Pretenţii. Decizia nr. 141/2016. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 141/2016
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 141
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 5 FEBRUARIE 2016
PREȘEDINTE V. O. D.
JUDECĂTOR A. I. M.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de către reclamanta Asociația de proprietari nr. 33 S. și de către pârâtul M. S., împotriva sentinței civile nr. 1978 din data de 4 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, intimat fiind chematul în garanție B. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, față de împrejurarea că cel puțin apelanții au solicitat judecata în lipsă, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelurilor de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 08.05.2014 sub nr._, reclamanta Asociația de proprietari nr. 33 S., în contradictoriu cu pârâtul M. S., a solicitat instanței obligarea acestuia la plata sumei de 38.805,61 lei, reprezentând debite acumulate în perioada 01.06.2011 – 30.09.2013, din care suma de 13.821,03 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante, iar suma de 24.984,58 lei cu titlu de penalități aferente debitului.
În motivare a arătat că pârâtului i-au fost furnizate apă curentă, apă caldă, agent termic, servicii canal, gaz metan, energie electrică, în baza contractelor de furnizare și prestări servicii încheiate între S.C. Termica S.A S., S.C. ACET S.A. S., ceilalți furnizori și Asociația de proprietari nr. 33 S..
Reclamanta a precizat că pârâtul nu a achitat decât sporadic o parte din sumele datorate în baza contractelor sus-menționate, fapt ce a cauzat imposibilitatea reclamantei de a efectua plățile către furnizori, ajungându-se chiar la sistarea energiei electrice si a apei calde de către S.C. Termica S.A..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 25 din H.G. nr. 400/2003, art. 1073, art. 1081, art. 1084 Cod civil, art. 274-275 C. și Legea nr. 230/2007.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, invocând lipsa indicării obiectului cererii.
Pârâtul a precizat că sumele care fac obiectul debitului restant trebuie plătite de cel care are calitatea de chiriaș, beneficiar direct al serviciilor prestate de furnizori prin intermediul reclamantei. Cum însă reclamanta nu a indicat apartamentul la care se referă cererea de chemare în judecată, nu poate fi identificat acest chiriaș. În consecință, a solicitat instanței să constate nulitatea cererii de chemare în judecată.
La data de 06.11.2014, reclamanta a depus precizări la acțiune, arătând că apartamentul cu privire la care a fost calculat debitul indicat în acțiune este situat în S., .. (fila 138)
La data de 02.12.2014, pârâtul a depus cerere de chemare în garanție a numitului B. A., ca debitor al sumelor restante solicitate de reclamantă, datorate cu titlu de cheltuieli comune și de întreținere, cu penalități de întârziere.
În motivare, pârâtul a arătat că B. A. a avut folosința imobilului, acestuia revenindu-i obligația achitării sumelor datorate cu titlu de cheltuieli comune și de întreținere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 72 și urm. C..
La termenul de judecată din data de 06.03.2015, instanța a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată și a admis în principiu cererea de chemare în garanție.
P. sentința civilă nr. 1978 din data de 3 aprilie 2015, Judecătoria S. a admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 33 S., în contradictoriu cu pârâtul M. S. – prin primar, chemat în garanție fiind B. A..
A obligat pârâtul M. S. – prin primar să achite reclamantei Asociația de Proprietari nr. 33 S. suma de 8.110,3 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada 01.06._13 și suma de 5.758,59 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru aceeași perioadă.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. S. – prin primar în contradictoriu cu B. A..
A obligat chematul în garanție B. A. la plata către pârâtul M. S. – prin primar, a sumei de 8.110,3 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada 01.06._13 și a sumei de 5.758,59 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru aceeași perioadă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în fapt, pârâtul este proprietarul apartamentului situat în S., ., ., ., arondat Asociației de P. nr. 33 S., beneficiind de serviciile prestate de furnizorii de utilități.
De asemenea, instanța a reținut că, în fapt, imobilul este ocupat de chematul în garanție B. A..
Instanța a reținut că, deși aceste aspecte nu au fost probate cu înscrisuri din care să rezulte expres calitatea de proprietar a pârâtului, respectiv calitatea de chiriaș a chematului în garanție, acestea au rezultat în mod implicit din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și din susținerile necontestate ale părților.
În acest sens, instanța a reținut că în listele de plată depuse la dosarul cauzei, chematul în garanție este menționat în dreptul apartamentului 59 din ., . pârâtul nu a contestat calitatea sa de proprietar al acestui apartament și nici chematul în garanție nu a contestat faptul că locuiește efectiv în acest apartament.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Conform dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, precum și ale art. 32 din H.G. nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, potrivit listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 și a art. 25 alin. 1 din H.G. nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, instanța reține că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Instanța a reținut faptul că pârâtul nu a contestat, în condițiile art. 12 pct. A lit. d) din H.G. nr. 1588/2007, calculul cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere în termenul legal de 10 zile de la afișarea listelor de plată, însușindu-și astfel obligația de plăti sumele înscrise în listele afișate.
Din coroborarea listelor de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite și afișate lunar de către reclamantă pentru perioada 01.06._13, a reieșit că suma datorată de către pârât este în cuantum de 8.110,3 lei.
Acest cuantum al debitului principal a rezultat din cumularea valorilor de la rubrica consacrată cheltuielilor lunare din listele de plată și centralizatorul depuse de către reclamantă (filele 36-124 și 149-150) .
Instanța a reținut că sub aspect probatoriu, creditorul este obligat să facă dovada creanței sale, iar apoi odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum însă, în cauză, pârâtul nu a făcut dovada achitării debitului de 8.110,3 lei, neexecutarea obligației de către acesta a rezultat cu certitudine și îi este imputabilă.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, aferente debitului, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 25 din H.G. nr. 1588/2007, în măsura în care proprietarii de apartamente nu plătesc cotele de întreținere care le revin potrivit listelor de plată, asociația poate aplica penalități de întârziere, dar numai în condițiile în care există o hotărâre a adunării generale a asociației în acest sens.
Mai mult, pentru a fi valabile, hotărârile adunării generale trebuie să respecte condițiile de cvorum și majoritate legale, conform art. 14 din H.G. nr. 1588/2007. De asemenea, art. 49 din Legea nr. 230/2007 prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În prezenta cauză, instanța a reținut că prin hotărârile adunării generale a proprietarilor din cadrul Asociației s-a statuat ca procentul penalităților percepute în caz de întârziere să fie de 0,2 % pe zi de întârziere (filele 9-21).
Instanța a constatat, de asemenea, că penalitățile de întârziere au fost calculate cu respectarea prevederilor art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, în sensul că nu depășesc procentul maxim admis de lege de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, iar suma penalităților nu depășește debitul la care s-au aplicat.
În consecință, față de cele reținute de mai sus și în temeiul art. 46 și art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, instanța a admis cererea și a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 8.110,3 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada 01.06._13 și suma de 5.758,59 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru aceeași perioadă.
Pârâtul M. S. - prin primar a formulat o cerere de chemare în garanție a numitului B. A. arătând, în esență, că sarcina de a achita cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere aferente revenea chematului în garanție, deoarece imobilul pentru care trebuiau achitate utilitățile este folosit de chematul în garanție în calitate de chiriaș (fila 132).
Potrivit art. 72 din Codul de procedură civilă, partea interesată poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubire, iar potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În prezenta cauză, instanța a constatat că, deși pârâtul nu a indicat titlul care îi conferă chematului în garanție calitatea de chiriaș, acesta din urmă, citat cu duplicat de pe înscrisurile aflate la dosar, nu a contestat această calitate. Mai mult, instanța a reținut și faptul că în listele de plată depuse la dosarul cauzei, chematul în garanție este menționat în dreptul apartamentului 59 din ., ..
Pe cale de consecință, instanța a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chematul în garanție la plata către pârâtul M. S., a sumei de 8.110,3 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada 01.06._13 și a sumei de 5.758,59 lei reprezentând penalități de întârziere pentru aceeași perioadă, adică sumele cu care a căzut în pretenții pârâtul față de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâtul.
P. apelul său, pârâtul a arătat următoarele:
P. hotărârea judecătorească atacată instanța de judecată a admis in parte acțiunea Asociației de P. nr. 33 S. și a obligat instituția pârâtă la plata sumei de 8110,30 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada 1.06._13 și a sumei de 5758,59 lei penalități de întârziere calculate pentru aceeași perioadă. De asemenea, instanța de judecată a admis cererea de chemare in garanție formulată de M. S.. A rezultat din înscrisurile existente la dosarul cauzei, listele de plată afișate lunar de către reclamantă cine locuiește in imobil, câtă vreme reclamanta Asociația de proprietari in susținerea unei astfel de acțiuni, a depus copii după listele de plată etc.
Din însăși listele de plată a cheltuielilor comune a rezultat cine e deținătorul imobilului și care datorează sumele de bani solicitate prin acțiune.
Art. 1799 din Noul Cod Civil: Obligațiile privind folosirea bunului stipulează următoarele:
Locatarul este obligat să folosească bunul luat în locațiune cu prudență și diligentă, potrivit destinației stabilite prin contract sau, în lipsă, potrivit celei prezumate după anumite împrejurări, cum ar fi natura bunului, destinația sa anterioară ori cea potrivit căreia locatarul îl folosește.
Așadar, printr-o interpretare lato sensu rezultă că tot ceea ce ține de întrebuințarea și folosința locuinței sunt cheltuieli ce cad in sarcina chiriașului, deci și cheltuielile de întreținere.
Nu municipiul S. a beneficiat de aceste utilități ci cel ce a avut folosința imobilului și tot acestuia îi revine obligația achitării sumelor datorate cu titlu de cheltuieli comune și de ihtreținere, respectiv penalități de intarziere.
Instanța de judecată a reținut faptul că din listele de plată depuse la dosarul cauzei, chematul in garanție este menționat in dreptul apartamentului 59 din ., .> Față de cele prezentate, a solicitat admiterea apelului in sensul respingerii acțiunii față de instituția pârâtă și obligarea chematului in garanție la plata sumelor solicitate de Asociația de proprietari nr. 33 S..
A învederat instanței de judecată că . instanța de judecată a respins acțiunea față de instituția pârâtă și a obligat pe chematul in garanție la plata către reclamantă a sumelor reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități.
În drept, art. 466 si următoarele din Codul de procedură civilă.
P. apelul său, reclamanta a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii apelate, in sensul admiterii acțiunii formulate de Asociația de proprietari nr.33 S. in contradictoriu cu M. S. si in rejudecare sa se dispună obligarea paratului la plata către reclamanta a sumei de 13.821,61 lei reprezentând cheltuieli de întreținere si_,58 lei penalități de intarziere aferente debitului restant.
În motivare a arătat că în fapt, prin acțiunea depusa pe rolul Judecătoriei S. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de_,61 lei reprezentând cheltuieli de întreținere si_,58 lei penalități de intarziere aferente debitului restant, datorate neplății la timp a debitelor principale in perioada 01.06._13.
Instanța de fond, in analiza sumelor datorate de către parata, in mod greșit din suma solicitata, a mai scăzut o data sumele aferente debitelor pe care paratul le avea de plata anterior datei de 01.06.2011, in centralizatorul care a evidențiat datoriile paratului aceasta scădere fiind deja efectuata, in calculul cheltuielilor curente depuse de reclamantă prin centralizator nefiind incluse si nici cerute in instanța si sumele datorate de parat anterior datei de 01.06.2011 si nici penalitățile aferente acestor sume. Sumele solicitate prin acesta acțiune au fost strict aferente perioadei .01.06._13 neincluzand si sumele anterioare acestei perioade, asa cum s-a putut observa si din centralizatoarele depuse.
În drept, a invocat dispozițiile art. 480 si următoarele din NCPC si Legea nr.230/2007 actualizata.
Reclamanta a formulat întâmpinare la apelul declarat de către pârât, prin care a solicitat respingerea acestuia, pentru următoarele motive:
In mod greșit pârâtul a interpretat art. 1799 din NCC susținând ca "tot ce tine de intrebuintarea si folosirea locuinței sunt cheltuieli ce cad in sarcina chiriașului, deci si cheltuielile de intretinere". Dupa cum se poate observa, acest articol de lege se refera stricto senso la folosirea bunului inchiriat cu prudenta si diligenta potrivit destinației acestuia, aceasta folosința neavand nici o legătura cu obligația proprietarului de a achita toate taxele, impozitele si alte cheltuieli aferente bunului inchiriat, tocmai in vederea folosirii chiriașului a acestui bun in scopul in care a fost inchiriat, in acest caz, pentru a putea locui in acest imobil. Faptul ca, in cererea de apel M. S. a precizat ca nu a beneficiat de utilitățile pentru care a fost obligat la plata (cheltuielile ccomune si penalitățile aferente), nu este relevanta, deoarece, in calitate de proprietar nu a fost obligat sa inchirieze acest imobil. In momentul in care a incheiat acel contract de inchiriere, automat si-a asumat pe langa dreptul de a incasa chiria aferenta si riscul de a suferi anumite pierderi, pentru recuperarea cărora, in virtutea prevederilor legale in vigoare, are dreptul sa se indrepte impotriva chiriașului cu o acțiune separata, sau cu o cerere de chemare in garanție.
Reclamanta nu a fost si nici nu este parte in Contractul de închiriere incheiat intre proprietar si chiriaș, fapt pentru care nu are cum sa se indrepte impotriva chiriașului, calea legala de recuperare a acestor debite fiind cea de a deschide acțiune impotriva proprietarului. Susținerea proprietarului imobilului ca nu a beneficiat el, ci chiriașul, de aceste utilități si servicii pentru care a fost obligat la plata, nu are nici o relevanta deoarece, intre proprietar si chiriaș a fost incheiat un contract de inchiriere, in același mod in care intre furnizorii de servicii si utilități a fost incheiat un contract cu Asociația de proprietari, desi asociația de proprietari nu a beneficiat de aceste servicii si utilități, ci proprietarii apartamentelor. Lărgind interpretarea Municipiului S., in acest caz, nu ar mai trebui sa achite asociația de proprietari către furnizori contravalorea serviciilor, ci beneficiarul acestor servicii si utilități, in speța proprietarul sau prin extensie chiriașul căruia proprietarul a inchiriat imobilul, creindu-se un adevărat cerc vicios.
In drept, a invocat dispozițiile art. 46 din Legea nr.230/2007 actualizata si prevederile art.32 din HG nr. 1588/2007 si următoarele din Codul de Procedura Civila.
Pârâtul și chematul în garanție, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând apelul reclamantei, conform art. 479 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță nu a scăzut a doua oară sumele aferente debitelor anterioare datei de 1.06.2011. Se are în vedere centralizatorul depus și întocmit chiar de reclamanta-apelantă (f. 149, judecătorie). Acest centralizator reprezintă ultima precizare adusă pretențiilor, de către reclamantă și evidențiază, pentru perioada dedusă judecății, un total de 8110,3 lei, sumă acordată în totalitate de către prima instanță. Aceasta nu a mai dedus nimic din suma precizată chiar de reclamantă.
Nu rezultă o nouă deducere acordată de prima instanță.
În consecință, în baza art. 480 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge acest apel, ca nefondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
De observat că nu s-au adus alte critici modului în care au fost stabilite penalitățile de întârziere pentru perioada dedusă judecății. În privința acestora s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 25 din H.G. nr. 1588/2007, în măsura în care proprietarii de apartamente nu plătesc cotele de întreținere care le revin potrivit listelor de plată, asociația poate aplica penalități de întârziere, dar numai în condițiile în care există o hotărâre a adunării generale a asociației în acest sens.
Mai mult, pentru a fi valabile, hotărârile adunării generale trebuie să respecte condițiile de cvorum și majoritate legale, conform art. 14 din H.G. nr. 1588/2007. De asemenea, art. 49 din Legea nr. 230/2007 prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În prezenta cauză, instanța reține că prin hotărârile adunării generale a proprietarilor din cadrul Asociației s-a statuat ca procentul penalităților percepute în caz de întârziere să fie de 0,2 % pe zi de întârziere (filele 9-21, judecătorie).
Instanța constată, de asemenea, că penalitățile de întârziere au fost calculate cu respectarea prevederilor art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, în sensul că nu depășesc procentul maxim admis de lege de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, iar suma penalităților nu depășește debitul la care s-au aplicat.
Nu s-au criticat aceste considerente, care au condus la stabilirea sumei de 5758,59 lei, penalități de întârziere.
Instanța de apel rejudecă speța în limitele criticilor aduse de părți soluției primei instanțe, conform art. 479 al. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă.
Examinând apelul pârâtului, conform art. 479 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Acesta arată că nu este deținătorul imobilului, conform listelor de plată, astfel că datoria cade în sarcina chiriașului, conform art. 1799 noul Cod civil, apelantul nebeneficiind de utilități și neavând folosința imobilului.
Această situație de fapt a fost reținută și de prima instanță. Însă, pârâtul datorează sumele pretinse de reclamantă în calitate de proprietar.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Conform dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, precum și ale art. 32 din H.G. nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, potrivit listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Deci, conform prevederilor legale în materie, obligația de plată revine proprietarului.
Prima instanță a luat în considerare că utilitățile și folosința imobilului au fost în beneficiul chiriașului, motiv pentru care a admis cererea de chemare în garanție, conform art. 72 din noul Cod de procedură civilă.
Ambele acțiuni au fost corect admise, întrucât între reclamantă și chematul în garanție nu există raporturi juridice directe. D. admițându-se acțiunea principală se activează acțiunea subsecventă contra chematului în garanție, conform art. 72 al. 1 din noul Cod de procedură civilă.
În consecință, în baza art. 480 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, se impune respingerea acestui apel, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de către reclamanta Asociația de Proprietari nr. 33 S. – S., ., ., . către pârâtul M. S., împotriva sentinței civile nr. 1978 din data de 4 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, intimat fiind chematul în garanție B. A., domiciliat în S., ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond Cosovăț A.
Tehnored. S.A.M.
5 ex./22.02.2016
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1554/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Sentința nr. 1564/2016. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
