Legea 10/2001. Hotărâre din 27-06-2013, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 1239/2013
Dosar nr._ legea 10/2001
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Hotărârea Nr. 1239/2013
Ședința publică de la 27 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere legea 10/2001” formulată de reclamanții B. G., B. G. și Z. A. toți P. AV.S. S.-S., ..10, .,. în contradictoriu cu pârâtul M. S. P. P.-S., ..5A, jud. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta contestatorilor, av. S. S., lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății având în vedere dispozițiile art.26 din Legea 10/2001.
După constatarea competenței de soluționare a cauzei dedusă judecății instanța, pune în discuție tardivitatea notificărilor.
Av. S. S. arată că în mod greșit s-au respins notificările ca tardive dat fiind faptul că situația imobilelor notificate este reglementată prin legea 1/2009 care modifică art.7 din legea 10/2001. Situația imobilelor cu destinație de locuință, trecute în proprietatea Statului în baza Decretului 223/1974 și care au fost cumpărate în baza legii 112/1995 nu este reglementată de legea 10/2001 ci a fost reglementată de legea 112/1995 după cum posibilitatea obținerii de despăgubiri pentru acest imobile este recunoscută abia prin legea 1/2009 de modificare și completare a legii 10/2001. Cele două notificări din 10 martie 2009 au fost comunicate unității deținătoare în termen de 30 de zile, notificări care au fost greșit respinse ca tardive dat fiind faptul că pe legea 10/2001 nu s-au făcut notificări ci pe legea 1/2009.
Instanța rămâne în pronunțare pe acest aspect.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului S. la data de 8.04.2013, reclamanții B. G., B. G. și Z. A.,în contradictoriu cu pârâtul M. S. P. P., au solicitat: anularea dispozițiilor nr.620/2013 și 622/2013, prin care s-au respins ca tardive notificările nr.45 și 46/2009 și acordarea de măsuri reparatorii. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că Z. Fridolin, decedat la data de 21.12.2007, a fost căsătorit cu Z. A., moștenitorii acestuia fiind soția supraviețuitoare Z. A. și fiica B. G. - căsătorită cu B. Georg.
Z. Fridolin a fost proprietar al unui apartament cu 3 camere situat în mun. S., .. 42, ., care a trecut în proprietatea statului cu plată în baza Deciziei 118/10.04.1985 a Consiliului popular județean S., potrivit Decretului 223/1974, la data la care acesta a primit aprobare de a pleca definitiv din țară.
Decizia amintită consemnează că se aprobă preluarea și trecerea în proprietatea statului cu plată a apartamentului arătat, evaluat la suma de 80.000 lei, plătită lui Z. Fridolin de către Administrația financiară a jud. S. și că imobilul trece în administrarea directă a întreprinderii județene de gospodărie comunală și locativă S..
Ulterior preluării de către IGCL S. a imobilului, acesta a fost repartizat unei alte familii, care l-a dobândit în proprietate în baza L. 112/1995.
B. G. și Georg au fost proprietari ai unui apartament cu 4 camere situat în mun. S., ., ., ., care a trecut în proprietatea statului cu plată în baza Deciziei 116/10.04.1985 a Consiliului popular județean S., potrivit Decretului 223/1974, la data la care aceștia au primit aprobare de a pleca definitiv din țară.
Decizia amintită consemnează că se aprobă preluarea și trecerea în proprietatea statului cu plată a apartamentului arătat, evaluat la suma de 80.000 lei, plătită acestora de către Administrația financiară a jud. S., cu precizarea că din suma de 80.000lei - 48.469 lei s-au virat în contul CEC, Sucursala S., iar 31.311 lei s-au achitat efectiv familiei B. și că imobilul trece în administrarea directă a întreprinderii județene de gospodărie comunală și locativă S..
Ulterior preluării de către IGCL S. a imobilului, acesta a fost repartizat unei alte familii, care 1-a dobândit în proprietate în baza L. 112/1995.
În baza Legii 1/2009 contestatorii, au formulat notificările soluționate prin deciziile contestate în prezenta cauză.
Este real că termenul prevăzut de art. 22 al. 1 L. 10/2001 este un termen de decădere, față de care nu operează instituția repunerii în termen, iar această calificare este confirmată de legiuitor în dispozițiile imperative ale art. 22 al. 5 L. 10/2001.
Numai că situația juridică a imobilelor notificate este reglementată abia prin Legea 1/2009, de modificare și completare a Legii 10/2001, încât nu ar fi putut formula mai devreme notificare în baza Legii 10/2001.
Astfel, potrivit art. 4 L. 1/2009: la art. 7, după alineatul 1, se introduce un nou alineat, 1l, cu următorul cuprins - „Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza L. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condițiilor cerute de lege".
Situația imobilelor cu destinația de locuință, trecute în proprietatea Statului în baza Decretului 223/1974 și care au fost cumpărate în baza L. 112/1995 nu este reglementată de L. 10/2001, ci a fost reglementată de L. 112/1995, după cum posibilitatea obținerii de despăgubiri pentru aceste imobile este recunoscută abia prin L. 1/2009, de modificare și completare a L. 10/2001.
Art. 2 lit. g L. 10/2001, forma inițială, prevedea că prin imobile preluate abuziv se înțeleg orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 al. 1 L. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Numai că, în același timp, potrivit art. 5, prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fară construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții, inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora.
P. urmare, locuințele nu reprezentau în forma inițială a legii obiect de reglementare a actului normativ amintit.
Chiar dacă la data când imobilele notificate au trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului 223/1974 era în vigoare Constituția din 1965, iar potrivit art. 36 dreptul de proprietate personal era ocrotit, chiar dacă la același moment România ratificase Declarația Universală a Drepturilor Omului din decembrie 1948, care, în art. 17 al. 1 si 2 prevede că „Orice persoană are dreptul la proprietate atât singur, cât și în asociere cu alții și nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa", chiar dacă potrivit art. 480 cod civil rezultă că proprietatea este dreptul unei persoane de a se folosi de un bun, de a-i culege fructele și de a dispune de el, iar art. 481 din același cod arată că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, chiar dacă trecerea imobilelor notificate în proprietatea statului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale menționate, conferind caracter abuziv acestei măsuri, astfel că titlul statului nu poate fi considerat valabil, totuși situația imobilelor notificate este reglementată abia prin L. 1/2009, care conferă fostului proprietar vocație la măsuri reparatorii prin echivalent.
În fine, Normele metodologice de aplicare unitară a L. 10/2001, aprobate prin HG 250/2007, au intrat în vigoare la data de 03.04.2007, moment la care calea procedurii administrative prevăzute de L. 10/2001 era de mult închisă.
Cum abia o dată cu . L. 1/2009 au fost repuși în termenul de formulare a notificării cu privire la imobilele în litigiu, cum potrivit art. II L. 1/2009, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va modifica Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007, cum imediat după apariția L. 1/2009 au formulat notificare și cum, în contextul celor arătate, eronat au fost soluționate notificările pe excepția tardivității, au solicitat admiterea contestației.
În drept, au invocat prevederile art.26 Legea 10/2001, art.451 Cod procedură civilă.
În dovedire, au depus înscrisuri.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, în care a solicitat respingerea contestației, ca nefondată, întrucât notificările au fost formulate tardiv.
A depus documentația care a stat la baza emiterii dispozițiilor contestate.
Analizând actele si lucrările dosarului, sub aspectul tardivității notificărilor reținută conform dispozițiilor contestate, tribunalul reține următoarele:
P. notificarea nr. 45 din data de 10.03.2009, notificatorii B. Georg (B. G.) și B. G. (B. Ghertrude) au solicitat restituirea în natură sau în echivalent a imobilului, apartament cu 4 camere, situat în mun. S., ., ., ..
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 1 (fostul art. 21 alin. 1 din forma inițială a Legii nr. 10/2001) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, termenul limită de notificare a persoanei juridice deținătoare, de către persoana îndreptățită, este de 6 luni de la data intrării acestei legi în vigoare. Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv, prin O.U.G nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, cu câte 3 luni prin fiecare act normativ.
Data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 este 14.02.2001, astfel, începând de la această dată, făcând aplicarea dispozițiilor legale, termenul de notificare de un an (6 luni, potrivit Legii nr. 10/2001, la care se adaugă 3 luni, potrivit O.U.G nr. 109/2001 aprobată prin Legea nr. 469/2001, și 3 luni potrivit O.U.G. nr. 145/2001 aprobată prin Legea 91/2002) s-a împlinit la 14.02.2002. P. urmare, orice notificare făcută după data limită este considerată ca fiind tardivă și urmează a fi respinsă.
Mai mult, potrivit dispozițiilor alin. (5) al art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Având in vedere cele expuse mai sus, Comisia de aplicare a Legii 10/2001, a propus respingerea notificării nr. 45 din data de 10.03.2009, făcută de B. Georg( B. G.) și B. G.( B. Ghertrude), domiciliați în Germania, localitatea Ochsenfurt, Dr Schuck ._, ca fiind tardivă.
De asemenea, prin notificarea nr. 46 din data de 10.03.2009, notificatoarele Zadman A. (Țadman A.) și B. G. (B. Ghertrude) au solicitat restituirea în natură sau în echivalent a imobilului, apartament cu 3 camere, situat în mun. S., .. 42, .. A, .> Pentru aceleași considerente, rezultă tardivitatea și în cazul acestei notificări.
Termenul prevăzut de art.22 alin.1 Legea 10/2001 este un termen de decădere, față de care nu operează repunerea în termen așa cum rezultă și din prevederile art.22 alin.5 (fostul art.21 alin.5) legea 10/2001, arătat mai sus.
Contestatorii invocă formularea notificărilor în baza legii nr.1/2009, care i-ar fi repus în termenul de formulare a notificării în baza legii 10/2001.
Legea 1/2009 nu cuprinde o astfel de prevedere legală, iar repunerea în termen trebuie să fie expres prevăzută de lege, văzând mai ales că reglementările Legii 10/2001 fac vorbire de decădere.
De altfel, Legea 1/2009 a reglementat o . facilități pentru chiriași, fiind dată în special în beneficiul acestora, raportat la prevederile Legii 112/1995, nu a repus în termenul de notificare pe foștii proprietari.
Neexistând o prevedere legală expresă în sensul repunerii în termenul de notificare, nu mai interesează celelalte argumente ale contestatorilor: că natura juridică a imobilelor ar fi fost reglementată abia de Legea 1/2009 (de altfel prevederile Legii 10/2001 au fost corelate și s-au raportat la prevederile Legii 112/1995).
Contestatorii invocă prevederile art.4 Legea 1/2009, care reglementează restituirea doar în echivalent, pentru imobilele înstrăinate conform Legii 112/1995. O asemenea dispoziție legală nu valorează repunere în termenul de notificare, ci arată modalitatea retrocedării (doar în echivalent) pentru fostul proprietar, desigur în baza unei notificări formulate în termenul legal.
Contestatorii insistă că Legea 10/2001 nu a reglementat situația imobilelor cu destinație de locuință trecute la Stat în baza Decretului 223/1974 și cumpărate în baza Legii 112/1995, ci aceasta a fost reglementată de Legea 112/1995, iar posibilitatea, pentru fostul proprietar de a obține despăgubiri a fost recunoscută abia prin legea 1/2009, pentru că locuințele nu au fost obiect de reglementare a Legii 10/2001, în forma inițială.
Acestea sunt apărări de fond, nu valorează repunere în termenul de notificare. De altfel, și locuințele au format obiectul Legii 10/2001, anterior Legii 1/2009, prima făcând vorbire de imobile preluate abuziv de stat, terenuri sau construcții, raportându-se în cazul locuințelor, la prevederile Legii 112/1995 ( menținere contractele de vânzare-cumpărare cu chiriașii, etc…).
Contestatorii mai invocă Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001, care au intrat în vigoare abia în 2007. Normele Metodologice sunt date pentru aplicarea legii nu adaugă la aceasta, astfel că, în niciun caz, nu repun în termenul de notificare, pentru a cărui nerespectare legea pe care o aplică impune sancțiunea decăderii.
Contestatorii mai invocă prevederile art.II legea 1/2009, de modificare a normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001, dar care sunt nerelevante pentru că nu repun în termenul de notificare, ci sunt date noi reguli pentru punere în aplicare a prevederilor Legii 1/2009.
Practic tot ceea ce invocă contestatorii sunt scuze care să justifice, într-o oarecare măsură, comportamentul lor culpabil, de a nu formula notificările în termenul legal, aspecte care ar putea fi luate în considerare în cazul unei cereri de repunere în termen de drept comun, adresată instanței, dar care nu poate fi acordată, nefiind în prezența unui termen de decădere, de drept material, care nu este susceptibil de repunere în termen.
În consecință, în baza art.26 alin.3 Legea 10/2001, Tribunalul va respinge contestația, ca nefondată, reținându-se corect tardivitatea notificărilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamanții B. G., B. G. și Z. A. toți P. AV.S. S.-S., ..10, .,. în contradictoriu cu pârâtul M. S. P. P.-S., ..5A, jud. S., ca nefondată.
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul S..
Pronunțată în ședința publică de la 27 Iunie 2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. I. M. L. A.
Red A.I.M
Tehnored.L.A.
6 ex./08.07.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1729/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1720/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
