Uzucapiune. Decizia nr. 1417/2015. Tribunalul SUCEAVA

A mai arătat că nu au fost conflicte privitoare la semnele de hotar sau amplasamentul terenului cu vecinii sau cu alte persoane, de asemenea, nu au fost formulate cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât nu s-au găsit înscrieri privind predarea la CAP. În arhiva comunei B. nu există nici un înscris privitor la acest teren și care să se refere la preluarea în orice mod de fostul CAP.

Au fost efectuate verificări la nivelul Primăriei și pe numele altor persoane, rude cu reclamanta și moștenitorii defunctului său soț și nu au fost găsite înscrieri.

Comisia comunală de fond funciar s-a deplasat la fața locului și a constatat că sunt semne vizibile de hotar vechi, ceea ce duce la concluzia că reclamanta, împreună cu soțul său, în prezent decedat, au deținut vreme îndelungată acest teren.

În aceste condiții, a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei și nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 1051 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, prin încheierea de ședință a camerei de consiliu din 18.06.2014, s-a dispus emiterea somației către cei interesați să facă opoziție conform prevederilor art. 1051 alin. 1 și alin. 2 lit. e Cod procedură civilă, somații ce au fost publicate la sediul instanței, la sediul biroului teritorial de cadastru si publicitate imobiliară, la sediul Primăriei comunei B. și în două ziare de largă răspândire.

Pentru că nu au fost formulate opoziții, în termen de 6 luni de la cea din urmă publicație, instanța a procedat la soluționarea cererii.

P. încheierea de ședință din data de 19 martie 2015, au fost introduși în cauză, în calitate de reclamanți pe numiții Meleșteanu C., Meleșteanu E. și Z. G. E..

P. încheierea civilă din data de 15 aprilie 2015, Judecătoria Fălticeni a respins cererea având ca obiect uzucapiune, formulată de reclamanții: Meleșteanu E., Meleșteanu C., Meleșteanu E. și Z. G.-E., în contradictoriu cu pârâta ., jud. Suceava, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele :

”Reclamanta Meleșteanu E., alături de ceilalți reclamanți, descendenți ai soțului ei, Meleșteanu P., în prezent decedat, invocă dobândirea unui drept de proprietate prin prescripția achizitivă de lungă durată pentru imobilul constând în suprafața de 2726 mp teren arabil, situată în intravilanul satului Bărăști, .: B. V., Vincă P., I. Andronica și drum, suprafață identificată potrivit documentației topo-cadastrale depuse la fila 24-27 dosar (filele 59-65 dosar).

Art. 1890 din vechiul Cod civil, aplicabil în cauză conform art. 6 al. 4 noul Cod civil, prevede că poate fi dobândit dreptul de proprietate sau un alt drept real, prin prescripția de 30 de ani ca urmare a unei posesii de lungă durată iar potrivit art. 1846, art. 1847 din vechiul Cod civil ,această posesie trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar.

Dată fiind starea de fapt astfel cum a fost reținută, urmare a probatoriului administrat și a dispozițiilor art.1846, art. 1847, art. 1890 Cod civil, instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de existență a uzucapiunii de lungă durată reglementată prin Codul civil român, pentru terenul în litigiu, în favoarea reclamanților.

Declarațiile martorilor, vecini ai terenului în litigiu precum și copia titlului de proprietate nr. 363/07.02.1994, emis pe numele soților Meleșteanu I. P. și E., formează convingerea instanței că terenul a fost cooperativizat (filele 28, 49, 53-55, 75, 79 dosar).

Nu pot fi reținute susținerile pârâtei, formulate prin întâmpinarea depusă cu nerespectarea dispozițiilor art. 205-208 Cod procedură civilă (filele 76-77 dosar), cu atât mai mult cu cât, din probatoriul administrat în cauză, inclusiv planul de situație, terenul în litigiu se învecinează pe două laturi cu terenul proprietatea reclamanților (fila 24 dosar).

Or, în intravilanul satului Bărăști, ., reclamanții stăpânesc conform titlului nr. 363/1994, suprafața totală de 8100 mp teren arabil și curți-construcții (fila 28 dosar).

Este fără putință de tăgadă, că întreg perimetrul unității administrativ-teritoriale, . cooperativizat, astfel că, pentru perioada cuprinsă între 1964, anul în care s-a încheiat procesul de cooperativizare forțată și 1994, anul în care reclamantei și soțului ei, le-a fost recunoscut dreptul de proprietate, soții Meleșteanu nu au exercitat o posesie utilă asupra terenului în litigiu.

Date fiind toate cele de mai sus reținute și a dispozițiilor art. 1846, art. 1847, art. 1890 Cod civil 1864, coroborate cu cele ale art. 8, art. 23 din Legea nr. 18/1991 republicată, câtă vreme nu sunt întrunite condițiile de existență a uzucapiunii de lungă durată, inclusiv în ceea ce privșete exercitarea unei posesii utile a reclamanților, fundamentul dobândirii proprietății pe cale de uzucapiune fiind posesia care generează efecte juridice, a respins, ca nefondată acțiunea.”

Împotriva acestei încheieri, au formulat apel reclamanții Meleșteanu E., Meleșteanu C., Meleșteanu E. și Z. G. E., aducându-i critici pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, au arătat, că prin încheierea de ședința din data de 15.04.2015 pronunțata de către Judecătoria Fălticeni s-a dispus respingerea ca neîntemeiată. Au apreciat că soluția instanței de fond este bazată pe prezumții și conduce la concluzia ca Melesteanu E. împreuna cu soțul acesteia pana la decesul acestuia nu au exercitat asupra terenului in litigiu o posesie utila.

Atât parata . cat si martorii audiați in cauza au susținut faptul ca suprafața de 2726 m.p. teren in litigiu nu a făcut obiectul colectivizarii, nu a făcut obiectul Legilor Fondului Funciar si nici obiectul altor litigii, aceștia fiind cunoscuți ca si adevărații proprietari in comunitate asupra acestui imobil.

Soluția instanței de fond este nemotivata, data fără cercetarea intru-totul a fondului cauzei si cu aplicarea greșita a cauzei întrucât o hotărâre judecătoreasca nu se poate baza pe presupuneri ci pe probe solide coroborate între ele si trebuie sa conțină motivele de fapt si de drept ce au format convingerea judecatorului în adoptarea soluției pronuntate, precum si motivele pentru care au fost inlăturate cererile părților dar mai ales probele administrate.

Practic, toate probele administrate de către acceștia au fost înlăturate de către judecătorul fondului, precum si susținerile paratei au fost inlaturate, pronuntand soluția apelata doar pe baza propriilor simțuri ale judecatorului, motiv pentru care au solicitat admiterea apelului cu consecința rejudecarii cauzei

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile ar. 470 și urm. din noul Cod procedură civilă.

Legal citată, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare prin care a lăsat la aprecierea instanței soluționarea apelului.

În motivarea întâmpinării, a învederat că suprafața de teren de 2726 mp, categorie de folosința arabil, situată în intravilanul satului Barasti, ., nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, nefiind formulate cereri de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate, pentru acest teren de către apelanți sau de către autorii lor.

Este deținut în mod public de către apelanți fiind cultivat an de an, sub nume de proprietari, in mod continuu.

Nu au existat litigii cu privire la semnele de hotar sau la amplasamentul terenului, vecinii suprafeței respectându-le proprietatea acestora. De altfel, toată comunitatea locala cunoaște faptul ca aceștia dețin teren in acel loc si ca sunt proprietarii acestuia.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 NCPC .

Examinând apelul declarat în cauză, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor hotărârii atacate și a criticilor formulate, tribunalul îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 1837 din vechiul Cod civil, prescripția achizitivă este un mod de a dobândi proprietatea, condițiile pentru a se putea dobândi dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată regăsindu-se la art.1890 și art.1847 și următoarele din Codul civil, uzucapiunea fiind un mod originar de dobândire a proprietății asupra unui bun imobil, ca efect al exercitării unei posesii utile în intervalul de timp stabilit de lege. În cazul dobândirii dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții, și anume: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată, și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună sau de rea-credință.

Potrivit dispozițiilor art.1846 alin.(2) C. civ., posesia reprezintă o stare de fapt, constând în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt, de către o persoană asupra unui bun, cu intenția și voința de a se comporta față de toți ceilalți ca proprietar, la art.1847 C. civ. fiind prevăzut în mod expres că pentru a se putea uzucapa, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, adică să fie o posesie utilă, posesia trebuind totodată să nu fie echivocă.

În ceea ce privește joncțiunea posesiilor invocată de reclamanți în prezenta cauză, instanța reține că potrivit art. 1860 C. civ., aceasta reprezintă beneficiul oferit posesorului unui bun de a uni posesia sa cu posesia autorului său pentru a adăuga la termenul posesiei sale timpul cât lucrul a fost posedat de autorul său în vederea împlinirii termenului cerut de lege pentru uzucapiune.

Procedura specială reglementată de prevederile art.1050-1053 din actualul Cod de procedură civilă nu este aplicabilă în privința posesiilor începute anterior intrării în vigoare a Codului civil.

Criticile reclamanților-apelanți care au invocat că soluția instanței de fond ar fi nemotivată, dată fără cercetarea întrutotul a fondului și cu aplicarea greșită a ”cauzei”, se dovedesc a fi neîntemeiate, în condițiile în care instanța de fond a prezentat în motivare care sunt argumentele de fapt și de drept care au stat la baza soluției de respingere a acțiunii reclamanților.

Procedând la examinarea actelor și lucrărilor dosarului în contextul dispozițiilor legale mai sus citate, tribunalul reține că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art.1837, 1846-1847 și 1890 C. civ. pentru dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani, nefiind dovedit că posesia exercitată de către aceștia și de autorul lor este o posesie utilă și nici că a fost exercitată în mod neîntrerupt în tot timpul prescris de lege, respectiv 30 de ani.

Referitor la situația juridică a terenului în litigiu, prin adeverința nr.1746/02.06.2014 (fila 11, dosar fond), emisă de Primăria Comunei B., se susține că suprafața de teren arabil de 2.726 mp, pentru care s-a solicitat constatarea uzucapiunii de lungă durată de către reclamanți, nu figurează în domeniul public sau privat al comunei B., a fost folosită de M. P. (decedat), în prezent fiind folosit de moștenitorii acestuia. Se mai menționează că taxele și impozitele sunt achitate la zi.

P. certificatul nr.1716/02.06.2014 (fila 10, dosar fond), emis de Primăria Comunei B. – C. Taxe și Impozite, se atestă că M. P. (decedat) și Meleșteanu E. din ., figurează înscriși în evidențele comunei, respectiv în registrul agricol Bărăști cu suprafața de 2.726 mp teren arabil . alte suprafețe de teren, iar impozitele și taxele sunt achitate la zi.

Reclamanții precizează în cererea de chemare în judecată că terenul arabil de 2.726 mp l-au primit cu titlu de zestre de la părinți și îl stăpânesc din anul 1958. De asemenea, mai arată că terenul nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, chiar dacă . cooperativizată, deoarece l-au deținut continuu din anul 1958 și până în prezent sub nume de proprietar și nu a fost predat la CAP.

Față de aceste date și informații, tribunalul constată că nu sunt întrunite condițiile uzucapiunii de lungă durată, atâta timp cât se susține, prin adeverința nr.1746/02.06.2014, că suprafața de 2.726 mp teren arabil nu se află în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale . recunosc că terenul a fost primit cu titlu de zestre de la părinții lor, aceștia figurând înscriși în registrul agricol Bărăști cu suprafața de 2.726 mp teren arabil . nr.1716/02.06.2014.

Totodată, tribunalul reține că însăși reclamanții recunosc că a intervenit cooperativizarea comunei B., fapt confirmat și de martorii audiați în cauză, inclusiv de primarul comunei, B. V. V.. Nepredarea terenului la CAP, în condițiile în care cooperativizarea s-a realizat la nivelul întregii unități administrativ-teritoriale, nu echivalează cu deținerea terenului de către reclamanți sub nume de proprietar în mod continuu din anul 1958 și exercitarea unei posesii utile în toată această perioadă, din moment ce nu s-a făcut dovada că acest teren a fost exclus de la cooperativizare, nefiind prezentate niciun fel de dovezi care să susțină această teză a excluderii de la cooperativizare.

Astfel, susținerile din întâmpinare că nu există niciun înscris privitor la acest teren referitor la preluarea în orice mod de către fostul CAP, nu echivalează cu dovedirea exercitării unei posesii utile în toată perioadă prevăzută de lege, dat fiind faptul că întreaga unitate teritorial-administrativă a fost cooperativizată, iar martorul Luntrașu M., care a cumpărat în anul 2003 de la vecinii reclamanților suprafața de 1.200 mp teren, a declarat că știe de la familia care i-a vândut acest teren, că reclamanții aveau probleme cu suprafața de aproximativ 30 ari de teren, intravilan, în spatele casei, cu Primăria. Același martor a declarat că terenul fusese la colectiv și îl aveau ca lot în folosință, apreciind că deținerea cu acest titlu a unei suprafețe de teren mai mari se putea datora faptului că reclamanta Meleșteanu E. era șefă de echipă, aceeași fiind și situația fostului președinte de CAP, care ar fi deținut mai mult teren decât se atribuia ca lot în folosință.

Sub aspectul nepredării terenului la CAP, se poate observa că martorul P. G. a declarat că s-a aflat în aceeași situație cu soții Meleșteanu, însă pentru suprafața de 3.000 mp pe care nu ar fi predat-o la CAP are în prezent eliberat titlu de proprietate.

Din analiza mențiunilor care se regăsesc în titlul de proprietate nr.363 din 07.02.1994, eliberat pe numele reclamantei Meleșteanu E. și al defunctului său soț M. P., reiese că celor doi soți le-a fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 8.100 mp situată în intravilan.

În ceea ce privește susținerile legate de achitarea impozitelor și a taxelor aferente terenului în litigiu, se poate observa că nu s-a făcut dovada achitării acestora pe întreaga durată necesară uzucapării, după cum nu s-a dovedit care este data înregistrării rolului fiscal cu privire la aceste teren și cine a solicitat înscrierea terenului în evidențele locale. Or, plata impozitelor constituie manifestare obiectivă cea mai importantă a intenției de a dobândi proprietatea prin efectul uzucapiunii.

Referitor la joncțiunea posesiilor, invocată în cauză, este de menționat că soțul reclamantei, M. P., a decedat la data de 03.10.2002, în cauză nefiind făcută în aceste condiții dovada modului în care moștenitorii săi ar fi continuat să dețină terenul în cauză sub nume de proprietar, pentru a fi incidente dispozițiile legale referitoare la joncțiunea posesiilor.

Toate considerentele rezultate din analiza actelor și lucrărilor evidențiază că în cauză nu s-a făcut dovada exercitării unei posesii utile, în mod neîntrerupt timp de 30 de ani, astfel că simpla inexistență a unor litigii cu privire la acest teren, invocată de reclamanți, precum și îngrădirea terenului și menținerea limitelor de hotar nu pot conduce la admiterea cererii de chemare în judecată.

De altfel, sub aspectul îngrădirii terenului, tribunalul constată că în planul de situație (fila 24, dosar fond) este precizat că terenul este parțial împrejmuit cu gard din lemn și plasă sârmă, nefiind așadar îngrădit în totalitate, pentru a susține teza intenției de a-l stăpâni în întregime sub nume de proprietar.

Față de toate considerentele de fapt și de drept prezentate, tribunalul constată că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 ani asupra terenului arabil în suprafață de 2.726 mp, situat în intravilanul satului Bărăști, . care, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 teza întâi C. proc. civ., va respinge apelul reclamanților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge apelul, formulat de reclamanții Meleșteanu E., CNP_, cu domiciliul în ., jud. Suceava, Meleșteanu C., CNP_, cu dom. în mun. Fălticeni, ., ., ., Meleșteanu E., CNP_, cu domiciliul în . și Z. G. E., CNP_, cu domiciliul în mun. Fălticeni, ., ., toți cu domiciliile procesual alese la Cabinet de Avocat P. M., din mun. Fălticeni, .-5, parter, jud. Suceava împotriva încheierii de ședință din 15.04.2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimată fiind pârâta ., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

M. C. G. G. – P. V. V. C. P.

Red/Tehn. G.P.V.

Tehn. V.C.P.

Jud. fond G. S.

7 ex./11.12.2015