Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 2005/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2005/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-10-2012 în dosarul nr. 2005/2012
Dosar nr._ Hotărâre care să țină loc de act autentic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2005
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15 OCTOMBRIE 2012
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: I. G.
JUDECĂTOR: H. L.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâtul M. V. D. – prin primar, împotriva sentinței civile nr. 32 din data de 12 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria V. D. în dosar nr._, intimați fiind reclamanții C. N., C. R., B.-C. I. și B.-C. D. G..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 22 octombrie 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 11.10.2011, așa cum a fost precizată, reclamanții C. N., C. R., B. -C. I., B. - C. D. - G. au chemat în judecată pe pârâtul M. V. D. prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că Schnur I. și Schnur E. au dobândit prin uzucapiune cu joncțiunea posesiei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 502 mp teren identic cu parc. nou formată_,_ CC din CF_ a UAT V. D.; să se constate că reclamanții C. N., C. R., au dobândit prin cumpărare cota de ½ și reclamanții B.- C. I., B.- C. D. – G. cealaltă cotă de ½ dreptul de proprietate asupra suprafeței de 502 mp teren menționat mai sus și să se dispună înscrierea în CF pe numele lor în cotele ideale arătate a acestui drept, conform planului de situație vizat de OCPI Suceava sub nr. 4345/2011.
În motivare au arătat în esență că prin contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 230/26.08.2002 a BNP N. R. au cumpărat de la Schnur I. și Schnur E. construcția casă de locuit și anexe gospodărești situate în . V. D. jud. Suceava precum și terenul aferent de 502 mp, înscrise în CF 4650 a ..
Întrucât situația juridică a terenului înstrăinat nu era reglementată la momentul încheierii contractului, reclamanții nu și-au putut înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară, decât pentru construcții.
Astfel, pentru terenul aferent de 502 mp, a rămas înscris pentru Statul român fără ca în legătură cu acesta să se întocmească conform Legilor 58, 59/1974, decizii de luare la Stat și respectiv de dare în folosință.
Anterior promovării prezentei acțiuni reclamanții au urmat și procedura specială a legii de fond funciar astfel încât conform art. 36 alin. 3 din Legea 18/1991 au solicitat Comisiei locale de fond funciar și respectiv Instituției Prefectului Suceava, emiterea unui ordin de constituire a dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcției.
P. Ordinul nr. 241/17.08.2011, cererea a fost respinsă cu motivarea că pentru suprafața de 502 mp teren reclamanții dețin un titlu de proprietate, respectiv contractul autentic de vânzare cumpărare 2130/26.08.2002 a BNP N. R..
În realitate, terenul de 502 mp situat în mun. V. D., ., aferent construcțiilor casă și anexe gospodărești a fost întotdeauna îngrădit pe toate laturile și s-au păstrat aceleași limite de hotar, iar vânzătorii Schnur I. și Schnur E. și respectiv R. M., de la care aceștia la rândul lor au dobândit dreptul de proprietate, au exercitat asupra acestui teren o posesie publică, nestingherită și sub nume de proprietar, pe o perioadă de peste 30 de ani.
Față de această situație de fapt reclamanții au arătat că potrivit art. 1845 Cod civil, domeniul privat al Statului este supus acelorași prescripții ca și proprietățile particularilor, iar art. 41 alin. 2 din Constituție stabilește că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Distinct de aceste aspecte, instituția uzucapiunii ca mod original de dobândire a proprietății este reglementată în dreptul comun (art. 1890 Cod civil) ca o sancțiune împotriva proprietarului pasiv, sancțiune aplicabilă pentru domeniul privat, și Statului român.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, art. 1077, 1845, 1890 și urm. Cod civil, art. 30 Cod familie.
Pârâtul M. V. D. prin primar, prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, întrucât pentru aceeași suprafață de teren reclamanții au promovat o cerere întemeiată pe disp. art. 36 din Legea 18/1991 în cadrul căreia Comisia locală de fond funciar V. D. a întocmit o notă cu propunerea de admitere a cererii și de constituire în favoarea reclamanților a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 502 mp teren aferent construcțiilor dobândite în baza contractului autentic de vânzare cumpărare nr. 2130/26.08.2002 a BNP N. R..
Instituția Prefectului Suceava prin Ordinul 241/17.08.2011 a respins cererea petenților cu motivarea că aceștia au un titlu de proprietate pentru terenul solicitat, respectiv contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 2130/26.08.2002 a BNP N. R..
P. sentința civilă nr. 32 din data de 12 ianuarie 2012, Judecătoria V. D. a admis acțiunea civilă având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare” privind pe reclamanții C. N., C. R., B.- C. I., B.- C. D.- G. și pârâtul M. V. D. prin primar, așa cum a fost precizată și în consecință:
A constatat că Schnur I. și Schnur E. au dobândit prin uzucapiune cu joncțiunea posesiei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 502 mp teren identic cu parc. nou formată_,_ CC din CF_ a UAT V. D..
A constatat că reclamanții C. N., C. R., au dobândit prin cumpărare cota de ½ și reclamanții B. - C. I., B.- C. D. – G. cealaltă cotă de ½ dreptul de proprietate asupra suprafeței de 502 mp teren menționat mai sus și dispune înscrierea în CF pe numele lor în cotele ideale arătate a acestui drept, conform planului de situație vizat de OCPI Suceava sub nr. 4345/2011.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 82, și 102 din Legea 71/2011, instituțiile referitoare la uzucapiuni imobiliare, și contracte sunt supuse dispozițiilor legilor în vigoare la data când a început posesia, și respectiv de la data încheierii contractelor.
De asemenea, prin Decizia nr. LXXXVI/2007 (86) ICCJ a stabilit că pentru prescripțiile achizitive începute sub imperiul Decretului Lege nr.115/1938 și împlinite după . Legii nr.7/1996 acțiunile ce au ca obiect uzucapiune sunt guvernate de dispozițiile acestui Decret.
P. contractul autentic de vânzare cumpărare 1814/9.08.1990 a BNP de Stat C- lung Moldovenesc R. M. a înstrăinat soților Schnur I. și Schnur E. construcția casă de locuit și anexe gospodărești situate în . V. D., înscrise în CF 4650 a ..
Pentru terenul aferent construcțiilor, s-a menționat în mod expres că folosința acestui teren identic cu parc. topo 1935/1 proprietate de Stat revine cumpărătorilor.
P. contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 230/26.08.2002 a BNP N. R., reclamanții au cumpărat de la Schnur I. și Schnur E. construcția casă de locuit și anexe gospodărești situate în . V. D. jud. Suceava precum și terenul aferent de 502 mp, înscrise în CF 4650 a ..
Întrucât situația juridică a terenului înstrăinat nu era reglementată la momentul încheierii contractului, reclamanții nu și-au putut înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară, decât pentru construcții, astfel încât în prezent în CF 4650 a . reclamanții figurează înscriși cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor, iar Statul român cu dreptul de proprietate asupra terenului.
Din planul de situație vizat de OCPI Suceava sub nr. 4345/2011, a rezultat că suprafața totală de teren curți construcții este identică cu parc. nou formate_,_ din CF vechi 4650, actual_ a ..
Anterior promovării prezentei acțiuni reclamanții au urmat și procedura specială a legii de fond funciar astfel încât conform art. 36 alin. 3 din Legea 18/1991 au solicitat Comisiei locale de fond funciar și respectiv Instituției Prefectului Suceava, emiterea unui ordin de constituire a dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcției, în suprafață de 502 mp.
P. Ordinul nr. 241/17.08.2011, cererea a fost respinsă cu motivarea că pentru suprafața de 502 mp teren reclamanții dețin un titlu de proprietate, respectiv contractul autentic de vânzare cumpărare 2130/26.08.2002 a BNP N. R..
Cu alte cuvinte, cererea reclamanților formulată în procedura legii de fond funciar nu a fost respinsă ca nefondată, s-a reținut doar că petenții sunt în posesia unui titlu de proprietate necontestat pentru terenul solicitat de 502 mp aferent construcțiilor din . V. D. jud. Suceava.
Din probele testimoniale ca și din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că, terenul de 502 mp situat în mun. V. D., ., aferent construcțiilor casă și anexe gospodărești cu identificarea arătată în acțiune a fost întotdeauna îngrădit pe toate laturile și s-au păstrat aceleași limite de hotar, iar vânzătorii Schnur I. și Schnur E. și respectiv R. M., de la care aceștia la rândul lor au dobândit dreptul de proprietate, au exercitat asupra acestui teren o posesie publică, nestingherită și sub nume de proprietar, pe o perioadă de peste 30 de ani.
În CF vechi 4650, actual_ a . pentru suprafața de 502 mp teren identic cu parc._,_ ( de sub construcții și aferent acestora), dreptul de proprietate este înscris pentru Statul român.
Față de proprietarul tabular actual al terenului în litigiu, în speță, s-a ridicat problema de drept a posibilității aplicării art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, atunci când proprietarul tabular este Statul român, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de exercitare a posesiei utile pe o perioadă de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular.
Față de aceste aspecte, prevederile art.1845 cod civil stabilesc că domeniul privat la statului este supus acelorași prescripții ca și proprietățile particularilor, reglementare care se regăsește și în prevederile art.41 al.2 din Constituția României, care stabilesc că „proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular”.
Dintr-un alt punct de vedere a fost important de menționat faptul că instituția uzucapiunii ca mod original de dobândire a proprietății este reglementată în dreptul comun art.1890 cod civil ca o sancțiune împotriva proprietarului pasiv, care a permis altuia o perioadă îndelungată de timp să se manifeste față de bunul imobil ca adevărat proprietar.
In speță, prin probele administrate, s-a dovedit că vânzătorii succesivi ai construcțiilor casă și anexe situate în . mun. V. D. jud. Suceava, respectiv R. M. și Schnur I. și Schnur E. au exercitat asupra terenului de curte aferent acestor construcții, de 502 mp, o posesie utilă în înțelesul prev. art. 1847 Cod civil, astfel încât sunt îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de proprietate reglementată de art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938.
A admite un alt punct de vedere ar însemna implicit a stabili o discriminare între domeniul privat al statului și proprietatea privată a persoanelor fizice ceea ce contravine, față de cele menționate mai sus, dispozițiilor imperative stabilite prin art.1845 cod civil și art.41 alin.2 din Constituție.
De altfel, pârâtul M. V. D. prin primar nu a formulat nici un punct de vedere în legătură cu admisibilitatea instituției uzucapiunii în cauză, ci s-a limitat să aprecieze inadmisibilitatea acțiunii doar în considerarea faptului că reclamanții pentru același teren au urmat și procedura constituirii dreptului de proprietate în baza art. 36 din Legea 18/1991.
Dintr-un alt punct de vedere, a fost important de semnalat faptul că pârâtul M. V. D. prin primar, în cadrul procedurii legii de fond funciar a formulat propunerea de admitere a cererii petenților recunoscându-le astfel un drept de proprietate asupra suprafeței de 502 mp teren în litigiu.
Din analiza înscrisului autentic de vânzare cumpărare 2130/26.08.2002 a BNP N. R., care constituie titlu de proprietate, a rezultat că reclamanții au cumpărat atât construcțiile casă și anexe gospodărești din . V. D. jud. Suceava, cât și teren în suprafață de 502 mp identic cu parc. nou formate_,_ din CF vechi 4650, CF nou_ a ., pentru care au plătit prețul convenit cu vânzătorii Schnur I. și Schnur E..
Potrivit art. 111 Cod procedură civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Așa fiind, pentru considerentele arătate mai sus, instanța a admis acțiunea așa cum a fost precizată și pe cale de consecință a constatat că Schnur I. și Schnur E. au dobândit prin uzucapiune cu joncțiunea posesiei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 502 mp teren identic cu parc. nou formată_,_ CC din CF_ a UAT V. D..
De asemenea, în baza art. 111 Cod procedură civilă, instanța a constatat că reclamanții C. N., C. R., au dobândit prin cumpărare cota de ½ și reclamanții B. -C. I., B. -C. D. – G. cealaltă cotă de ½ dreptul de proprietate asupra suprafeței de 502 mp teren menționat mai sus.
În baza art. 49, 50 din Legea 7/1996 a dispus înscrierea în CF pe numele reclamanților în cotele ideale de ½ pentru fiecare familie, a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 502 mp teren identificat prin planul de situație vizat de OCPI Suceava sub nr. 4345/2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. V. D. – prin primar prin care solicită admiterea acestuia și pe fondul cauzei respingerea acțiunii, pentru următoarele motive:
Având în vedere faptul că municipiul V. D. se află în zonă cu regim de carte funciară, dispozițiile Codului civil sunt inaplicabile, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. LXXXVI /2007 (86), iar potrivit art. 28 din Decretul - Lege nr. 115/193 8 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, cel care a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului tabular înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat. Dar, în cazul de față proprietar tabular fiind Statul Român, prin municipiul V. D., prin primar - ce stă în judecată în nume propriu - nu se poate susține că sunt îndeplinite condițiile pentru a putea uzucapa.
Dintr-o eroare în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare aut. nr. 230/26.08.2002 - BNP N. R. s-a transmis cumpărătorilor și terenul în suprafață de 502 mp, nu numai construcțiile. Această eroare fiind descoperită de către notar, a fost îndreptată prin încheierea de rectificare nr. 3317 din 26.09.2002 prin care se arată că terenul în suprafață de 502 mp este proprietatea Statului Român și nu face obiectul contractului de vânzare - cumpărare.
P. urmare, nu se poate susține că prin contractul de vânzare - cumpărare aut. nr. 2130/26.08.2002 BNP N. R., reclamanții au cumpărat atât construcțiile casă și anexe gospodărești, cât și teren în suprafață de 502 mp identic cu parcelele nou formate_,_ din CF vechi 4650, CF nou_ a ..
Reclamanții au formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție, au invocat excepția netimbrării recursului, solicitând anularea recursului ca netimbrat, având în vedere disp. art. 11din Legea nr. 146/1997.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală si temeinică, având în vedere motivele stipulate în petitul acțiunii introductive.
Pe de altă parte, susținerile pârâtului nu au fost dovedite în cauză, care nu și-a exprimat nici un punct de vedere în legătură cu admisibilitatea instituției uzucapiunii, ci s-a limitat să aprecieze inadmisibilitatea acțiunii doar pe motiv că au urmat și procedura constituirii dreptului de proprietate în baza art. 36 din Legea 18/1991.
Cu toate acestea, pârâtul M. V. D. prin primar, în cadrul procedurii legii de fond funciar a formulat propunerea de admitere a cererii reclamanților recunoscându-le astfel dreptul de proprietate asupra suprafeței de 502 mp teren în litigiu.
Precizează că cererea lor formulată în procedura legii de fond funciar nu a fost respinsă ca nefondată, ci s-a reținut doar că sunt în posesia unui titlu de proprietate, dar necontestat pentru terenul solicitat de 502 mp aferent construcțiilor.
Mai mult de atât, prevederile art. 1845 Cod civil stabilesc că domeniul privat al statului este supus acelorași prescripții ca și proprietățile particularilor, reglementare care se regăsește și în prevederile art. 41 al.2 din Constituția României, care stabilesc că „proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular", iar instituția uzucapiunii ca mod original de dobândire a proprietății este reglementată în dreptul comun art. 1890 cod civil ca o sancțiune împotriva proprietarului pasiv, care a permis altuia o perioadă îndelungată de timp să se manifeste față de bunul imobil ca adevărat proprietar.
Astfel, au dovedit în cauză că atât ei, cât și vânzătorii succesivi ai construcțiilor casă și anexe situate în . mun. V. D. jud. Suceava, au exercitat asupra terenului de curte aferent acestor construcții, de 502 mp - care a fost și este îngrădit pe toate laturile și nu și-a schimbat limitele de hotar -, o posesie utilă, pașnică, sub nume de proprietar, nefiind stingheriți de nimeni în posesie, mai bine de 30 de ani, achitând la zi taxele și impozitele aferente.
Examinând cu prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă, excepția netimbrării recursului invocată de către reclamanți prin întâmpinare, tribunalul urmează să o respingă ca neîntemeiată, întrucât pârâtul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 130 lei și a timbrului judiciar de 1,5 lei aferente recursului declarat, conform art. 3 lit. „c” coroborat cu art. 11 al. 1 din Legea nr. 146/97 privind taxele judiciare de timbru și timbru judiciar.
Examinând pe fond recursul, în raport de motivele invocate, de dispozițiile legale incidente în cauză, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1814/9 august 1990 de notariatul de Stat Cîmpulung Moldovenesc, R. M. a înstrăinat soților Schnur I. și Schnur E. construcția casă de locuit și anexe gospodărești situate în ., V. D., înscrise în CF 4650 a ..
Pentru terenul aferent construcțiilor, s-a menționat în mod expres că folosința acestui teren, identic cu . proprietate de stat revine cumpărătorilor (f. 26 dosar fond).
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2130/26 august 2002 de BNP N. R. soții Schnur I. și Schnur E. au înstrăinat reclamanților C. N. și C. R. cota de ½ din una casă de locuit cu anexe situate în mun. V. D., . și din terenul aferent în suprafață de 502 mp, identice cu parcelele nr. 1935/1 clădire cu casă, nr. 1935/5 clădire cu anexe și nr. 1935/2 curți înscrise în CF 4650 a ., cealaltă cotă de ½ din imobile fiind cumpărată de reclamanții B. – C. I. și B. – C. D.-G. (f. 5 dosar fond).
P. încheierea de rectificare nr. 3317/26 septembrie 2002 a BNP N. R. s-a dispus rectificarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2130/26 august 2002 în sensul excluderii suprafeței de 502 mp teren care este proprietatea Statului Român (f. 7).
Rezultă așadar, că, reclamanții au dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare, în cote de 1/2 dreptul de proprietate numai asupra imobilului construcție cu anexe nu și asupra terenului aferent în suprafață de 502 mp care este proprietatea Statului Român, fapt ce rezultă din extrasul de CF pentru informare aflat la f. 8 dosar fond.
Având în vedere că mun. V. D. se află în zonă cu regim de carte funciară, în speță sunt incidente dispozițiile Decretului - Lege nr. 115/1938 și nu dispozițiile Codului civil, așa cum eronat a reținut prima instanță.
P. Decizia nr. LXXXVI (86) a Î.C.C.J. din 10 decembrie 2007 dată în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat în sensul că în cazul prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului - Lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului - Lege nr. 115/1938.
Art. 28 din Decretul - Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare prevede că, cel ce a posedat un bun imobil în condițiile legii, timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în CF, poate cere intabularea dreptului în favoarea sa, în temeiul uzucapiunii.
Condițiile cerute de lege pentru a putea invoca această uzucapiune sunt:
- titularul dreptului intabulat în CF să fie decedat;
- uzucapantul să posede imobilul timp de cel puțin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular;
- posesia să fie utilă, adică neviciată, indiferent de buna credință sau reaua credință a posesorului.
Așa cum s-a arătat deja, suprafața de 502 mp teren identică cu . este proprietatea Statului Român conform extrasului CF aflat la f. 8 dosar fond, așa încât nu se poate pune problema decesului proprietarului tabular, în speță a Statului Român, spre a se putea reține îndeplinirea primei condiții cerute de art. 28 din Decretul – Lege nr. 115/1938 pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către reclamanți.
Posesia utilă este definită prin art. 1847 Cod civil ca fiind o posesiune continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar, iar art. 1848-1853 Cod civil se referă în mod direct la viciile posesiei și anume: întreruperea, discontinuitatea, violența, clandestinitatea și precaritatea.
În contractul de vânzare-cumpărare nr. 1814/9 august 1990 prin care soții Schnur I. și Schnur E. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție casă de locuit, s-a menționat în mod expres că terenul aferent construcțiilor, identic cu . este proprietatea Statului Român, aceeași mențiune fiind reținută și în încheierea notarului public de rectificare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2130/26 august 2002 încheiat de reclamanți cu soții Schnur I. și Schnur E..
Rezultă așadar, că atât soții Schnur I. și Schnur E., cât și reclamanții au cunoscut că proprietar tabular este Statul Român, astfel că posesia exercitată de către aceștia nu este o posesie utilă, ci una precară.
Or, detenția precară, oricât de îndelungată ar fi, nu se bucură de efectul juridic al dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra bunului deținut.
P. urmare, nici condiția posesiei utile cerută de art. 28 din Decretul – Lege nr. 115/1938 nu este îndeplinită în cauză.
Cât privește joncțiunea posesiilor (unirea posesiei uzucapantului, adică a posesorului actual cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de autorul său) reglementată de art. 1860 Cod civil, se reține că această operațiune este posibilă numai în cazul posesiilor utile, apte să conducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, nu și în cazul exercitării unei posesii viciate (precare), cum este cazul în speță.
Pentru considerentele expuse, tribunalul constată că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 28 din Decretul – Lege nr. 115/1938 pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către reclamanți asupra terenului în litigiu, așa încât cererea principală având acest obiect va fi respinsă.
Cât privește incidența în cauză a disp. art. 1845 Cod civil reținute de prima instanță, tribunalul arată că într-adevăr potrivit art. 1845 Cod civil „ domeniul privat al statului este supus acelorași prescripții ca domeniul particularilor”, însă aceste dispoziții legale se aplică imobilelor proprietatea privată a statului, care nu se află în regim de CF.
Respingerea cererii principale privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune impune și respingerea cererii subsecvente având ca obiect intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în CF în baza principiului „accesorium sequitur principale”.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în totalitatea sentința civilă atacată și în rejudecare va respinge în totalitate acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge excepția de netimbrare a recursului ca neîntemeiată.
Admite recursul declarat de către pârâtul M. V. D. – prin primar, împotriva sentinței civile nr. 32 din data de 12 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria V. D. în dosar nr._, intimați fiind reclamanții C. N., C. R., domiciliați în V. D., .. 16, jud. Suceava, B.-C. I. și B.-C. D. G., domiciliați în V. D., ., jud. Suceava.
Modifică în totalitate sentința civilă nr. 32/12 ianuarie 2012 a Judecătoriei V. D., și în rejudecare:
Respinge în totalitate acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 22 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. O. D. I. G. H. L.
Grefier,
S. A. – M.
Red. I.G.
Judecător fond M. F.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./28.11.2012
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1775/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1982/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
