Obligaţie de a face. Decizia nr. 2171/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2171/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-11-2012 în dosarul nr. 2171/2012
Dosar nr._ Obligație de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2171
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2012
Președinte: H. L.
Judecător: V. O. D.
Judecător: I. G.
Grefier: S. A.-M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanții C. C. G., C. D. și C. A. – reprezentat de C. C. G., împotriva sentinței civile nr. 4314 din data de 30 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimat fiind pârâtul U. V. – administrator la ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta recurentă ce are calitate și de reprezentant legal al reclamantului recurent C. A. și avocat B. E., pentru pârâtul intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către reclamantul recurent C. D. cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Reclamanta recurentă depune la dosar concluzii scrise, copia cărții de identitate a reclamantului recurent C. D. și copia sentinței civile nr. 1651/12 aprilie 2012 a Judecătoriei Rădăuți prin care s-a admis acțiunea civilă având ca obiect „curatelă” formulată de către reclamanta recurentă din prezenta cauză și aceasta din urmă a fost autorizată ca pentru minorul C. A. să încheie acte de înstrăinare cu privire la bunurile proprietatea sa rămase după decesul tatălui său C. Ș., precum și acte de cumpărare de bunuri mobile și imobile.
Apărătorul pârâtului intimat depune la dosar trei declarații notariale.
Instanța, în baza art. 305 Cod procedură civilă respinge proba cu declarațiile notariale depuse la dosar de către apărătorul pârâtului intimat ca inadmisibilă, întrucât acestea își păstrează caracterul testimonial, probă ce nu poate fi administrată în calea de atac a recursului.
Reclamanta recurentă arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Avocat B. E., pentru pârâtul intimat, precizează că proba cu martori a fost respinsă la instanța de fond, nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a demonstra că mașina este în proprietatea pârâtului intimat.
Apărătorul pârâtului intimat învederează instanței faptul că între acesta și def. C. Ș. a fost încheiat un contract de închiriere pentru o perioadă de 1 an, acest termen a expirat în anul 2005, iar defunctul a intrat în posesia mașinii și a înstrăinat-o.
Precizează că înscrisurile depuse la dosar la termenul anterior de către reclamanta recurentă nu au suport probator, nu sunt concludente soluționării cauzei, pârâtul nu a dat nicio declarație așa cum susține reclamanta recurentă și nici nu a existat vreo confruntare, iar pârâtul intimat nu a deținut niciodată actele, în original, ale mașinii și nici nu a fost proprietarul acesteia, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 29.06.2011 sub nr._, reclamanții C. C. G., C. D. și C. A., în calitate de moștenitori ai lui C. Ș. l-au chemat în judecată pe pârâtul U. V., în calitate de administrator al . Rădăuți, solicitând obligarea pârâtului, ca proprietar al autotractorului marca R., nr. de identificare_, capacitate cilindrică_ CMC, nr. de circulație_, 2 locuri și semiremorca marca R. Reghin, cu nr. de identificare ROMSK1B33310049, nr. de circulație_, să se prezinte la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Auto Suceava, pentru a transcrie transmisiunea dreptului de proprietate asupra utilitarei sus-menționate.
În motivare au arătat că în ianuarie 2004, C. Ș., soțul prim-pârâtei, actualmente decedat, a încheiat o înțelegere verbală, un contract de vânzare-cumpărare cu martori, prin care a vândut mașina sus-menționată către pârât, administrator al . Rădăuți; transcrierea nu s-a făcut oficial, însă pârâtul a preluat autotractorul, plătind prin contabilul societății atât impozitul, cât și rovinieta.
Reclamanta a arătat că soțul ei a decedat la 9.08.2007 și de atunci pârâtul nu a mai plătit impozitul pentru autovehicul și a refuzat să o radieze și să o treacă pe el, motiv pentru care ea și ceilalți moștenitori ai defunctului C. Ș. au promovat prezenta acțiune.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pârâtul a arătat că în fapt a încheiat un contract de închiriere cu soțul reclamantei, C. Ș., în prezent decedat, contract ce viza folosința unui autotractor marca R., pe o perioadă de 1 an de zile, începând cu data de 23.02.2004 și până la 23.02.2005, înțelegere autentificată la BNP Fomin S., el suportând toate cheltuielile necesare și obligatorii pentru folosința obiectului închiriat pe toată perioada contractată.
Pârâtul a arătat că a predat mașina defunctului imediat expirării termenului de 1 an, acesta arătând că intenționează să vândă autotractorul deoarece are probleme financiare; pârâtul a precizat că el personal nu a deținut nici un act în original al mașinii, defunctul evitând să i le dea, iar susținerile reclamantei nu sunt reale, reclamanta fiind în eroare totală cu privire la înțelegere intervenită între el și defunctul ei soț.
Prin sentința civilă nr. 4314 din data de 30 noiembrie 2011, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă ce are ca obiect obligația de a face, formulată de reclamanții C. C. G., C. D.-prin reprezentant C. C. și C. A.-prin reprezentant C. C., împotriva pârâtului U. V..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului de a se prezenta la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Auto Suceava pentru a transcrie transmisiunea dreptului de proprietatea asupra autotractorului R., nr. de identificare_, capacitate cilindrică_ CMC, nr. de circulație_, 2 locuri și semiremorca marca R. Reghin, cu nr. de identificare ROMSK1B33310049, nr. de circulație_, motivat de situația că autorul lor, în 2004, a vândut acest autovehicul pârâtului, însă acesta nu a făcut demersurile necesare pentru radierea înscrierii dreptului de proprietate și nici nu plătește impozitul aferent.
Conform înscrisurilor depuse la dosar, instanța a reținut că între părți s-a încheiat un contract de închiriere a autovehiculului în cauză, contract autentificat cu nr. 625/2004 (fila 15 dosar), iar pârâtul a susținut prin întâmpinările formulate, că după expirarea termenului închirierii, de 1 an, a predat autovehiculul vânzătorului, întrucât acest intenționa să-l vândă.
În prezent, autotractorul în cauză se află la o persoană din localitatea F. Moldovei, ce nu a fost încă identificată, după cum a rezultat din adresa Postului de Poliție Brodina, cu nr. R/_/2009.
Având în vedere că între părți nu s-a încheiat o convenție de vânzare-cumpărare cu privire la autotractor, că pârâtul a deținut 1 an autovehiculul, în baza contractului de închiriere, după care l-a predat autorului reclamanților, astfel încât pârâtul nu se află în posesia bunului, instanța a respins acțiunea, apreciind că pârâtul nu poate fi obligat la îndeplinirea formalităților de radiere a autovehiculului, neavând calitatea de proprietar al acestuia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții prin care solicită admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe in vederea rejudecării fondului.
În motivare au arătat că prin acțiunea introductiva au solicitat obligarea pârâtului de a se prezenta la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculări Auto Suceava pentru a transcrie transmiterea dreptului de proprietate asupra auto R., așa cum este descrisa prin acțiune, motivat de situația ca autorul lor a vândut in anul 2004 prin convenție verbală auto pârâtului, însă acesta nu a făcut demersurile necesare în vederea radierii autovehiculului de pe numele vechiului proprietar.
Instanța de fond le-a respins acțiunea motivat de faptul că nu au încheiat o convenție de vânzare cu pârâtul, că acesta le-a restituit mașina după 1 an de la încheierea unui contract de închiriere cu privire la această mașină - autotractor, deci nu are calitatea de proprietar.
În primul rând legea nu obligă încheierea unei convenții scrise la momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui bun mobil, dovada încheierii convenției pot să o dovedească prin orice mijloc de proba. Au solicitat instanței încuviințarea probelor cu martori pentru a dovedi încheierea convenției de vânzare a mașinii, situație de fapt cu privire la locul unde se afla mașina și din ce motive, precum si proba cu înscrisuri, mai ales că a existat și o plângere la poliție cu privire la aceasta situație. Toate aceste probe le-au fost refuzate. Simpla afirmație că la expirarea unui contract de închiriere cu privire la mașina, aceasta le-a fost returnată, nu este suficientă sa demonstreze ca așa a și fost.
În drept, invocă disp art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. 3 C.p.c
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate.
În motivare arată că a fost chemat în judecată pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra autoutilitarei marca R..
In acest sens a arătat instanței de fond că reclamanții sunt în eroare totală cu privire la natura înțelegerii sale cu defunctul C. Ș..
Astfel, între ei a existat un contract de închiriere pe perioada de 1 an începând cu data de 23.02.2004, data autentificării actului până la data de 23.02.2005, înțelegere autentificată la Biroul Notarului Public „Fomin S.".
A predat autoutilitara și semiremorca imediat expirării termenului de 1 an.
Deși oarecum se înțeleseseră în sensul prelungirii contractului, motiv pentru care a plătit în avans chiria și taxele aferente pentru următorul an, acesta s-a răzgândit motivând că dorește să vândă autotractorul, de altfel cunoaște că a fost vândut unei alte persoane din localitatea F. Moldovei tot în anul 2005.
După predarea autotractorului nu a mai avut posesia acestuia, posesie pe care nu o are nici în prezent.
Instanța de fond a reținut în mod corect, conform înscrisurilor depuse la dosar că între pârât și defunctul C. Ș. a existat doar un contract de închiriere și nu un contract de vânzare - cumpărare care să îl oblige în vreun fel față de reclamanți, neavând nici o calitate.
Pârâtul nu a fost și nici nu este proprietar, niciodată nu a deținut vreun act în original a mașinii, dat fiind și faptul că capacitatea de folosință a fost relativ inexistentă.
Chiar și din adresa poliției cu nr. R/_/2009 rezultă că nu pârâtul deține autotractorul ce face obiectul prezentei cauze, ci o cu totul altă persoană.
Aflându-se în această situație, neavând calitate de proprietar nu poate fi obligat în vederea îndeplinirii formalităților de radiere a autovehiculului, instanța de fond apreciind corect în baza probatoriului administrat, neexistând nici o dovadă certă a susținerilor reclamanților, respingând acțiunea.
Solicită cheltuielile de judecată pe care le va face cu acest proces.
În drept, invocă disp. art. 115 - 118 C. pr.civ.
Examinând recursul prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții au susținut că au încheiat cu pârâtul în anul 2004 un contract de vânzare-cumpărare privind autotractorul R. cu numărul de identificare_, nr. de circulație_, și semiremorca marca R. Reghin, cu număr de identificare ROMSK1B33310049, nr. de circulație_ .
Instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat un contract de închiriere conform înscrisului de la fila 15 dosar, iar după expirarea termenului de închiriere pârâtul a predat autoturismul autorului reclamanților.
Or, analizând înscrisul de la fila 15 dosar se constată că părțile din contractul de închiriere sunt C. Ș., autorul reclamanților și ., U. V. fiind doar reprezentantul persoanei juridice în contractul menționat, iar faptul că autoturismul ar fi fost predat autorului reclamanților nu are suport probator în actele dosarului.
Astfel fiind, instanța de fond era ținută să verifice susținerile reclamanților care au solicitat în acest sens proba testimonială, probă respinsă fără nicio motivare prin încheierea din data de 20.10.2011 în condițiile în care partea adversă nu s-a opus administrării acestei probe, fiind încălcate în cauză dispozițiile art.1191 alin.3 din vechiul Cod civil.
În consecință, pentru considerentele ce preced, cum în cauză nu a fost cercetat fondul cauzei, impunându-se administrarea probelor solicitate de către reclamanți pentru dovedirea petitului cererii, în baza art.304 pct.9 și art.312 alin.5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa sentința civilă nr.4314/30.11.2011 a Judecătoriei Rădăuți și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanții C. C. G., C. D. și C. A. – reprezentat de C. C. G., toți domiciliați în ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 4314 din data de 30 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimat fiind pârâtul U. V. – administrator la . – ., ..
Casează sentința civilă nr. 4314/30.11.2011 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2012
Președinte, Judecător, Judecător,
H. L. V. O. D. I. G.
Grefier,
S. A.-M.
Red. H.L./Judecător fiind P. D./Tehnored. S.A.M./2 ex./18.12.2012
| ← Anulare act. Sentința nr. 2352/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 2253/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
