Fond funciar. Sentința nr. 1564/2016. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1564/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 100/2016
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 100
Ședința publică din 29 ianuarie 2016
Președinte: M. C. - G.
Judecător: D. D.
Grefier: V. C. P.
Pe rol, pronunțarea apelului formulat de pârâta A. P. împotriva sentinței civile nr. 1564 din data de 24.08.2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimate fiind pârâta C. C. B. de aplicare a legii fondului funciar și reclamanta M. D..
Dezbaterile asupra prezentei cauze au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 29 ianuarie 2016.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 27.10.2014 sub nr._, reclamanta M. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. C. B. de aplicare a legilor de fond funciar și A. P. ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constatate nulitatea adeverinței nr. 2172 din 22.11.1995 a Comisiei comunale B., jud. Suceava, prin care i s-a reconstituit pârâtei A. P. dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,84 ha teren si a fisei - proces verbal de punere în posesie prin care aceasta a fost pusă în posesie cu suprafața de 2.136 mp teren în trupul „Imas Petianu" între vecinii G. Diogenie la nord, I. G. la est, drum . G. M. la vest. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin adeverința nr. 2172 din 22.11.1995 eliberată de C. comunală B., jud. Suceava pârâtei A. P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,84 ha teren, iar prin fișa - proces verbal de punere în posesie prin care aceasta a fost pusă în posesie cu suprafața de 2.136 mp teren în trupul „Imaș Petianu" între vecinii G. Diogenie la nord, I. G. la est, drum . G. M. la vest.
A susținut că terenul pentru care „s-a reconstituit" dreptul de proprietate pârâtei prin adeverința nr. 2172 din 22.11.1995 eliberată de C. comunală B., jud. Suceava este în fapt terenul pentru care prin Titlul de proprietate nr. 299 din 22.12.1994 s-a reconstituit dreptul de proprietate autoarei sale, D. M., pârâtei A. P. și numitei G. O. în calitate de moștenitoare după defunctul L. V. V.. Astfel este o dublă reconstituire, motiv pentru care se impune constatarea nulității adeverinței nr. 2172 din 22.11.1995 eliberată de C. comunală B., jud. Suceava.
De asemenea, suprafața de 2136 mp teren în trupul „Imaș Petianu" cu care pârâta a fost a fost pusă în posesie prin fișa - proces verbal de punere în posesie a cărei anulare o solicită - fișă-proces verbal cu date incerte - se regăsește și pe Titlul de proprietate nr. 299 din 22.12.1994 eliberat mult anterior eliberării adeverinței în baza căruia s-a întocmit această fișă-proces verbal dar și mult anterior acestei fișe-proces verbal de punere în posesie.
Mai mult, adeverința nu a fost materializată într-un titlu de proprietate întrucât titlul de proprietate eliberat în urma acestei adeverite este nr. 422 din 10.03.1995 pe numele G. Diogen.
A invocat disp. art. III din Legea 169/1997 potrivit cu care: (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor L. fondului funciar nr.18/1991, L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale L. nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i)actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(ii)actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza L. nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a L. nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii)actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(iv)actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechilii amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
(11) Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.
(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.
Pentru motivele expuse, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.III din Legea 169/1997, art. 453 noul Cod pr. civilă.
De asemenea, a precizat că dovada acțiunii o face cu înscrisuri, adrese către C. comunală B. care să înainteze la dosar documentația care se impune a fi analizată în cauză privind adeverința, fîșa-proces verbal de punere în posesie și titlurile invocate, expertiză de specialitate și eventual martori dacă se va impune.
A depus la dosar înscrisuri (f.15-25).
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtelor pentru ca în termen de 15 zile de la primirea acesteia să depună întâmpinare si să formuleze apărări, să invoce excepții, să propună probe cu privire la solicitările reclamantei, așa cum prevăd disp. art. 201 al.1 Cod pr. civilă.
Pârâta A. P. a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.30-31) prin care a solicitat ca în urma probatoriului administrat în cauză să se dispună respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că motivele de anulare invocate de reclamanta, în temeiul L. nr. 18/1991, sunt neîntemeiate. Pentru acest teren, ea, pârâta, în calitate de moștenitor pe de o parte si membru cooperator pe de alta parte, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza L. nr. 18/1991. Astfel, s-au emis titlurile de proprietate nr. 422/10.03.1995 si 299/22.12.1994.
Actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea sa nu sunt lovite de nulitate absolută, deoarece nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr.169/1997 respectiv Legea nr. 247/2005, întrucât au fost eliberate cu respectarea prevederilor L. nr. 18/1991 si s-a făcut dovada că atât ea cat si autorul său au avut în proprietate aceste terenuri înainte de colectivizare, s-a făcut dovada amplasamentului si s-a formulat cerere de reconstituire în termen legal. Ori în speță, titlul său este eliberat cu respectarea normelor în vigoare la data eliberării lui.
A invocat disp. art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991si a apreciat că reclamanta este în eroare cu privire la amplasamentul acestui teren sau încearcă să ducă în eroare instanța de judecată.
La data de 17.11.2014, pârâta C. C. de aplicare a L. F. Funciar a depus la dosar întâmpinare (f.33).
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că, C. C. din perioada 1995 a eliberat legal numitei A. P. din . adeverința nr. 2172/22.11.1995, motivat de faptul că pârâta este una din moștenitoarele defunctului L. V. V., fost proprietar al suprafetei de 3,80 ha teren arabil, în devălmășie cu ceilalți moștenitori.
În baza acestei adeverințe s-a încheiat prin notariat un contract de vânzare-cumpărare între pârâtă și fiica acesteia, teren pe care ulterior și-a edificat, împreună cu soțul P. C., o locuință.
Acest teren este înscris în titlul de proprietate nr. 299/1994 si face parte din .” în suprafață de 5.400 mp. întrucât a făcut parte din validare conform L. nr. 18/1991.
Nu s-a întocmit un titlu de proprietate pe numele pârâtei A. P., nu este o dublă reconstituire așa cum susține reclamanta, acea fișă de punere în posesie pe numele A. P. s-a folosit numai pentru întocmirea planului de situație pentru suprafata de 2.136 mp. pe care a înstrăinat-o conform adeverinței nr. 2172/22.11.1995.
A mai arătat pârâta că este eronată remarca reclamantei M. D., care afirmă că suprafata de 2.136 mp. din adeverința nr. 2172/22.11.1995 face parte din titlul de proprietate nr. 422/1995 autor G. Deugenie. . titlul de proprietate nr. 422/1995 în suprafață de 4.300 mp. este o parcelă separată de cea de 5.400 mp. din titlul de proprietate nr. 299/1994 si este proprietatea moștenitorilor defunctului G. Deugenie, nu este nicio legătură între cele două titluri de proprietate.
Întrucât A. P. este una din moștenitoarele legale ale defunctului L. V. V., adeverinta nr. 2172/22.11.1995 nu a lezat în nici un fel dreptul la moștenire a celorlalți moștenitori care solicită reconstituirea terenului după L. V. V..
Reclamanta M. D. a formulat răspuns la întâmpinări (f.36 dosar) prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâtă ca nefondate.
În motivare, a arătat că prin adeverința nr. 2172 din 22.11.1995 eliberată de C. comunală B., jud. Suceava, pârâtei A. P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,84 ha teren „conform tabelului anexa nr. 2A - poziția 50” - ori la poziția 50 din anexa nr. 2A figurează G. Diogene și O. și nu A. P., și mai mult în urma cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de G. Diogene acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren cu care era înscris în anexa nr. 2A la poziția 50.
Prin fișa - proces verbal de punere în posesie întocmită „probabil" în baza acestei adeverințe de reconstituire a dreptului de proprietate pârâta a fost pusă în posesie cu suprafața de 2136 mp teren în trupul „Imaș Petianu" între vecinii: G. Diogenie la nord, I. G. la est, drum . G. M. la vest - acest teren figurând și pe Titlul de proprietate nr. 299 din 22.12.1994 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate autoarei sale, D. M., pârâtei A. P. și numitei G. O. în calitate de moștenitoare după defunctul L. V. V.. Astfel este o dublă reconstituire, ba chiar o triplă reconstituire având în vedere reconstituirea dreptului de proprietate și în favoarea numitului G. Diogene, motiv pentru care se impune constatarea nulității adeverinței nr. 2172 din 22.11.1995 eliberată de C. comunală B., jud. Suceava,
Mai mult, adeverința nu a fost materializată într-un titlu de proprietate întrucât titlul de proprietate eliberat în urma acestei adeverite este nr. 422 din 10.03.1995 pe numele G. Diogen, a fost întocmită în fals însă cu scopul de a înstrăina terenul înscris pe adeverință, vânzare care s-a efectuat în baza acestei adeverințe, proces verbal de punere în posesie și plan de situație în care nu sunt redate corect vecinătățile.
Reclamanta a considerat că pentru motivele expuse în cauză sunt date cerințele privind nulitatea înscrisurilor contestate sens în care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată si respingerea apărărilor formulate de pârâtă, ca nefondate.
A anexat la dosar înscrisuri (f.37-46).
La solicitarea instanței către C. Județeană Suceava pentru comunicarea documentației care a stat la baza validării dreptului de proprietate pentru autorul comun L. V. V. din titlul de proprietate nr. 299/22.12.1994 și din titlul de proprietate nr. 422/10.03.1995 emis pe numele G. Diogen,au fost depuse la dosar înscrisuri (f.77-86 dosar).
De asemenea OCPI Suceava a comunicat la dosar fișele de punere în posesie care au stat la baza eliberării titlului de proprietate nr. 299/22.12.1994 emis pe numele autorului comun L. V. V. și a titlului de proprietate nr. 422/10.03.1995 emis pe numele G. Diogen (f.70-72).
Totodată a fost atasat spre consultare a dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni.
Prin sentința civilă nr. 1564 din data de 24.08.2015, Judecătoria Fălticeni, a admis acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate absolută a adeverinței nr. 2172 din 22.11.1995 și a procesului verbal de punere în posesie din 20.11.1995, privind suprafața de 2136 mp teren situat în locul Imaș Petiana, privind pe reclamanta M. D., în contradictoriu cu pârâții A. P. si C. C. de fond funciar B.; a constatat nulitatea absolută a adeverinței nr. 2172 din 22.11.1995 și a procesului verbal de punere în posesie din 20.11.1995, privind suprafața de 2.136 mp teren situat în locul Imaș Petiana.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.
Art. 13 alin. (3) din același act normativ, prevede că titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
În fapt, prin adeverința nr. 2172 din 22.11.1995 C. C. B., a adeverit că pârâtei A. P. i s-a stabilit dreptul de proprietate prin Hotărârea comisiei Județene nr. 5599 din 05.09.1991, asupra suprafeței totale de 3,84 ha teren, prevăzută în tabelul anexa nr. 2A, la poziția nr. 50.
În urma acestei adeverințe, pârâta a fost pusă în posesie cu suprafața de 2136 mp teren, situat în locul Imaș Petiana, intravilan, conform procesului verbal de punere în posesie din 20.11.1995, făcându-se trimitere la anexa nr. 2A, poziția nr. 50.
Din analiza documentației depuse de către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și OCPI Suceava, rezultă că prin Hotărârea nr. 5599 din 05.09.1991, (f.78) s-a validat propunerea Comisiei Comunale B., privind reconstituirea dreptului de proprietate, conform anexei nr. 3, unde la poziția 34 (f. 85), figurează defunctul L. V. V. și moștenitorii G. O., D. M., A. P. și Ș. N. E., cu suprafața totală validată de 3,84 ha teren.
În consecință, la data de 05.12.1994 cele patru moștenitoare au fost puse în posesie cu suprafața de 3,80 ha teren, conform procesului verbal de punere în posesie de la fila 81 dosar, iar la data de 22.12.1994 celor patru moștenitoare le-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 299, pentru suprafața totală de 3,80 ha teren.
În anexa nr. 2 A, la poziția 50 (f. 86), se află numiții G. Diogene și O., cu suprafața totală validată de 3,84 ha teren. Prin procesul verbal de punere în posesie din data de 18.01.1995 (f. 84), Giorghițanu Diogen a fost pus în posesie cu suprafața de teren în cauză iar la data de 10.03.1995 a fost eliberat titlul de proprietate nr. 422 pentru G. Diogen și suprafața totală de 3,84 ha teren.
În aceste condiții, adeverința nr. 2172 din 22.11.1995 a Comisiei Comunale B. nu a fost emisă în concordanță cu legea, deoarece, pe de o parte pârâtei A. P. deja îi fusese reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,80 ha teren, prin titlul de proprietate nr. 299 din 22.12.1994, împreună cu celelalte trei moștenitoare, iar pe de altă parte în anexa nr. 2A, la poziția nr. 50, la care face trimitere adeverința nr. 2172 din 22.11.1995, se regăsește G. Diogene, cu suprafața totală validată de 3,84 ha teren, pârâta nefăcând dovada vreunei legături cu această persoană.
De asemenea, din documentația depusă nu a rezultat ca în urma adeverinței nr. 2172 din 22.11.1995 și a procesului verbal de punere în posesie din 20.11.1995, privind suprafața de 2136 mp teren situat în locul Imaș Petiana, să fi fost emis vreun alt titlu de proprietate, care să consolideze și să confere forța juridică necesară acestei adeverințe.
De altfel, prin decizia nr. I din 30 iunie 1997 pronunțatã de Curtea Supremã de Justiție, secțiile unite, s-a stabilit că adeverința și procesul-verbal de punere în posesie nu constituie titlu de proprietate.
Adeverința și procesul verbal de punere în posesie au valoare provizorie, fac dovada dreptului de proprietate pânã la eliberarea titlului de proprietate, iar titlul de proprietate reprezintă tocmai finalitatea procedurii instituite prin prevederile art. 26 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, fiind opozabil erga omnes, în cadrul raporturilor juridice civile.
Aceleași aspecte rezultă și din răspunsul Comisiei Comunale de fond funciar B., care precizează că terenul ce face obiectul adeverinței nr. 2172 din 22.11.1995 se regăsește în titlul de proprietate nr. 299 din 22.12.1994, pârâta A. P. fiind una din moștenitoarele lui L. V. V., condiții în care este evident că eliberarea adeverinței nr. 2172 din 22.11.1995 nu mai era necesară întrucât se făcuse reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul de proprietate nr. 299 din 22.12.1994, cu atât mai mult cu cât adeverința face trimitere la suprafețe de teren validate pentru alte persoane (G. Diogene).
Nelegalitatea adeverinței nr. 2172 din 22.11.1995 se întinde și asupra procesului verbal de punere în posesie din 20.11.1995, privind suprafața de 2136 mp teren situat în locul Imaș Petiana, pentru aceleași motive, fiind inexplicabil faptul că deși aparent s-a stabilit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 3,84 ha, punerea în posesie nu corespunde, fiind făcută doar pentru 2136 mp.
Așadar, fiind întrunite condițiile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, adeverința de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind emisă în favoarea unei persoane care nu era, sau nu mai era îndreptățită, potrivit legii, la astfel de reconstituiri, instanța a admis acțiunea având ca obiect constatare nulitate absolută a adeverinței nr. 2172 din 22.11.1995 și a procesului verbal de punere în posesie din 20.11.1995, privind suprafața de 2136 mp teren situat în locul Imaș Petiana, privind pe reclamanta M. D., în contradictoriu cu pârâții A. P., C. C. de fond funciar B..
De asemenea, a constatat nulitatea absolută a adeverinței nr. 2172 din 22.11.1995 și a procesului verbal de punere în posesie din 20.11.1995, privind suprafața de 2136 mp teren situat în locul Imaș Petiana.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel pârâta A. P. aducându-i critici pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel depuse la filele 5-7 dosar apel, a arătat următoarele:
Instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispoziților legale in materie de fond funciar. Hotărârea judecătoriei este netemenică întrucât instanța de fond a apreciat, in mod greșit, probele administrate în cauză.
Potrivit art 425 Cod proc. civ. hotărârea va cuprinde „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
Principiul general consacrat de Codul de procedura civilă, impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată pentru a da posibilitatea instanțelor superioare să exercite controlul judiciar.
Prin interpretarea art. 488 Cod procedură civilă, practica și literatura juridică în materie a stabilit ca motivarea sumară, insuficientă a unei hotărâri judecătorești echivalează cu nemotivarea hotărârii care trebuie reformată. Tot nemotivată este calificată hotărârea care cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii
Deși, din aspectele regăsite in întâmpinare, în înscrisurile aflate in dosarele atașate si prin apărările făcute oral in sala de judecata se confirma susținerile acesteia, instanța de fond nu analizează în nici un fel cete invocate și nici motivele pentru care a solicitat respingerea acțiunii.
Motivele de anulare invocate de reclamanta, în temeiul L. nr. 18/1991, sunt neîntemeiate. Pentru acest teren, pârâta în calitate de moștenitoare pe de o parte si membru cooperator pe de alta parte, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza L. nr. 18/1991. Astfel, s-au emis titlurile de proprietate nr. 422/10.03.1995 si 299/22.12.1994.
Actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea acesteia, nu sunt lovite de nulitate absolută, deoarece nu se încadrează în nici unul din cazurile prev. de Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr.169/1997, respectiv Legea nr. 247/2005, întrucât au fost eliberate cu respectarea prevederilor L. nr. 18/1991, întrucât s-a făcut dovada că atât aceasta cât si autorul acesteia au avut în proprietate aceste terenuri înainte de colectivizare, s-a făcut dovada amplasamentului si s-a formulat cerere de reconstituire în termen Legal. Ori în speță, titlul acesteia este eliberat cu respectarea normelor în vigoare la data eliberării lui.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin 1 din legea nr.18/1991 "Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori".
A apreciat că reclamanta este în eroare cu privire la amplasamentul acestui teren sau încearcă să inducă în eroare instanța.
De asemenea, prima instanța nu a ținut cont de faptul că și C. Comunala de aplicare a L. F. Funciar a susținut si dovedit același lucru ca si aceasta.
Nu s-a ținut cont de faptul ca parata A. P. este una din moștenitoarele defunctului L. V., fost proprietar al suprafeței de 3,8 ha teren arabil, in devălmășie cu ceilalți moștenitori.
În baza acestei adeverințe s-a încheiat la BNP M. A. un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 90/11.01.1996 între aceasta, fiica acesteia P. C. și ginerele acesteia P. C., teren pe care ulterior acestia împreuna au edificat o locuința. Acest teren este înscris in TP nr. 299/1994 si face parte din . în suprafața de 5400 mp întrucât a făcut parte din validare conform L. nr. 18/1991.
Nu s-a întocmit un titlu de proprietate pe numele acesteia, nu este o dubla reconstituire așa acum se susține în mod abuziv de reclamanta si eronat de către instanță, acea fișa proces verbal de punere in posesie s-a folosit numai pentru întocmirea planului de situație pentru suprafața de 2136mp pe care a înstrăinat-o conform adeverinței nr. 2172/22,11.1995. Suprafața de 2136 mp din adeverința nr. 2172/22,11.1995 nu face parte din TP 422/1995 emis pe Gheorghitanu Diogenie (sotul lui Gheorghitanu O.). . titlul de proprietate nr. 422/1995 în suprafața de 4300 mp este o . de 5400 mp din titlul de proprietate nr. 299/1994 si este proprietatea moștenitorilor defunctului Gheorghitanu Diogenie, nu este nici o legătura intre cele doua titluri, întrucât aceasta este moștenitoarea lui L. V.
Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea apelul, desființarea hotărârii atacate, și respingerea acțiunii, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
La data de 23.11.2015, reclamanta intimată M. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivarea întâmpinării, a învederat că prin sentința civila nr. 1564/24.08.2015 pronunțata de Judecătoria Fălticeni in cauza ce formează obiectul dosarului nr._ a fost admisă acțiunea formulata de aceasta in contradictoriu cu A. P. si C. Comunala de fond funciar B., constatându-se nulitatea absoluta a adeverinței nr. 2172 din 22.11.1995 si a procesului verbal de punere in posesie din 20.11.1995.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut faptul ca, prin adeverința nr. 2172/22.11.1995 eliberata de C. Comunala de fond funciar B. paratei A. P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate, prin Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 5599/05.09.1991, pentru suprafața totala de 3.84 ha teren, prevăzut in tabelul anexa nr. 2a la poziția 50.
În urma acestei adeverințe, parata a fost pusa in posesie cu suprafața de 2136 mp teren situat in locul numit Imas P., intravilan conform procesului verbal de punere in posesie din 20.11.1995, făcându-se trimitere lia anexa 2a, poziția 50.
Din analiza documentației existente la dosarul cauzei rezulta ca prin hotărârea 5599/05.09.1991 s-a validat propunerea Comisiei Locale privind reconstituirea dreptului de proprietate conform anexei 3, unde la poziția 34, figurează defunctul L. V. si moștenitorii Ghiorghitanu O., D. Mana, A. P. si Ș. N. E. cu suprafața totala validata de 3.84 ha teren.
În mod corect instanța de fond a reținut ca la 05.12.1994 cele patru moștenitoare au fost puse în posesie cu cele 3.80 ha teren conform procesului verbal de punere in posesie aflat la fila 81 dosar, iar ia data de 22.12.1994 celor patru moștenitoare le-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 229 pentru suprafața totala de 3.80 ha.
În anexa 2a la poziția 50, se afla numiții Ghiorghitanu Diogene si O. cu suprafața de 3.84 ha teren aceștia fiind puși in posesie la data de 10.03.1995 si le-a fost eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de 3.84 ha teren.
A mai reținut instanța în mod corect faptul ca adeverința nr. 2172/22.11.1995 a Comisiei Comunale de fond funciar B. nu a fost emisa in concordanta cu legea întrucât paratei A. P. îi fusese deja reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3.84 ha teren prin titlul de proprietate nr. 299/22.12.1994, împreuna cu celelalte trei moștenitoare, iar In anexa 2a la poziția 50 la care se face trimitere in adeverința nr. 2172/22.11.1995 se regăsește Gheorghitanu Diogene cu suprafața totala validata de 3.84 ha teren, parata nefacând dovada vreunei legături cu aceasta persoana.
Instanța, de asemenea, a retinut că nelegalitatea adeverinței 2172/22.11.1995 se întinde și asupra procesului verbal de punere in posesie din 20.11.1995 pentru suprafața de 2136 mp teren situat in locul Imas P., pentru aceleași motive, fiind inexplicabil faptul ca deși aparent s-a stabilit dreptul de proprietate pentru o suprafața de 3.84 ha, punerea in posesie nu corespunde, fiind făcuta doar pentru 2136 mp.
Apelanta susține faptul ca în calitatea sa de moștenitor pe de o parte si de membru cooperator pe de alta parte ar fi îndreptățită la aceasta suprafața de teren de 2136 mp, întrucât a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate arătând totodată ca s-au emis titlurile de proprietate nr. 422/10.03.1995 si 299/22.11.1994.
Susținerile apelantei nu pot si primite întrucât aceasta nu poate beneficia de reconstruirea dreptului de proprietate pe anexa 2a, întrucât ea personal nu a predat Ia CAP, lemn, terenul fiind predat de autorul sau, drept pentru care a beneficiat legal de validare pe anexa 3 împreuna cu celelalte trei moștenitoare. În calitatea sa de membru cooperator, parata apelanta putea beneficia, la cerere, de constituirea dreptului de proprietate pe anexa 2b, pe un amplasament diferit decât cel acordat tuturor moștenitorilor în . apelantei ca nu ar fi vorba de unul si același amplasament nu sunt reale întrucât chiar ea susține faptul ca terenul din adeverința de proprietate este înscris si in TP nr. 299/1994 si face parte din . suprafața de 5400 mp.
Faptul ca în adeverința contestata este o suprafața mai mica decât suprafața de 5400 mp nu înseamnă ca nu ar fi vorba de același amplasament și ca nu este o dublă reconstituire. Este evidentă intenția apelantei, de coniventa cu C. Locala B., de a vinde fiicei sale o suprafața de teren pentru ca aceasta sa-și construiască o casa, alegând suprafața de teren potrivită pentru construcție din totalul de 5400 mp. Este la fel de evident ca, eliberarea adeverinței de proprietate s-a efectuat in scopul vădit de a ocoli procedura partajului succesoral si de a se însusi terenul cel mai favorabil pentru construcție. Chiar apelanta recunoaște faptul ca adeverința a folosit la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 90/11.01.1996 încheiat între aceasta si fiica si ginerele sau, teren pe cam aceștia din urma au edificat o construcție.
Nu poate fi primita nici critica apelantei conform căreia nu ar exista o dubla reconstituire întrucât suprafața de 2136 mp, din adeverința nr. 2172/22.11.1995 nu face parte din TP 422/1995 emis pe numele Gherghitanu Diogenie, apelanta pierzând din vedere faptul ca adeverința de proprietate contestata reprezintă prin ea insăsi o reconstituire a unui drept de proprietate, dubla reconstituire neraportadu-se la titlul de proprietate nr. 422/1995 ci la titlul de proprietate nr. 299/1994 în care apelanta are un drept de coproprietate alături de ceilalți moștenitori, stăpânind în devălmășie întreaga suprafața din TP 299/1994.
F. de toate aceste considerente, a solicitat respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinica si legala, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata C. C. de Fond Funciar B. a depus întâmpinare la data de 03.12.2015, prin care a învederat că este de acord cu apelul pârâtei, și a solicitat admiterea acestui și respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.
În motivare, a arătat că pârâta A. P. a depus cerere de reconstituire alături de ceilalți moștenitori după L. V., aceștia fiind validați și puși în posesie, eliberându-se titlu de proprietate nr. 422/1995, respectiv 299/1994.
Întrucât în anul 1996 se puteau încheia acte de vânzare în baza adeverințelor eliberate de comisia comunală, pârâta a solicitat o astfel de adeverință, pe care a primit-o, și a încheiat legal un act de vânzare la notariat cu fiica P. C. și P. C..
S-a mai arătat că terenul din actul de vânzare-cumpărare face parte din totalul validat în favoarea defunctului L. V., situat în . nu deține un alt titlu de proprietate în nume propriu, iar terenul sus menționat nu face parte din T.P. nr. 422/1991 autor G. Diogen.
Examinând apelul de față, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței atacate și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește prima critică invocată de pârâta-apelantă A. P. referitoare la motivarea incompletă a hotărârii apelate, tribunalul constată că aceasta este nefondată, instanța de fond expunând pe larg motivele de fapt și de drept, precum și raționamentul juridic care a condus la adoptarea soluției, iar motivarea hotărârii este clară, concisă și concretă în concordanță cu probele și actele de la dosar.
Cu privire la celelalte aspectele invocate de apelantă referitoare la fondul cauzei, tribunalul constată că acestea sunt nefondate.
Așa cum s-a reținut și anterior, instanța de fond a argumentat în mod detaliat considerentele care au condus la soluția adoptată, considerente pe care instanța de control și le însușește în totalitate.
Împrejurarea că apelanta A. P. este una din moștenitoarele defunctului L. V., fostul proprietar al suprafeței de 3,84 ha teren arabil, nu justifică eliberarea a unei adeverințe de proprietate (adeverința nr. 2172 din 22.11.1995) și a unui nou proces-verbal de punere în posesie (din data de 20.11.1995) pentru o anumită suprafață de teren (2.136 m.p.) din totalul pentru care s-a validat reconstituirea, atât timp cât procedura de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața totală de teren de 3,84 ha, din care face parte și suprafața de 2.136 m.p., a fost finalizată anterior emiterii acestor acte prin eliberarea titlului de proprietate nr. 299/22.12.1994 pe numele tuturor moștenitorilor, potrivit art. 26 din Legea nr. 18/1991.
Contrar susținerilor apelantei, tribunalul reține că eliberarea acestor acte au produs o vătămare celorlalți moștenitori din moment ce au stat la baza încheierii unui contract autentic de vânzare-cumpărare între apelantă și fiica acesteia, înainte de ieșirea din indiviziune.
Având în vedere cele expuse, tribunalul urmează a respinge apelul ca nefondat.
Față de soluția pronunțată în apel, în temeiul art. 451 alin 1 Cod procedură civilă, tribunalul va obligă pe apelanta A. P. să achite intimatei M. D. suma de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din apel reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat apelul formulat de apelanta A. P., cu domiciliul în satul/. împotriva sentinței civile nr. 1564 din data de 24.08.2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimate fiind pârâta C. C. B. de aplicare a legii fondului funciarcu sediul în loc. B., jud. Suceava. și reclamanta M. D. (CNP_) – cu domiciliul în satul S. M., ., .. Suceava.
Obligă apelanta să plătească intimatei M. D. suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2016.
Președinte, Judecător, Grefier, M. C. G. D. D. V. C. P.
Red/TehnM.G.
Tehn.V.C.P.
5 ex./ 02.03.2016
Jud. fond: N. Șepelea
| ← Pretenţii. Decizia nr. 141/2016. Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Sentința nr. 1732/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
