Rectificare carte funciară. Decizia nr. 318/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 318/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 318/2013
Dosar nr._ rectificare carte funciară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 318
Ședința publică de la 24 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. M.
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: C. A.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul F. P. cu domiciliul în .. Suceava împotriva sentinței civile nr. 449 din 27 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._, intimată fiind pârâta . primar, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat B. L. ce îl substituie pe avocat D. C. pentru apelantul reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul apelantului reclamant, întrebat fiind, a arătat că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de solicitat.
Instanța, socotindu-se lămurită, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamantului apelant a solicitat admiterea apelului având în vedere că instanța a soluționat dosarul pe excepția autorității de lucru judecat, excepție ce nu a fost pusă în discuție și nu sunt date condițiile pentru această excepție.
A solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu o expertiză topo pentru identificarea parcelelor, cu cheltuieli de judecată, conform chitanțelor de la dosar.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 21.03.2012 sub nr._, reclamantul F. P. a chemat în judecată pe pârâta . primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună rectificarea Cărții Funciare nr. 2384 a comunei cadastrale D. C., în sensul radierii dreptului de proprietate înscris pe numele pârâtei asupra parcelelor nr.1692 – clădire cu casă de 56 m. p. teren, 1089 – clădire cu casă de 280 m. p. teren; 3300/3 – fânaț de 1014 m. p. teren, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. 4545 din 5.12.1996 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a constatat dreptul de proprietate în favoarea sa cu privire la parcelele descrise în petitul acțiunii, iar după rămânerea definitivă a sentinței și-a înscris dreptul de proprietate în Cartea Funciară, pe numele său, conform extrasului de CF, terenuri pe care le-a stăpânit o perioadă de peste 40 de ani.
A mai arătat reclamantul că în anul 1999 pârâta și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, în baza unei decizii pronunțată de Tribunalul Suceava, cu privire la aceeași suprafață de teren, precum și în baza unui certificat de atestare a edificării nr. 2459 din 19.05.2009.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că temeiul care a stat la baza înscrierii pârâtei în CF îl constituie înscrisul intitulat „deciziune”, datat 12 decembrie 1957, prin care au fost trecute în proprietate de stat imobilele proprietatea defunctului V. I., iar parcelele preluate în proprietate de stat de la defunct nu sunt identice cu cele înscrise în Cartea Funciară pe numele său și ulterior pe pârâtă, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 34 din Legea nr.7/1996.
Pârâta . primar, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că în condițiile în care nu s-a soluționat de către instanța de judecată nici o cerere în constatarea nulității actelor ce au stat la baza înscrierii în cartea funciară, acțiunea în rectificare nu poate fi soluționată.
La termenul din 19 martie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat.
P. sentința civilă nr. 449 din 27 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu de instanță și a fost respinsă cererea reclamantului F. P., având ca obiect „rectificare Carte Funciară”, ca existând autoritate de lucru judecat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 21 martie 2012 pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei s-a înregistrat dosarul nr._ având ca obiect „rectificare carte funciară”, în care reclamantul F. P. în contradictoriu cu pârâta . primar, a solicitat radierea din CF nr. 2384 a . a dreptului de proprietate al pârâtei asupra parcelelor 1692 clădire, 1089 clădire, 3300/3 fânaț și 3300/2. Reclamantul a motivat că prin sentința civilă nr. 4545/1996 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc s-a constatat dreptul său de proprietate cu privire la parcelele descrise, iar ulterior pârâta și-a înscris dreptul său de proprietate în cartea funciară în baza unei decizii pronunțată de Tribunalul Suceava.
Pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a existat dosarul nr. 2562/1997 având ca obiect „radiere tabulară” în care Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava a avut calitatea procesuală de reclamantă, F. P. a avut calitatea de pârât, iar . avut calitatea de intervenient în interes propriu, fila nr. 40 dosar.
În cadrul acestui dosar, pârâtul F. P. a formulat întâmpinare prin care a susținut că parcelele confiscate de la V. I. sunt altele decât cele care le-a stăpânit el și a dobândit dreptul de proprietate, întrucât la data dispunerii confiscării acestea nu se aflau în posesia condamnatului, fila nr. 43 dosar.
P. sentința civilă nr. 507 din 26 februarie 1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțată în dosarul nr. 2562/1997 s-a admis cererea reclamantei și cererea de intervenție în interes propriu și s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris pentru pârâtul F. P. în CF nr. 2834 D. Candreni asupra parcelelor 1089 clădire, 3300/3 fânaț și 3300/2, înscrierea dreptului de nudă proprietate asupra imobilului din CF nr. 2834 D. C. pentru Statul Român și înscrierea dreptului de folosință pentru . nr. 40 dosar.
Sentința civilă nr. 507/1998 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a fost atacată cu apel de pârâtul F. P., apel ce a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 196 din 26 ianuarie 1999 a Tribunalului Suceava.
S-a reținut în motivarea deciziei nr. 196/1999 faptul că potrivit contractului de partaj voluntar și vânzare, V. I. a cumpărat în anul 1923 de la F. P. și I. imobilele din CF nr. 1058 a ., imobile înscrise în anul 1929 în CF pe numele lui V. Artemia, prima soție a lui V. I.. Cum în anul 1937 proprietara tabulară a decedat, bunurile au fost moștenite și stăpânite de soțul supraviețuitor, V. I., condamnat pentru omor în anul 1951 cu pedeapsa complementară de confiscare a averii. P. procesul verbal nr. 17/4.06.1962 a Tribunalului Câmpulung Moldovenesc, toate bunurile ce au aparținut condamnatului au fost preluate de stat de la cea de-a doua soție a lui V. I..
S-a mai reținut de către instanța de control judiciar că în procesul verbal de preluare nu au fost menționate toate bunurile ce au aparținut condamnatului, însă cum decizia de condamnare privea toată averea inculpatului, iar imobilele au fost stăpânite de . irelevantă susținerea apelantului relativ de această identitate, menționându-se și faptul că sentința civilă nr. 507/1996 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc nu este opozabilă reclamantei și intervenientei, fila nr. 44 dosar.
În cauză s-a efectuat o expertiză topo în urma căreia s-a concluzionat că terenul în litigiu are suprafața de 1009 mp, este situat în intravilanul comunei D. C., . se identifică cu imobilul nr._ înscris în CF nr._ a ., intabulată pentru Statul Român în baza deciziei nr. 196/26.01.199 a Tribunalului Suceava și drept de folosință pentru . baza aceleiași decizii. S-a mai concluzionat că imobilul nr._ înscris actual în CF nr._ identic cu terenul aflat în litigiu – 1009 mp., s-a format prin divizare din parcelele nr. 1089 curți construcții, 3300/2 și 3300/3, toate înscrise inițial, începând cu 1929 în CF nr. 1508 intabulată pentru Antimia V., apoi începând cu anul 1997 acestea s-au transcris în CF nr. 2834 D. C., intabulându-se dreptul de proprietate asupra acestui CF pentru F. P. în baza sentinței civile nr. 4543/5.12.1996 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, urmând ca începând cu anul 2000, având la bază decizia nr. 196/26.01.1999 a Tribunalului Suceava, asupra unei părți din întreg terenul aferent CF nr. 2834, respectiv asupra suprafeței de 1009 mp teren aflat în litigiu, identic cu imobilul nr._ înscris în CF nr._ D. C., imobil format din p. 1089 de 280 mp., p.3300/2 de 502 mp. și p. 3300/3 de 227 mp. Terenul aferent parcelelor indicate în actul intitulat Deciziune nr. 8655/12.12.1957 este situat în cu totul altă parte, respectiv la cca. 6 km sud de terenul în litigiu.
În continuare, instanța de fond a analizat în ce măsură sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat.
Părțile trebuie să participe în ambele procese, nefiind obligatoriu ca o parte să aibă în ambele procese calitatea de reclamant, iar cealaltă parte calitatea de pârât. Astfel, dacă în ambele procese participă aceleași persoane, ca titulare ale drepturilor, va fi identitate de părți, chiar dacă în cadrul proceselor sunt inversate calitățile părților.
Prima instanță a reținut că în cauza de față F. P. are calitatea procesuală de reclamant, iar în dosarul nr. 2562/1997 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a avut calitatea de pârât, iar . calitatea procesuală de pârâtă și în dosarul nr. 2562/1997 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a avut calitatea de intervenient în interes propriu.
P. urmare, instanța de fond a apreciat că este dată identitatea părților ca cerință a existenței autorității de lucru judecat.
Cu privire la obiect, instanța a arătat că acesta este reprezentat atât de pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat.
De asemenea, există identitate de obiect chiar dacă acesta este formulat diferit în cele două cereri, dar scopul final urmărit este același.
Cauza de față are ca obiect „rectificare carte funciară”, iar dosarul nr. 2562/1997 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a avut ca obiect „radiere tabulară”.
Judecătoria a apreciat că în cauză este dată și identitatea de obiect întrucât scopul final urmărit este același, în prezentul dosar reclamantul solicită radierea dreptului de proprietate al pârâtei din CF nr. 2834 D. C. și revenirea la situația înscrisă în CF începând cu anul 1997 (Rgf nr. 1013/1997), iar în dosarul nr. 2562/1997 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc reclamanta și intervenienta în interes propriu . solicitat radierea dreptului de proprietate înscris pentru pârâtul Fierar P. în CF nr. 2834 D. C..
Cu privire la cauză, s-a reținut că aceasta este dată de fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii.
În cauza de față reclamantul își întemeiază cererea pe existența sentinței civile nr. 4545/5.12.1996 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc prin care s-a constatat dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu și pe lipsa de identitate dintre parcelele menționate în deciziunea din 12.12.1957 și cele în litigiu, reținându-se că aceste temeiuri au fost invocate de reclamantul din prezenta cauză, în dosarul nr. 2562/1997 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Asupra acestor temeiuri Tribunalul Suceava s-a pronunțat prin decizia nr. 196/1998, soluționând apelul pârâtului F. P., arătând că sentința civilă nr. 4545/1996 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc nu este opozabilă Comunei D. C. și că este irelevantă susținerea cu privire la identitatea imobilelor atât timp cât decizia de condamnare privea toată averea inculpatului.
Prima instanță a mai arată că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitatea juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Cum între părți această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul F. P., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie și a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare a arătat că, contrar celor reținute în considerentele hotărârii, în cauză nu este dată excepția autorității de lucru judecat, nefiind dată tripla identitate conform art. 1201 Cod civil, după cum urmează:
În cauza civilă nr. 2562/1997, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a avut calitatea de reclamantă Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, recurentul având calitatea de pârât, iar . de intervenient. Nu există nici identitate de obiect, în condițiile în care în cauza de față s-a solicitat radierea dreptului de proprietate, înscris pe pârâtă în cartea funciară nr. 2834 a corn. cad. D. C.. Cu privire la cauză a precizat că în dosarul civil nr. 2562/1997 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc nu a formulat cerere reconvențională, prin care să invoce aceeași chestiune litigioasă, așa cum a susținut în prezentul dosar.
Pe fondul cauzei, a arătat că așa cum rezultă din raportul de expertiză topometrică, întocmit în cauză de către expert B. V., suprafața de teren în litigiu a aparținut inițial defunctei Antimia V. și a fost intabulată în cartea funciară, pe numele acesteia, că el este proprietar tabular anterior al terenului sus menționat, în baza sentinței civile nr. 4543/1997 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, aspect confirmat în concluziile raportului de expertiză topo și că terenul preluat la stat, în baza Deciziei nr. 8655/1997, nu este identic cu terenul în litigiu, acesta fiind situat în altă parte, la o distanță de aproximativ 6 Km.
În concluzie, a arătat că în cauză sunt date motivele în baza cărora se poate dispune rectificarea cărții funciare, prevăzută de Legea 7/1996, sens în care se impune radierea dreptului de proprietate înscris pe numele pârâtei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 – 316 Cod procedură civilă.
P. întâmpinare, intimata pârâtă . primar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile recurate.
La termenul de judecată din data de 25.06.2013 instanța a calificat calea de atac exercitată în prezentul dosar ca fiind cea a apelului și nu a recursului.
Analizând apelul formulat sub aspectul motivelor invocate, tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor detalia în continuare.
Din examinarea primului motiv referitor la excepția autorității de lucru judecat, tribunalul constată că nu este întemeiat, deși apelantul a susținut că în dosarul nr. 2562/1997 al Judecătoriei Câmpulung – Moldovenesc a avut calitatea de pârât, iar intimatul din cauza de față calitatea de intervenient, că obiectul celor două cauze este diferit, iar în dosarul din 1997 nu a invocat aceeași chestiune litigioasă, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
În doctrina judiciară s-a statuat că dacă în ambele procese participă aceleași persoane ca titulare ale drepturilor, va fi identitate de părți, chiar dacă în cadrul acestora sunt inversate calitățile lor, condiția fiind ca părțile să participe în ambele procese, nefiind obligatoriu ca o parte să aibă în ambele procese calitatea de reclamant, iar cealaltă parte calitatea de pârât, context în care corect a apreciat instanța de fond că este dată identitatea părților ca cerință a existenței autorității de lucru judecat.
În conformitate cu Decizia nr. 631/10.03.1973 a Tribunalului Suprem, Secția civilă, pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestora să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni și, chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentă un drept invocat de o parte, soluția dată de instanță are putere de lucru judecat într-o acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept.
În speță, hotărârea irevocabilă a instanței de judecată față de care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat are ca obiect imobilul format prin divizare din parcele nr. 1089 curți-construcții, nr. 3300/2 și 3300/3 teren fânaț și arabil, înscrise în C.F. 1508 la nivelul anului 1929 pe numele Antimia V. și transcrise în C.F.2834, obiect identic cu cel din dosarul dedus judecății, respectiv radiere tabulară în dosar nr. 2562/1997 și rectificare carte funciară în dosar nr._, ambele dosare verificând dreptul de proprietate al apelantului F. P. asupra imobilului individualizat anterior. Instanța de fond, în mod corect, a reținut că există identitate de obiect chiar dacă acesta este formulat diferit în cele două cereri, dar scopul final urmărit este același, obiectul fiind reprezentat atât de pretenția formulată prin cerere, cât și de dreptul subiectiv invocat.
Referitor la identitatea de cauză, aceasta este dată de fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii. Astfel, în prezentul dosar reclamantul își întemeiază pretențiile pe sentința civilă nr. 4545/05.12.1996 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc prin care s-a constatat dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu și pe lipsa de identitate dintre parcelele menționate în deciziunea din 12.12.1957 și cele în litigiu. Aceste temeiuri au fost invocate de reclamant și în dosarul nr. 2562/1997, Tribunalul Suceava pronunțându-se prin decizia nr. 196/1998, la soluționarea apelului pârâtului F. P., reținând că sentința de care se prevalează recurentul, nr. 4545/1996, nu este opozabilă Comunei D. C., fiind irelevantă, în acest context, susținerea referitoare la identitatea imobilelor.
Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, obiect și cauză, ci doar este necesară probarea identității între problema dedusă judecății, pentru evitarea încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat, existența unei hotărâri judecătorești putând fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, în cazul în care se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, în situația în care se invocă obligativitatea sa.
În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre. În mod just, prima instanță a subliniat că principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a unei chestiuni litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, întrucât dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări decurgând din aplicarea altor principii.
Concluzionând că instanța de fond a reținut corect identitatea de părți, obiect și cauză și admis excepția autorității de lucru judecat, se apreciază că nu se impune a fi analizate și celelalte critici dezvoltate în cererea de apel.
Pentru considerentele expuse, tribunalul în baza art. 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul F. P. cu domiciliul în .. Suceava împotriva sentinței civile nr. 449 din 27 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._, intimată fiind pârâta . primar, jud. Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2013.
Președinte, I. M. | Judecător, I. G. | |
Grefier, C. A. |
Red. I.M.
Jud. fond. U. C.
Dact. C.N.A.
4 ex. 14.11.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 331/2013. Tribunalul SUCEAVA | Uzucapiune. Decizia nr. 2070/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
