Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2308/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2308/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-11-2012 în dosarul nr. 2308/2012
Dosar nr._ - ordonanță președințială -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2308
Ședința publică din data de 22 NOIEMBRIE 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul L. F., domiciliat în mun. Suceava, ..2, . C, . Suceava împotriva sentinței civile nr. 4815 din data de 26 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimată fiind pârâta L. D., domiciliată în mun. Suceava, ., ..112, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant asistat de avocat B. L., lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat B. L. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării asistenței juridice a reclamantului recurent (fila 9), precum și chitanța . nr._ din 20.11.2012 în cuantum de 5 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,50 lei prin care face dovada achitării taxei judiciare și a timbrului judiciar aferente recursului promovat în cauză de reclamantul L. F. (fila 10).
Instanța ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar dispunând anularea acesteia, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat B. L., pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, apreciind că instanța de fond în mod greșit a soluționat cererea pe lipsa calității procesual active a recurentului, apreciind că acesta justifică o calitate procesuală activă d.p.d.v al faptului că este încă soțul pârâtei intimate, respectiv a mamei minorei de care a avut grijă din momentul în care acesta s-a născut. De precizat este faptul că soții au un copil născut în timpul căsătoriei, astfel încât cele două minore sunt strâns legate între ele.
Astfel că, deși nu este tatăl natural al uneia dintre minore, fiica cea mare îi reproșează că nu face nici un demers pentru a o reintegra în familie pe cealaltă minoră, apreciindu-se chiar că reintegrarea în familie este în interesul ambelor minore.
De asemenea, este real că părțile se află în proces de divorț, însă instanța de fond în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu privire la capetele de cerere referitoare la stabilirea locuinței și exercitarea autorității părintești pentru minora Palamariu P..
În concluzie, solicită, admiterea recursului, respingerea 3excepției mai sus precizate, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii cu stabilirea locuinței și exercitarea autorității părintești pentru minora Palamariu P.. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4815 din data de 26 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, s-a admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu privire la capetele de cerere referitoare la stabilirea locuinței și exercitarea autorității părintești pentru minora Palamariu P., invocată din oficiu.
S-au respins capetele de cerere privind stabilirea locuinței și exercitarea autorității părintești pentru minora Palamariu P., ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a admis, în parte, acțiunea formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamantul L. F., domiciliat în Suceava, .. 2, ., .. Suceava în contradictoriu cu pârâta L. D., domiciliată în Suceava, ., ., jud. Suceava.
S-a încuviințat exercitarea autorității părintești asupra minorei L. V. - A., născută la data de 7 februarie 2004, în comun, de către ambii părinți, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.
S-a stabilit ca locuința minorei L. V. - A., născută la data de 7 februarie 2004 la domiciliul reclamantului din municipiul Suceava, .. 2, .. Suceava, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 15.03.2012 sub nr._, reclamantul L. F., în contradictoriu cu pârâta L. D., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i fie încredințatele minorele Palamariu P. și L. V. A., care se află în prezent la Centrul de Plasament „S.” Suceava.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că fetele suferă fiind în Centrul de plasament, duc lipsă atât de afecțiunea sa cât și de cea a bunicii lor și îl imploră zilnic să le ia acasă.
Reclamantul nu a indicat temeiul de drept al acțiunii formulate.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar, în copie, actelor de naștere ale minorelor și certificatul de căsătorie (f.11-13) precum și sentința civilă nr. 1360/15.03.2011 a Judecătoriei Suceava (f.6).
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță.
Prin cerere adresată instanței la data de 26.03.2012, reclamantul a arătat că înțelege a solicita judecarea cererii sale pe cale de ordonanță președințială (f.20).
De asemenea, la data de 06.06.2012, reclamantul a formulat și a depus la dosar precizări la acțiune (f. 57-58) prin care a solicitat admiterea acțiunii și încredințarea minorelor L. V. A., născută la data de 07.02.2004 și Palamariu P., născută la data de 17.06.2001 până la soluționarea cererii accesorii privind stabilirea locuinței minorelor și a modului de exercitare a autorității părintești din cadrul procesului de divorț – ds. nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.
În motivare, reclamantul a arătat că se află în divorț cu pârâta L. D. și, dat fiind dezinteresul total al pârâtei față de minore, s-a implicat (ajutat fiind de mama sa) în îngrijirea minorelor, asigurarea hranei, frecvența la școală, educarea și supravegherea lor.
A precizat reclamantul că este tatăl natural al minorei L. V. A. și „adoptiv” al minorei Palamariu P.. Între el și minore există o puternică relație afectivă, de atașament și încredere, iar cele două surori sunt de nedespărțit. După introducerea cererii de divorț, pârâta a luat minorele de la școală și le-a predat la Centrul de Plasament „S.” din Suceava.
Reclamantul a arătat, de asemenea, că în privința minorei L. V. A. s-a instituit măsura plasamentului în regim de urgență, în baza art. 55 lit. b alin. 1 și 56 lit. c din Legea nr. 272/2004 la Centrul de plasament „S.” Suceava conform Dispoziției nr. 276/07.03.2012 a D.G.A.S.PC. Suceava însă dispoziția nu este motivată, nefiind cazul unui copil abuzat sau neglijat, măsura nefiind confirmată de instanța de judecată.
În ceea ce o privește pe minora Palamariu P., fiica soției sale, a arătat reclamantul că, prin Hotărârea 224/11.04.2012, Consiliul Județean Suceava – Comisia pentru Protecția Copilului, s-a stabilit măsura plasamentului la Centrul de plasament „S.”, în baza art. 58 alin. 1 lit. c și art. 61 alin. 1 din Legea nr. 272/2004.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar o . înscrisuri (f. 59-61).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, în ședința Camere de consiliu din data de 23.10.2012 fiind audiate minorele L. V. A. și Palamariu P. (f. 126,127). De asemenea, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantului (f.65,78), iar de către D.G.P.C. Suceava s-a întocmit un raport de evaluare psihosocială în privința minorelor (f. 85).
La termenul din data de 31.07.2012, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la încredințarea minorei Palamariu P. (respectiv încuviințarea exercitării autorității părintești și stabilirea locuinței în privința acesteia).
Analizând excepția invocată în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C pr.civ., instanța de fond a reținut următoarele:
Pentru a avea calitate procesuală activă, fapt care justifică introducerea unei acțiuni în justiție, este necesar să existe o identitate între persoana care reclamă dreptul și cel care este titularul dreptului afirmat.
Ori, așa cum rezultă din acțiunea formulată și precizată, reclamantul a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, exercitarea exclusivă a autorității părintești în privința minorei Palamariu P., născută la data de 17.06.2001 precum și stabilirea locuinței minorei la domiciliul său.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că minora Palamariu P., născută la data de 17.06.2001, este fiica pârâtei L. D. (fostă Palamariu), având paternitatea necunoscută (f. 89-92).
În privința minorei, prin Hotărârea nr. 224 din 11.04.2012, pronunțată de Comisia pentru Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Suceava în ds. nr._/2012, s-a dispus instituirea măsurii plasamentului la Centrul de Plasament „S.” Suceava, jud. Suceava, în temeiul art. 58 alin. 1 lit. c și art. 61 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (f.109). Măsura a fost dispusă la solicitarea mamei, L. D. (fostă Palamariu) care, neavând locuință proprietate personală și nici venituri cu caracter permanent, a solicitat luarea unei măsuri de protecție pentru fiica sa.
Instanța reține că, potrivit art. 483 alin. 1 și 2 C.civ., „autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat acestuia (…)”. De asemenea, conform art. 496 C.civ., „Copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința minorului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște (…)”.
Rezultă așadar, că exercitarea autorității părintești aparține părinților copilului minor, ea fiind exercitată, de regulă, de ambii părinți în mod egal și comun (iar aceasta indiferent dacă părinții sunt căsătoriți sau nu).
Ori, în cauza de față, cel care solicită încuviințarea exercitării autorității părintești și stabilirea locuinței minorei nu este părintele său (natural sau adoptiv), reclamantul neavând această calitate chiar dacă a contribuit la creșterea și educarea minorei și în ciuda faptului că este căsătorit cu mama acesteia, numita L. D. (fostă Palamariu), ei aflându-se în momentul de față în proces de divorț.
A invocat reclamantul disp. art. 398 și 401 C.civ., însă instanța reține că aceste dispoziții legale reglementează efectele divorțului cu privire la raporturile dintre părinți și, din nou, copii lor minori, ceea ce nu este cazul în speță întrucât, în cadrul acțiunii de divorț, reclamantul nu poate și nu a formulat cereri accesorii decât cu privire la minora L. V. – A., care este minora rezultată din relația părților, iar nu și cu privire la minora Palamariu P. care nu este copil rezultat din relația celor doi soți.
Deosebit de aceasta, instanța de fond a reținut că, în privința minorei Palamariu P. s-a instituit, de către Comisia pentru Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Suceava, măsura plasamentului, în temeiul art. art. 58 alin. 1 lit. c și art. 61 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, la luarea măsurii existând acordul părintelui (L. D. – fostă Palamariu), conform dispozițiilor legale anterior menționate.
Ori, în această situație, potrivit art. 62 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecția copilului, ceea ce face ca mama minorei (pârâta L. D.) să exercite, în continuare, toate drepturile și obligațiile părintești față de minora Palamariu P..
Reține atenția și faptul că, în situația în care împrejurările în care s-a dispus măsura plasamentului s-au modificat, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului este obligată să sesizeze de îndată Comisia pentru protecția copilului (…) în vederea modificării sau, după caz, încetării măsurii, același drept de sesizare avându-l, de asemenea, părinții sau alt reprezentant legal al copilului, precum și copilul – art. 68 alin. 2 și 3 din Legea nr. 272/2004. În schimb, în cauza de față nu s-a înregistrat o astfel de sesizare care să genereze modificarea sau încetarea măsurii plasamentului și să impună reconsiderarea situației minorei Palamariu P..
Față de cele reținute, instanța de fond a constatat că reclamantul nu își justifică calitatea procesuală activă cu privire la capetele de cerere referitoare la stabilirea locuinței și exercitarea autorității părintești pentru minora Palamariu P., născută la data de 17.06.2001, excepția invocată din oficiu fiind întemeiată.
D. urmare, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu privire la capetele de cerere referitoare la stabilirea locuinței și exercitarea autorității părintești pentru minora Palamariu P., invocată din oficiu și a respins aceste capete de cerere ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, prin cererea ce face obiectul prezentei cauzei s-a solicitat de către reclamantul L. F. ca, pe calea ordonanței președințiale, să se stabilească exercitarea autorității părintești și asupra minorei L. V. - A., născută la data de 7 februarie 2004, în mod exclusiv de către reclamant și stabilirea locuinței minorei la domiciliul său, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, părțile s-au căsătorit la data de 9 februarie 2007 (f.13), iar din relația lor a rezultat minora L. V. - A., născută la data de 7 februarie 2004 (f.11).
Pârâta mai are în întreținere o fiică, Palamariu P., care a rezultat dintr-o relație anterioară de concubinaj, fără a avea paternitatea recunoscută și care se află în prezent în plasament la Centrul de Plasament „S.” Suceava, iar din relațiile anterioare de concubinaj pârâta mai are trei copii, doi dintre ei fiind dați spre adopție internațională iar al treilea fiind actualmente major. Aceste aspecte sunt relevate atât de cererea de chemare în judecată cât și raportul psihosocial privind situația minorei L. V. – A. (f. 86-88) ca și de ancheta socială efectuată la domiciliul părților (f. 65).
Pe rolul Judecătoriei Suceava este înregistrat dosarul nr._, având ca obiect divorț, părți în acest dosar fiind reclamantul și pârâta din cauza de față.
După cum rezultă din probele administrate în cauză, pârâta a părăsit domiciliul conjugal și nu ține legătura cu minorele, față de fiicele sale fiind instituite măsuri speciale de protecție – măsura plasamentului (față de minora Palamariu P.) și măsura plasamentului în regim de urgență față de minora L. V. – A. (Dispoziția nr. 276 din 07.03.2012: f. 32).
În momentul de față, astfel cum s-a stabilit prin decizia civilă nr. 2170 din 12.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în ds. nr._, în privința minorei L. V. – A. s-a dispus reintegrarea sa la domiciliul părinților, ceea ce face ca minora să se afle în îngrijirea tatălui și a bunicii paterne (f.129-130).
Minora este bine îngrijită și urmează cursurile școlare (f. 33 – declarația învățătoarei M. D.) iar pârâtul se comporta foarte bine cu copilul, ca orice părinte. Aceasta în ciuda faptului că din cuprinsul anchetei sociale efectuate în cauză ca și al raportului psihosocial întocmit de D.G.A.S.P.C. Suceava rezultă că ar avea o fire violentă, agresivă față de vecinii săi ca și față de pârâtă, cele două rapoarte nerelevând însă vreun comportament necorespunzător al pârâtului față de minora L. V. – A. ori față de sora acestei, Palamariu P.. Minora însăși, audiată fiind, a declarat că tatăl său se comportă foarte bine cu ea, spre deosebire de mama sa care nu a mai vizitat-o de mult (f. 127).
Reține atenția, totodată, și faptul că pe perioada vacanței de vară, minora L. V. – A. ca și sora sa, Palamariu P. au fost „în învoire” la domiciliul pârâtului, cu acordul reprezentanților Centrului de Plasament de tip rezidențial „S.” Suceava (f. 95).
Analizând astfel probele administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că minora L. V. – A. ar beneficia de o îngrijire corespunzătoare din partea tatălui iar mediul în care se află din nou, după pronunțarea deciziei civile nr. 2170 din 12.10.2012, nu este unul traumatizant sau ostil, pârâtul manifestând față de minoră un comportament adecvat.
În drept, ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Astfel, potrivit art. 581 alin. 1 C.pr.civ, „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări". De asemenea, potrivit art. 613 indice 2 C.pr.civ, „instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței".
Aceste dispoziții legale urmează a fi coroborate cu textele noului Cod civil, respectiv cu prevederile art. 483 - 486 și art. 503 care reglementează autoritatea părintească și modul de exercitare al acesteia precum și cu cele ale art. 496-497 care cuprind dispoziții referitoare la locuința minorului.
Condiția urgenței, apreciată de instanță în mod concret în raport de circumstanțele cauzei, rezultă implicit din nevoia imperioasă a copilului minor de a locui și de a fi îngrijit de părintele care este cel mai în măsură de a-i satisface necesitățile. Dacă nu s-ar lua de urgență o măsură privind copilul minor al părților, aflate în proces de divorț, până la soluționarea irevocabilă a divorțului, s-ar putea prejudicia dezvoltarea normală fizică și psihică a copilului minor, al cărui interes este mai presus de orice divergență existentă între părinți.
Condiția caracterului vremelnic al măsurilor dispuse de către instanță este și ea îndeplinită, având în vedere că acestea vor dura până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de divorț dintre părți, care face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava. De altfel, în materia ocrotirii minorilor, nici o măsură nu are caracter definitiv, ea putând fi modificată ori de câte ori se constată că împrejurările care au justificat-o au încetat să mai existe.
De asemenea, măsurile ce urmează a fi dispuse nu vor prejudeca fondul cauzei, măsurile definitive urmând a fi stabilite prin hotărârea irevocabilă ce urmează a se pronunța în fond. A analiza probele existente și a stabili care dintre părți poate asigura în prezent creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului, nu înseamnă că instanța procedează la prejudecarea fondului, luând, astfel cum s-a arătat anterior, doar o măsură provizorie, până la soluționarea acțiunii de divorț.
S-a avut are în vedere, de asemenea, dispozițiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești referitoare la copii. Stabilirea acestui interes se face prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, printre care vârsta copilului, condițiile pe care părintele i le poate asigura pentru o bună dezvoltare morală, intelectuală și fizică, atașamentul acestuia față de copil, precum și al copilului față de părinte, profesia părinților, profilul lor socio-moral, interesul și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea în fapt și alte asemenea împrejurări, fără ca vreun criteriu de apreciere să fie absolutizat, sau altul să nu fie luat în seamă.
Reținând toate aceste criterii și având în vedere situația de fapt expusă anterior, instanța apreciază că cererea pârâtului este, în parte, întemeiată.
Astfel, cu privire la capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești asupra minorei L. V. - A., născută la data de 7 februarie 2004, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 503 Cod civil, „Părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească”. De asemenea, art. 486 din Codul civil prevedere că, „Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului”.
D. urmare, din interpretarea textelor legale anterior menționate, rezultă că numai cu titlu excepțional, dacă există motive temeinice și interesul superior al copilului o reclamă, se poate hotărî ca exercitarea autorității părintești să revină doar unuia dintre părinți.
Ori, în cauza de față, nu au fost invocate și dovedite motive temeinice, de natură a impune stabilirea exercitării autorității părintești numai de către reclamant (astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată), interesul superior al copilului impunând, din contră, participarea ambilor părinți la luarea deciziilor referitoare la minor, rolul lor activ în viața acestuia și contribuția fiecăruia la creșterea, educarea și dezvoltarea armonioasă a copilului.
Împrejurarea că pârâta nu s-a prea interesat de educația minorei, nefiind o prezență frecventă și activă în viața acesteia (potrivit anchetei sociale efectuate în cauză – f. 65 și a declarației minorei – f. 127), nu sunt de natură a conduce la ideea unei incompatibilități sau imposibilități de a participa la luarea deciziilor referitoare la copil, de a ocupa un rol activ în viața lui și de a contribui la creșterea, educarea și dezvoltarea armonioasă a minorei, care să determine privarea pârâtei de exercitarea autorității părintești asupra acesteia.
Ca urmare, ținând cont de interesul superior al copilului, astfel cum este definit în Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului și care cere ca ambii părinți să rămână implicați în deciziile care îl privesc pe copil, ținându-se seama de vârsta și de nevoile minorei, de legăturile de afecțiune care există între părinți și copil, în temeiul art. 503 din Codul civil și art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, instanța va încuviința exercitarea autorității părintești asupra minorei L. V. - A., născută la data de 7 februarie 2004, în comun, de către ambii părinți, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.
Cu privire la stabilirea locuinței minorei L. V. - A., s-a apreciat că stabilirea locuinței acesteia la domiciliul reclamantului este în interesul superior al copilului, întrucât tatăl reprezintă o prezență constată și susținută în viața minorei, implicându-se în creșterea și educarea acesteia, oferindu-i întreținere și sprijin material și moral.
De asemenea, din referatul de anchetă socială întocmit de serviciul de autoritate tutelată din cadrul Primăriei Municipiului Suceava, jud. Suceava (f. 65) reiese că reclamantul locuiește împreună cu mama sa – U. A., cu chirie, într-un imobil proprietatea Primăriei Suceava unde beneficiază de condiții de trai modeste, dar decente.
Prin urmare, având în vedere interesul superior al copilului, în temeiul art. 496 alin. 1-3 din Codul Civil, s-a stabilit locuința minorei L. V. - A., născută la data de 7 februarie 2004 la domiciliul reclamantului din municipiul Suceava, .. 2, ., .. Suceava, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.
În virtutea principiului disponibilități care guvernează procesul civil, s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs reclamantul L. F. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, și in rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost reformulată, motivată și depusă în scris la termenul de judecată din 7.06.2012 (fila 57 dosar). Solicită de asemenea ca, pe baza probelor administrate să se respingă excepția lipsei calității procesuale
active și, pe fond, în temeiul art.6132 Cod procedură civilă, care stipulează că „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori,la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței", să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună de urgență, și stabilirea
locuinței minorei PALAMARIU P., născută la data de 17.06.2001 la subsemnatul-recurent, în calitate de părinte cu care aceasta a locuit în mod statornic (conform prevederilor art.400 alin.1 Noul cod civil și autorității părintești de către
el, în baza dispozițiilor art.398 Noul Cod Civil până la soluționarea cererii accesorii privind stabilirea locuinței minorelor și a modului de exercitare a autorității părintești din cadrul procesului de divorț Dosar civil nr._ , aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.
Arată că, în fapt este în proces de divorț cu pârâta L. D., așa cum a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar. Având în vedere dezinteresul total al soției față de ambele minore, incapacitatea ei de a se ocupa de creșterea, educarea, supravegherea lor, părăsirea locuinței familiei, s-a implicat total, împreună cu mama sa, în îngrijirea minorelor, asigurarea hranei, frecvența la școală, educarea și supravegherea lor. Aceste aspecte sunt dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, declarațiile vecinilor și a tuturor cunoștințelor. Arată că este tatăl natural al minorei L. V. A. și „adoptiv" al minorei Palamariu P..
Între subsemnatul și cele două minore există o puternică relație afectivă, de atașament și încredere, iar cele două surori ( având aceeași mamă) sunt de nedespărțit.
După introducerea cererii de divorț, soția sa a mințit cadrele didactice și a luat fetele de la școală și le-a predat Centrului de Plasament S. din Suceava.
Cu privire la minora L. V. A. s-a instituit măsura plasamentului în regim de urgență, în baza art.55 lit. b, 65 al.1 și 56 lit c din Legea nr.272/2004, la Centrul de Plasament S. conform Dispoziției nr.276/7.03.2012 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Suceava, însă ca urmare a judecății din Dosarul nr._, Curtea de Apel Suceava a dispus reintegrarea copilului în familia sa, măsurile de ocrotire dovedindu-se nelegal luate.
Cu privire la minora PALAMARIU P., fiica soției mele, al cărei întreținător și tată „adoptiv" sunt, prin Hotărârea 224/11.04.2012, Consiliul Județean Suceava- Comisia pentru Protecția Copilului s-a stabilit măsura plasamentului la Centrul de plasament S. în baza art.58 al.l lit.c și Art.61 al.1 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Ulterior luării măsurii, personalul de la Centrul de Plasament S. mi-a permis destul de greu în primă fază să aibă legături personale cu minorele. Mai târziu i-au permis să le ia la domiciliu în vacanțe și la sfârșit de săptămână, existând chiar și un acord scris al mamei, pârâta L. D. în acest sens.
Consideră că este în interesul superior al ambelor minore, care sunt surori și între care exista o foarte strânsă legătură, ca instanța să se pronunțe pe cale de ordonanță președințială în sensul admiterii prezentei cereri până la soluționarea cererii accesorii privind stabilirea locuinței minorelor și a modului de exercitare a autorității părintești din cadrul procesului de divorț.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Corect a reținut instanța de fond excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu privire la cererea având ca obiect stabilirea locuinței și exercitarea autorității părintești referitor la minora Palamariu P..
Astfel, poate recurge la procedura prevăzută de art. 6132 Cod procedură civilă numai unul din părinți și numai în timpul unui proces de divorț.
În speță, reclamantul – recurent nu a făcut dovada că ar fi tatăl minorei Palamariu P. ca efect al unei rudenii firești sau al unei rudenii dobândite prin adopție pentru a reclama în justiție recunoașterea exercițiului drepturilor părintești față de minoră.
Or, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, iar reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să-și justifice calitatea procesuală activă.
Nefiind făcută această dovadă, reținerea excepției lipsei calității procesuale active de către instanța de fond, în privința reclamantului-recurent, este pe deplin justificată.
Relația efectivă de atașament și încredere între reclamant și minora Palamariu P. nu reprezintă un argument suficient pentru a-i recunoaște reclamantului, în raport cu minora, drepturi procesuale de care se poate bucura doar un părinte în raport cu propriul său copil.
Așa fiind, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat, iar hotărârea instanței de fond va fi menținută ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul L. F., domiciliat în mun. Suceava, ..2, . C, . Suceava împotriva sentinței civile nr. 4815 din data de 26 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimată fiind pârâta L. D., domiciliată în mun. Suceava, ., ..112, județul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 NOIEMBRIE 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. C. M. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. B. L. M.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./20.12.2012.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 187/2012. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 331/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
