Fond funciar. Decizia nr. 2253/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2253/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-11-2012 în dosarul nr. 2253/2012
DOSAR NR._ FOND FUNCIAR
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2253
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19 NOIEMBRIE 2012
PREȘEDINTE: H. L.
JUDECĂTOR: V. O. D.
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: S. A. – M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de către reclamanta C. E., de către intervenienta în nume propriu J. A. și de către pârâta Ț. A., împotriva sentinței civile nr. 3111 din data de 27 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimate fiind pârâtele C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 19 noiembrie 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin adresa Tribunalului Suceava nr. 4892/285/ 07.06.2010, înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ și ulterior ca urmare a admiterii cererii de abținere sub nr._ din 10.08.2010, a fost înaintat instanței dosarul Tribunalului Suceava, în care prin decizia nr. 838/28.05.2010 s-a casat sentința civilă nr. 4132 din 04.12.2009 a Judecătoriei Rădăuți și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 7.08.2009, reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâtele T. A., C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți–prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr.456/20.08.1993, în sensul excluderii din acest titlu a suprafeței de 346 mp teren.
În motivare a arătat că, în fapt, pârâtei Ț. A. i s-a eliberat acest titlu de proprietate pentru suprafața totală de 9.340 mp teren grădină situată în mun. Rădăuți, . fi avut dreptul să-i fie reconstituită doar suprafața de 9.000 mp la locul respectiv.
S-a mai arătat că prin testamentul autentificat sub nr. 2074/10.11.1961 pârâta (fostă M.) a fost înzestrată de către pârâți cu suprafața totală de 11.400 mp, din care pârâta a înstrăinat diferența de suprafață de 2.440 mp care nu era situată la locul „G.”, ci pe raza comunei H. de Jos. Pârâta împreună cu soțul M. T. au intrat în C.A.P cu suprafețele de 90 ari grădină și 2 ari curți-construcții, aceștia din urmă fiind situați pe ., unde locuiește pârâta și nu la locul unde se află terenul „G.”.
C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Rădăuți, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu motivarea că nu s-a identificat nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. III din Legea nr.169/1997, iar persoana nemulțumită de reconstituirea dreptului de proprietate ar fi avut posibilitatea de a uza de plângerea prevăzută în capitolul IV din Legea nr.18/1991, acțiune în anularea procesului-verbal de punere în posesie sau cu contestație împotriva hotărârii comisiei județene, în căile de atac la instanța judecătorească.
Prin întâmpinare, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a solicitat ca prezenta cauză să se judece în contradictoriu cu comisia locală care întocmește documentația în vederea eliberării titlului de proprietate.
În cauză a formulat întâmpinare și cerere reconvențională pârâta Ț. A., prin care a solicitat respingere acțiunii, invocând excepțiile lipsei calității procesual active a reclamantei și lipsei de interes a reclamantei, arătând că reclamanta nu mai este proprietara parcelelor de teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 420/1993, terenurile fiind înstrăinate de aceasta fiicelor sale Babalean M. și J. A. prin contractele de donație autentificate, iar o parte din terenuri au intrat în circuitul civil.
Pârâta Ț. A., prin cererea reconvențională a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr. 420/20.08.1993, cu privire la diminuarea suprafeței de 1 ha și 6.900 mp teren intravilan, situat pe raza mun. Rădăuți, . de 362 mp teren ocupați de curtea și construcțiile numiților L. V. și A. care au cumpărat de la reclamantă sus-menționatele construcții în anul 1963.
În cauză J. A. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a invocat aceleași drepturi ca și reclamanta în calitate de proprietară actuală a terenului dobândit prin donație, a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 456/1993, în sensul excluderii suprafeței de 540 mp, întrucât în mod greșit pârâtei i s-a eliberat acest titlu de proprietate prin constituire pentru suprafața de 9.340 mp, pe când ea figurează în registrul agricol al anilor 1959-1962 doar cu suprafața de 9.000 mp la locul „Grădina”. Intervenienta a mai solicitat respingerea cererii reconvenționale, ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.4132 din 04.12.2009 a Judecătoriei Rădăuți a fost respinsă acțiunea, cererea reconvențională și cererea de intervenție formulată de intervenienta J. A., împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs reclamanta și intervenienta.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la baza titlurilor de proprietate nr. 456/1993 și 420/1993 eliberate au stat înscrisurile eliberate de comisia locală, respectiv adeverința de proprietate eliberată de comisia locală.
În registrul agricol din anii 1959-1962 vol. 13 fila 131 deschis pe . și la anexa 3, poziția 97 validată conform Legii nr. 18/1991, figurează pârâta Ț. A., în calitate de moștenitoare după defuncta Ț. M. (I.).
Terenurile pentru care s-a eliberat titlul de proprietate a cărui anulare s-a cerut a fost solicitat conform Legii nr. 18/1991 pentru pârâta Ț. A..
Instanța la termenul din 04 decembrie 2009 a dispus unirea excepțiilor invocate cu fondul cauzei.
Cum din probatoriul examinat, instanța a constatat că pârâților li s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform evidențelor din registrele agricole, au fost validate suprafețele conform Legii nr. 18/1991, a apreciat că cererile formulate de părți nu sunt întemeiate, acestea putând să reglementeze această situație printr-o comparare a titlurilor, eventual pe cale unei acțiuni în revendicare.
P. considerentele exprimate, instanța având în vedere dispozițiile din capitolul IV din Legea nr. 18/1991 a dispus respingerea acțiunii reclamantei și a cererii reconvenționale a pârâtei ca nefondate.
P. aceleași motive, instanța a respins și cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta și intervenienta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare au arătat că instanța nu și-a motivat în nici un mod soluția privind respingerea cererii de intervenție formulată de J. A. și nici nu s-a pronunțat cu privire la excepțiile invocate, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Mai mult de atât, au arătat recurentele că, motivarea instanței cum că din probatoriul administrat s-a constatat că dreptul de proprietate al pârâtei intimate Ț. A. a fost reconstituit conform evidențelor agricol, nu concordă cu realitatea, întrucât, deși în registrul agricol al anilor 1959 – 1962, pârâta provine înscrisă cu 90 ari grădină și 2 ari curți-construcții, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare de 9,34 ari, tocmai acesta fiind și motivul principal pentru care au promovat acțiunea.
Legal citate, intimatele C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți și Ț. A., au formulat întâmpinare, în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia Tribunalului Suceava, Secția civilă. nr.838 din 28.05.2010 au fost admise recursurile, s-a casat sentința civilă mai sus arătată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
P. a decide astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a formulat prezenta acțiune pentru anularea parțială a titlului de proprietate nr. 456/1993, emis pârâtei, în sensul excluderii suprafeței de 346 mp, invocând o suprapunere cu propriu titlul de proprietate nr. 420/1993 (fila 14 dosar primă instanță).
De asemenea, reclamanta a arătat că este preferabil titlul său de proprietate, pârâta nejustificând dreptul de proprietate, pentru că, în registrul agricol figurează cu o suprafață mai mică decât cea reconstituită, anume: în registrul agricol pe anii 1959 – 1962, pârâta figurează cu 90 ari grădină și 2 ari curți-construcții, dar i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 9,34 ari.
Intervenienta a invocat aceiași motivare, arătând că a dobândit dreptul de proprietate prin contractul de donație nr. 4242/2005 (fila 92 dosar primă instanță).
Astfel, se impunea cercetarea acestei presupuse suprapuneri de terenuri, dacă rezulta o astfel de suprapunere, prima instanță trebuia să stabilească preferabilitatea dreptului de proprietate.
În speță, prima instanță s-a rezumat la a arăta că părțile vor putea să-și reglementeze situația printr-o comparare a titlurilor, eventual pe calea unei acțiuni de revendicare.
O astfel de soluție nu mai este de actualitate după abrogarea art. 60 din Legea nr. 18/1991 prin Titlul IV art. 1 pct. II din Legea nr. 247/2005, care permitea terților să conteste titlurile de proprietate doar pe calea acțiunilor de drept comun … și nu prin procedura prevăzută în acest capitol.
Astfel, prima instanță trebuia să cerceteze fondul cauzei, astfel cum s-a arătat mai sus.
Prima instanță, în mod greșit nu a analizat suprapunerea invocată, care confirmată, impunea compararea dreptului de proprietate al recurentelor cu cel al pârâtei.
Neverificarea acestor aspecte echivalează cu necercetarea fondului, astfel că, în baza art. 312 alin. 1, 5 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul, a casat sentința, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe.
Conform art. 315 alin. 3 Cod procedură civilă, după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată, văzând și celelalte aspecte învederate de părți în recurs.
De reținut că și pârâta intimată a contestat prin întâmpinare, reconstituirea de care a beneficiat recurenta, arătând că, aceasta justifică dreptul de proprietate doar pentru 1 ha 6526 mp din suprafața reconstituită de 1 ha 6900 mp, întrucât gospodăria numiților L. V. și L. A. a afectat suprafața de 362 mp. Se vor verifica și aceste aspecte, solicitându-se relații de la comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
De asemenea, se va atașa dosarul nr._ și se va verifica ce înrâurire are asupra prezentului litigiu, văzând că expertiza topo efectuată în acea cauză (fila 100 și următoarele dosar primă instanță) se referă la părțile din prezentul litigiu și titlul de proprietate contestat.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ .
În ședința publică din 14.02.2011 instanța a pus în discuție și a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, apreciind că aceasta justifică legitimare procesuală activă, fiindu-i emis titlul de proprietate în condițiile legilor fondului funciar.
Excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei comisia locală Rădăuți au fost unite cu fondul.
Prin sentința civilă nr. 3111 din data de 27 septembrie 2011, Judecătoria Rădăuți a respins excepția lipsei de interes a reclamantei C. E. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți (prin primar), a respins acțiunea formulată de reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâtele Ț. A., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți (prin primar) și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a respins cererea reconvențională și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta J. A..
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtei-reclamante Ț. A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 9.346 m.p. teren, situată în intravilanul municipiului Rădăuți, fiind-i emis titlul de proprietate nr.456/1993 .
Reclamantei-pârâtei C. E. i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1 ha și 6.900 m.p. teren, situată în intravilanul municipiului Rădăuți, fiind-i emis titlul de proprietate nr.420/1993 .
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert P. C., în urma comparării limitelor actuale cu limitele puse în posesie s-a constatat că nu există suprapunere parțială între terenul deținut de pârâta-reclamantă Ț. A. și intervenienta J. A., aceasta dobândind dreptul de proprietate asupra terenului în discuție, conform contractului de donație nr.4242/2005, diferența de suprafață regăsindu-se între limita actuală delimitată prin gard și limitele parcelei cadastrale 4616/3, precum și o parte din . CF_ Rădăuți înscrise pe numele pârâtei - reclamante Ț. A., deținută în prezent de numitul Ț. A..
În prezent, suprafața totală măsurată deținut de Ț. A. este 8.917 m.p.
Același expert a arătat că situația terenurilor înscrise în cartea funciară diferă de dimensiunile menționate în procesele verbale de punere în posesie în baza cărora s-au eliberat cele două titluri de proprietate, iar comparându-se limitele actuale și cu cele înscrise în cartea funciară există o suprapunere parțială în suprafață de 750 m.p, identică cu o parte din p.f.4606/1, înscrisă în CF_ pe numele intervenientei J. A., conform contractului de donație autentificat sub nr. 4242/2005 la BNP Fomin S..
Reclamanta C. E. se află în posesia unei suprafețe de 16.499 m.p. teren înscrisă în titlul de proprietate nr.420/1993, fără a se lua în considerare suprafața de 362 m.p. deținută de numiții L. V. și A. și care a făcut obiectul sentinței civile nr. 2261/12.05.1993.
Același expert a concluzionat că o suprafață de 519 m.p. teren a făcut obiectul sentinței civile nr. 4213/09.12.2009 a Judecătoriei Rădăuți, având ca obiect „revendicare și grănițuire”, fiind stabilită linia de hotar dintre proprietăți.
Astfel, instanța a reținut că în conformitate cu titlurile de proprietate eliberate părților nu există o suprapunere de teren, rezultând o suprapunere în urma înscrierii dreptului de proprietate al părților în cartea funciară, împrejurare ce excede prezentului cadru procesual.
De asemenea, s-a constatat că situația juridică a terenurilor învecinate aparținând părților a fost clarificată prin sentința civilă nr. 4213/09.12.2009 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă prin care s-a stabilit linia de hotar dintre proprietăți și s-au comparat titlurile părților, intervenienta fiind obligată să predea suprafața de 519 m.p., iar numitul Ț. A. suprafața de 174 m.p. pârâtei-reclamante Ț. A., ce a fost pusă în executare în caz contrar puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești ar deveni iluzorie și s-ar aduce atingere și siguranței circuitului civil.
Prin prisma acestor considerente instanța a respins excepția lipsei de interes a reclamantei, aceasta justificând interesul practic al promovării prezentei acțiuni și care ar putea duce la eludarea efectelor unei hotărâri judecătorești anterioare.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisiei orășenești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți (prin primar), întrucât aceasta justifică legitimare procesuală pasivă, aceasta întocmind și înaintând documentația în vederea eliberării titlului de proprietate .
Pe fond instanța a constatat că atât acțiunea inițială, cererea reconvențională, cât și cererea de intervenție în interes propriu sunt neîntemeiate, titlurile de proprietate emise părților neîncălcând dispozițiile legilor fondului funciar, deficiențele înscrierii în cartea funciară nefăcând obiectul prezentei cauze și mai mult, instanța nu a putut face abstracție de sentința civilă nr. 4213/09.12.2003 a Judecătoriei Rădăuți .
Prin prisma acestor considerente a respins acțiunea, cererea reconvențională și cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta C. E., intervenienta în nume propriu J. A. și pârâta T. A..
Prin recursul lor, reclamanta C. E. și intervenienta în nume propriu J. A. arată următoarele:
In primul rând, se poate lesne observa ca obiectul acestui dosar este anulare parțiala TP nr. 456/20.08.1993 in sensul excluderii suprafeței de 346 mp si nu revendicare. Toate motivele pentru care prima instanța le-a respins acțiunea, respectiv cererea de intervenție, sunt cele care sunt analizate in cadrul unei acțiuni in revendicare. Toata motivația expusa de instanța de fond este străina de natura pricinii supusa judecații.
Consideră ca expertiza efectuata nu este relevanta in cauza deoarece nu au fost analizate obiectivele formulate de către ei, obiective la care considera ca expertul trebuia sa răspundă si care vizau strict legalitatea sau nelegalitatea titlului de proprietate emis paratei si nu revendicarea acestei suprafețe de teren. Mai mult de atât, obiecțiunile la raport, depuse in termen legal, le-au fost respinse, deși erau concludente pentru fondul cauzei.
Practic, consideră ca expertul si implicit instanța de fond trebuia sa răspundă daca suprafața de 346 mp care excede suprafeței de 90 ari, se regăsește in evidentele agricole care au stat la baza emiterii TP nr. 456/1993 si daca a fost reconstituita sau nu in mod legal.
Prin recursul său, pârâta solicită admiterea acestuia, modificarea in parte a sentinței civile atacate si in rejudecarea cauzei, reanalizând probele administrate, sa se respingă acțiunea și să se admită cererea reconvenționala pe care a formulat-o in cauza de fata, deoarece reclamanta C. E. nu era indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața totala de 1 ha 6900 mp teren intravilan municipiului Radauti, ci doar la maximum 1 ha 6580 mp teren, deoarece aceasta a înstrăinat gospodăria părintească numiților Luta V. si A. ce are o suprafața aferenta de 362 mp.
În motivare arată că invocările reclamantei C. E. privitoare la amplasamentul parcelei de 200 mp curți construcții evidențiata in registrul agricol din anii 1959-1962, vol.13, fila 131 deschis pe numele său si a fostului soț, ar fi pe . si nu pe . sunt false.
. construcțiilor de pe ., identica din punct de vedere cadastral cu p.v. nr. 243/2 si cu p.v. nr.243/5 din C.F. nr. 2484 respectiv C.F. nr. 2784 a comunei cadastrale Radauti a dobandit-o in doua rânduri, mai intai prin cumpărare de la Statul R. in anul 1959 a unei parcele de 72 mp teren pe care și-a edificat o casa, iar mai apoi prin cumpărare de la Primăria Municipiului Radauti a unei parcele alăturate de inca 72 mp prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 271 din data de 5.02.2004 deci un total de 144 mp teren curți construcții, nicidecum o suprafața de 200 mp teren curți construcții cu care este evidențiata in registrul agricol din anii 1959-1962.
Este evident ca . teren curți construcții din registrul agricol deschis pe numele său nu avea cum sa fie amplasata pe .. 47 si ca reclamanta C. E. urmărește sa duca in eroare instanța de judecata, pentru a obține anularea parțiala a titlului său de proprietate.
Arată ca abia in anul 1987 prin s.c. nr. 2494 din data de 1 decembrie 1987 pronunțata de Judecătoria Radauti in ds. nr. 2707/1987, s-a dispus ieșirea din indiviziune cu Statul R. privitor la . teren identica cu p.v. nr. 243/2 din C.F. nr. 2784 a comunei cadastrale Radauti, astfel incat privitor si la aceasta suprafața de teren nu sunt aplicabile prevederile L 18/1991.
Asa cum a invocat in fata primei instanțe si in primul ciclu procesual intelege ca si in rejudecare, in al doilea ciclu procesual, sa invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei C. E., motivat pe faptul ca aceasta nu mai este proprietara parcelelor ce se invecineaza cu terenul proprietatea sa, parcele care se identifica din punct de vedere cadastral cu p.f. nr. 4606/1 in mărime de 5509 mp, respectiv p. f. nr. 4606/2 in mărime de 5509 mp divizate din suprafața totala de 1 ha 6900 mp teren intravilan municipiului Radauti, reconstituita in favoarea sa prin titlu de proprietate nr. 420 din data de 20.08.1993 deoarece ea a instrainat doua suprafețe a cate 5509 mp,din care una se invecineaza cu terenul proprietatea sa, fiicelor sale J. A. si Babalean M. prin contractele de donație autentificate sub nr. 4242 din 16.12.2005, respectiv nr. 4243 din 16.12.2005, pastrandu-si pentru ea doar suprafața de 5509 mp identica cu p.f. nr. 4606/3 aflata in spatele gospodăriei părintești, pe care ea insasi a instrainat-o numiților Lutia V. si A., suprafața care in nici un caz nu se invecineaza cu terenul ce i-a fost reconstituit ei prin titlu de proprietate nr. 456 din 20 august 1993 .
Este evident ca la baza documentației intocmite in vederea emiterii titlului de proprietate (planul de situație din data de 21.11.2005) nu a avut cum sa fie atașata declarația de buna vecinătate a sa intrucat ea nu se afla in tara, fiind plecata la munca in Israel, asa cum reiese din copia pașaportului pe care a depus-o la dosar.
Adevărul este ca reclamanta urmărindu-si scopul său ilicit, profitând de faptul ca pârâta nu era in tara a corupt-o pe ing. O. M., care i-a intocmit un plan de situație dupa bunul sau plac, nerespectand dimensiunile din procesul verbal de punere in posesie nr. 958 din data de 30.04.1993 intocmit de C. orasaneasca de aplicare a Legii nr. 18/1993 Radauti, din care se poate lesne observa ca lungimea suprafeței de 1 ha 6900 mp cu care ea a fost pusa in posesie, era de 294, 15 ml si nicidecum de doar 287,79 mp (cum s-a consemnat in mod fals in acel plan de situație), plan in baza căruia si-a intabulat dreptul sau de proprietate in regim de carte funciara cu privire la suprafața totala de 1 ha 6358 mp teren si nicidecum cu privire la suprafața de 1 ha 6900 mp teren, cum i s-a reconstituit prin titlul de proprietate nr. 420/1993 deoarece nu a avut cum sa se intabuleze si cu suprafața ocupata de curtea si construcțiile numiților Luta V. si Lutia A..
Or, datorita faptului ca gospodăria numiților Lutia V. si Lutia A. a afectat suprafața de 362 mp teren, cu care a fost inzestrata reclamanta C. E. de către părinții săi, este evident ca acesteia nu avea cum sa i se mai reconstituie in mod legal dreptul de proprietate pentru intreaga suprafața de 1 ha 6900 mp teren, asa cum i s-a reconstituit in urma unor manopere dolosive prin titlu de proprietate nr.420/1993.
Reclamanta C. E. cu rea-credinta nu a instiintat C. municipala de aplicare a Legii nr. 18/1991 Radauti, ca numiților Lutia V. si Lutia A. prin s.c. nr. 2261 din 12 mai 1993, pronunțata anterior emiterii titlului sau de proprietate nr. 420 din data de 20 august 1993, li s-a constatat dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 362 mp teren aferent curții construcțiilor, pentru ca aceasta a urmărit sa i se reconstituie dreptul de proprietate cu privire la intreaga suprafața de 1 ha 6900 mp teren.
In mod corect prin decizia de casare nr. 838 din data de 28 mai 2010 s-a dat indrumarea de a se analiza si acest aspect legat de cei 362 mp teren aferenții curții si construcțiilor numiților Lutia V. si A., pentru ca in acest mod sa se constate care era suprafața reala de teren la care reclamanta era indreptatita a i se reconstitui dreptul de proprietate.
In baza acestui titlu prin care in mod ilegal i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafața de 1 ha 6900 mp teren intravilan municipiului Radauti omitand sa menționeze si suprafața ocupata de curtea si construcțiile numiților Lutia V. si A., reclamanta incearca sa obtina acea diferența de teren de la pârâtă, desi cunoaște faptul ca ea nu deține in prezent decât o suprafața de 8917 mp teren la locul din litigiu, fata de cei 9340 mp teren cat i s-au reconstituit prin titlu de proprietate nr.456/1993 .
Pârâtei i s-a emis in mod legal titlu de proprietate nr. 456/1993 conform măsurătorilor efectuate de către membrii comisiei municipale de aplicarea a Legii nr. 18/1991 Radauti, care au constatat ca in teren suprafața reala pe care o poseda era de 9340 mp teren intravilan, cum de fapt s-au si inteles intre ei, toti frații, si și-au recunoscut reciproc posesiile pe care le exercitau, incat nu s-au raportat doar la evidentele registrului agricol care are efect declarativ.
De asemenea, intelege sa reiterez si in acest ciclu procesual excepția lipsei de interes a reclamantei C. E. in a promova acțiunea care face obiectul cauzei de fata, motivata de aceleași considerente pe care le-a expus mai sus.
Adică, reclamanta nu este proprietara parcelei ce se invecineaza cu terenul proprietatea sa, iar suprafața de 1 ha 6900 mp teren intravilan mun. Radauti, care i-a fost reconstituita in mod ilegal prin titlu de proprietate nr. 420/1993, a intrat deja in circuitul civil, precum si împrejurarea ca aceasta si-a intocmit un plan de situație care nu a respectat punerea in posesie, plan prin care si - a lățit terenul tocmai pentru a se suprapune cu terenul proprietatea sa, desi in mod legal aceasta nu era indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate decât pentru o suprafața de max. 1 ha 6538 mp, pentru ca trebuie exclusa suprafața de 362 mp teren ocupata de curtea si construcțiile numiților Lutia V. si A..
Din schița desenata pe spatele procesului verbal de punere in posesie nr. 5190 din 22.06.2006 coroborata cu planul de situație anexat la raportul de expertiza întocmit in ds. nr._, ce are ca obiect acțiunea in grănițuire, revendicare si ridicare gard, pe care pârâta din prezenta cauză a promovat-o împotriva reclamantei din cauza de fata si a fratelui pârâtei T. A., se poate vedea ca reclamanta împreună cu fiicele sale J. A. si Babalean M., exercita posesia asupra unor parcele ce are o lungime de 294,15 ml si nu doar de 287,79 mp cum in mod fals s-a consemnat in planul de situație ce a stat la intabularea dreptului sau de proprietate si ulterior a fiicelor sale.
In ceea ce privește cererea intervenientei J. A. arată ca in mod corect a fost respinsa de către instanța investita cu rejudecarea cauzei pe fond, deoarece prin s.c. nr. 4231 din data de 09 decembrie 2009 pronunțata de Judecătoria Radauti in ds. nr._, care a avut ca obiect acțiunea in granituire, revendicare si ridicare construcții, in mod definitiv si irevocabil a fost stabilit regimul juridic al terenurilor proprietatea pârâtei si a intervenintei stabilindu-se linia de hotar dintre proprietățile lor si aceasta cu atat mai mult cu cat intervenienta din cauza de fata a fost obligata sa-i lase in deplina proprietate si liniștita posesie si o suprafața de 519 mp teren .
Si din acest punct de vedere, îndrumarea data de către Tribunalul Suceava prin decizia nr. 838 din 28 mai 2010 de a se analiza si raportul de expertiza întocmit in dosarul mai sus-menționat, a dus la clarificarea situației
Mai arată că în cadrul acțiunii in grănițuire si revendicare au fost analizate titlurile lor de proprietate si s-a dat preferința titlului pârâtei de proprietatea nr. 456 din data de 20.08.1993.
La termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2012, pârâta a formulat următoarele precizări:
Prin titlul de proprietate nr. 420/1993 i s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantei C. E., pentru suprafața 1 ha și 6.900 mp teren, suprafață în care a fost inclusă și cea de 362 mp ce aparține numiților L. V. și L. A..
Din suprafața de 1 ha și 6900 mp, în momentul eliberării titlului de proprietate, trebuia scăzută suprafața de 362 mp, fapt pe care C. E. nu 1-a solicitat, astfel că a preferat să solicite diferența din terenul proprietatea pârâtei.
Situația din teren nu corespunde cu cea din cartea funciară, întrucât nu a fost scăzută această suprafață de 362 mp, iar terenurile lor se limitează în profunzime cu pârâul Toplița, iar la măsurătoare, C. E., cu toate că deține terenul până în lunca acestui pârâu, s-a limitat conform planului de situație cu 5-6 metri, și întrucât rezulta o diferență, a intrat în terenul proprietatea sa, de unde și diferența de la 9340 mp la 8917 mp.
În momentul de față, există o suprapunere a terenurilor, teoretic nu și practic, suprapunerea existând doar în documentația depusă la Cartea funciară.
Cum titlul de proprietate deținut de C. E. are la bază și declarația dată de aceasta, privind limitele terenului pe care 1-a deținut anterior colectivizării, aceasta în mod intenționat nu a specificat faptul că i-a înstrăinat familiei L. suprafața de 362 mp, care în extrasul de CF apare cu 12 mp mai mult, respectiv 374 mp. În realitate, în titlul de proprietate nr. 420 din 20 august 1993, C. E. apare cu suprafața de 16.900 mp, când din această suprafață trebuia scăzută suprafața deținută de familia L., suprafața rezultată fiind cea găsită de expertul Alexandrov P. în urma măsurătorilor și verificărilor efectuate la cartea funciară, prin raportul de expertiză întocmit în dosar nr._ al Judecătoriei Rădăuți.
În consecință, solicită anularea parțială a titlului de proprietate nr. 420 din 20 august 1993 eliberat numitei C. E. pentru suprafața de 374 mp, cu cât apare înscris în CF numiții L. V. și L. A., suprafață ce nu a fost eliminată din titlul nr. 420 din 20 august 1993 eliberat lui C. E..
În realitate, C. E. trebuie să aibă înscrisă în titlul de proprietate suprafața de 16.525 mp, și nu de 16.900 mp, întrucât aceasta refuză să înțeleagă faptul că suprafața deținută de L. V., pe care aceasta i-a înstrăinat-o, trebuie exclusă din titlul ei. Datorită acestui fapt, numita C. E. i-a luat din terenul proprietate, încercând prin diferite mijloace de a induce în eroare atât experții au întocmit mai multe rapoarte de expertiză, cât și instanțele de judecată.
În acest mod justifică interesul referitor la cererea de anularea parțială a titlului de proprietate nr. 420 din 20 august 1993 eliberat lui C. E., întrucât este întocmit pe baza declarațiilor mincinoase a acesteia.
Examinând recursul reclamantei-pârâte C. E. și al intervenientei în interes propriu J. A., în limitele criticilor invocate, ce se pot încadra în prev. art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, de considerentele sentinței, tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru considerentele ce succed:
Recurentele au solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr. 456/20 august 1993 emis pârâtei-reclamante Ț. A., în sensul excluderii suprafeței de 346 mp teren, care ar excede suprafeței cu care titulara a figurat înscrisă în registrul agricol (9000 mp – în evidențele agricole; 9346 mp – în titlul de proprietate).
În mod corect prima instanță a respins acțiunea, în condițiile în care părțile s-au judecat în revendicare, iar prin sentința civilă nr. 4213/9 decembrie 2009 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în dosarul nr._ intervenienta Josdan A. a fost obligată să-i predea pârâtei-reclamante Ț. A. suprafața de 519 mp teren, tocmai în scopul întregirii terenul înscris în titlul de proprietate contestat în prezenta.
Referirile instanței de fond la acest litigiu nu sunt străine de natura prezentei pricini, cum greșit au apreciat recurentele, fiind de altfel suficiente pentru soluționarea prezentei pricini, având în vedere că o instanță anterioară s-a pronunțat irevocabil asupra întinderii dreptului de proprietate al părților, statuând pe baza expertizei întocmită în acea cauză de către expert Alexandrov P. și a suplimentului la aceasta faptul că recurentele (mai exact J. A., căreia C. E. i-a donat parte din teren – 5509 mp – p.f. 4606/1 în baza contractului autentificat sub nr. 4242/16 decembrie 2005) dețin în plus o suprafață de 519 mp ce reprezintă proprietatea pârâtei reclamante Ț. A..
Întrucât în revendicare (acțiune petitorie ce pune în discuție însuși dreptul de proprietate), s-a analizat practic incidental și implicit, legalitatea actelor de proprietate ale părților, dându-se eficiență titlului pârâtei-reclamante, părțile adverse nu mai pot repune în discuție ceea ce s-a stabilit irevocabil.
Chiar dacă criticile vizând titlul de proprietate al pârâtei-reclamante nu au fost formulate explicit în dosarul de revendicare și nu au fost analizate în consecință de instanță, aceasta nu înseamnă că recurentele, care au pierdut procesul, le mai pot invoca într-un litigiu ulterior, cum este cel de față.
O astfel de interpretare este determinată în primul rând de aspectul negativ al puterii de lucru judecat, în sensul imposibilității repunerii în discuție a dreptului de proprietate asupra căreia instanțele deja au dispus și în al doilea rând, de necesitatea asigurării principiului securității raporturilor juridice, care implică, printre altele, ca soluția definitivă dată de o instanță cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în discuție (Hotărârea CEDO nr. 2/2005 în cauza A. împotriva României, paragraful 66).
Curtea E.D.O. a amintit că pentru respectarea acestui principiu statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă (cauza Gjonbocari și alții contra Albaniei, cauza A. contra României), ceea ce înseamnă că nu le este permis părților să se adreseze instanțelor în mod repetat cu privire la aceeași problemă, de fiecare dată invocând alte critici, ci ele sunt obligate să demareze o singură procedură în care să-și expună toate argumentele/criticile/apărările.
În acest context, ținând cont că în procesul de revendicare recurentele nu au contestat titlul de proprietate în discuție pe baza căruia instanța a soluționat acea pricină, ele nu o mai pot face într-un litigiu ulterior, de fond funciar, altminteri s-ar aduce atingere unei hotărâri irevocabile pe care recurentele sunt ținute să o respecte și să o execute întocmai.
Întrucât existența autorității de lucru judecat ca și prezumție instituită prin art. 1200 pct. 4, art. 1202 din vechiul cod civil a făcut de prisos cercetarea fondului vizând pretinsa neîndreptățire a pârâtei-reclamante Ț. A. la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 346 mp, nu se mai impunea efectuarea unui supliment la raportul de expertiză ori o nouă expertiză, cum au pretins recurentele.
P. considerentele învederate, apreciind că soluția primei instanțe, dată acțiunii principale, este legală și temeinică, dată cu aplicarea corectă a autorității de lucru judecat ca și prezumție, tribunalul, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de către pârâta-reclamantă Ț. A., urmează a fi respins de asemenea ca nefondat pentru următoarele:
Nemulțumirea recurentei vizează soluția dată cererii sale reconvenționale, prin care a pretins anularea parțială a titlului de proprietate nr. 420/1993 emis pentru recurenta de mai sus, C. E., în sensul diminuării suprafeței înscrise, de 1 ha 6900 mp, cu suprafața de 362 mp teren ce ar fi ocupată de curtea și construcțiile numiților L. V. și A..
Dar, așa cum s-a arătat mai sus, această recurentă a obținut câștig de cauză în acțiunea în revendicare, sens în care vecina sa J. A., succesoarea lui C. E., a fost obligată să-i predea o suprafață de tren în vederea întregirii proprietății.
Având deja un titlu executoriu în contra beneficiarilor titlului contestat, recurenta nu ar mai avea interes să atace acest titlu, cu atât mai mult cu cât acea instanță a dat eficiență titlului ei de proprietate, în detrimentul titlului părții adverse contestat în prezenta.
De asemenea, rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert P. C.-T. că titlurile părților nu se suprapun, or opinia unanimă în practică și în doctrină pe acest aspect este că în lipsa unei suprapuneri de titluri, a unui drept recunoscut, nu se poate ataca titlul de proprietate emis unui terț, întrucât titularul unei asemenea acțiuni nu ar obține nici un folos practic prin admiterea acțiunii.
Faptul că ar exista o suprapunere în ceea ce privește modul în car părțile (mai exact intervenienta J. A.) s-au intabulat în cartea funciară, nu prezintă relevanță, erorile/greșelile de intabulare putând fi remediate într-un alt cadru procesual.
În fine, lipsa de interes a pârâtei-reclamante rezidă clar din înseși motivele de fapt expuse în susținerea reconvenționalei, în condițiile în care pârâta-reclamantă nici nu invocă o suprapunere cu titlul său, ci cu terenul aferent gospodăriei altor persoane, fam. L., cărora pârâta C. E. le-ar fi vândut acea gospodărie, astfel că terenul aferent (362 mp) n-ar mai fi trebuit menționat în titlul fostei proprietare, ci în titlul acestei familii, cu titlu de constituire a dreptului de proprietate.
Așadar pretinsa suprapunere a titlului pârâtei C. E. cu drepturile pretins conferite de lege în favoarea fam. L. interesează doar pe aceștia din urmă, iar nu pe pârâta-reclamantă.
Faptul că în intenția de a poseda întreaga suprafață de teren înscrisă pe titlul său de proprietate, dar fără a se extinde și la cel al fam. L., pârâta C. E. ar ocupa din terenul pârâtei-reclamante, nu o îndreptățește pe aceasta la atacarea titlului pârâtei, ea având la îndemână pentru ocuparea abuzivă acțiunea în revendicare, de care a și uzat de altfel.
Lipsa de interes în promovarea cererii reconvenționale face de prisos analizarea celorlalte critici din recurs privitor la fondul cauzei.
În fine, incidența autorității de lucru judecat ca și prezumție în ceea ce privește demersul pârâtei C. E., lasă fără relevanță celelalte excepții, privind lipsa de interes ori de calitate procesuală a acesteia din urmă, invocate de către pârâta-reclamantă.
P. considerentele expuse, găsind soluția pronunțată legală și temeinică, nefiind dat motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de către reclamanta C. E., domiciliată în Rădăuți, ., jud. Suceava, de către intervenienta în nume propriu J. A., domiciliată în Rădăuți, ., jud. Suceava și de către pârâta T. A., domiciliată în Rădăuși, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 3111 din data de 27 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimate fiind pârâtele C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 noiembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
H. L. V. O. D. I. G.
Grefier,
S. A. – M.
Red. V.O.D.
Judecător fond V. L.
Tehnord. S.A.M.
2 ex./28.11.2012
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2171/2012. Tribunalul SUCEAVA | Actiune in regres. Decizia nr. 2316/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
