Legea 10/2001. Sentința nr. 2309/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2309/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-10-2012 în dosarul nr. 2309/2012
Dosar nr._ - legea 10/2001 -
RO M ÂN I A
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
SENTINȚA NR. 2309
Ședința publică din 30 OCTOMBRIE 2012
Președinte: L. A.
Grefier: P. I.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „legea 10/2001” formulată de reclamanta K. T. domiciliată în Ierusalim, .. 1, Israel în contradictoriu cu pârâtul M. V. D. – prin primar cu sediul în mun. V. D., .. 17, jud. Suceava, intervenienți în nume propriu fiind O. C. domiciliat în mun. V. D., ., jud. Suceava și O. I. domiciliat în mun. Cluj N., ., ..
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 23 octombrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data 30 octombrie 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._ la data de 13.XII.2010, contestatoarea K. T. în contradictoriu cu intimatul M. V. D. – prin primar a solicitat anularea Dispoziției primarului nr. 904/15.10.2010 privind respingerea Notificării nr. 191/2001/N, obligarea intimatului la restituirea în natură sau în echivalent a imobilelor identice cu p.f. 1608, 1609, 1610, 2215/17 din cartea funciară 2509 a comunei cadastrale V. D. și la plata cheltuielilor de judecată.
Contestatoarea – prin avocat a făcut precizări la acțiune (filele 144 – 147) solicitând despăgubiri pentru imobilele sus-menționate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Notificarea nr. 191/2001/N formulată prin intermediul Biroului Individual executor Judecătoresc S. R. a solicitat restituirea în natură a imobilului clădire dobândit prin cumpărare conform contractului din 19.VIII.1931, situat în mun. V. D., . (fostă Voluntarilor) și a terenului aferent de către ea și mama sa Sali Bertha Goth în cote de câte ½, prin încheierea nr. 298/1947, fiind dispusă înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Reclamanta a arătat că trecerea în proprietatea Statului a imobilului sus-menționat a fost abuzivă, fiind dispusă în temeiul Decretului nr. 111/1951, întrucât în decembrie 1950 a plecat împreună cu soțul său în Israel, fapt care contravine caracterului perpetuu al proprietății, consacrat constituțional.
C. de ½ din drepturile de proprietate sunt înscrise pe Statul Român în temeiul Decretului nr. 111/1951 și cealaltă jumătate este înscrisă pe numele mamei reclamantei Sali Bertha Goth a cărei unică moștenitoare este.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 26 (3) din Legea nr. 10/2001.
În dovedirea susținerilor, reclamanta a depus înscrisuri și a propus proba cu expertiză topografică și expertiză în construcții, încuviințate de instanță.
La termenul de judecată din data de 25 septembrie 2012 au formulat cereri de intervenție intervenienți în nume propriu O. C. și O. I..
Intervenientul O. C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că este proprietarul apartamentului situat în mim. V. D., . I. A.), nr. 22 etaj I, compus din cameră de locuit cu anexe (WC, beci) și din cota indiviză de 6,58% din suprafața de folosință comună a imobilului și să respingă cererea reclamantei K. T. pentru restituirea în natură a apartamentului individualizat anterior și a terenului aferent, identic cu parcelele 1608,1609 din CF 2509;
În motivarea cererii de intervenție învederează faptul că a dobândit în proprietate unul din apartamentele situate în imobilul ce se solicită a fi restituit în natură sau prin echivalent.
Astfel, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 11 din 21 iulie 1999, încheiat cu fosta . D. în temeiul Legii nr. 112/1995, el și defuncta sa soție, O. S. au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în imobilul din mun. V. D., ., etaj I, compus dintr-o cameră de locuit cu suprafața de 50,65 mp și dependințe, împreună cu cota parte indiviză din suprafața de folosință comună a imobilului, apartament deținut anterior în temeiul contractului de închiriere nr. 208/1978, prelungit succesiv până în anul 2009.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză construcții efectuat în cauză de expert Qandil L., apartamentul cumpărat de intervenient și de defuncta sa soție este situat la etajul imobilului casă de locuit - construcția CI, iar beciul este situat la subsolul aceluiași imobil în privința căruia prin cererea introductivă s-a solicitat restituirea în natură. Totodată, din raportul de expertiză topo întocmit de expert B. V. rezultă că imobilul casă de locuit și anexele ce au format obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 sunt situate pe terenul identic cu parcelele 1608, 1609 din CF 2509, amplasarea în concret a acestor construcții pe terenul revendicat fiind evidențiată în planul de situație de la f.58 dosar.
Menționează totodată că și alte apartamente care fac parte integrantă din construcția principală CI au fost înstrăinate către alți foști chiriași în condițiile Legii nr. 112/1995, împrejurare ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar de pârât.
În raport de situația de fapt expusă anterior, nu poate fi primită pretenția reclamantei din cererea introductivă vizând restituirea în natură a casei de locuit (construcția CI) și a terenului identic cu parcelele 1608,1609 din CF 2509.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 (...) cu respectarea condițiilor cerute de lege, iar potrivit art. 7 alin. 5 din același act normativ nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
În interpretarea dispozițiilor legale sus menționate, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG 250/2007, stabilesc, la pct. 7.1 ind. 1 și 7.3, că prevederile art. 7 alin. 1 ind. 1 din lege vizează imobilele înstrăinate în temeiul și cu respectarea Legii nr. 112/1995 în condițiile în care contractele de vânzare cumpărare cu privire la aceste imobile nu au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și că respectivele imobile, împreună cu terenul aferent reprezentând amprenta construcției și terenul necesar bunei utilizări a acesteia, sunt exceptate de la principiul restituirii în natură, putând fi restituite numai prin echivalent.
Cum în cauză apartamentul individualizat în petitul cererii de intervenție a fost înstrăinat în favoarea sa și a soției sale soții, foști titulari ai unui contract de închiriere, cu respectarea disp. art. 9 din Legea nr. 112/1995 și cum actul de vânzare cumpărare astfel încheiat nu a fost desființat prin hotărâre judecătorească, rezultă că sunt incidente în cauză prevederile legale invocate anterior și că reclamanta nu poate beneficia de restituirea în natură a imobilului, ci este îndreptățită doar la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
În temeiul art. 49 alin. 2 rap. la art. 111 Cod procedură civilă, intervenientul solicită să se constate că este titularul dreptului de proprietate cu privire la apartamentul individualizat în petitul cererii și să se respingă cererea reclamantei de restituire în natură cu privire la acest apartament și la terenul aferent identic cu parcelele 1608,1609 din CF 2509.
Intervenientul O. I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este proprietarul apartamentului situat în mun. V. D., . I. A.), nr. 22 parter, compus din cameră de locuit cu anexe (WC, magazie, beci) și din cota indiviză de 6,58% din suprafața de folosință comună a imobilului și să se respingă cererea reclamantei K. T. pentru restituirea în natură a apartamentului individualizat anterior și a terenului aferent, identic cu parcelele 1608,1609 din CF 2509;
În motivarea cererii de intervenție învederează faptul că a dobândit în proprietate unul din apartamentele situate în imobilul ce se solicită a fi restituit în natură sau prin echivalent.
Astfel, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 170 din 8 octombrie 1997, încheiat cu fosta . Domei în temeiul Legii nr. 112/1995, mama sa, O. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în imobilul din mun. V. D., . parter, compus dintr-o cameră de locuit cu suprafața de 46,97 mp și dependințe, împreună cu cota parte indiviză din suprafața de folosință comună a imobilului, apartament deținut anterior de cumpărătoare în temeiul contractului de închiriere nr. 114/1984. Totodată, așa cum rezultă din înscrisurile pe care le depune, prețul apartamentului individualizat anterior a fost achitat integral, iar imobilul a fost înscris în evidențele agricole și fiscale pe numele cumpărătoarei începând cu data încheierii contractului.
P. contractul de vânzare cumpărare nr. 2134 din 30 septembrie 2005, O. M. i-a transmis, intervenientului, cu rezerva dreptului de uzufruct viager în favoarea sa, apartamentul dobândit de ea în condițiile sus menționate, împreună cu dreptul de coproprietate indiviză asupra părților din imobil care prin natura sau destinația lor sunt de folosință comună.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză construcții efectuat în cauză de expert Qandil L., apartamentul cumpărat este situat la parterul imobilului casă de locuit - construcția CI, iar beciul este situat la subsolul aceluiași imobil în privința căruia prin cererea introductivă s-a solicitat restituirea în natură. Totodată, din raportul de expertiză topo întocmit de expert B. V. rezultă că imobilul casă de locuit și anexele ce au format obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 sunt situate pe terenul identic cu parcelele 1608, 1609 din CF 2509, amplasarea în concret a acestor construcții pe terenul revendicat fiind evidențiată în planul de situație de la fila 58 dosar.
Menționează totodată că și alte apartamente care fac parte integrantă din construcția principală CI au fost înstrăinate către alți foști chiriași în condițiile Legii nr. 112/1995, împrejurare ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar de pârât.
In raport de situația de fapt expusă anterior, nu poate fi primită pretenția reclamantei din cererea introductivă vizând restituirea în natură a casei de locuit (construcția CI) și a terenului identic cu parcelele 1608,1609 din CF 2509.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 (...) cu respectarea condițiilor cerute de lege, iar potrivit art. 7 alin. 5 din același act normativ nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
În interpretarea dispozițiilor legale sus menționate, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG 250/2007, stabilesc, la pct. 7.1 ind. 1 și 7.3, că prevederile art. 7 alin. 1 ind. 1 din lege vizează imobilele înstrăinate în temeiul și cu respectarea Legii nr. 112/1995 în condițiile în care contractele de vânzare cumpărare cu privire la aceste imobile nu au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și că respectivele imobile, împreună cu terenul aferent reprezentând amprenta construcției și terenul necesar bunei utilizări a acesteia, sunt exceptate de la principiul restituirii în natură, putând fi restituite numai prin echivalent.
Cum în cauză apartamentul individualizat în petitul cererii de intervenție a fost înstrăinat cu respectarea disp. art. 9 din Legea nr. 112/1995 către antecesoarea sa, fostă titulară a unui contract de închiriere și cum actul de vânzare cumpărare astfel încheiat nu a fost desființat prin hotărâre judecătorească, rezultă că sunt incidente în cauză prevederile legale invocate anterior și că reclamanta nu poate beneficia de restituirea în natură a imobilului, ci este îndreptățită doar la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
Având în vedere și faptul că apartamentul în discuție i-a fost înstrăinat în mod valabil de vânzătoarea O. M., în temeiul art. 49 alin. 2 rap. la art. 111 Cod procedură civilă, intervenientul solicită să se constate că este titularul dreptului de proprietate cu privire la apartamentul individualizat în petitul cererii și să respingeți cererea reclamantei de restituire în natură cu privire la acest apartament și la terenul aferent identic cu parcelele 1608,1609 din CF 2509.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Imobilul format din . figura înscris în cartea funciară 2509 a comunei cadastrale V. D., în baza contractului de vânzare-cumpărare din 19.VIII.1931 în favoarea autoarei contestatoarei Sali Goth (conform raportului de expertiză întocmit de expert B. V.).
Potrivit încheierii de carte funciară nr. 298/04.08.1947 și a planului de situație întocmit la data de 04.08.1947 (filele 11 – 13). din cartea funciară 2509 a comunei cadastrale V. D. intabulată în 1947 pentru Saly Goth și T. Goth (K.) în cotă de ½ pentru fiecare s-a divizat în . construită din cărămidă și acoperită cu tablă, compusă din subsol cu 3 beciuri, la parter 6 camere și accesorii și etaj 6 camere și accesorii, . – bucătărie de vară și un grajd și nr. 1610 casă construită din cărămidă și acoperită tablă, compusă la parter din 5 camere și accesorii și la mansardă 5 camere și accesorii, clădiri situate în . suprafață totală de 1392 mp.
P. sentința nr. 163/09.04.1953 pronunțată în dosarul nr. 69/1953 al tribunalului Câmpulung Moldovenesc s-a constatat că imobilul a fost lăsat în părăsire de proprietarul T. Goth care a lipsit din localitate de la data de 01.03.1952, motiv pentru care, în temeiul Decretului nr. 111/1951 s-a dispus trecerea acestui imobil în patrimoniul Statului (fila 18), astfel încât Statul Român și-a intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul mai-sus identificat, corespunzătoarei proprietarului K. T..
Terenul în suprafață de 1392 mp identic cu parcelele 1608, 1609, 1610, 2215/17 înscrise în cartea funciară 2509 a comunei cadastrale V. D. (cărți funciare electronice nr._,_ și_) este în prezent în posesia Municipiului V. D., fiind ocupat, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert B. V., după cum urmează: casă S+P+E+M cu suprafața la sol de 264 mp, parte din blocul D5 din . garaje și magazii deținute de locatarii din blocurile învecinate – 208 mp, curte de acces 428 mp, alei și spații verzi 325 mp.
Conform raportului de expertiză în construcții întocmit de expert Qandil L., în prezent clădirile de pe parcelele 1609, 1610 nu mai există fiind demolate, iar clădirea de pe . de locuință pentru următoarele familii de la parter: O. I. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 170/08.10.1997; Gheme M. în baza contractului de închiriere nr._/07.07.2009; A. A. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 166/16.11.2007; la etaj: O. C. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 11/21.07.1999; C. E. în baza contractului de închiriere nr._/01.10.2010; G. S. în baza contractului de închiriere nr. 4485/02.06.1999; la mansardă: Slișteanu I., în baza contractului de închiriere nr._/11.12.2008; C. V. – contract de închiriere nr. 5247/02.02.2010 și N. I.-R. – contract de închiriere nr._/11.11.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 111 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.
În cauza de față, imobilul situat în V. D., . suprafața de 1392 mp și construcții: casă S+P+E+M, bucătărie de vară și grajd, casă P+M a fost preluat abuziv de stat în perioada 1953 – 1989.
Astfel, cota de ½ aparținând contestatoarei, din imobilul sus-menționat a trecut în proprietatea statului la data plecării acesteia în Israel, fiind considerat abandonat, în baza sentinței nr. 163/09.04.1953, în temeiul Decretului nr. 111/1951, preluare considerată abuzivă, conform dispozițiilor art. 2 pct. e din Legea nr. 10/2001.
Pentru cealaltă cotă de ½, nu s-a putut face dovada formală a preluării de către stat, însă constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă care nu a fost răsturnată, faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul unității administrativ-teritoriale care a închiriat o parte din apartamentele din casa de locuit și a dispus prin acte de vânzare-cumpărare de celelalte apartamente. Totodată, din suprafața de 1392 mp, suprafața de 1128 mp a fost destinată construirii de blocuri și anexe, alei și spații verzi, căi de acces.
Contestatoarea a făcut dovada (cu extrase de carte funciară) că la data preluării abuzive era proprietara întregului imobil mai-sus menționat, în baza contractului de donație din 09.05.1947 și în calitate de moștenitoare după mama sa Goth Saly, repusă de drept în termenul de acceptare a succesiunii, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001.
P. urmare, pentru acest imobil, conform art. 3 din legea nr. 10/2001 contestatoarea este îndreptățită la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz, prin echivalent, având în vedere și faptul că, printre acordurile internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa 1 din lege, nu figurează și Statul Israel.
În ceea ce privește modalitatea efectivă de despăgubire pentru imobilul teren și construcții, instanța are în vedere că din dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, dar și din întreaga economie a acestui act normativ, rezultă că doar imobilele libere pot fi restituite în natură, pentru cele care nu pot fi socotite altfel, măsurile reparatorii urmând a fi acordate în echivalent.
În acest spirit, prin prevederile alin. 2 al art. 10 din lege se stabilește că în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv, s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața de teren ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Cu intenția de a ne lămuri înțelesul sintagmei „amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale” șa pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, se stabilește că prin asemenea, amenajări se înțeleg acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume, căi de comunicații (străzi alei, trotuare), amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri, grădini publice, etc.
Rezultă așadar că, simpla împrejurare potrivit căreia un teren nu este în prezent ocupat de construcții cu caracter permanent, nu este suficient pentru a-l considera liber și deci susceptibil de restituire în natură, fiind necesar și ca el să nu fie afectat de amenajări de utilitate publică ale localității în care se află situat.
Așa fiind, rezultă din reglementarea legală că suprafața ocupată de construcții noi, alei trotuare și spații verzi, nu poate fi restituită în natură.
Or, așa cum rezultă din lucrarea întocmită de către expertul B. V. (filele 53 – 57) din suprafața de 1392 mp, suprafața de 325 mp teren este destinată pentru alei și spații verzi, suprafața de 167 mp este ocupată de o parte din blocul D 5 din . de 208 mp ocupată de garaje și magazii deținute și înscrise în cartea funciară de locatarii din blocurile învecinate (fila 33).
P. urmare, conform dispozițiilor legale sus-menționate, pentru suprafața de 700 mp teren, contestatoarea este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent.
În ceea ce privește imobilul casă de vacanță P+M format din 5 camere pe nivel și accesorii construit din cărămidă, acoperit cu tablă, în suprafață de4sfășurată de 209 mp și imobilul anexă parter din cărămidă cu destinația de bucătărie de vară + grajd, în suprafață utilă de 25 mp, întrucât au fost demolate, contestatoarea beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent.
Imobilul casă de locuit (S+P+E+M) situat în . identic cu . funciară_ a comunei cadastrale V. D. are ca teren aferent suprafața de 264 mp construită și suprafața de 428 mp corespunzătoare căilor de acces și curții este format dintr-un număr de 16 camere și dependințe, dintre acre un nr. de 7 camere au fost înstrăinate intervenienților O. I. (M.), în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 170/08.10.1997 (1 cameră + dependințe), O. C. (S.) în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 11/21.07.1999 (1 cameră) și numitului A. A. conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 170/1997 (3 camere).
Apartamentele care au fost înstrăinate cu respectarea dispozițiilor legii nr. 112/1995, precum și terenurile aferente, nu pot fi restituite în natură, conform dispozițiilor art. 7 și art. 2 și 5 din Legea nr. 10/2001, astfel încât și pentru aceste bunuri contestatoarea beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent.
Cu privire la celelalte apartamente din imobilul sus-menționat care fac obiectul contractelor de închiriere (precum și cu privire la cota din terenul aferent), se constată că, deși este posibilă restituirea în natură, contestatoarea – prin precizările la acțiune – a solicitat să i se acorde despăgubiri, astfel încât instanța urmează să facă aplicarea principiului disponibilității părților.
Se are în vedere că, potrivit art. 7(2) din Legea nr. 10/2001dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii în echivalent decât în cazurile expres prevăzute de lege. Or, potrivit art. 12 din legea nr. 112/1995 Foștii proprietari sau, după caz, moștenitorii acestora sunt îndreptățiți să solicite acordarea de despăgubiri pentru apartamentele nerestituite în natură și pentru terenurile aferente sau, deși îndeplinesc condițiile pentru restituirea în natură, să opteze pentru acordarea de despăgubiri.
P. urmare, dreptul de opțiune privind restituirea în natură sau echivalent funcționează în cazul construcțiilor cu destinația de locuințe și a terenurilor aferente.
În concluzie, în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, instanța va admite acțiunea și va desființa Dispoziția nr. 904/15.10.2010 a Municipiului V. D..
Pentru motivele mai-sus menționate și având în vedere că reclamanta nu și-a exprimat opțiunea de a primi bunuri/servicii în compensare, instanța va constata dreptul contestatoarei de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în despăgubiri ce vor fi stabilite de Comisia centrală conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în mun. V. D., identic cu parcelele nr. 1608, 1609, 1610 înscrise în cartea funciară nr. 2509 a comunei cadastrale V. D. și . înscrisă în cartea funciară nr. 2509, format din suprafața de 1392 mp teren și construcții reprezentând casă de locuit (S+P+1E+M) cu 16 camere și dependințe, casă de vacanță (P+M), cu 10 camere și dependințe și bucătărie de vară și grajd.
Având în vedere modul de soluționare a cererii principale, instanța va respinge ca rămase fără obiect cererile de intervenție.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul M. V. D. la plata sumei de 8600 lei reprezentând cheltuieli de judecată (5000 lei onorariu avocat, 3600 lei onorariu experți, conform chitanțelor aflate la filele 149, 60, 66, 76 dosar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea având ca obiect „legea 10/2001” formulată de reclamanta K. T. domiciliată în Ierusalim, .. 1, Israel în contradictoriu cu pârâtul M. V. D. – prin primar cu sediul în mun. V. D., .. 17, jud. Suceava, intervenienți în nume propriu fiind O. C. domiciliat în mun. V. D., ., jud. Suceava și O. I. domiciliat în mun. Cluj N., ., ..
Desființează dispoziția nr. 904/15.10.2010 emisă de Primarul municipiului V. D..
Constată dreptul contestatoarei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în despăgubiri ce vor fi stabilite de Comisia centrală conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în mun. V. D., identic cu parcelele nr. 1608, 1609, 1610 înscrise în cartea funciară nr. 2509 a comunei cadastrale V. D. și . înscrisă în cartea funciară nr. 2509, format din suprafața de 1392 mp teren și construcții reprezentând casă de locuit (S+P+1E+M) cu 16 camere și dependințe, casă de vacanță (P+M), cu 10 camere și dependințe și bucătărie de vară și grajd.
Respinge ca rămase fără obiect cererile de intervenție.
Obligă intimatul să plătească contestatoarei suma de 8600 lei reprezentând cheltuieli de jduecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2012.
Președinte, Grefier,
L. A. P. I.
Red. L.A.
Tehnored. I.P./6 ex./01.11.2012
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2247/2012.... | Fond funciar. Decizia nr. 372/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
