județean S., în calitate de administrator a devenit proprietarul terenurilor si clădirilor în care își desfășoară activitatea școlile speciale în baza O.U.G. nr. 206/2000 pentru modificarea si completarea Legii învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare si a O.U.G nr.184/2001 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, (anexa nr.3 la prezenta). În baza actelor normative sus menționate, a fost încheiat protocolul de predare-primire nr._ între Inspectoratul Școlar Județean S. și Consiliul Județean S. prin care Consiliul Județean S., în calitate de administrator a preluat următoarele bunuri: teren în suprafață de 3.168 m.p., pe care este amplasată gospodăria anexă a Școlii Profesionale Burdujeni, ce include și suprafața de 700 m.p. care face obiectul litigiului. P. Procesul verbal de predare - primire și lăsare în custodie încheiat la data de 06.02.2002, imobilele menționate mai sus au fost lăsate în custodie Școlii Profesionale Burdujeni. P. încheierea Judecătoriei S. nr. 674/18.04.2002 s-a dispus intabularea terenurilor și clădirilor proprietate a Județului S. în Cartea funciară nr. 2916 (în prezent CF_), corp de proprietate 2911 pentru suprafața de 3168 mp ce include și suprafața de 700 mp. Planurile de amplasament și delimitare a corpului de proprietate recepționate la O.J.C.G.C. cu nr. 3156/19.03.2002 și nr. 3157/19.03.2002 au stat la baza înscrierii în Cartea Funciară nr. 2916 Burdujeni. La momentul transmiterii către Consiliul Județean S. a încheierii nr. 674/18.04.2002, aceste planuri, întocmite conform cerințelor tehnice de la momentul respectiv, ar fi trebuit să fie înregistrate în Planul cadastral, asigurând în felul acesta publicitatea imobiliară și opozabilitatea drepturilor de proprietate față de terți în conformitate cu dispozițiile art.2 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, eliminând astfel posibilitatea înscrierii altor persoane fizice sau juridice pe același teren, prin crearea de "suprapuneri" nereale. Responsabilitatea înregistrării Planurilor de amplasament și delimitare a corpurilor de proprietate în Planul cadastral a revenit Oficiului de C. si P. imobiliară S.. Din punct de vedere al Județului S., odată cu avizarea acestor planuri de amplasament de către OCPI și dispunerea intabulării suprafețelor menționate, inclusiv a suprafeței de 700 mp prin încheierea Judecătoriei S. nr. 674/18.04.2002 s-a realizat opozabilitatea față de terți, inclusiv fată de M. S., astfel încât nimeni nu ar fi putut invoca că nu cunoaște proprietarul imobilului. P. extrasele de carte funciară pentru informare din data de 07.11.2008 (anexa nr.9 la prezenta), respectiv din data de 12.02.2013 (anexa nr.10 la prezenta), se evidențiază în mod clar că proprietar al acestor suprafețe este Județul S., cu drept de administrare Consiliul Județean S., fără a fi prevăzută vreo „suprapunere". Cu ocazia efectuării inventarierii anuale a bunurilor proprietate publică a județului S. s-a constatat că la Centrul Școlar de Educație Incluzivă S. suprafața de 700 m.p. este împrejmuită cu un gard fiind deținută de o persoană fizică în baza unui contract de închiriere cu Primăria municipiului S.. Centrul Școlar de Educație Incluzivă S.. P. adresele nr. 209/19.01.2012, nr. 1592/02.05.2012 și nr. 4000 din 20.12.2012 a făcut cunoscut Primăriei municipiului S. faptul că a ocupat abuziv suprafața de teren întrucât suprafața de 700 m.p. teren este proprietatea Județului S., aparținând domeniului public. P. adresa nr. 7543/03.04.2012 Primăria municipiului S. a comunicat că suprafața de 700 m.p. teren este proprietatea municipiului S. ca parte a suprafeței de 735 mp fiind înregistrată în CF nr._ în baza Hotărârii Consiliului local al mun. S. nr. 3/2006 privind atestarea bunurilor imobile care aparțin domeniului public al municipiului S.. Ca urmare a acestui fapt, Consiliul Județean S., prin Centrul Școlar de Educație Incluzivă S., a înaintat către OCPI adresa nr. 1336/09.04.2013, solicitând clarificări cu privire la imobilul identificat cadastral cu nr._ (anexa nr.15 la prezenta). OCPI prin adresa nr.4047 din 22.04.2013 a comunicat faptul că există o suprapunere între imobilul identificat cadastral cu nr._ (provenit din conversia de pe hârtie a corpului de proprietate 2911 Burdujeni ce cuprinde și suprafața disputată de 700 m.p.) și imobilul identificat cadastral cu nr._.
Reclamantul a arătat instanței faptul că suprapunerea constatată de către OCPI S. nu este reală, deoarece dreptul de proprietate indicat de municipiul S., prin Hotărârea Consiliului Local nr.3/2006 a fost adoptată ulterior intabulării Județului S.. În susținerea acestui argument sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare și a O.U.G nr. 184/2001 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare. Terenul a cărei „suprapunere" a susținut-o OCPI S. a fost proprietatea publică a Statului Român, care prin actele normative arătate mai sus, a transmis dreptul său de proprietate Județului S. cu drept de administrare Consiliul Județean S.. Protocolul de predare-primire înregistrat sub nr. 925/06.02.2002 la Inspectoratul Școlar Județean S. și la Consiliul Județean S. sub nr. 1619/13.02.2002, procesul verbal de predare-primire și lăsare în custodie încheiat la data de 06.02.2002 precum și planurile cadastrale nr. 3156/19.03.2002 și nr. 3157/19.03.2002 folosite la intabulare au probat faptul că suprafața de 700 m.p. aparține reclamantului și nu sunt condiții legale ca această „suprapunere" să fie invocată. Din înscrisurile depuse la O.C.P.I. nu a rezultat că municipiul S. a deținut în calitate de proprietar suprafața de 700 m.p. teren, presupusă a fi suprapusă cu cea deținută de Județul S.. În continuare, reclamantul a arătat că M. S. și-a întemeiază dreptul de proprietate pentru suprafața de 738 m.p. în baza Hotărârii nr. 3/2006 a Consiliului Local privind atestarea domeniului privat al municipiului S.. P. simpla atestare, M. S. nu a făcut dovada că suprafața de 738 m.p. a deținut-o anterior intabulării dreptului de proprietate al reclamantului, fără ca în cuprinsul acesteia să fie identificat temeiul legal al dobândirii dreptului atestat. În speță, imobilul în cauză a făcut parte din domeniul public al statului, a fost trecut în domeniul public al Județului S. si în administrarea Consiliului Județean S., iar potrivit art. 861 cod civil - Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile. Mai mult decât atât, spre deosebire de Județul S., care și-a dovedit dreptul de proprietate cu acte juridice constitutive de proprietate, care au devenit opozabile prin intabulare, municipiul S. a invocat pentru intabulare o hotărâre de consiliul local de atestare și nu de dobândire sau mai exact de constituire a dreptului de proprietate care au devenit opozabile prin intabulare. Atestarea nu produce efecte juridice constitutive de drepturi. Din aceste considerente, reclamantul apreciază că această suprapunere nu poate exista.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 194 Cod de Procedură Civilă, art. 907 Cod Civil și urm. și art. 31, 32 și 33 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 26 noiembrie 2013 pârâtul M. S. prin P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. (f. 86-89)
În motivare a arătat că referitor la situația de fapt a terenului care face obiectul prezentului litigiu, suprafața de 735 m.p. situată în municipiul S., .., este proprietatea Municipiului S., face parte din domeniul privat al acestei unități administrativ - teritoriale, fiind inventariat în inventarul bunurilor care aparțin domeniului privat al municipiului S. la poziția 4478 și este identică cu parcela nr._ din C.F. nr._ UAT S.. Această suprafață are destinația de teren arabil și reprezintă singura cale de acces către locuința numiților N. T. si C. situată în municipiul S., .. Pentru acest motiv, pârâta a închiriat această suprafață de teren inițial numitului N. T., iar ulterior fiului acestuia, N. A., fiind încheiate mai multe contracte de închiriere prelungite în mod succesiv.
Prima critică a petentului vizează faptul că O.C.P.I. S., prin încheierea nr._/13.05.2013, a notat suprapunerea reală a corpului de proprietate nr. 2911 din C.F. nr._ UAT S. cu imobilul_ din C.F. nr._ UAT S. fără vreo solicitare în acest sens din partea Consiliului Județean S.. A arătat că criticile reclamantului nu pot fi primite, notarea suprapunerii reale a două corpuri de proprietate în cărțile funciare fiind o atribuție a Oficiului de C. și P. I.. Astfel, art. 1 alin. 4 teza 1 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, republicată cu modificările și completările ulterioare, prevede că evidența imobilelor înscrise în planul cadastral și în cartea funciară se realizează și se actualizează din oficiu, la cererea persoanelor interesate sau la inițiativa autorităților publice. Conform art. 24 din același act normativ, înscrierile în cartea funciară sunt: intabularea, înscrierea provizorie și notarea, cazurile, condițiile și regimul juridic al acestor înscrieri sunt stabilite de Codul civil, iar procedura de înscriere în cartea funciară, de prezenta lege și de regulamentul aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale. Art. 903 din Codul civil arată că se vor putea nota în cartea funciară orice fapte sau raporturi juridice care au legătură cu imobilul și care sunt prevăzute în acest scop de lege, iar art. 42 alin. 2 lit. I2 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul directorului general al A.N.C.P.I. nr. 633/2006 menționează în mod expres că în această categorie se include „suprapunerea imobilelor înregistrate în planul cadastral de carte funciară". De asemenea, art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară aprobat prin Ordinul directorului general al A.N.C.P.I. nr. 634/2006 prevede că în cazul în care suprapunerea este reală, aceasta se va soluționa pe cale amiabilă prin documentații cadastrale sau de către instanțele de judecată și nu face obiectul prezentei reglementări. Dacă proprietarii refuză să își exprime acordul cu privire la modificarea atributelor imobilelor, oficiul teritorial va nota din oficiu suprapunerea în cărțile funciare, în baza încheierii de carte funciară, a referatului întocmit de consilierul de cadastru și aprobat de șeful serviciului cadastru.
În al doilea rând, petentul a susținut că o asemenea suprapunere între cele două corpuri de proprietate nu poate exista motivat de faptul că Județul S. și-a dovedit dreptul de proprietate cu acte juridice constitutive ale dreptului de proprietate, care au devenit opozabile prin intabulare, în timp ce M. S. a invocat pentru intabulare o hotărâre a Consiliului local de atestare și nu de dobândire sau constituire a dreptului de proprietate. A mai arătat petentul că dreptul acestuia de proprietate se întemeiază pe O.U.G. nr. 206/2000 și O.U.G. nr. 184/2001, protocolul de predare primire încheiat între I.Ș.J. S. și Consiliul Județean S. nr. 925/2002, procesul verbal de predare primire din 6 februarie 2002, fiind intabulat în anul 2002 și inventariat în domeniul public al Județului S. în paralel, în timp ce M. S. își întemeiază dreptul de proprietate în baza Hotărârii nr. 2/2006 a Consiliului Local, nu s-a făcut dovada deținerii suprafeței de 738 m.p. anterior acestei date, iar intabularea dreptului de proprietate este ulterioară celei realizate de Județul S.. Criticile mai sus arătate nu pot fi soluționate pe calea plângerii împotriva încheierii prin care s-a notat un fapt în cartea funciară. Plângerea împotriva încheierii de carte funciară reprezintă o procedură specială reglementată de art. 31 alin. (3) și (4) din Legea nr. 7/1996 prin care persoana nemulțumită poate contesta înscrierile (intabularea, înscrierea provizorie și notarea) în cartea funciară, dacă în prealabil i-a fost respinsă cererea de reexaminare. Având în vedere natura acestei proceduri, a considerat că poate fi contestată pe această cale doar neconcordanța între înscrierea în cartea funciară și situația de fapt. Nu pot face obiectul plângerii împotriva încheierii de carte funciară chestiuni ce țin de obligarea unei persoane la respectarea dreptului de proprietate, valorificarea dreptului pretins, compararea titlurilor de proprietate, etc., acestea putând fi solicitate doar pe calea unei acțiuni în realizarea dreptului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 24 și 31 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată cu modificările și completările ulterioare, ale art. 902 și urm. din Codul civil, ale art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară aprobat prin Ordinul directorului general al A.N.CRI. nr. 634/2006, ale art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară aprobat prin Ordinul directorului general al A.N.CRI. nr. 634/2006 și ale art. 205 și urm. din Codul de procedură civilă.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reluat cele învederate în cererea de chemare în judecată și în plus a învederat instanței faptul că suprapunerea constatată de către O.C.P.I. S. nu este reală, deoarece dreptul de proprietate indicat de municipiul S., prin Hotărârea Consiliului Local nr. 3/2006 a fost adoptată ulterior intabulării Județului S.. În susținerea acestui argument sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările ulterioare și a O.U.G nr. 184/2001 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare. Terenul a cărei „suprapunere" a susținut-o OCPI S. a fost proprietatea publică a Statului Român, care prin actele normative arătate mai sus, a transmis dreptul său de proprietate Județului S. cu drept de administrare Consiliul Județean S..
Protocolul de predare-primire înregistrat sub nr.925/06.02.2002 la Inspectoratul Școlar Județean S. și la Consiliul Județean S. sub nr. 1619/13.02.2002, Procesul verbal de predare-primire și lăsare în custodie încheiat la data de 06.02.2002 precum și Planurile cadastrale nr.3156/19.03.2002 și nr.3157/19.03.2002 folosite la intabulare au probat faptul că suprafața de 700 m.p. aparține Județului S. și nu sunt condiții legale ca această „suprapunere" să fie invocată, ca proprietate privată de municipiul S..
Din înscrisurile depuse nu a rezultat că municipiul S. a deținut în calitate de proprietar suprafața de 700 m.p. teren, presupusă a fi „suprapusă" cu cea deținută de Județul S.. Reclamantul a învederat că nu puteau să existe două drepturi de proprietate, unul de proprietate publică si unul de proprietate privată. În speță, municipiul S. nu a făcut dovada în baza căruia a dobândit dreptul de proprietate privată.
La data de 30.01.2014 reclamantul a depus la dosar completare la acțiune prin care a solicitat radierea înscrierii în Cartea Funciară a dreptului de proprietate pentru suprafața de 700 m.p., parte din suprafața de 738 m.p. teren proprietate privată a pârâtului M. S., înscris în favoarea acestuia în Cartea Funciară nr._.
În motivare, a arătat că imobilul în cauză (terenul în suprafață de 700 m.p. cu privire la care este înscrisă în Cartea Funciară mențiunea de suprapunere) a făcut parte din domeniul public al statului, a fost trecut în domeniul public al Județului S. și în administrarea Consiliului Județean S.. Planurile de amplasament și delimitare a corpului de proprietate recepționate la O.C.P.I. cu nr. 3156/19.03.2002 și nr. 3157/19.03 2002 au stat la baza înscrierii în Cartea Funciară nr. 2916 Burdujeni. Odată cu avizarea acestor planuri de amplasament de către OCPI și dispunerea intabulării suprafețelor menționate, inclusiv a suprafeței de 700 m.p. prin încheierea Judecătoriei S. nr. 674/18.04.2002, s-a realizat publicitatea imobiliară si opozabilitatea față de terți, inclusiv fată de M. S., astfel încât nimeni nu poate invoca inopozabilitatea actului/dreptului de proprietate înscris in favoarea Județului S.. Spre deosebire Județul S. și-a dovedit dreptul de proprietate cu acte juridice constitutive de proprietate și care au devenit opozabile erga omnes prin intabulare, municipiul S. a invocat ca act doveditor al proprietății care stă la baza intabulării o hotărâre de consiliul local de atestare, prin care terenul în cauză este inventariat în domeniul privat al municipiului, iar nu un act constitutiv sau translativ de proprietate. Mai mult, M. S. nu a făcut dovada proprietății și a continuității acesteia anterior inventarierii imobilului în domeniul privat, acte de proprietate care să fi stat la baza adoptării hotărârii de consiliu local privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al municipiului S..
Reclamantul a arătat că județul S. a efectuat formalitățile de publicitate imobiliară în anul 2002, în temeiul încheierii Judecătoriei S. nr.674/18.04.2002 prin care s-a dispus intabularea terenurilor și clădirilor proprietate a Județului S. în Cartea funciară nr. 2916 (în prezent CF_), corp de proprietate 2911 pentru suprafața de 3168 m.p. ce include și suprafața de 700 m.p. De cealaltă parte, hotărârea consiliului local privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al municipiului S. a fost adoptată în anul 2006, imobilul care face obiectul prezentei cauze fiind inventariat în anexa la hotărâre, poziția nr. 4478 cu suprafața de 738 m.p. și a fost intabulat în anul 2013, Carte Funciară nr._. În consecință, analizând comparativ titlurile sub aspectul modului de dobândire a proprietății, proba proprietății, cât și după cum părțile au îndeplinit sau nu formalitățile de publicitate imobiliară, or în lipsă, cine are titlul cu data cea mai veche, rezultă fără echivoc faptul că Județul S. a înscris mai întâi dreptul de proprietate în Cartea funciară (2002), făcându-se aplicarea principiului oui prior tempore, potior iure si a dobândit mai întâi dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză - imobilul aparținând domeniului public. P. urmare, imobilul în suprafață de 700 m.p. este proprietatea publică a Județului S. întrucât așa după cum a arătat titlul/modul de dobândire a proprietății de către acesta este mai bine caracterizat și preferabil față de cel al Municipiului S. dat fiind și faptul că bunurile odată intrate în proprietatea publică a statului ori a unităților administrativ-teritoriale au regim juridic special, acestea fiind potrivit art. 861 Cod civil inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
La data de 06.02.2014 pârâtul a depus la dosar întâmpinare la cererea completatoare prin care a arătat că această solicitare a reclamantului nu poate fi soluționată pe calea plângerii împotriva încheierii prin care s-a notat un fapt în cartea funciară. Plângerea împotriva încheierii de carte funciară, inclusiv cea prin care se solicită radierea unui drept înscris în cartea funciară, reprezintă o procedură specială reglementată de art. 31 alin. (3) și (4) din Legea nr. 7/1996 prin care persoana nemulțumită poate contesta înscrierile (intabularea, înscrierea provizorie și notarea) în cartea funciară, dacă în prealabil i-a fost respinsă cererea de reexaminare. Nu pot face obiectul plângerii împotriva încheierii de carte funciară chestiuni ce țin de obligarea unei persoane la respectarea dreptului de proprietate, valorificarea dreptului pretins, compararea titlurilor de proprietate, etc., acestea putând fi solicitate doar pe calea unei acțiuni în realizarea dreptului. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că prin acțiunea în rectificarea înscrierilor în Cartea Funciară se poate cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului, această acțiune având, de obicei, un caracter subsidiar, fiind grefată pe o altă acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia. În speță, Înalta Curte a reținut că este inadmisibilă acțiunea în rectificarea mențiunilor din cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al proprietarului tabular, în condițiile în care titlul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, cu precizarea că aspectele vizând valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credință nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară. Pârâtul a asolicitat ca instanța să aibă în vedere în acest sens Decizia nr. 3583 din 10 septembrie 2013 pronunțată în recurs de Secția I Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 03 aprilie 2014 pârâtul O. de C. și P. I. S. a depus note de ședință prin care a invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului O. de C. și P. I. S.. (f. 170-172)
P. încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. de C. și P. I. S., invocată de pârâtul O. de C. și P. I. S.
P. sentința civilă nr. 2351 din data de 30 mai 2014, Judecătoria S. a respins acțiunea având ca obiect rectificare carte funciară formulată de reclamantul Județul S., în contradictoriu cu pârâtul O. de C. și P. I. S., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a respins acțiunea având ca obiect rectificare carte funciară formulată de reclamantul Județul S., în contradictoriu cu pârâtul M. S. prin P., ca neîntemeiată și a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în fapt, prin încheierea nr._ din 29.09.2009 O. de C. și P. I. S. a dispus intabularea dreptului de proprietate în cotă de 1/1 în favoarea Municipiului S. – domeniul Privat, sub B1 din Cartea Funciară nr._ a U.A.T. S.. (f. 224).
Astfel cum a reieșit din înscrisurile depuse la filele 219-223 dosar, la baza intabulării în cartea funciară nr._ a U.A.T. S. a dreptului de proprietate a pârâtului Municipiului S. a stat Hotărârea nr. 3 din 26 ianuarie 2006 a Consiliului Local al Municipiului S. privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al municipiului S., precum și Hotărârea nr. 10 din 22 ianuarie 2009 a Consiliului Local al Municipiului S. privind completarea, modificarea și eliminarea unor bunuri imobile cuprinse în anexa la H.C.L. nr. 3/26.01.2006 privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al municipiului S., cu modificările și completările ulterioare, cu anexa nr. 1 la H.C.L. nr. 10 din 29.01.2006 (f. 219-223).
Conform extrasului de carte funciară nr._ a U.A.T. S., nr. cerere_ din 25.04.2014, în prezent în cartea funciară nr._ a U.A.T. S. este intabulat pârâtul M. S. cu o suprafață în acte de 738 m.p. și măsurată 735 m.p. teren intravilan aflată pe .) În același timp, a rezultat din extrasul de carte funciară anterior menționat că în baza referatului de constatare nr. 5319 din 10.05.2013 emis de O.C.P.I. S. a fost notată suprapunerea reală a corpului de proprietate 2911 din CFE nr._ S. cu imobilul nr._ din CFE_ S..
Astfel cum a reieșit din înscrisurile depuse la dosar instanța a reținut că pe o parte din suprafața de teren înscrisă în cartea funciară nr._ a U.A.T. S., respectiv 700 m.p., au titluri atât reclamantul, cât și pârâtul, în sensul că această suprafața de teren apare înscrisă atât în domeniul public al Județului S., în baza O.U.G. nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările ulterioare si a O.U.G nr. 184/2001 pentru modificarea si completarea Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, cât și în domeniul privat al Municipiului S., în baza Hotărârilor de Consiliu Local al municipiul S. privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al municipiului S. mai sus arătate.
Reclamantul Județul S., prin reprezentant legal, a solicitat radierea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate pentru suprafața de 700 mp parte din suprafața de 738 mp teren proprietatea privată a pârâtului M. S. înscris în CFE nr._ având în vedere, în esență, faptul că terenul în suprafață de 700 m.p. cu privire la care este înscrisă în cartea funciară mențiunea de suprapunere a făcut parte din domeniul public al statului și a fost trecut în domeniul public al Județului S. și în administrarea Consiliului Județean S. în baza O.U.G. nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările ulterioare, si a O.U.G nr. 184/2001 pentru modificarea si completarea Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare și a protocolului de predare-primire nr._ între Inspectoratul Școlar Județean S. și Consiliul Județean S., iar prin încheierea Judecătoriei S. nr. 674/18.04.2002 s-a dispus intabularea terenurilor și clădirilor proprietate a Județului S. în cartea funciară nr._, corp de proprietate 2911 pentru suprafața de 3168 m.p. ce include și suprafața de 700 mp. De asemenea, reclamantul a precizat faptul că odată cu intabularea suprafeței de 700 m.p. nimeni nu poate invoca inopozabilitatea actului/dreptului de proprietate înscris in favoarea Județului S.. Totodată, reclamantul a menționat că municipiul S. a invocat ca act doveditor al proprietății care stă la baza intabulării o hotărâre de consiliu local de atestare, prin care terenul în cauză este inventariat în domeniul privat al municipiului, iar nu un act constitutiv sau translativ de proprietate și nu face dovada proprietății și a continuității acesteia anterior inventarierii imobilului în domeniul privat prin acte de proprietate care să fi stat la baza adoptării hotărârii de consiliu local privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al municipiului S.. În concluzie, reclamantul a solicitat radierea având în vedere că analizând comparativ titlurile sub aspectul modului de dobândire a proprietății și având în vedere că bunurile intrate în proprietatea publică a statului ori a unităților administrativ-teritoriale sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, modul de dobândire a proprietății de către Județul S. este mai bine caracterizat și preferabil față de cel al Muncipiului S..
În drept, instanța a reținut că potrivit art. 33 alin. 1 și 2 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, legea aplicabilă în cauză în virtutea art. 76 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia prin rectificare înțelegându-se radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în carte funciară. Potrivit, alin. 4, rectificarea înscrierilor în carte funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătoreacă definitivă și irevocabilă.
Totodată, potrivit art. 34 din același act normative, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului. Din interpretarea dispozițiilior art. 34 din Legea nr. 7/1996 rezultă, astfel, că rectificarea mențiunilor din cartea funciară poate fi cerută doar dacă anterior a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi constatat existența vreuneia din situațiile prevăzute în articolul invocat.
Instanța a arătat că acțiunea în rectificare carte funciară are un caracter subsidiar, de obicei fiind grefată pe o acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia.
În cazul de față, având în vedere motivele de fapt invocate de reclamant și probatoriul administrat instanța a constatat că nu se regăsește niciuna dintre situațiile la care se referă art. 34 din Legea nr. 7/1996, câtă vreme pârâtul Municipiului S. are un titlu reprezentat de Hotărârea nr. 3 din 26 ianuarie 2006 a Consiliului Local al Municipiului S. privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al municipiului S., precum și Hotărârea nr. 10 din 22 ianuarie 2009 a Consiliului Local al Municipiului S. privind completarea, modificarea și eliminarea unor bunuri imobile cuprinse în anexa la H.C.L. nr. 3/26.01.2006 privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al municipiului S., cu modificările și completările ulterioare, cu anexa nr. 1 la H.C.L. nr. 10 din 29.01.2006 (f. 219-223), titlu care nu a fost desființat în ceea ce privește suprafața de teren în litigiu printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996. În condițiile în care nu există vreo hotărâre judecătorească care să invalideze titlul în baza căruia pârâtul și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară acesta își produce efectele în mod valabil.
De asemenea, instanța a apreciat că în condițiile în care, conform celor mai sus reținute, asupra suprafeței de 700 m.p. înscrisă în cartea funciară nr._ a U.A.T. S. există două titluri nu poate fi promovată de reclamant o acțiune în rectificare carte funciară, atâta timp cât nu au fost anulate parțial Hotărârile de Consiliu Local al Municipiului S. privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al municipiului S. în ceea ce privește suprafața de teren în litigiu. Prezenta instanță nu a fost învestită cu o astfel de cerere, iar mai mult o astfel de cerere nu este de competența judecătoriei. În același sens, în cadrul prezentei acțiunii nu pot fi analizate aspectele invocate de reclamant privind valabilitatea și legalitatea Hotărârilor de Consiliu Local al Municipiului S. privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al municipiului S., respectiv dacă pârâtul face dovada proprietății și a continuității acesteia anterior inventarierii imobilului în domeniul privat și dacă există acte de proprietate care să fi stat la baza adoptării hotărârilor menționate.
Instanța a apreciat neîntemeiate susținerile reclamantului în sensul că se impune radierea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate având în vedere că terenul în suprafață de 700 m.p. cu privire la care a fost notată mențiunea de suprapunere reală a corpului de proprietate 2911 din CFE nr._ S. cu imobilul nr._ din CFE_ S. este în domeniul public al Județului S. fiind și intabulat în cartea funciară nr._, iar dreptul de proprietate a reclamantului este preferabil. Astfel, în cadrul acțiunii în rectificare instanța nu poate proceda la analiza comparativă a titlurilor celor două părți și a stabili care din ele este preferabil dat fiind că acest lucru excede cererii cu care a fost învestită instanța având în vedere și temeiurile de drept invocate de reclamant.
În fapt acțiunea în rectificare carte funciară promovată de reclamant a fost fundamentată pe temeiul ineficacității titlului în baza căruia pârâtul s-a intabulat în cartea funciară nr._ a U.A.T. S. și pe faptul că titlul reclamantului este unul preferabil, însă reclamantul nu a prezentat o hotărâte judecătorească definitivă prin care să se dispună sau să se constate incidența cauzei de ineficacitate sau a unei hotărâri care să fi stabilit definitiv care din cele două titluri este preferabil, iar instanța nu a fost învestită cu astfel cereri.
În considerarea celor arătate, instanța a respins acțiunea având ca obiect rectificare carte funciară formulată de reclamantul Județul S., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul M. S. prin P., ca neîntemeiată.
În același timp, având în vedere că prin încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. de C. și P. I. S., invocată de pârâtul O. de C. și P. I. S., a dat efect admiterii excepții sens în care a respins acțiunea având ca obiect rectificare carte funciară formulată de reclamantul Județul S., prin reprezentant legal în contradictoriu cu pârâtul O. de C. și P. I. S. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și având în vedere principiul disponibilității instanța a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul prin care a arătat următoarele:
Inițial, a formulat odată cu plângerea împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr._/11.06.2013 a Oficiului de C. și P. I. S. un capăt de cerere distinct având ca obiect acțiune în rectificare carte funciară prin care a solicitat radierea intabulării din Cartea funciară nr._ UAT M. S. a dreptului de proprietate înscris în favoarea Municipiului S. pentru terenul în suprafață de 700 m.p. - proprietatea publică a Județului S., parte din suprafața de 738 m.p., inventariat în domeniul privat al Municipiului S..
Instanța de fond a disjuns capătul de cerere privind acțiunea în rectificare carte funciară pentru a fi judecată separat, formându-se dosarul nr._ .
Prima instanță de judecată a respins acțiunea în rectificare carte funciară, reținând în considerentele sentinței civile apelate faptul că acțiunea în rectificare carte funciară are un caracter subsidiar, de obicei fiind grefată pe o acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația, sau rezoluțiunea acestuia și că în cadrul acțiunii în rectificare instanța de judecată nu poate proceda la analiza comparativă a titlurilor celor două părți și a stabili care dintre ele este preferabil.
P. urmare, rectificarea unei intabulări este condiționată de nevalabilitatea înscrierii sau titlului în temeiul căruia s-a săvârșit, ceea ce implică verificarea prealabilă a valabilității acestora.
P. Decizia nr. 3051 din 31 mai 2013, Înalta Curte de Casație si Justiție, Secția I civilă, a statuat că analiza valabilității titlului în temeiul căruia s-a realizat înscrierea în cartea funciară și, pe cale de consecință și a criticilor referitoare la identificarea proprietarului imobilelor în litigiu este obligatorie, aceasta constituie o chestiune prealabilă soluționării petitului privind rectificarea cărții funciare, care se va analiza inclusiv pe cale incidentală, atunci când reclamanta nu a investit instanța cu un capăt de cerere distinct având ca obiect constatarea nevalabilității titlului (rugăm a se vedea Anexa nr, 4 la prezenta cuprinzând un articol din Revista română de jurisprudență nr. 2/2014, intitulat „Acțiune în rectificare de carte funciară introdusă pe cale principală, fără formularea unui capăt de cerere, având ca obiect constatarea nulității titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea. Necesitatea analizării acestei probleme pe cale incidentală,ca o chestiune prealabilă", pag.23-26, Editura Universul Juridic, București, 2014).
De asemenea, a învederat că în practica judiciară sunt instanțe care au admis acțiunea în rectificare introdusă pe cale separată, fără a fi însoțită de o acțiune principală având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, rezoluțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate.
În acest sens, a depus la prezenta Sentința civilă nr. 783 din 15.04.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni (Anexa nr. 3).
De altfel, a apreciat că, respingându-se acțiunile în rectificare carte funciară introduse pe cale principală pe simplul motiv că nu s-a introdus în prealabil acțiune în anulare, rezoluțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic, iar acțiunea în rectificare să constituie capăt accesoriu, se creează obligația pentru proprietarii legali de a se judeca pe cheltuiala lor, suportând costurile și toate celelalte implicații ale unui proces pentru a dovedi temeinicia și legalitatea dreptului lor de proprietate, în contradictoriu cu alte persoane care dețin același imobil fără un titlu valabil șl cărora, din cauza omisiunilor și erorilor Oficiului de C. și P. I., li s-a admis cererea de înscriere în Cartea funciară, încălcându-se prevederile art. 5 alin. (4) din codul de procedură civilă potrivit cărora: „Este interzis judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunță în cauzele ce îi sunt supuse judecății".
Se nasc, astfel, litigii nejustificate, cum este cazul de față suprapunere reală, în privința cărora procedura de soluționare în fața instanțelor de judecată ar trebui să urmeze calea cea mai simplă și mai puțin costisitoare, cu respectarea prevederilor art. 6 alin. (1) Cod de procedură civilă: „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim si previzibil, de către o instanță independentă, imparțială si stabilită de lege".
Cum în mod corect a reținut Înalta Curte de Casație si Justiție faptul că, într-o acțiune în rectificare, neînsotită de un capăt de cerere principal având ca obiect constatarea nevalabilitătii titlului se poate verifica valabilitatea acestuia, inclusiv pe cale incidentală, a învederat că în prezenta cauză, era suficientă o analiză sumară a titlurilor celor două părți, a Județului S. și a Municipiului S. pentru ca instanța de fond să constate că adevăratul proprietar si cu titlu valabil este Județul S., si că intabularea ulterioară a dreptului de proprietate pentru M. S. pentru aceeași suprafață de teren s-a făcut cu nerespectarea prevederilor legale în materie.
Hotărârea nr. 3 din 26 ianuarie 2006 a Consiliului Local al Municipiului S. privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al Municipiului S. și Hotărârea nr. 10 din 22 ianuarie 2009 a Consiliului local al Municipiului S. privind completarea, modificarea și eliminarea unor bunuri imobile cuprinse în anexa la Hotărârea Consiliului local al Municipiului S. nr. 3/26.01.2006 privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al Municipiului S., în temeiul cărora s-a intabulat dreptul de proprietate pentru M. S. în anul 2009, nu constituie acte constitutive sau translative de proprietate, ci sunt acte administrative de inventariere a bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al Municipiului S., inventariere care trebuie făcută anual intrând în sarcina autorităților administrației publice locale potrivit prevederilor art. 122 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările si completările ulterioare:
"Toate bunurile aparținând unităților administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale. Consiliilor locale și județene li se prezintă anual de către primar, respectiv de președintele consiliului județean, un raport asupra situației gestionării bunurilor."
P. urmare, pârâtul M. S. a invocat ca act doveditor al proprietății pentru suprafața în litigiu o hotărâre de consiliul local de atestare, prin care terenul în cauză este inventariat în domeniul privat al municipiului, iar nu un act constitutiv sau translativ de proprietate. M. S. nu a făcut dovada proprietății și a continuității acesteia anterior inventarierii imobilului în domeniul privat, acte de proprietate care să fi stat la baza adoptării hotărârii de consiliu local privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al Municipiului S..
În acest sens, a învederat faptul că, dacă instanța de fond ar fi efectuat o simplă verificare a Hotărârii nr. 3 din 26 ianuarie 2006 a Consiliului local al Municipiului S. privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al Municipiului S. (Anexa nr. 2), ar fi constatat neconcordanta majoră sub aspectul legalității existentă între conținutul propriu-zis al hotărârii si anexa la hotărâre.
Astfel, art. 1 din Hotărârea Consiliului local al Municipiului S. nr. 3/2006 prevede: "Se atestă apartenența la domeniul privat al municipiului S. a bunurilor imobile prevăzute în anexa la prezenta hotărâre", iar în anexa la hotărâre poziția nr. 4478 se trece "Situația juridică actuală -contract închiriere N. T.".
În anexa la Hotărârea Consiliului local al Municipiului S. nr. 3/2006 privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al Municipiului S., poziția nr. 4478 nu s-a indicat titlul în baza căruia a dobândit dreptul de proprietate privată asupra terenului în cauză și care ar da dreptul să-l dețină în mod legal.
Contractul de închiriere de care a făcut vorbire pârâtul în anexa la Hotărârea Consiliului local al Municipiului S. nr. 3/2006 nu face dovada dreptului de proprietate privată al Municipiului S., în virtutea căruia s-ar fi putut face inventarierea terenului în cauză în domeniul privat, acesta este doar un act de administrare prin care se valorifică un bun aflat în domeniul public sau privat al unei unități administrativ teritoriale conform prevederilor art. 123 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
P. urmare, pârâtul M. S. a adoptat o Hotărâre de Consiliu local de inventariere a bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al Municipiului S. fără să aibă la bază un act doveditor al proprietății.
Pârâtul nu deține în realitate un act prin care să dovedească dreptul de proprietate privată asupra terenului cu privire la care s-a notat suprapunerea și care este proprietatea publică a Județului S., neprezentând nici o dovadă în acest sens, fapt ce a rezultat în mod evident din înscrisurile depuse la dosarul cauzei în primă instanță.
A apreciat că în această situație, în mod eronat s-a reținut de prima instanță faptul că, pârâtul M. S. s-a intabulat în mod corect în baza Hotărârii Consiliului local al Municipiului S. nr. 3/2006 privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al Municipiului S. fără să dețină un act constitutiv sau translativ de proprietate, acordându-se credibilitate și validitate unui act administrativ aplicabil pe plan local, în loc să aibă întâietate dreptul de proprietate publică al județului S. care l-a dobândit de la statul român în temeiul legii.
Or, proprietatea publică trebuie respectată și protejată cu prioritate față de orice alt drept real de drept privat având în vedere regimul juridic distinct al proprietății publice (inalienabil, insesizabil și imprescriptibil).
Așa cum a arătat în cererea de chemare în judecată, imobilul în cauză (terenul în suprafață de 700 m.p. cu privire la care este înscrisă în Cartea funciară mențiunea de suprapunere) a făcut parte din domeniul public al statului, fiind trecut în domeniul public al Județului S. si în administrarea Consiliului Județean S., în baza O.U.G. nr. 206/2000 pentru modificarea si completarea Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările si completările ulterioare si a O.U.G nr.184/2001 pentru modificarea si completarea Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările si completările ulterioare.
În baza actelor normative sus menționate, a fost încheiat Protocolul de predare-primire nr._ între Inspectoratul Școlar Județean S. și Consiliul Județean S. prin care Consiliul Județean S., în calitate de administrator a preluat următoarele bunuri: teren în suprafață de 16.369 m.p., pe care este amplasată Școala profesională Burdujeni (în prezent Centrul Școlar de Educație Incluzivă S.), situate în municipiul S., ..7-9; teren în suprafață de 3.168 m.p. corp de proprietate 2911 înscris în Cartea Funciară_ Județul S. (provenită din Cartea Funciară de pe hârtie cu numărul 2916 Burdujeni) pe care este amplasată gospodăria anexă a Scolii Profesionale Burdujeni, ce include si suprafața de 700 m.p. care face obiectul litigiului; 22 de clădiri conform planurilor de amplasament și delimitare a terenurilor si clădirilor.
P. Procesul verbal de predare - primire și lăsare în custodie încheiat la data de 06.02.2002, imobilele menționate mai sus au fost lăsate în custodie Școlii Profesionale Burdujeni (în prezent Centrul Școlar de Educație Incluzivă S.).
P. încheierea Judecătoriei S. nr. 674/18.04.2002 s-a dispus intabularea terenurilor si clădirilor proprietate a Județului S. în Cartea funciară nr. 2916 (în prezent CF_ Județul S.), corp de proprietate nr. 2866 pentru suprafața de 16.369 m.p. si corp de proprietate 2911 pentru suprafața de 3168 m.p. ce include si suprafața de 700 m.p. Planurile de amplasament și delimitare a corpului de proprietate recepționate la OJCGC cu nr. 3156/19.03.2002 și nr. 3157/19.03.2002 au stat la baza înscrierii în Cartea Funciară nr. 2916 Burdujeni (în prezent CF_ Județul S.).
Odată cu avizarea acestor planuri de amplasament de către O.C.P.I. S. și dispunerea intabulării suprafețelor menționate, inclusiv a suprafeței de 700 m.p. prin încheierea Judecătoriei S. nr. 674/18.04.2002, s-a realizat publicitatea imobiliară si opozabilitatea fată de terți, inclusiv fată de M. S., astfel încât nimeni nu poate invoca inopozabilitatea actului/dreptului de proprietate înscris in favoarea Județului S..
P. urmare, reclamantul Județul S. a dobândit dreptul de proprietate publică în temeiul legii (O.U.G. nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare și a O.U.G nr.184/2001 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare).
Or, un act normativ general obligatoriu și cu aplicabilitate pe întreg teritoriul țării are forță juridică mult mai mare decât o hotărâre de consiliu local de inventariere, aplicabilă pe plan local, care nu face dovada proprietății ci justifică doar situația gestionării bunurilor de către autoritățile administrației publice locale (art. 122 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare).
De asemenea, a precizat faptul că unitatea administrativ-teritorială Județul S. a efectuat primul formalitățile de publicitate imobiliară, în anul 2002, în temeiul încheierii Judecătoriei S. nr.674/18.04.2002 prin care s-a dispus intabularea terenurilor și clădirilor proprietate publică a Județului S. în Cartea funciară nr.2916 (în prezent CF_), corp de proprietate nr. 2866 pentru suprafața de 16.369 mp și corp de proprietate 2911 pentru suprafața de 3168 m.p. ce include și suprafața de 700 m.p., iar pârâtul M. S. s-a intabulat în anul 2009, Carte funciară nr._ (încheierea nr._/10.09.2009), făcându-se aplicarea principiului „qui prior tempore, potior iure".
În mod corect a reținut instanța de fond că, legea aplicabilă în cauză în virtutea art. 76 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, este Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, respectiv art. 33 alin. (1) și (2).
Potrivit prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 "în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia."
În speță, în anul 2009 când s-a intabulat pârâtul M. S., terenul în suprafață de 700 m.p. din 738 m.p. cu care se intabulase pârâtul, era în proprietatea publică a Județului S., fiind înscris în Cartea funciară nr.2916 (în prezent CF_ Județul S.) din anul 2002. P. urmare, la data intabulării Municipiului S., situația juridică a terenului, cât și cea reală era alta decât cea care o crease în mod ilegal pârâtul, si anume exista un proprietar tabular, Județul S., terenul aparținând domeniului public al județului.
În concluzie, la o analiză sumară a titlurilor sub aspectul modului de dobândire a proprietății/proba proprietății, respectiv Județul S. a dobândit dreptul de proprietate publică asupra imobilului în cauză prin efectul legii (OUG nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare și a O.U.G nr. 184/2001 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare), iar municipiul S. prin Hotărârea Consiliului local nr. 3/2006 privind atestarea bunurilor imobile ce aparțin domeniului privat al municipiului S., cât și după cum părțile au îndeplinit sau nu formalitățile de publicitate imobiliară ori în lipsă, cine are titlul cu data cea mai veche, ținând cont și de situația reală din teren la data intabulării pârâtului, rezultă fără echivoc faptul că unicul și adevăratul proprietar este Județul S..
Astfel, titlul în temeiul căruia Județul S. a dobândit dreptul de proprietate publică este mai bine caracterizat si preferabil fată de cel al Municipiului S., ținând cont si de faptul că bunurile odată intrate în proprietatea publică a statului ori a unităților administrativ-teritoriale au regim juridic special, acestea fiind potrivit art. 861 Cod civil inalienabile, imprescriptibile si insesizabile.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate, iar pe fond admiterea acțiunii având ca obiect rectificare carte funciară, în sensul radierii intabulării din Cartea funciară nr._ UAT M. S. a dreptului de proprietate înscris în favoarea Municipiului S. pentru terenul în suprafață de 700 m.p. care este proprietatea publică a Județului S., parte din suprafața de 738 m.p., inventariat în domeniul privat al Municipiului S..
În drept, a invocat prevederile art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată3, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 466-482 Cod de procedură civilă.
Intimatul O. de C. și P. I. S. a depus la dosar note scrise prin care a solicitat menținerea soluției instanței de fond și respingerea apelului formulat în acest dosar.
În motivare a arătat următoarele:
Față de citarea O.C.P.I. S. în acest dosar, a reiterat instituirea expresă a lipsei calității procesuale pasive prin prevederile art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1096, republicată, cu modificările și completările ulterioare cu mențiunea că, anterior ultimei republicări (cu o nouă numerotare a articolelor) a Legii nr. 7/1996 în Monitorul Oficial nr. 83 /07.02.2013, prevederile art. 32 erau instituite, în numerotarea precedentă, în cuprinsul art. 501, sens în care a înaintat, alăturat, extrase în facsmil din edițiile Monitorului Oficiat în care s-au publicat aceste prevederi legale:
„Art. 32. - Soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial”.
Lipsa calității procesuale pasive a Oficiului de C. si P. I. (O.C.P.L) S. este învederată de iure de calitatea juridica a O.C.P.I. S. de instituție publică competentă a efectua serviciul public de înscriere a drepturilor reale în cartea funciara – prin birourile teritoriale de cadastru si publicitate imobiliară (fără personalitate juridică) - serviciul public de înscriere a drepturilor reale în cartea funciara - în conformitate cu prevederile art. 3 alin, (2) si (3), ale art. 21 alin. (2) din Legea cadastrului si a publicității imobiliare nr. 7/1996. republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 9 alin. (2) din Regulamentul de organizare si funcționare a Agenției Naționale de C. si P. I., aprobat prin H.G. nr. 1288/2012 -, nici O.CP.I S. si nici B.C.P.I. S. (compartiment funcțional ură personalitate juridică) neavând calitatea de titulari ai drepturilor înscrise în cartea funciară în îndeplinirea acestui serviciu public și, pe cale de consecință, neavând legitimarea de a sta în justiție în calitate procesuală pasivă în raport cu aceste drepturi în conformitate cu prevederile art. 36 prima teză din Codul de procedură civilă, conform cărora "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății", precum și față de principiul relativității înscrierilor în cartea funciara, instituit constant de către legiuitor atât prin prevederile art. 19 din Decretul-lege nr. 115/1938 -„înscrierea unui drept se poate săvârși numai: 1. împotriva aceluia care la înregistrarea cererii este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; 2. împotriva aceluia care, înainte de a fi fost înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată”-, cât și prin prevederile art. 22 din Legea nr. 7/1996 (în forma aflată în vigoare până la abrogarea acestui articol, la data de 01.10.2011, prin prevederile ari 87 pct. 4 din Legea nr. 71/2011) - înscrierea unui drept se poate efectua numai: a) împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; b) împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată", precum și prin prevederile art. 893 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată, cu modificările ulterioare - înscrierea unui drept real se poate efectua numai: a) împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; b) împotriva aceluia care, înainte de a fi fost înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată".
Lipsa calității procesuale pasive a Oficiului de C. și P. I. s-a tranșat de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite - învestită cu judecarea recursului în interesul legii, privind calitatea procesuală pasivă a Oficiului de C. și P. I. - în Decizia nr. LXXII (72)/15.10.2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 685/7.X.2008 stabilindu-se că în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea fundară - pentru identitate de rațiune și în materie de acțiuni în rectificare de carte funciară -, O. de C. și P. I. nu are calitate procesuală pasivă, fiindcă nu are calitatea de titular al drepturilor înscrise în cartea funciară, ci doar efectuează operațiunile în cartea funciară a imobilului (această decizie a Secțiilor Unite ale ÎCCJ este prezentată alăturat acestor note, în facsimil după forma publicată în Monitorul Oficiai).
Având în vedere aspectele de drept relevate, a solicitat să dispună față de cererea de apel promovată în acest dosar în raport de instituirea expresă a lipsei calității procesuale pasive a instituției, conform prevederilor art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, a invocat prevederile art. 32 din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 205 și art. 471 alin. (5) C. proc. civ., precum și celelalte prevederi normative specificate în aceste note scrise.
Reclamantul a formulat răspuns la notele scrise depuse la dosar de către O. de C. și P. I. S. prin care a arătat următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de C. și P. I. S., invocată de către acesta în primă instanță (instanța de fond a admis această excepție și a respins acțiunea având ca obiect rectificare carte funciară formulată de reclamantul Județul S., în contradictoriu cu pârâtul O. de C. și P. I. S. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă) și reiterată în apel, a apreciat că în cauză este dată această excepție întrucât există prevederi legale, art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care instituie expres lipsa calității procesuale pasive a oficiului teritorial de cadastru în litigiile având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii privind calitatea procesuală pasivă a Oficiului de C. și P. I. - în Decizia nr. LXXII (72)/15.10.2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 685/7.X.2008, stabilindu-se că în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară (prin similitudine și în acțiunile de rectificare) O. de C. și P. I. nu are calitate procesuală pasivă.
De altfel, a învederat că reclamantul nu a chemat în judecată, în primă instanță, O. de C. și P. I. S., ci instanța de fond a lărgit cadrul procesual cu privire la această parte.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de C. și P. I. S..
În drept, a invocat prevederile art. 32 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 471 alin.(6) Cod de procedură civilă.
La data de 20 ianuarie 2014 intimatul M. S. – prin primar a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Așa cum a arătat și în prima fază procesuală, solicitarea reclamantului nu poate fi soluționată pe calea plângerii împotriva încheierii prin care s-a notat un fapt în cartea funciară. Plângerea împotriva încheierii de carte funciară, inclusiv cea prin care se solicită radierea unui drept înscris în cartea funciară, reprezintă o procedură specială reglementată de art. 31 alin. (3) și (4) din Legea nr. 7/1996 prin care persoana nemulțumită poate contesta înscrierile (întabularea, înscrierea provizorie și notarea) în cartea funciară, dacă în prealabil i-a fost respinsă cererea de reexaminare. Nu pot face obiectul plângerii împotriva încheierii de carte funciară chestiuni ce țin de obligarea unei persoane la respectarea dreptului de proprietate, valorificarea dreptului pretins, compararea titlurilor de proprietate, etc., acestea putând fi solicitate doar pe calea unei acțiuni în realizarea dreptului.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că prin acțiunea în rectificarea înscrierilor în Cartea Funciară se poate cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului, această acțiune având, de obicei, un caracter subsidiar, fiind grefată pe o altă acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia. În speță, Înalta Curte a reținut că este inadmisibilă acțiunea în rectificarea mențiunilor din cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al proprietarului tabular, în condițiile în care titlul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, cu precizarea că aspectele vizând valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credință nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară.
A solicitat a se avea în vedere în acest sens Decizia nr. 3583 din 10 septembrie 2013 pronunțată în recurs de Secția I Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest sens, având în vedere motivele sus-menționate, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Apelul este nefondat.
În mod corect prima instanță a examinat acțiunea numai din perspectiva dispozițiilor art. 34 (art. 36) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, în acord cu principiul disponibilității ce guvernează procesul civil conform art. 22 alin. 6 din noul cod de procedură civilă, nefiindu-i permis să verifice și valabilitatea titlului în temeiul căruia s-a realizat înscrierea în cartea funciară, câtă vreme n-a fost învestită cu un astfel de capăt de cerere, în doctrină și în practica judiciară fiind stabilite în mod clar natura juridică și limitele de judecare unei acțiuni în rectificare de carte funciară.
Astfel, acțiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară este acea acțiune prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului. Această acțiune are un caracter subsidiar, de obicei fiind grefată pe o acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia.
Cazurile de exercitare a acestei acțiuni sunt prevăzute în mod limitativ de dispozițiile art. 34 (art. 36) din Legea nr. 7/1996, stipulându-se că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, ori dacă înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordantă cu situația reală actuală a imobilului.
Rezultă așadar că rectificarea mențiunilor din cartea funciară poate fi cerută doar dacă anterior a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi constatat existența vreuneia din situațiile prevăzute.
În speță, nu se regăsește niciuna dintre situațiile la care se referă textul de lege câtă vreme intimatul are un titlu care nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă (și irevocabilă).
Așadar, în condițiile în care nu există vreo hotărâre judecătorească care să invalideze titlul intimatului, acesta își produce efectele în mod valabil, conform art. 24 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară în baza actului prin care s-a transmis sau s-a constituit în mod valabil.
În condițiile în care asupra aceluiași imobil pretinde și apelantul un titlu, nu poate fi promovată o acțiune în rectificare de carte funciară, atâta timp cât instanța nu a fost învestită și cu o cerere de constatare a nulității titlului intimatului sau cu o altă acțiune, petitorie prin care să se procedeze la o comparare a titlurilor părților, o astfel de verificare neputându-se face incidental, cum pretinde apelantul, bazându-se pe un exemplu izolat de practică judiciară.
Toate aspectele vizând valabilitatea titlului apelantului sau lipsa de valabilitate a titlului intimatului, invocate prin memoriul de apel nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară, câtă vreme titlul în baza căruia s-a înscris dreptul real al intimatului nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă (și irevocabilă).
Pentru aceste considerentele învederate, în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat apelul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de către reclamantul Județul S., împotriva sentinței civile nr. 2351 din data de 30 mai 2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimat fiind pârâtul M. S. – prin primar.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A.-M.
Red./Tehnored. .V.O.D.
Judecător fond T. R.
5 ex./13.03.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul SUCEAVA | Legea 10/2001. Hotărâre din 03-02-2015, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
