Revendicare imobiliară. Decizia nr. 111/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 111/2013
Dosar nr._ -cont.în anulare-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 111
Ședința publică din 21 mai 2013
Președinte C. L.
Judecători S. A.
V. E. L.
Grefier R. M.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul M. Rădăuți prin primar, împotriva deciziei civile nr. 1 din 8 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind G. C., P. M., I. C. și M. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic Caciur C. pentru contestatoare, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic Caciur C. depune la dosar delegație de reprezentare pentru contestatoarea M. Rădăuți, taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, pe care instanța le anulează.
Reprezentantul contestatoarei, fiind întrebat, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul contestatoarei, a solicitat admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată:
P. cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 28.02.2013 și înregistrată sub nr._, contestatorul M. Rădăuți prin primar în contradictoriu cu intimații G. C., P. M., I. C. și M. A., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1 din 8 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, solicitând anularea acesteia.
În motivare contestatoarea a arătat următoarele:
În fapt, prin acțiunea introdusă la Judecătoria Rădăuți, au solicitat instanței să constate că sunt proprietarii suprafeței de 436 mp teren identic cu pv.2239 din CF.4806 Rădăuți, în esență - deși acest drept le-a fost recunoscut prin sentința civilă nr.295 /1994 a Judecătoriei Rădăuți.
Sentința sus-amintită este criticabilă din mai multe motive:
1.Instanța s-a rezumat în cuprinsul sentinței să precizeze: "În situația dată, reclamantul s-a limitat la depunerea unor sentințe judecătorești și a extraselor de carte funciară în dovedirea dreptului său de proprietate și contestarea dreptului de proprietate al pârâților. Pe suprafața de teren în cauză este amplasată o casă proprietatea municipiului Rădăuți și aflată în continuare în folosința sa, fiind evident faptul că reclamantul are și folosința terenului cu destinația de curți construcții. Reclamantul nu poate formula o acțiune în revendicare doar cu scop preventiv, ci trebuie să urmărească restituirea bunului a cărui posesie a pierdut-o ... ".
O asemenea motivare nu poate fi acceptată de ei, instanța omițând să se pronunțe cu privire la sentința pârâților având ca obiect uzucapiune, sentință care a fost înscrisă în cartea funciară, actualmente aceasta producând efecte juridice, respectiv fiind opozabilă terților, deci și municipiului Rădăuți, sentința fiind total ilegală, și neputând să le fie opozabilă atâta timp cât pârâții din prezenta cauză nu s-au judecat și cu M. Rădăuți în vederea obținerii dreptului de proprietate prin uzucapiune. Mai mult instanța precizează faptul că ei s-au rezumat numai în a depune niște sentințe și un extras de carte funciară, însă a omis din nou să se pronunțe cu privire la conținutul și obiectul acestor sentințe.
Indicarea instanței de a formula o acțiune exclusiv în temeiul Legii nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare pentru verificarea legalității înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate este de asemenea contestabilă întrucât înscrierea dreptului de proprietate a pârâților din prezenta cauză (dobândit potrivit sentinței nr. 3127/9.08.2008 având ca obiect uzucapiune), s-a efectuat în anul 2008 M. Rădăuți neavând calitate de parte procesuală pasivă. Înscrierea a fost efectuată în cartea funciară potrivit cererii_/29.07.2008, așa cum rezultă din extrasul de CF eliberat la data de 22.07.2011 aflat și la dosarul cauzei. Menționează faptul că în toată această perioadă nu a avut cunoștință de acest lucru. O astfel de acțiune ar fi respinsă de instanță precizându-se că s-a depășit termenul potrivit art. 5 din legea nr. 7/1996, termenul de contestare fiind de 15 zile. Din aceste considerent M. Rădăuți a formulat prezenta acțiune având ca obiect acțiune în revendicare urmând ca instanța să compare cele două sentințe, sentința lor având întâietate, iar sentința având ca obiect uzucapiune nu întrunește cumulativ cerințele unei acțiuni având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Mai mult dacă instanța investită la acea vreme cu acțiunea în uzucapiune ar fi solicitat reclamanților de la acea dată să prezinte un extras de CF ar fi observat cu ușurință faptul că nu se poate discuta despre o acțiune având ca obiect uzucapiune atâta timp cât în CF nr._ apărea la partea a II-a Foaia de Proprietate întabularea dreptului de proprietate în favoarea Municipiului Rădăuți, dobândit prin Decizia Curții de Apel Suceava nr. 1190/12.10.2004.
P. sentința civilă nr. 295/1994 s-a admise acțiunea susnumiților și în consecință, s-a constatat că aceștia sunt moștenitori după Slusarec L. decedat la data de 14.10.1953, anularea testamentului încheiat la data de 21.03.1953 pentru numita G. E., precum și că sunt proprietarii imobilului situat in mun. Rădăuți, . nr.19A, sentință civilă de care s-au folosit pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Acțiunea in revendicare este acțiunea civilă reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia sau că acțiunea in revendicare este acțiunea prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască un drept de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată, sau acțiunea prin care proprietarul, care a pierdut posesia unui bun individual determinat, cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.
În speța de față solicită instanței de judecată a compara cele două titluri de proprietate ale celor două părți, respectiv Statul român (M. Rădăuți ) - prin cele 2 hotărâri judecătorești - sentința civilă nr. 1293/30.08.1965 obișnuită în aplicarea Decretului nr.111/1951 împotriva descendenților lui Siusarec L. și Decizia civilă nr. 1190/12.10.2004 a Curții de Apel Suceava rămasă definitivă și irevocabilă prin care au devenit din nou proprietari asupra acestei parcele și Ghoerghian C., P. M., M. A. și I. C. prin sentința civilă 3127/9.07.2008 care a avut ca bază de pornire o altă hotărâre judecătorească ( nr. 295/1994) viciată prin falsuri în acte (constatate de organul de urmărire penală) pronunțată în favoarea unor persoane lipsite de calitatea procesuală activă și vocație utilă la moștenire - hotărâre desființată prin Decizia civilă nr.1190/2004 a Curții de Apel Suceava.
Cu privire la dobândirea dreptului de proprietate al terenului de către Statul român, respectiv M. Rădăuți, sentința civilă nr. 1293/30.08.1965 face trimitere la Decretul nr.111/1965, decret aplicabil bunurilor părăsite ce treceau in patrimoniul statului, ori dintre bunurile care compun domeniul privat putem enumera: terenurile la care face referire art.18 din legea fondului funciar, modificată și completată, bunurile fără stăpân ,succesiunile vacante ,bunurile pe care statul sau unitățile administrativ teritoriale le dobândesc în calitate de particulari iar Decizia civilă nr.1190/2004 a Curții de Apel Suceava întărește dreptul de proprietate dobândit de către Statul român /prin municipiul Rădăuți.
Cu privire la dobândirea dreptului de proprietate de către G. C., P. M., M. A. și I. C. - sentința civilă nr.3127/2008 sentință pe care o consideră total netemeinică și nelegală, plină de vicii de procedură, care încalcă cele mai grave principii în materie de jurisdicție.
Pornind de la definiția uzucapiunii ca un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale imobiliare prin efectul unei posesii prelungite a unui bun in intervalul de timp prevăzut de lege, reprezentând o adevărată sancțiune împotriva proprietarului originar ,care a manifestat dezinteres față de bun dând posibilitatea altei persoane (posesorul) să se comporte ca un adevărat proprietar față de bun. Ori, din sentința civilă nu rezultă de nicăieri care este adevăratul proprietar, deoarece reclamanții nu s-au judecat in contradictoriu cu nici o persoană sau in ultimă instanță cu statul români pentru opozabilitate.
Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, lui ii revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul in art.112C pr.civilă care prevede că cererea de chemare in judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului.
P. indicarea pretenției sale precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Pentru că instanța este interesată in pronunțarea unei soluții legale și temeinice, este datoare să verifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă.
Verificarea pe care trebuie să o facă instanța se impune în privința oricărei acțiuni, indiferent dacă are ca obiect realizarea dreptului sau numai constatarea existenței sau inexistentei unui drept, încălcându-se astfel atât principiul contradictorialității cât și principiul rolului activ al judecătorului.
Din conținutul sentinței civile nr. 3127/2008 reiese faptul că reclamanții au invocat in acțiune uzucapiunea de 10 până Ia 20 ani. Dar, pentru a opera această uzucapiune trebuie îndeplinite următoarele condiții:
- să existe o posesie utilă asupra lucrului;
- posesia utilă să se întemeieze pe just titlu posesia să fie de bună credință;
- posesia să dureze de la 10 la 20 ani.
Pentru a avea loc prescripția achizitivă trebuie să fie neîntreruptă. Întreruperea prescripției achizitive are ca efect înlăturarea oricăror efecte ale posesiei anterioare. Pentru a uzucapa este necesar să se înceapă o nouă prescripție integrală.
Întreruperea prescripției este de două feluri:
a)când posesorul este și rămâne lipsit, in curs de un an, de folosința lucrului, fie de către adevăratul proprietar, fie de o altă persoană - și aici putem face referire că până in prezent terenul a fost in proprietatea statului român-
b)când lucrul este declarat imprescriptibil prin lege / ori terenul Înscris in cartea funciară pe numele statului, nu poate trece in proprietatea reclamanților prin uzucapiune, deoarece ,dreptul de proprietate al statului fiind inalienabil. insesizabil și imprescriptibil, nu se poate pierde prin trecerea timpului.
Mai mult de-atât sentința, 295/1994 nu le este opozabilă. Conform art.11 al. 1, lit c din legea 213/1998, bunurile domeniului public sunt insesizabile, inalienabile și imprescriptibile. Imobilul a fost în proprietatea statului, și nu putea fi uzucapat.
Pârâții nu au dovedit în nici un fel, conform art.112 pct.4 și 5 din codul de procedură civilă, că ar fi avut posesia imobilului, necesară probării uzucapiunii. Imobilul respectiv a fost ocupat de chiriași, detenția precară nu se poate transforma în posesie utilă uzucapiunii. chiriașii nu se identifică cu pârâții, deci nu se poate invoca sub nici o formă uzucapiunea de către pârâți, având în vedere, în primul rând, faptul că legea specială derogă de la legea generală.
Efectele Legii nr.1 0/200 1 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sunt de natură a exclude posibilitatea accesării dreptului comun de către persoanele care se consideră îndreptățite la restituirea unor astfel de bunuri (lex specialis derogant generalibus), implicit nu au posibilitatea de a invoca uzucapiunea pentru dobândirea imobilelor care fac obiectul legii speciale, în speță Legea 10/2001.
In conformitate cu art.34 din Legea nr.7/1996 privind cadastrul și publicitate imobiliară se prevede că:" orice persoană interesată poate cere rectificarea Înscrierilor di cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: " nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau a încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea "... "Înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului "și cum în momentul de față înscrierile în carte funciară nu mai corespund realității, a solicitat admiterea acțiunii, interesați fiind de desființarea oricăror motive care stau la baza întabulării pârâților, inferioare decizie nr.1190/2004 a Curții de Apel Suceava, definitivă și irevocabilă.
Conform Art. 1. din legea 10/2001, - "(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi."
Conform Art. 2. - (1) "În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:
e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrativ sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr.111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor buget are, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;"
Menționează faptul că acțiunea în constatare nu este investită cu autoritate de lucru judecat. Conform art.III Cod procedură civilă acțiunea în constatare nu poate fi primită atât timp cât există posibilitatea realizării dreptului. Pe de altă parte în anul 2004 am devenit proprietarii, în mod definitiv și irevocabil, ai imobilului în cauză, potrivit deciziei Curții de Apel Suceava nr.II90/2004 într-o acțiune în realizarea dreptului, în având ca obiect revendicare, care nu a fost desființată.
Având in vedere cele relatate mai sus, consideră că din toate punctele de vedere nu sunt îndeplinite condițiile dobândirii unui drept de proprietate prin uzucapiune indiferent de câți ani, reclamanții dobândind acest drept printr-o sentință civilă nelegală și netemeinică, drept pentru care solicită admiterea contestației în anulare, întrucât decizia nr.1/2013 este rezultatul unor greșeli materiale, anularea deciziei nr.1/8.01.2013 a Tribunalului Suceava, iar în rejudecarea recursului lor, ținând seama de prevederile art.3041, 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, casarea/modificare sentinței instanței de fond, sentința civilă nr.1071 din 9 martie 2012 a Judecătoriei Rădăuți și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul obligării pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 436 mp. situat în Rădăuți, . nr.19A, teren ce a fost din totdeauna proprietatea statului român, fiind administrat timp de peste 30 ani de către mun.Rădăuti, prin reprezentanții săi legali. De asemenea, solicită obligarea pârâților la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat disp.art. 480 și urm, art.1837 și urm. Cod civil, Legea nr.213/1998, Legea nr.7/1996 și art. 318, 319 Cod procedură civilă.
Intimații, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au depus la dosar întâmpinare pentru a-și preciza poziția față de contestația în anulare.
A fost atașat spre consultare, cu mențiunea restituirii, dosarul nr._ al Tribunalului Suceava.
Cererea a fost legal timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 318 Cod pr. civilă, „Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Din prevederile acestui text de lege rezultă că sunt susceptibile de contestație în anulare doar hotărârile definitive sau irevocabile prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății.
Din analiza dispozițiilor legale sus-menționate se constată că pentru a fi admisă contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțată de instanța de recurs este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească o problemă de procedură, ori că instanța a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de recurs invocate. O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
P. contestația în anulare formulată nu a fost invocat nici unul dintre motivele de admisibilitate prevăzute de art.318 Cod procedură civilă, contestatorul aducând critici instanței cu privire la aprecierea probatoriului administrat raportat pe de o parte la sentința civilă nr.295/1994 a Judecătoriei Rădăuți prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 436 mp teren identic cu p.v.2239 din CF 4806 Rădăuți iar pe de altă parte criticând sentința civilă nr.3127/2008 a Judecătoriei Rădăuți prin care intimații au dobândit proprietatea prin uzucapiune asupra aceleiași parcele de teren.
Situația de fapt prezentată și argumentele invocate în dezvoltarea motivelor contestației în anulare nu se încadrează în disp.art.318 Cod procedură civilă.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța de recurs a analizat și motivat concluzia la care a ajuns în legătură cu obiectul litigiului iar sentințele civile criticate, au fost soluționate irevocabil prin căile de atac exercitate de părțile în litigiu.
Astfel, tribunalul în temeiul dispozițiilor legale sus-menționate va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul M. Rădăuți prin primar, împotriva deciziei civile nr. 1 din 8 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind G. C., P. M., domiciliați în mun.Câmpulung Moldovenesc, ..14, jud.Suceava, I. C. și M. A., domiciliați în mun.Rădăuți, ..3 D, ., jud.Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 21 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. R. M.
Red.S.A.
Tehnored.R.M.
2 ex.06.06.2013
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 1628/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
