Fond funciar. Decizia nr. 624/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 624/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 23-03-2012 în dosarul nr. 624/2012
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
DECIZIA NR. 624
Ședința publică din data de 23 martie 2012
Președinte: S. A.
Judecător: C. L.
Judecător: V. E.-L.
Grefier: P. I.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de petenta C. E. și intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava împotriva sentinței civile nr. 2230 din 8 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul civil nr._, intimată fiind C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Frătăuții Vechi, jud. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns petenta-recurentă C. E., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, întrebată fiind, petenta-recurentă a precizat că nu are de formulat alte cereri, iar instanța, constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Petenta-recurentă C. E. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței instanței de fond, conform motivelor depuse la dosar. Cu privire la recursul declarat de intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 10 decembrie 2009, petenta C. E., în contradictoriu cu intimatele C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Frătăuții Vechi, jud. Suceava și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a solicitat desființarea Hotărârii nr. 789/30.10.2009 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,04 ha teren, situată pe raza comunelor Frătăuții Vechi și Dornești.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că suprafața de 3,04 ha, pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, este deținută de dânsa și este formată din 4 trupuri de teren, anume: 33 ari în vatra satului formată din suprafața de 4 ari curți clădiri și 29 ari teren arabil, suprafața de 36 ari teren arabil la locul „C." Măneuți, 78 ari teren arabil la locul „Saha” Măneuți și 1,57 ha la locul „Horaiț" Dornești.
Terenul de la Dornești a făcut obiectul împroprietăririi soacrei sale în anul 1945, cu suprafața de 1,20 ha soțul său s-a înscris la CAP încă din anul 1950, dar nu a deținut rol agricol în anii 1959-1962, iar diferența de 34 ari este provine tot din moștenirea soțului său, dar nu a fost declarată la CAP.
C. E. a decedat în anul 1944, ea a fost moștenită de soțul petentei, C. V., acesta din urmă fiind moștenit de petentă, în calitate de soție supraviețuitoare.
Soțul său a decedat la data de 18.11.2004, și cum Legea nr. 247/2005 a apărut după decesul acestuia, a formulat cerere de reconstituire în calitate de moștenitoare a acestuia, care, la rândul său, a acceptat tacit succesiunea după mama sa, atât timp cât a preluat și deținut neîntrerupt terenurile odată cu apariția Legii nr. 18/1991.
A mai menționat că terenurile au fost deținute neîntrerupt de dânsa și soțul său de la data apariției Legii nr. 18/1991, nu au făcut obiectul vreunui litigiu și nu are probleme de vecinătate.
În întâmpinare, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a solicitat respingerea plângerii, ca nefondată, pentru aceleași argumente ca cele expuse în hotărârea nr. 789/2009, apreciind că este inadmisibilă cererea de reconstituire a petentei pentru terenul situat în . a depus cererea la Primăria comunei Frătăuții Vechi.
Legal citată, intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Frătăuții Vechi nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 2230 din 8 iunie 2011, Judecătoria Rădăuți a admis în parte plângerea, a desființat Hotărârea nr. 789/30.10.2009 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea petentei, în calitate de moștenitoare a defunctului C. V., pentru suprafața de 3300 mp teren curți-construcții și arabil, situată în intravilanul comunei Frătăuții Vechi, . „V. . fost identificată în anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expert C. V. M., pe amplasamentul delimitat prin punctele de contur 1-4-5-6-7-8-3-2-1 (fila 130 dosar fond), obligând intimatele, în solidar, să plătească statului suma de 675 lei reprezentând parte din onorariul expertului în privința căruia s-a admis, în parte, cererea de ajutor public judiciar formulată de petentă prin încheierea nr. 324/31.03.2010 a Judecătoriei Rădăuți, diferența rămânând în sarcina acesteia.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
Prin Hotărârea nr. 789/30.10.2009, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat inclusiv propunerea de admitere a cererii de reconstituire a petentei, pentru suprafața de 3,04 ha teren, întocmită de C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Frătăuții Vechi, cu argumentele că nu s-a făcut dovada proprietății pentru întreaga suprafață de teren, dovada preluării în ferma cooperatistă, deși C. E. a formulat cererea de reconstituire în anexă este înscris C. V., decedat la data de 18.11.2004, apoi solicitanta nu are vocație succesorală după C. E., nu a depus declarație pe proprie răspundere pentru a face dovada dacă suprafața pentru care solicită în prezent reconstituirea, nu a mai făcut deja obiectul reconstituirii la legile anterioare ale fondului funciar, de asemenea, pentru suprafața de 0,34 ha teren nu s-a anexat declarațiile martorilor proprietari vecini, în privința căreia nu s-a dovedit nici care ar fi vechiul amplasament.
Instanța a constatat că petenta a depus cererea înregistrată sub nr. 205/30.11.2005 la Primăria comunei Frătăuții Vechi, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafața de 3,04 ha teren, în care a susținut că parte din teren reprezintă fosta proprietate a lui C. E., mama soțului său C. V., cu care a fost împroprietărită în anul 1945, anume 1,50 ha, iar diferența a aparținut soțului său.
C. V. a decedat la data de 18.11.2004, iar C. E. a predecedat acestuia, la data de 13.07.1947.
Potrivit titlului nr._, emis în baza Decretul Lege nr. 187/1945, C. E. a fost împroprietărită cu suprafața de 1,50 ha teren pe raza satului Măneuți, iar, la data de 14.01.1958, C. V. figurează cu cerere de înscriere în GAC cu suprafață de 1,20 ha teren arabil.
În raportul de expertiză întocmit de expert C. V. M. au fost identificate suprafețele de teren pe care le deține petenta, fără a se putea stabili dacă acest teren se identifică cu terenul cu care a fost împroprietărită C. E. sau terenul cu care s-a înscris în GAC, C. V., nici celelalte probe administrate nefiind în măsură să conducă la o astfel de concluzie.
Având în vedere că autorul petentei nu s-a înscris cu terenul pe care îl avea în proprietate, inclusiv cel dobândit prin succesiune după defuncta C. E., în registrul agricol anterior anului 1958, sau în perioada 1959-1963, înscrisurile de care se prevalează petenta în dovedirea calității de proprietar deposedat nu sunt suficiente de concludente, dată fiind și perioada mare dintre anul împroprietăririi și cel al preluării terenurilor în patrimoniul cooperativei agricole de producție, procedură finalizată în anul 1963, timp în care puteau fi încheiate numeroase convenții de transmitere a dreptului de proprietate, precum și imposibilitatea expertului de stabilire a unei identități între terenul aflat în posesia petentei și cel din înscrisurile depuse, instanța a încuviințat proba cu martori, proprietarii vecini, pe toate laturile, pentru fiecare parcelă de teren, așa cum a fost identificată de expert prin vecinătăți, dat fiind faptul că petenta a susținut în plângerea introductivă de deține terenul pe vechiul amplasament, fără litigii cu vecinii.
Astfel, prin depozițiile martorilor C. S. și P. V. proprietari vecini sau moștenitori, conform titlurilor de proprietate nr. 479/_ și 703/1995, petenta a dovedit că terenul de la locul „V. . satului Măneuți, în suprafață real măsurată de 3300 mp, reprezintă vechiul amplasament al proprietății autorului său, conform art. 6 alin. 13 din Legea 1/2000, în parte afectat de construcții, iar restul arabil, pentru această parcelă, în temeiul art. 8, 53 din Legea nr.18/1991, instanța admițând plângerea cu privire la această suprafață de teren.
Cât privește celelalte parcele de teren, situate în extravilan, la locurile „Horaiț-Cuila”, . „Saha”, . nu a dovedit dreptul de proprietate în aceleași condiții, cu toate că i-a fost oferită posibilitatea probării în aceeași modalitate, beneficiind și de asistența juridică oferită prin avocat ales, așa încât nu a putut fi încuviințată cererea de reconstituire în privința lor.
În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, intimatele au fost obligate să plătească statului parte din onorariul expertului (1/4), proporțional cu pretențiile încuviințate, prin încheierea nr. 324/31.03.2010 fiind încuviințată, în parte (50 % din onorariul expertului), cererea de ajutor public judiciar formulată de petentă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs petenta C. E. și intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, petenta a arătat că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, spre a se stabili cu certitudine dacă petenta deține aceste parcele, care este amplasamentul acestora, vecinătățile, daca terenul face obiectul vreunui alt litigiu, dacă îl revendică și alte persoane și dacă există identitate între terenul pe care îl deține și cel care figurează în Titlul de împroprietărire nr._/1945 pe numele C. E..
Faptul că autorul petentei nu avea aceste suprafețe înscrise in registrul agricol aferent anilor 1959-1962 nu constituie prin el însăși motiv de respingere a acțiunii, știut fiind că foarte multe persoane nu au înscris suprafețele real deținute de acestea în R.A. datorită plății impozitelor mari ce se practicau in acea perioadă.
Susține că, pentru faptul că expertul ce a fost numit să efectueze expertiza cadastrală în prezenta cauză este incompetent și nu a putut stabili o identitate între terenul pe care îl deține și cel din registrul de împroprietărire nu-i poate fi imputabil petentei, pe de o parte, și, pe de altă parte, echivalează clar cu necercetarea fondului cauzei, în sensul că nu s-a stabilit cu certitudine dacă este sau nu îndreptățită la reconstituire pentru suprafețele de teren solicitate.
Față de această împrejurare, consideră că în cauză sunt incidente prevederile art. 129 alin.(5) Cod procedură civilă, potrivit cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Daca probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților, necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
În speța de față nu au fost respectate prevederile legale menționate, ceea ce a făcut ca fondul cauzei să nu fie cercetat în totalitate, astfel încât, consideră că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se pune in discuție proba cu un supliment la raportul de expertiză sau cu o expertiza nouă, care să edifice pe deplin și complet îndreptățirea sau nu a reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren din extravilan. Faptul ca instanța de fond și-a însușit concluziile superficiale ale expertului, fără a pune in discuție suplimentarea raportului sau efectuarea unuia nou, cu experți topo-cadastrali aflați in evidentele Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Suceava și nu de pe lângă Tribunalul V. (fiind de notorietate faptul ca aceștia nu sunt specialiști in cadastru) demonstrează, până la evidență, încălcarea prev. art. 129 Cod procedură civilă.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct.9 și 3041 Cod pr. civilă.
În motivarea recursului, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a arătat că, plângerea reprezintă calea de atac exercitată împotriva hotărârilor sau altor operațiuni juridice a comisiilor de fond funciar și prin care se urmărește desființarea acestora, modificarea lor sau obligarea comisiilor de fond funciar la efectuarea acestora.
C. Județeană de fond funciar este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale, conform prevederilor art. 51 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare.
Conform prevederilor art. 8 alin. (3) din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, C. Județeană „pentru adoptarea hotărârilor va solicita prezentarea tuturor actelor necesare și va lua act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini”, iar petenta nu a depus actele prevăzute de lege în susținerea cererii depusă în baza legilor fondului funciar.
Așa cum instanța de fond nu a avut posibilitatea de a soluționa favorabil cererea petentei, fără o expertiză judiciară topografică și cadastrală, așa nu a avut posibilitatea C. Județeană de fond funciar Suceava de a soluționa favorabil propunerea Comisiei locale Frătăuții Vechi, singura diferență este aceea că, aceasta din urmă, nu putea obliga petenta de a face, sau de a nu face, un anumit demers în favoarea acesteia.
C. Județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de analizare și soluționare a cererilor/contestațiilor față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect, legiuitorul a statuat că, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, dând un termen în acest sens. În speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata onorariului expert întrucât C. Județeană Suceava de fond funciar prin emiterea Hotărârii nr. 789/2009 și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de o lege organică în parametrii legali, subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. Județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică, nu poate fi obligată la plata ajutorului public judiciar acordat petentei de către instanța de judecată, întrucât nu are patrimoniu propriu.
Potrivit prevederilor art. 51 și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
În raport cu aceste dispoziții legale, se apreciază că în momentul în care adoptă o hotărâre, comisia județeană acționează întocmai ca o instanță de judecată, astfel încât, obligarea acesteia la plata ajutorului public judiciar, ar duce la concluzia că, și instanțele de judecată pot fi obligate să suporte atare cheltuieli de judecată în cazul în care hotărârile judecătorești pronunțate, ar fi desființate ori casate prin soluționarea căilor ordinare (extraordinare) de atac, de către instanțele judecătorești de control.
Din economia dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului, comisiile comunale și respectiv comisia județeană.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.
C. județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de funcționare fată de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect, legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor-verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor precum și a planurilor parcelare comisia județeană emite titlurile de proprietate, iar conform Legii nr. 169/1997, instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul actelor administrative emise în domeniul fondului funciar. În speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata onorariului pentru expert întrucât C. județeană Suceava de fond funciar prin emiterea Hotărârii nr. 789/2009 și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de o lege organică în parametrii legali. Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică, nu poate fi obligată la plata ajutorului public judiciar acordat de către instanța de judecată.
C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv prin primar. Dispoziția legală precizată creează deci acestor organe de aplicare a legii, care nu au personalitate juridică, o poziție procesuală sui-generis, „derogatorie” de la dispozițiile Codului de procedură civilă. Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate prin Codul de procedură civilă, ar fi fost suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de Codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma ,,prin derogare”, această sintagmă conducând la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate. Concepția legii potrivit căreia comisiile ce se instituie acționează din oficiu întărită și de prevederile Legii nr. 169/1997, exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, căci cel obligat la o diligentă funcțională nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii.
Consideră intimata-recurentă că, în prezenta cauză, nu se poate reține culpa comisiei județene deoarece obiectul litigiului l-a constituit plângerea formulată în condițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare. C. județeană a analizat în conformitate cu prevederile H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, măsura stabilită de comisia locală, aceasta neputând fi în culpă în ceea ce privește modul de reconstituire a dreptului de proprietate, analizând doar documentația anexată la propunere.
În această situație solicită a se constata că, în mod greșit, instanța de judecată a obligat-o, în solidar, la plata ajutorului public judiciar reprezentând onorariu expert, în sumă de 675 lei, întrucât C. Județeană de fond funciar este un organ administrativ, colectiv și deliberativ care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară încât nu poate fi obligată la plata unor cheltuieli reprezentând ajutor public judiciar, o astfel de obligare fiind imposibil de executat.
În mod greșit instanța de fond a obligat-o, în solidar, la plata sumei de 675 lei către stat, reprezentând onorariul cuvenit expertului, întrucât legiuitorul, prin O.U.G. nr. 51/2008 cu modificările și completările ulterioare, a creat condițiile necesare tuturor persoanelor la principiul constituțional al accesului liber la justiție și nu de a obliga autorități publice administrativ-jurisdicționale de a plăti anumite mijloace de probă folosite în cadrul unui proces civil. în acest sens, instanța de fond a dat o interpretare greșita prevederilor art. 6 lit. b) din O.U.G. nr. 51/2008 cu modificările ulterioare, care prevede că ajutorul public judiciar se acordă și pentru „plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviințarea instanței sau a autorității cu atribuții jurisdicționale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar".
Față de cele sus-menționate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a modifica Sentința civilă nr. 2230/08.06.2011, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în sensul excluderii Comisiei Județene Suceava de fond funciar de la plata ajutorului public judiciar acordat statului prin Încheierea nr. 324 pronunțată la data de 31.03.2010.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și art. 3041 Cod procedură civilă, prevederile Legilor fondului funciar și regulamentele de aplicare ale acestora.
Legal citată, intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Frătăuții Vechi, jud. Suceava, nu a depus întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentanți în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de recursurile declarate în cauză.
Examinând recursurile, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Recurenta C. E. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,04 ha teren situată pe raza comunei Dornești și pe raza comunei Frătăuții Vechi, jud. Suceava dispusă în mai multe parcele și anume, 33 de ari în Vatra satului, 36 ari teren arabil situată la locul numit ,,C. Măneuți”, 78 ari teren arabil situată la locul numit ,,Saha Măneuți” și suprafața de 1,57 ha la locul numit ,,Horaiț” Dornești.
În motivarea plângerii sale, petenta-recurentă a invocat faptul că suprafața de teren provine de la soțul său, C. V., care a înscris-o în CAP, dar nu a declarat-o în registrul agricol. De asemenea, a mai invocat faptul că defunctul său soț a primit această suprafață de teren moștenire de la mama sa, C. E., decedată la data de 13 iulie 1947( după cum rezultă din certificatul de deces de la f.73) iar C. E. a fost împroprietărită cu suprafața totală de_ mp din moșia expropriată de la unguri repatriați situată în . de proprietate nr._ (f.51-ds. fond).
După cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul C. V.-M., suprafețele de teren solicitate nu au mai făcut obiectul reconstituirii până în prezent în favoarea altor persoane, iar după cum rezultă din dispozițiile art. 6 al. 11 din Legea nr. 1/2000, titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Prin urmare, în mod greșit a dispus instanța de fond respingerea cererii de reconstituire a recurentei petente asupra suprafețelor de 36 ari teren arabil situată la locul numit ,,C. Măneuți”, 78 ari teren arabil situată la locul numit ,, Saha Măneuți” și suprafața de 1,57 ha la locul numit ,,Horaiț” Dornești, cu simplul argument că prin raportul de expertiză tehnică judiciară, expertul a arătat că nu se poate stabili dacă suprafața de 1,50 ha înscrisă în titlul de împroprietărire nr._/1945 se identifică cu terenul predat la CAP de către C. V. sau cu terenurile identificate la obiectivul nr. 1 din raport, deoarece nu are nici o dată în acest sens.
Dacă avea nelămuriri cu privire la conținutul raportului de expertiză, instanța de fond putea să dispună efectuarea unui supliment la raportul de expertiză sau efectuarea unei noi expertize prin care să se identifice cu certitudine vechiul amplasament al suprafeței de teren de_ mp din moșia expropriată de la unguri repatriați situată în . a fost împroprietărită C. E. prin titlul de proprietate nr._/1945 și dacă suprafețele solicitate de petentă se numără sau nu printre ele, mai ales că susținerile expertului în sensul că nu se pot identifica aceste terenuri, nu sunt sustenabile, în contextul în care în titlul de împroprietărire al autoarei inițiale sunt indicate și numărul loturilor și numărul de parcelă. În plus, prin completarea la raportul de expertiză din data de 24 februarie 2011(f.139-ds. fond), expertul a făcut o identificare cadastrală și tabulară a suprafeței de 3300 mp teren arabil situată la locul numit ,,V. . Măneuți, .. Suceava, ceea ce înseamnă că era în măsură să facă o astfel de identificare și asupra celorlalte suprafețe pentru care petenta-recurentă solicită reconstituirea dreptului de proprietate.
De asemenea, având în vedere că petenta solicită reconstituirea dreptului de proprietate și asupra suprafeței de 1,57 ha la locul numit ,,Horaiț” Dornești, ar fi fost utilă soluționării cauzei solicitarea de relații cu privire la situația juridică și amplasamentul suprafeței de teren solicitate de la comisia locală de fond funciar pe raza căreia este situat terenul și punerea în discuție a necesității introducerii în cauză a Comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului Dornești, jud. Suceava, mai ales că expertul și-a întemeiat concluziile din raportul de expertiză cu privire la situația acestui teren doar pe informațiile furnizate de C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului Frătăuții Vechi, jud. Suceava.
Având în vedere aceste aspecte, față de dispozițiile art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul constată că instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului iar modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, motiv pentru care recursul declarat de petenta-recurentă C. E. apare ca fiind întemeiat și va fi admis, impunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru necercetarea fondului.
Având în vedere că recursul intimatei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava vizează cheltuielile de judecată, iar obligarea la plata cheltuielilor de judecată constituie un capăt de cerere accesoriu care nu poate fi soluționat de către instanță decât în funcție de soluția ce se va da acțiunii principale, precum și în funcție de gradul de admitere a acțiunii, tribunalul constată că pentru asigurarea unei judecăți unitare, se impune și admiterea acestui recurs, urmând ca în rejudecare, instanța de fond să soluționeze capătul de cerere privind cheltuielile de judecată în funcție de modalitatea în care va fi soluționată cererea de chemare în judecată, rămânând la latitudinea acesteia modalitatea în care va face aplicarea dispozițiilor art. 52 al. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, a art. 274 și următoarele Cod pr. civilă, precum și a art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008.
Prin urmare, în temeiul art. 312 al. 1, 2, 3 și 5 Cod pr. civilă și a art. 59 din Legea nr. 18/1991, tribunalul va admite ambele recursuri, va casa în totalitate sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Rădăuți.
În rejudecare, așa cum prevăd dispozițiile art. 315 al.1 Cod pr. civilă, instanța de fond va pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a Comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dornești, jud. Suceava și va solicita relații de la aceasta cu privire la situația juridică a suprafeței de 1,57 ha de la locul numit ,,Horaiț” Dornești, cine a deținut acest teren înainte de cooperativizare, dacă a fost înscris în registrul agricol și dacă vechiul amplasament al suprafeței de teren solicitate este liber sau a fost atribuit legal altor persoane.
De asemenea, instanța de fond va solicita dovezi petentei-recurente cu privire la amplasamentele suprafețelor de teren pentru care dorește reconstituirea, anterior cooperativizării și cu privire la posesia acestor suprafețe din anul 1947 și până la deposedare, având în vedere și memoriul și înscrisurile pe care aceasta le-a depus la f. 15-18-ds. recurs.
De asemenea, se va dispune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză de către expertul C. V.-M., sau, eventual, efectuarea altei expertize prin care să se identifice topografic și cadastral, suprafețele cu care a fost împroprietărită autoarea inițială, C. E., prin titlul de împroprietărire nr._/1945 precum și suprafața de 1,20 ha cu care s-a înscris C. V. în CAP(f.79), după verificarea evidențelor din cartea funciară și a comisiilor locale de fond funciar, să se stabilească dacă acestea coincid cu cele solicitate de petenta-recurentă și dacă vechiul amplasament al suprafețelor de teren solicitate este liber sau dacă a fost atribuit legal altor persoane, ținându-se cont și de înscrisurile depuse de petenta-recurentă la f.17-18-ds.recurs.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DE C I D E:
Admite recursurile declarate de petenta C. E., domiciliată în comuna Frătăuții Vechi, ., jud. Suceava și intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, . nr. 36, jud. Suceava, legal reprezentată prin prefect, împotriva sentinței civile nr. 2230 din data de 8 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul civil nr._, intimată fiind C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Frătăuții Vechi, jud. Suceava, legal reprezentată prin primar.
Casează în totalitate sentința civilă nr. 2230 din data de 8 iunie 2011 a Judecătoriei Rădăuți, jud. Suceava și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Rădăuți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. C. L. V. E.-L. P. I.
Red. V.E.L.
Jud. G. P.
Tehnored. I.P./2 ex./20.04.2012
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 20-03-2012,... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
