Pretenţii. Decizia nr. 1707/2014. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 1707/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 1707/2014

Dosar nr._ - pretenții -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1707

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 DECEMBRIE 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. M. N.

JUDECĂTOR: G. F. F.

JUDECĂTOR: F. L.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul S. R. R. DE M. T. ȘI I. P. COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI – cu sediul în Iași, ..19, județul Iași împotriva sentinței civile nr. 2358 din data de 30 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații: pârâți ., cu sediul în . și S.C. CONSTRUCȚII F. IAȘI G. C. S.A, cu sediul în Iași, ., nr.10, județul Iași și reclamanții P. C. M. (fostă O.) și O. O., ambii domiciliați în mun. Suceava, ., . C, ., și cu domiciliul ales la cabinet de avocat A. E., cu sediul în mun. Suceava, ., nr.24, ., ..

Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 11 DECEMBRIE 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților prin intermediul apărătorilor aleși să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 16 DECEMBRIE 2014.

După deliberare,

TRIBUNALUL:

Asupra recursului de față, constată următoarele:

P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția civilă sub nr._ din 6.06.2011 reclamanții O. (actualmente P.) C. M. și O. O., au solicitat în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, . și S.C "CONSTRUCȚII F. IAȘI - G. C." SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâților la plata despăgubirilor în sumă de 10.000 euro, în echivalent lei la data plății, cu dobânzi legale conform O.G. nr. 9/2000 și cheltuieli de judecată aferente.

Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat de Biroul Notarului Public M. C., sub nr.561 din 12.03.2008, au cumpărat suprafața de 374 mp teren, identică cu corpul de proprietate nr. 1303/384 din Cartea Funciară nr._ a Unității Administrativ Teritoriale Suceava, situată pe raza comunei M., . planul cadastral anexă la contract, cu constituirea unui drept de servitute asupra parcelei nr. 1303/300 din aceeași carte funciară, terenul fiind dobândit în vederea edificării unei locuințe proprietate personală. Dreptul de proprietate asupra terenului astfel dobândit și dreptul de servitute au fost intabulate în Cartea Funciară nr._ a UAT Suceava conform încheierii nr.7612 din 24.03.2008 a OCPI Suceava și a extrasului de carte funciară nr._/2008.

Reclamanții au arătat că, urmare a adoptării HG nr.735 din 24.06.2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrărilor de utilitate publică "Varianta de ocolire Suceava", publicată în Monitorul Oficial nr.447 din 30.06.3009, emisă în baza Legii nr. 33/2004 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și a Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcții de drumuri de interes național, județean și local, s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilități publice "Varianta de ocolire Suceava". Potrivit hărții topografice anexă la hotărâre, s-a declanșat procedura de expropriere și sumele necesare pentru acordarea despăgubirilor ca urmare a afectării unor suprafețe de teren, fiind demarate și lucrările de construire, gestionate de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, lucrări efectuate de pârâta S.C. Construcții F. Iași G. C. SA.

Reclamanții au susținut că deși coridorul de expropriere stabilit pe baza variantei finale a studiului de fezabilitate și a documentației aprobate afecta și terenul în suprafață de 374 mp, proprietatea acestora, nu au fost anunțați cu privire la efectuarea acestor lucrări de investiții de expropriatorul S. R., prin M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București și nici de autoritatea locală, ., unitate administrativ teritorială pe raza căreia s-au desfășurat lucrările enunțate și pe teritoriul căreia se situau terenurile supuse exproprierii și nu au fost despăgubiți pentru lucrările efectuate pe terenul proprietatea lor, dreptul de proprietate fiind în mod grav afectat, reclamanții invocând dispozițiile art.44 și 135 din Constituție și art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994.

Reclamanții au mai arătat că au efectuat demersuri pentru edificarea pe terenul proprietatea lor a unei locuințe proprietate privată, conform certificatului de urbanism, terenul fiind dobândit în acest scop.

Sesizând că terenul a fost afectat de lucrările de investiții la Varianta de Ocolire Suceava, reclamanții au solicitat acordarea despăgubirilor conform prevederilor legale, dar unitatea pârâtă a comunicat faptul că terenul proprietatea reclamanților nu se află situat pe culoarul de expropriere al obiectivului de investiții enunțat, fiind doar limitrof acestuia.

P. adresa nr.1320 din 1.02.2011, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a refuzat acordarea avizului pentru edificarea unei locuințe proprietate invocând că amplasamentul terenului este ocupat cu 1,74 m în proiecția pe orizontală a Viaductului OA, care face parte din obiectivul "Varianta de Ocolire Suceava", iar potrivit O.G. nr. 43/1997, este obligatorie respectarea unei limite de siguranță de 10 m de o parte și alta a viaductului.

Reclamanții au solicitat plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune reprezentând contravaloarea terenului și prejudiciul produs prin imposibilitatea edificării locuinței, invocând exproprierea de fapt, arătând că nu li s-a acordat o plată prealabilă, fiind încălcate dispozițiile Legii nr. 33/1994.

În susținerea acțiunii, reclamanții au depus în copie, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.561 din 12.03.2008, plan de situație, extras de carte funciară, certificat de urbanism, adresa CNADNR nr. 1320/2011, notificarea nr.3100/2010, HG nr.735/2009, alte acte și au solicitat efectuarea unui raport de expertiză tehnică.

În drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 și dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2001.

Pârâta S.C. „CONSTRUCȚII F. IAȘI-G. C." SA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că expropriatorul și beneficiarul lucrării de construcție a "Variantei de Ocolire Suceava" este S. R., reprezentat de Ministrul T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, lucrarea fiind executată conform H.G. nr.735/2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrărilor de utilitate publică "Varianta de ocolire Suceava".

Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că are doar calitate de executant al lucrărilor de construcție, în baza ordinului de începere a lucrărilor emis de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași și a procesului verbal de predare primire a amplasamentului nr. l din 27.02.2009, iar limitele de expropriere au fost stabilite de către proiectantul studiului de fezabilitate, ulterior fiind demarate procedurile legale de expropriere.

P. întâmpinarea formulată CNADNR S.A. a solicitat respingerea acțiunii, susținând că prin HG nr.735/2009 a fost aprobată declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Varianta de ocolire Suceava", dar din lista proprietarilor și a imobilelor anexă la această hotărâre, rezultă că terenul proprietatea reclamanților nu este situat pe culoarul de expropriere al acestui obiectiv, acesta nefiind supus vreunei proceduri de expropriere, terenul proprietatea reclamanților fiind limitrof acestui culoar, persoanele nemulțumite putându-se adresa instanței de judecată, neputând contesta însă transferul dreptului de proprietate.

P. răspunsul la întâmpinările formulate în cauză, reclamanții au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual pasive, susținând că S.C. „CONSTRUCȚII F. IAȘI - G. C." SA a efectuat lucrările de edificare a obiectivului de investiții "Varianta de ocolire Suceava", ocupând în mod abuziv terenul, situație ce a fost confirmată prin adresa nr._/2010 a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, unitate care și prin adresa nr.1320/1.02.2011 a comunicat faptul că "Amplasamentul pentru care solicitanții fac dovada proprietății întrece cu 1,74 m în proiecție pe orizontală a viaductului QA4, care face parte din "Varianta de ocolire Suceava", fiind invocate și dispozițiile O.G. nr.43/1997, anexa 1 privind zonele de siguranță ale podului".

Reclamanții au susținut că terenul proprietatea lor a fost ocupat fără titlu, un pilon al viaductului fiind amplasat pe teren, fără ca acesta să fi fost expropriat, situație ce poate fi dovedită și prin efectuarea unei expertize de specialitate.

S-a mai arătat de către reclamanți că din lista proprietarilor și imobilelor anexa la HG nr.735/2009 rezultă că și ., asupra căreia s-a constituit un drept de servitute în favoarea parcelei reclamanților nr.1303/384, CF nr._ a UAT Suceava, a fost expropriată, situație ce dovedește că și terenul proprietatea lor a fost ocupat abuziv, impunându-se acordarea despăgubirilor, care se justifică și pentru exproprierea de fapt, evocând în acest sens prevederile Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, dispozițiile art.480 și 481 Cod civil, precum și dispozițiile art. l Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale și jurisprudența CEDO, Cauza B. împotriva României, hotărârea din 27.01.2000, Cauza V. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr.805/2010.

În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză de către o comisie de experți.

P. sentința nr. 497 pronunțată la data de 12.03.2013 în dosar nr._ al Tribunalului Suceava – secția civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, s-a admis în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanții P. C. M. (fostă O.) și O. O., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, . și S.C.”CONSTRUCȚII F. IAȘI – G. C.” SA, a fost obligat pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA să plătească reclamanților O. O. și P. C. M. (fostă O.) despăgubiri în sumă de 10.000 euro, în echivalent în lei la data plății, precum și la plata către reclamanți a sumei de 2.500 lei, cheltuieli de judecată. De asemenea, s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere pentru plata dobânzilor legale, precum și acțiunea reclamanților față de pârâții S.C. Construcții F. Iași G. C. SA și ., pentru lipsa calității procesuale pasive.

P. decizia nr. 1440 pronunțată la data de 05.12.2013 în dosar nr._ de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă, s-a admis recursul declarat de pârâtul S. R. reprezentat de M. T. și I. – Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 497 din 12 martie 2013 și a încheierii preparatorii din 24 aprilie 2012, ambele pronunțate de Tribunalul Suceava – Secția civilă – în dosarul nr._, fiind casată sentința civilă nr. 497/2013 și încheierea din 24.04.2012 ale Tribunalului Suceava și trimisă cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.01.2014, sub același nr. de dosar.

La termenul de judecată din data de 21.02.2014, reclamanții O. O. și P. C. M. (fostă O.) au depus la dosar note scrise, prin care au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâților la plata despăgubirilor în sumă de 10.000 euro în echivalent la data plății, cu dobânzi legale și cheltuieli de judecată aferente.

Intimații reclamanți au arătat că are calitate procesuală pasivă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, în calitate de expropriator și beneficiar al lucrărilor de investiții aprobate prin HG nr. 735/2009.

Pe fondul cauzei, intimații reclamanți au arătat că prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 561 din 12.03.2008 de Biroul Notarului Public M. C., reclamanții au dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 374 mp, identică cu corpul de proprietate nr. 1303/3 84 din Cartea Funciară nr._ a UAT Suceava, situată pe raza comunei M., ., identificată prin planul de situație cadastral, anexa la contract, odată cu transmiterea dreptului de proprietate constituindu-se și dreptul de servitute de trecere pentru . din CF nr._ UAT Suceava (filele 7-13 dosar).

Au arătat că reclamanții sunt titulari ai dreptului de proprietate privată pentru suprafața de 374 mp, teren în favoarea căruia era constituit și un drept de servitute pentru ./300 din CF nr._ a comunei cadastrale Suceava, dar pe acest teren s-au amplasat stâlpii de susținere ai viaductului, fiind încălcat dreptul de proprietate. Reclamanții nu au primit nici o ofertă de despăgubire de la expropriator, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, unitate pârâtă care însă a recunoscut că amplasamentul acestui teren a fost ocupat parțial de proiecția pe orizontală a viaductului OA 4 a obiectivului de investiții „Varianta de ocolire Suceava”, terenul fiind afectat și de zona de siguranță, reglementată prin OG nr. 43/2007.

Intimații reclamanți au precizat că valoarea parcelei de teren 1303/384 a fost evaluată la suma de 8.200 euro, iar a prejudiciului cauzat la suma de 3.020 euro, legea stabilind că la calcularea cuantumului despăgubirilor se va ține cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială și daunele aduse proprietarului, terenul fiind situat în zona Vișina a comunei M., în aproprierea unei zone rezidențiale în dezvoltare, fiind construite case noi, terenurile fiind căutate pentru construirea de case de locuit și depozite. Valoarea proprietății imobiliare a reclamanților, conform standardelor internaționale de evaluare a lotului de 374 mp, . fost stabilită la suma de 8.200 euro, iar prejudiciul cauzat a fost stabilit la 3.020 euro, ca urmare a faptului că pe terenul rămas, de 244 mp, nu se mai poate construi, conform interdicției Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, anulându-se practic certificatul de urbanism.

Au menționat intimații reclamanți că valoarea despăgubirilor s-a stabilit unitar, inclusiv de către expertul desemnat de unitatea pârâtă, expert care nu a formulat o opinie separată cu privire la valoarea stabilită. La stabilirea valorii terenului în litigiu s-a luat în considerare atât amplasamentul terenului, cât și valoarea de piață a acestuia, conform standardelor internaționale de evaluare și prin utilizarea comparației directe cu alte terenuri din zonă.

La termenul din 21.02.2014, intimații O. O. și P. C. M. prin apărător, au arătat că temeiul juridic al acțiunii este Legea nr. 33/1994 privind exproprierea.

Apărătoarea intimaților a arătat că în situația reclamantului, exista terenul care a fost dobândit pentru ridicarea unei construcții, CNADNR a recunoscut că un pilon al viaductului a fost construit pe acest teren, 1,74 m fiind ocupați cu acest viaduct. Există conform Ordonanței 43/1997 o zonă de siguranță pentru drumuri și care ocupă o suprafață de teren pe care nu se poate construi. A rămas o deschidere la drum de 7 metri. De asemenea, a arătat că altă lege în materie de expropriere nu există.

A mai arătat că și în notele de concluzii a arătat că are calitate procesuală doar CNADNR, deoarece are calitatea de expropriator și beneficiar al lucrărilor de investiție. De asemenea, a arătat că s-au făcut mai multe evaluări și s-au acordat despăgubiri mai multor persoane inclusiv pentru calea de acces și valoarea despăgubirilor acordate nu întrece sub nici o formă suma.

La același termen de judecată, instanța a pus în vedere reclamanților să achite o taxă judiciară de timbru de 2.600 lei. La interpelarea apărătorului reclamanților, în sensul că acțiunea ar fi scutită de taxă de timbru, instanța a arătat că față de Decizia Curții de Apel Suceava, se impune stabilirea obiectului acestei cauze ca fiind „pretenții”.

La termenul de judecată din data de 21.03.2014, reclamanții au depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru (fila 33).

La același termen, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, atât în ceea ce privește pe pârâta S.C. Construcții F., cât și pe pârâta ., în temeiul art. 160 Cod procedură civilă a constatat că nu este nevoită să refacă probele care au fost deja administrate și a respins proba cu cercetarea la fața locului și proba cu expertiza solicitată, ca inutile.

De asemenea, la același termen de judecată, în temeiul art. 160 Cod procedură civilă, instanța a constatat că nu se impune refacerea probelor care au fost deja administrate.

Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar.

P. sentința civilă nr. 2358 din data de 30 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ , s-a admis acțiunea formulată de reclamanții O. O. și P. C. M. (fostă O.) ambii domiciliați în Mun. Suceava, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de M. T. și I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. cu sediul în sector 1, București, .. 38.

Pârâtul a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 10.000 euro (în echivalent lei la data plății), cu titlu de despăgubiri, la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente sumei de 10.000 euro (în echivalent lei la data plății), de la data rămânerii definitive a hotărârii și la plata către reclamanți a sumei de 5.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 2.500 lei onorariu expert și 2.600 lei taxă judiciară de timbru.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:

P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 561 din 12.03.2008 de Biroul Notarului Public M. C., reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 374 mp, teren arabil, situat în extravilan M., identică cu corpul de proprietate nr. 1303/384 din Cartea Funciară nr._ a UAT Suceava. Totodată, prin același contract, s-a constituit dreptul de servitute de trecere (în favoarea parcele nr. 1303/384) peste . drum din cartea funciară nr. 17.096 a UAT Suceava (filele 7-12 dosar inițial).

Potrivit extrasului de carte funciară din data de 13.03.2008, reclamanții și-au întabulat dreptul de proprietate asupra parcelei nr. 1303/384 în suprafață de 374 mp, fiind ,totodată, notat dreptul de servitute asupra parcelei nr. 1303/300 (fila 13 –dosar inițial).

Urmarea demersurilor efectuate de reclamanți pentru edificarea pe acest teren a unei locuințe proprietate personală a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 94 din 04.06.2010 de către Primăria Comunei M.. Potrivit mențiunilor din acesta, documentul putea fi utilizat în scopul „autorizării lucrărilor de construcție locuință, anexe și racord electric”.

P. H.G. nr. 735 din 24.06.2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Varianta de ocolire Suceava", publicată în M.Of. nr.447/0.06.2009, emisă în baza Legii nr.33/2004 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și a Legii nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcții de drumuri de interes național, județean și local, s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilități publice "Varianta de ocolire Suceava", potrivit hărții topografice anexă la hotărâre și s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere, precum și o sumă globală estimativă aprobată de la bugetul de stat, necesară pentru acordarea despăgubirilor pentru imobilele ce constituia amplasamentul pentru lucrarea de utilitate publică.

Potrivit susținerilor reclamanților, a întâmpinării formulate de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., a listei proprietarilor și a imobilelor ce urmează a fi expropriate (anexă la H.G. nr. 735/2009), terenul proprietatea reclamanților nu este situat pe culoarul de expropriere al obiectivului ”Varianta de ocolire a municipiului Suceava” (filele 37-41 dosar inițial).

Cu toate acestea, potrivit adresei nr. 1320 din 01.02.2011 a C.N.A.D.N.R. din România S.A. – D.R.D.P. Iași, amplasamentul terenului pentru care reclamanții fac dovada dreptului de proprietate „intră cu 1,74 m în proiecția pe orizontală a viaductului OA 4, care face parte din obiectivul „Varianta de ocolire a municipiului Suceava”. Pentru aceste considerente, s-a menționat în aceeași adresă că D.R.D.P. Iași nu acordă avizul pentru construirea unei locuințe permanente pe o distanță de 10m, de o parte și de alta a proiecției viaductului pe orizontală (fila 20 –dosar inițial).

Conform raportului de expertiză tehnică și de evaluare efectuat de comisia de experți tehnici desemnată de instanța de judecată pe baza obiectivelor stabilite în urma identificării parcelei 1303/384 în suprafață de 374 mp proprietatea reclamanților și a parcelei 1303/300 drum de servitute, s-a reținut că viaductul OA4 al șoselei de centură s-a construit pe colțul de sud-vest al parcelei nr. 1303/384 (…) piciorul viaductului intrând pe proprietate cu 1,74 m în proiecție orizontală, deși, aspect amintit și în raportul de expertiză, reclamanții nu au fost propuși pentru expropriere pentru ..

Pe lângă afectarea terenului prin prisma construcției șoselei s-a concluzionat de către experți și faptul că terenul afectat de umplutură, infiltrații apă, canal scurgere apă de pe pod lângă teren – șanțuri de scurgere naturală a apei, rigole betonate și teren neafectat direct dar care se află în zona de protecție pe care nu se poate construi este de 129 mp, având laturile de 2,65 m, 12,86 m, 23,08 m și 15,92 m.

În consecință, s-a reținut un total al terenului afectat de 130 mp, reprezentând 35% din terenul proprietatea reclamanților și s-a opinat în sensul că terenul nu mai poate fi folosit de către proprietari în vederea construirii unei locuințe (filele 150-178 dosar inițial).

Așadar, deși reclamanții erau titulari ai dreptului de proprietate privată pentru suprafața de 374 mp, teren în favoarea căruia era constituit și un drept de servitute pentru ./300 din CF nr._ a comunei cadastrale Suceava, pe acest teren s-au amplasat stâlpii de susținere ai unui viaduct. Reclamanții nu au primit nici o ofertă de despăgubire de la expropriator, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, unitate pârâtă care însă a recunoscut că terenul a fost ocupat parțial de proiecția pe orizontală a viaductului OA 4 a obiectivului de investiții "Varianta de ocolire Suceava", terenul fiind afectat și de zona de siguranță, reglementată prin OG nr. 43/2007.

În drept, instanța reține dispozițiile art. 480 cod civil 1864 care consacră dreptul proprietarului de a se bucura și dispune de un bun în mod exclusiv și absolut și dispozițiile art. 481 din Codul civil 1864 în sensul că „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire”.

„Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire” este un principiu constituțional, fiind consacrat fiind consacrat de art. 44 alin. 3 din legea fundamentală.

Principiul este reluat și de dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

De vreme ce în prezenta cauză reclamanții invocă o încălcare a dreptului lor de proprietate ca urmare a unei exproprieri de fapt, nematerializată printr-o hotărâre de expropriere, instanța amintește considerentele reținute de Curtea de Apel Suceava în Decizia nr. 1440 din 05.12.2013 în sensul că prezenta cauză reprezintă, nu un litigiu în materie de expropriere, ci un litigiu de drept comun.

Față de faptul că reclamanții au solicitat repararea unui prejudiciu prin exproprierea de fapt invocată, instanța reține dispozițiile art. 998 și 999 Cod civil 1864 în sensul obligației aceluia din cărui greșeală a fost cauzat altuia un prejudiciu de reparare a prejudiciului.

Așadar, cum deja s-a arătat, autoritățile responsabile pentru construirea variantei de ocolire a municipiului Suceava au ocupat de facto terenul reclamanților, fără să inițieze procedura de expropriere și fără să le plătească acestora vreo despăgubire.

Cu privire la exproprierea de fapt constatată, instanța reține și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului concretizată în două cauze în care s-a reținut încălcarea de către autoritățile din România a art. 1 din protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza B. împotriva României și cauza V. împotriva României.

Reținând deosebita importanță a principiului legalității, în paragraful 39 al primei cauze arătate și în paragraful 53 al celei de a doua, Curtea Europeană a arătat că în absența unui act formal de expropriere, situația reclamanților nu poate fi considerată ca fiind „previzibilă” și ca îndeplinind cerința de „securitate juridică”.

În ceea ce privește prejudiciul a cărui reparare o solicită reclamanții, instanța reține că este incidentă în cauză o răspundere de natură delictuală a pârâtului. Deși reclamanții nu au invocat expres dispozițiile referitoare la răspunderea delictuală, au solicitat repararea unui prejudiciu suferit ca urmare a unei ocupări parțiale a terenului proprietatea lor în urma unei exproprieri de fapt.

Ocuparea terenului și demararea lucrărilor în lipsa declanșării procedurii prevăzute de lege reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate concretizată în împiedicarea de a exercita atribute esențiale ale acestui drept precum posesia și folosința.

În ceea ce privește natura prejudiciului, instanța reține că, din chiar motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată și a precizărilor ulterioare, rezultă caracterul eterogen al acestuia.

Astfel, în primul rând reclamanții au evidențiat și probat faptul că o parte din teren a fost afectată în mod direct/fizic prin aceea că piciorul unui viaduct a fost amplasat parțial pe proprietatea lor (1,74 mp).

În al doilea rând, dispozițiile legale (O.G. nr. 43/1997) impun o zonă de siguranță a viaductului de 10 m de la limita exterioară a racordării podului la terasament, aspect ce impune o restrângere considerabilă a componentelor dreptului de proprietate.

În al treilea rând, terenul afectat de umplutură, infiltrații apă, canal scurgere apă de pe pod lângă teren – șanțuri de scurgere naturală a apei, rigole betonate și teren neafectat direct dar care se află în zona de protecție pe care nu se poate construi este de 129 mp.

În al patrulea rând, imposibilitatea folosirii terenului în vederea construirii unei locuințe, în condițiile eliberării anterioare a unui certificat de urbanism în acest sens dar și insecuritatea generată de incertitudinea juridică rezultată din încălcarea dreptului de proprietate nu pot fi calificate de către instanță decât ca având natura unui prejudiciu de natură morală.

Luând în considerarea evaluările realizate de experții desemnați în cauză – valoare teren 8.200 euro, prejudiciu cauzat (profit dezvoltator) 3.020 euro - și principiul reparării integrale a prejudiciului, instanța consideră că estimarea reclamanților este una justificată. Instanța reține în acest sens faptul că, în timp ce prejudiciul material este susceptibil de o evaluare după diverse criterii economice, componenta morală a prejudiciului încercat de către reclamanți scapă unei estimări exacte. Însă, acest aspect nu oprește instanța din a considera că se impune și repararea acestuia. Or, deși nu este incidentă o ocupare totală a terenului proprietatea reclamanților, ocuparea parțială a acestuia, natura și împrejurările concrete ale acestei ocupări susțin un prejudiciu în cuantumul solicitat, de 10.000 euro. Instanța reține în acest sens și faptul că experții desemnați au concluzionat și în sensul că prin condițiile restrictive de folosire a terenului generate de ocuparea sa de către pârât s-a produs o devalorizare a terenului cu 8.034 euro.

Pentru toate aceste considerente, cu respectarea principiilor disponibilității în procesul civil dar și al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul S. R. reprezentat de M. T. și I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. la plata către reclamanți a sumei de 10.000 euro (în echivalent lei la data plății), cu titlu de despăgubiri.

Distinct de despăgubirea stabilită pentru repararea prejudiciului, instanța va obliga pârâtul și la plata dobânzii legale aferente, care urmează a curge de la data rămânerii definitive a hotărârii, întrucât existența și întinderea sa au fost stabilite prin chiar prezenta hotărâre.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului, instanța de fond a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 5.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 2.500 lei onorariu expert și 2.600 lei taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul S. R. R. DE M. T. ȘI I. P. COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, solicitând admiterea recursului, casarea acesteia în totalitate iar, în rejudecare, respingerea acțiunii sau, în subsidiar, reducerea cuantumului despăgubirilor acordate, pentru următoarele motive:

P. cererea de chemare în judecată, adresată Tribunalului Suceava, reclamanții P. (fostă O.) C. M. și O. O. au solicitat în contradictoriu cu S. R., ..C. Construcții F. Iași obligarea la plata despăgubirilor în sumă de 10.000 Euro reprezentând contravaloarea terenului proprietatea lor și prejudiciul cauzat prin imposibilitatea edificării locuinței, ca urmare a adoptării H.G. nr. 735/2009.

Tribunalul Suceava a admis acțiunea astfel cum a fost formulată prin sentința civilă nr. 497 din 12 martie 2013.

Împotriva acestei soluții a declarat apel S. R., reprezentat prin M. T. și I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, calea de atac fiind admisă de Curtea de Apel Suceava care a trimis cauza spre soluționare Judecătoriei Suceava, aceasta din fiind instanța competentă să soluționeze fondul cauzei.

P. sentința nr. 2358 din 30 mai 2014, Judecătoria Suceava a admis acțiunea reclamanților, dispunând obligarea Statului R. la plata sumei de 10.000 Euro (în echivalent în lei la data plății), prejudiciu material și moral.

1. Hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității, instanța statuând direct în considerentele deciziei că acțiunea dedusă judecății este o acțiune în antrenarea răspunderii civile delictuale.

Principiul antemenționat impune judecătorului obligația de a pune în dezbaterea contradictorie a părților toate elementele de care depinde soluționarea cauzei.

P. decizia nr. 1440/05.12.2013, Curtea de Apel Suceava a statuat că cererea introdusă de reclamanți este una de drept comun, iar nu un litigiu în materia exproprierii, fără a califica acțiunea, această obligație revenindu-i instanței învestite cu rejudecarea fondului - în speță, Judecătoria Suceava.

Contrar acestei dispoziții, în fața instanței de rejudecare, reclamanții au insistat în temeiul de drept indicat în cererea de chemare în judecată.

Instanța de fond s-a mărginit la a indica în încheierile de ședință că în cauză era vorba despre o acțiune „în pretenții", arătând abia în considerentele hotărârii recurate că este vorba despre o răspundere civilă delictuală.

În aplicarea art. 129 alin. (4) din codul de procedură civilă din 1865, instanța de fond trebuia să pună în discuția părților incidența art. 998 și 999 din Codul civil din 1864.

Această împrejurare ne-a lipsit de posibilitatea de a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive.

Încălcarea principiului contradictorialității are semnificația unei încălcări a înseși substanței dreptului la apărare, ceea ce atrage casarea în totalitate a hotărârii atacate și reluarea judecății asupra fondului.

2. În mod eronat a dispus instanța de fond obligarea Statului R. la plata despăgubirilor civile în temeiul art. 998 și 999 din Codul civil din 1864. Nu sunt întrunite

elementele răspunderii civile delictuale în ceea ce ne privește, S. R. nefiind autorul faptei ilicite.

Dispozițiile de mai sus reglementează răspunderea pentru fapta proprie.

S-a reținut în considerentele sentinței recurate că fapta ilicită este reprezentată de ocuparea terenului reclamanților și) demararea lucrărilor de construcție a unui viaduct în lipsa declanșării procedurii de expropriere prevăzute de lege. Instanța a mai arătat că „autoritățile responsabile pentru construirea variantei de ocolire a municipiului Suceava au ocupat defacto terenul reclamanților. "

Chiar dacă statul poate sta în judecată ca pârât în anumite cauze (cum ar fi, de pildă, acțiunile în materia exproprierii), este cel puțin discutabilă calitatea procesuală a acestuia în prezentul litigiu.

Nici C.N.A.D.N.R. S.A. și nici S.C Construcții F. Iași nu sunt organe ale statului, astfel că acțiunile acestora nu pot antrena răspunderea acestei instituții politico-juridice pentru propria faptă, motiv pentru care se impune respingerea acțiunii.

3. Instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut.

P. cererea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat obligarea noastră la plata sumei de 10.000 Euro constând în „valoarea reală a terenului proprietatea noastră evaluat la suma de 3.000 euro/arul, la valoarea de piață, precum și prejudiciul cauzat prin imposibilitatea edificării locuinței, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 33/1994 fila 4 a cererii de chemare în judecată). Reclamanții nu și-au modificat acțiunea în ceea ce privește natura prejudiciului suferit. în plus, dacă prejudiciul suferit nu ar fi fost unul de natură economică, reclamanții nu ar fi solicitat prin obiectivele propuse pentru expertiza efectuată în primul ciclu procesual, stabilirea cuantumului integral al despăgubirilor de către experți.

În considerentele sentinței civile nr. 2358/30.05.2014, Judecătoria Suceava arată că prejudiciul suferit de reclamanți are un caracter eterogen, terenul fiind afectat fizic de construcția viaductului, dar și de dispozițiile legale care impun o zonă de siguranță. Instanța de fond a reținut că reclamanții au suferit și un prejudiciu de natură morală, față de imposibilitatea achiziționării unei locuințe pe acel teren.

Judecătorul nefiind învestit cu o cerere de acordare a daunelor morale, s-a pronunțat extra petita, nerespectând principiul disponibilității procesuale.

4.Hotărârea atacată cuprinde o motivare absconsă în ceea ce privește cuantumul daunelor acordate, soluția dispusă cu privire la acest capăt de cerere fiind, practic, nemotivată.

După cum am arătat la punctul 3, instanța de fond a reținut că prejudiciul suferit de reclamanți are o natură duală, cuprinzând o componentă economică și una morală.

Nu s-a precizat niciodată care este cuantumul despăgubirilor acordat pentru fiecare tip de prejudiciu, ci doar suma totală a acestora.

în ceea ce privește daunele materiale, s-a arătat că s-a avut în vedere valoarea terenului (8.200 euro), profitul dezvoltatorului (3.020 euro), devalorizarea terenului (8.034 euro). La toate acestea, se adaugă „componenta morală a prejudiciului", care trebuie reparată, deși „scapă unei estimări exacte". D. fiind faptul că toate acestea însumează 10.000 Euro, necunoscuta reprezentând daune morale are, în această ecuație, o valoare negativă.

5. Nu în ultimul rând, la stabilirea cuantumului despăgubirilor s-a avut în vedere raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual, care nu reprezintă valoarea de circulație a imobilului în litigiu.

în mod greșit a fost respinsă cererea noastră de efectuare a unei noi expertize în vederea evaluării judicioase a prejudiciului suferit de către reclamanți.

La calculul cuantumului despăgubirii experții, precum și instanța de judecată, trebuiau să țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, ceea ce înseamnă că pentru stabilirea prețului real de circulație experții trebuiau să se raporteze la tranzacții concrete cu imobile similare întrucât numai tranzacțiile finalizate și materializate prin întocmirea contractelor de vânzare cumpărare pot reflecta în mod real prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele.

În speță, la întocmirea raportului de expertiză nu au fost verificate și identificate nici un fel de tranzacții concrete cu privire la imobile cu caracteristici similare terenurilor expropriate, ci au fost avute în vedere doar oferte de vânzare postate pe internet pentru terenuri asemănătoare, valoarea despăgubirilor fiind calculată în raport de aceste oferte, după aplicarea unor coeficienți de corecție care ar fi trebuit să reflecte deosebirile existente între terenurile expropriate și parcelele la care se referă anunțurile de vânzare avute în vedere.

În realitate însă, nu există nici p probă și nici un indiciu din care să rezulte că prețurile menționate în anunțurile de vânzare ar corespunde cu prețurile de tranzacționare efectivă, neputându-se reține că cele dintâi ar avea un caracter cert în contextul în care ele pot forma obiectul unor negocieri între proprietar și potențialii cumpărători sau pot fi influențate de evoluția pieței imobiliare în perioada cuprinsă între data postării ofertei și data încheierii tranzacției efective. Așa fiind, ignorarea prețurilor indicate în contractele autentice de vânzare cumpărare încheiate cu privire la imobile similare nu poate justificată prin prisma faptului că prețurile din contracte ar fi fictive, așa cum au insinuat experții, aceasta întrucât caracterul fictiv sau simulat al prețurilor înscrise în acte autentice nu poate fi prezumat, iar potrivit art. 1173 alin. 1 din vechiul cod civil ( sub imperiul căruia au fost încheiate contractele de vânzare cumpărare la care trebuiau să se raporteze experții) actele autentice au deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată.

În consecință, era necesar să fie indicate prețurile concrete de tranzacționare cuprinse în contracte autentice încheiate cu privire la imobile similare iar evaluarea parcelelor în discuție să se raporteze la aceste prețuri.

În cauză, prin obiecțiunile depuse la prima instanță (filele 212-213 dos.) s-a explicat în mod punctual și detaliat motivele pentru care coeficienții de individualizare referitori la utilități, la forma și topografia terenului, au fost greșit cuantificați de experți, ori aceste critici, deși se întemeiază pe argumente pertinente, au rămas nesoluționate, ele fiind înlăturate de instanța de fond pe considerente de ordin formal nerelevante în cauză. în acest context, greșita cuantificare a coeficienților de corecție contestați a condus la o majorare a prețului din anunțul de vânzare referitor la comparabila de referință, majorare care are caracter însemnat și care nu este justificată în raport de caracteristicile tehnico economice ale imobilelor expropriate, motiv pentru care concluziile raportului de expertiză nu se justificau a fi valorificate, impunându-se efectuarea unei contraexpertize.

De asemeni, la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie avută în vedere împrejurarea că în realitate, reclamanții au achiziționat terenul în scop speculativ, iar nu în vederea edificării unei locuințe.

Reclamanții au dobândit terenul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 561/12.03.2008, pentru o sumă modică - 700 lei. La acea dată, era de notorietate publică faptul că în curând aveau să se demareze lucrările la varianta de ocolire a municipiului Suceava și că aceste lucrări, intens mediatízate, aveau să se efectueze în zona în care reclamanții au cumpărat imobilul, indicatorii tehnico-economici pentru acest obiectiv fiind aprobați prin H.G. 445/2007. Tot de notorietate publică este și cuantumul mare al despăgubirilor care s-au acordat inițial pentru terenurile expropriate.

Cu siguranță că reclamanții nu ar fi cumpărat un teren în suprafață de doar 374 m.p., situat în extravilan, într-o zonă mlăștinoasă care a necesitat lucrări de drenare și consolidare, pentru a-și edifica o locuință. Aceste caracteristici ale imobilului, precum și perioada în care a fost achiziționat, conduc la concluzia că, în realitate, reclamanții au urmărit să obțină avantaje materiale de pe urma procedurii de expropriere.

Față de aceste împrejurări, acordarea despăgubirilor într-un cuantum atât de ridicat nu constituie o reparație a prejudiciului suferit de reclamanți, ci mai degrabă o mărire nejustificată a patrimoniilor acestora

în drept, recurentul pârât și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art 304¹ din codul de procedură civilă din 1864.

Intimații O. O. și P. C. M. (fostă O.) au formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză prin care solicităm respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr.2358 din 30 mai 2014 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._, pentru următoarele considerente:

1. P. acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr._ 06.06.2011, formulată în contradictoriu cu S. R. reprezentat de M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, . și . G. C. SA am solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor în sumă de 10.000 euro, în echivalent în lei la data plății, cu dobânzi legale conform OG nr.9/2000 și cheltuieli de judecată aferente.

În motivarea acțiunii au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public M. C. sub nr.561 din 12.03.2008, am cumpărat suprafața de 374 mp, identică cu corpul de proprietate nr. 1303/384 din Cartea Funciară nr._ a Unității Administrativ Teritoriale Suceava, situată pe raza comunei M., ., identificată prin planul de situație cadastral, anexa la contract, fiind constituit și dreptul de servitute asupra parcelei nr. 1303/300 din aceeași carte funciară, (acest teren fiind dobândit în vederea edificării unei locuințe personale în favoarea reclamanților).

Dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 374 mp și a dreptului de servitute a fost intabulat în Cartea Funciară nr._ a UAT Suceava pe numele reclamanților conform încheierii nr.7612 din 24.03.2008 al Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, situație dovedită și prin extrasul de carte funciară nr._/2008.

Reclamanții au susținut că în mod nelegal și abuziv, tară a fi înștiințați cu privire la efectuarea unor lucrări de investiții pentru obiectivul "Varianta de ocolire Suceava", aprobate conform HG nr.735 din 24.06.2009, publicată în Monitorul Oficial nr.447 din 30.06.2009, terenul proprietatea acestora a fost afectat de lucrările efectuate pentru construcția unui viaduct, parte integrantă a obiectivului susmenționat tară a fi despăgubiți în prealabil conform dispozițiilor Legii nr.33/1994, cu modificările și completările ulterioare și a prevederilor Codului civil.

Cu toate că reclamanții dețineau calitatea de titulari ai dreptului de proprietate pentru suprafața de 374 mp teren, cumpărat în vederea edificării unei locuințe, terenul respectiv a fost afectat de construcția obiectivului de investiții "Varianta de ocolire Suceava". Urmarea notificărilor transmise unităților susmenționate prin adresa nr.92/_ din 16.06.2010 Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București a comunicat faptul că terenul proprietatea reclamanților nu a fost cuprins în culoarul de expropriere al obiectivului de investiții aprobat prin HG nr.735/2009, fiind doar limitrof acestuia.

Ulterior, prin adresa nr.1320 din 1,02.2011, pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, a comunicat faptul că terenul proprietatea reclamanților a fost ocupat cu 1,74 m în proiecție pe orizontală a viaductului QA4, parte integrantă a obiectivului de investiții "Varianta de ocolire Suceava", iar potrivit OG nr.43/1997, anexa 1 privind limitele zonelor de siguranță a drumurilor, podurilor și viaductelor, în cale curentă și aliniament, această zonă este stabilită la o distanță de 10 m de Ia limita exterioară a racordării podului cu terasamentul, respectiv viaductul, nefiind acordat avizul pentru construirea unei locuințe proprietate personală.

2. Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr.497 din 12 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._, a dispus următoarele: a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată în cauză; a admis în parte acțiunea reclamanților; a obligat pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi jși Drumuri Naționale din România SA să plătească reclamanților O. O. și P. C. M. (fostă O.) despăgubiri în sumă de 10.000 euro, în echivalent în lei la data plății: a obligat pârâtul sus-menționat la plata către reclamanți a sumei de 2.500 lei, cheltuieli de judecată;

-a respins, ca nefondat, capătul de cerere pentru plata dobânzilor legale;

-a respins acțiunea reclamanților față de pârâții . G. C." SA și ., pentru lipsa calității procesuale pasive.

3. Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă, prin decizia nr.440 din 5 decembrie 2013, a admis recursul declarat de S. R., reprezentat de M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a casat sentința civilă nr.497/2013 și încheierea din 24.12.2013 a Tribunalului Suceava trimițând cauza spre competență soluționare Judecătoriei Suceava.

P. considerentele acestei decizii instanța de control judiciar a reținut că reclamanții nu au fost beneficiarii unei decizii de expropriere și au invocat încălcarea dreptului de proprietate ca urmare a unei exproprieri în fapt, nematerializată printr-o hotărâre de expropriere, valoarea despăgubirilor fiind apreciată la suma de 10.000 euro, competența de soluționare revenind instanței de drept comun, Judecătoria Suceava, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe cu același număr,_ .

II. După casarea cu trimitere, la Judecătoria Suceava, dosarul a fost înregistrat sub același număr.

1. P. precizările formulate am arătat că pârât în cauză este S. R., reprezentat de M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, am solicitat obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei a sumei de 10.000 euro, cu dobânzile legale și cheltuieli de judecată aferente pentru daunele produse ca urmare a ocupării abuzive a terenului, fară emiterea unei hotărâri de expropriere și plata prealabilă a despăgubirilor, prin amplasarea unui pilon al viaductului pe terenul proprietatea reclamanților, situație ce a generat imposibilitatea utilizării terenului în suprafață de 374 mp conform scopului propus prin edificarea unei locuințe, situație ce echivalează cu o expropriere de fapt. Ca;temei legal am invocat dispozițiile art.44 alin.3 din Constituție, art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, art. 1 și următoarele din Legea nr.33/1994, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu art.481 și art.998 Cod civil în vigoare la data ocupării abuzive a terenului, respectiv art.535 și art. 1357 din Codul civil actual, dar și jurisprudența CEDO, întrucât dreptul de proprietate al reclamanților a fost afectat de lucrările de investiții la "Varianta de ocolire Suceava" aprobate conform HG nr.735/2009, reclamanții fiind expropriați în fapt, fară emiterea unei hotărâri de expropriere, fără acordarea unei juste și prealabile despăgubiri, conform legislației existente.

2. Judecătoria Suceava, ca instanță de fond, prin sentința civilă nr.2358 din 30.05.2014 a dispus următoarele: a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat de M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA; a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 10.000 euro, în echivalent la data plății, cu titlu de despăgubiri; a obligat pârâtul la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente sumei de 10.000 euro, în echivalent în lei; a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 5100 lei, cheltuieli de judecată.

P. considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.561 din 12.03.2008 de Biroul Notarului Public M. C., reclamanții au dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 374 mp, identică cu corpul de proprietate nr. 1303/3 84 din Cartea Funciară nr._ a UAT Suceava, situată pe raza comunie M., ., identificată prin planul de situație cadastral, anexa la contract, odată cu transmiterea dreptului de proprietate constituindu-se și dreptul de servitute de trecere pentru . din CF nr._ UAT Suceava (filele 7-13 dosar inițial).

Potrivit extrasului de carte funciară din 13.03.2008, reclamanții și-au intabulat dreptul de proprietate asupra parcelei nr.1303/384 în suprafață de 374 mp, fiind notat și dreptul de servitute asupra parcelei 1303/3000 - (fila 13 dosar inițial).

Urmarea demersurilor efectuate pentru edificarea unei locuințe proprietate personală, a fost eliberat certificatul de urbanism nr.94/2010 din 4.06.2010 de Primăria Comunei M., pentru autorizarea lucrărilor de construcții anexe și racord electric.

P. H.G. nr.735 din 24.06.2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Varianta de ocolire Suceava", publicată în M. Oficial nr.447/0.06.2009, emisă în baza Legii nr.33/2004 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și a Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcții de drumuri de interes național, județean și local, s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilități publice "Varianta de ocolire Suceava", potrivit hărții topografice anexă la hotărâre și s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere, precum și o sumă globală estimativă aprobată de la bugetul de stat, necesară pentru acordarea despăgubirilor . pentru imobilele ce constituia amplasamentul pentru lucrarea de utilitate publică.

S-a motivat că deși pârâtul a susținut că terenul proprietatea reclamanților nu se află situat pe culoarul de expropriere al obiectivului "Varianta de ocolire Suceava", cu toate acestea potrivit adresei nr.1320 din 1.02.2011 a CNADNR - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, amplasamentul terenului pentru care reclamanții fac dovada dreptului de proprietate intră cu 1,74 m în proiecția orizontală a viaductului CA4, care face parte din "Varianta de ocolire Suceava", considerente pentru care, prin aceeași adresă, s-a comunicat reclamanților că "Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași nu acordă avizul pentru construirea unei locuințe permanente pe o distanță de 10 m de o parte și de alta a proiecției viaductului pe orizontală" (fila 20 dosar inițial).

Conform raportului de expertiză tehnică și de evaluare efectuat de comisia de experți tehnici desemnată de instanța de judecată pe baza obiectivelor stabilite în urma identificării parcelei 1303/384 în suprafață de 374 mp proprietatea reclamanților și a parcelei 1303/300 drum de servitute, s-a reținut că viaductul QA4 a șoselei de centură s-a construit pe terenul proprietatea reclamanților, în colțul de sud vest al parcelei 1303/384, piciorul viaductului intrând pe proprietate cu 1,74 m în proiecție orizontală,deși reclamanții nu au fost propuși pentru expropriere.

Instanța a reținut că pe lângă afectarea terenului prin construcția șoselei, experții au reținut și faptul că terenul este afectat de umplutură, infiltrații apă, canale de scurgere a apei de pe pod pe teren, șanțuri de scurgere naturală a apei, rigole betonate, restul terenului fiind în zona de protecție conform OG nr.43/1997, astfel încât acesta nu mai poate fi utilizat pentru edificarea locuinței.

Deși reclamanții erau titulari ai dreptului de proprietate privată pentru suprafața de 374 mp, teren în favoarea căruia era constituit și un drept de servitute pentru ./300 din CF nr._ a comunei cadastrale Suceava, pe acest teren s-au amplasat stâlpii de susținere ai viaductului, fiind încălcat dreptul de proprietate. Reclamanții nu au primit nici o ofertă de despăgubire de la expropriator, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, care însă a recunoscut că amplasamentul acestui teren a fost ocupat parțial de proiecția pe orizontală a viaductului O A 4 a obiectivului de investiții "Varianta de ocolire Suceava", terenul fiind afectat și de zona de siguranță, reglementată prin OG nr.43/2007.

Au fost evocate dispozițiile art.480 și art.481 din Codul civil din 1864, care consacră dreptul proprietarului d a se bucura și dispune de un bun, respectiv faptul că "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii după o dreaptă și prealabilă despăgubire" principiu constituțional consacrat prin art.44 alin.3 din Constituție, preluat de dispozițiile Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Instanța a reținut că în cauză reclamanții au solicitat repararea unui prejudiciu produs printr-o expropriere de fapt, instanța reținând și aplicarea dispozițiilor art.998 și 999 Cod civil în sensul obligației de reparare a prejudiciului a aceluia din a cărui greșeală a fost cauzat.

Sub acest aspect instanța de fond a reținut că autoritățile responsabile pentru construirea obiectivului "Varianta de ocolire Suceava" au ocupat în fapt terenul proprietatea reclamanților fară a iniția procedura de expropriere, fără să plătească o despăgubire.

Fiind o expropriere în fapt, instanța de fond a reținut și jurisprudența CEDO, în care s-a reținut încălcarea art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția europeană a Drepturilor Omului, în cauzele B. împotriva României și V. împotriva României.

Ori ocuparea terenului și demararea lucrărilor în lipsa declanșării procedurilor de expropriere reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, reclamanții fiind împiedicați să exercite atributele dreptului de proprietate real, posesia și folosința - terenul fiind afectat atât direct prin amplasarea unui pilon al viaductului pe teren dar și prin necesitatea respectării zonei de siguranță de 10 m de la limita exterioară a racordului podului la terasament, precum și existența canalelor de scurgere a rigolelor betonate, a șanțurilor de scurgere normală a apei, precum și infiltrațiile de apă și terenul de umplutură, terenul nemaiputând fi utilizat conform destinației.

La stabilirea prejudiciului s-a luat în considerare raportul de expertiză, valoarea ternului fiind stabilită la 8.200 euro și prejudiciul cauzat la 3.020 euro, cu obligarea la plata dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de expert și taxa judiciară de timbru.

III. împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași.

Recurenta a susținut că hotărârea ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității, întrucât deși Curtea de Apel Suceava ar fi calificat acțiunea ca fiind una de drept comun, reclamanții ar fi susținut temeiul inițial, dar instanța, prin hotărârea pronunțată, a stabilit că sunt aplicabile dispozițiile art.998 și 999 Cod civil (1864), astfel încât pârâta a fost lipsită de posibilitatea de a invoca lipsa calității procesuale pasive, solicitând casarea hotărârii și reluarea judecății fondului.

Recurenta a susținut că greșit a fost obligat la plata despăgubirilor civile, întrucât nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale și greșit s-a reținut că fapta ilicită ar fi reprezentată prin ocuparea terenului și demararea lucrărilor de construcții a viaductului, că autoritățile responsabile au ocupat de facto terenul și chiar dacă S. poate sta în judecată ca pârât în acțiunile în materia exproprierii, este discutabilă calitatea acestuia în acest litigiu, susținând că Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA este o instituție politico-juridică și nu poate fi antrenată răspunderea pentru propria faptă.

Recurenta a susținut că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât deși prin acțiune s-a solicitat plata sumei de 10.000 euro, iar acțiunea nu a fost modificată, fiind efectuată și o expertiză, instanța a reținut că prejudiciul suferit de reclamanți ar avea caracter eterogen, terenul ar fi fost afectat atât fizic prin construcția viaductului dar și de prevederile legale care impun o zonă de siguranță, instanța făcând aprecieri cu privire la daunele morale.

Recurenta a susținut că instanța de fond nu ar fi motivat cuantumul daunelor acordate, nu a specificat cuantumul despăgubirilor pentru fiecare tip de prejudiciu, ci doar a specificat faptul că s-a avut în vedere valoarea ternului de 8200 euro, profitul dezvoltatorului de 3200 euro, precum și aprecierea că o "componentă morală" scapă unei estimări exacte.

S-a motivat că valoarea despăgubirilor stabilită prin raportul de expertiză în primul ciclu procesual nu reprezintă valoarea de circulație a imobilului în litigiu, că greșit a fost respinsă cererea de efectuare a unei expertize de evaluare care să țină cont de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, că la întocmirea raportului de expertiză nu s-au avut în vedere tranzacțiile concrete, conform contractului de vânzare-cumpărare, că obiecțiunile formulate la prima instanță privind configurația și topografia terenului a rămas neschimbată și nu se impunea a fi valorificate concluziile expertului.

S-a mai susținut că la stabilirea cuantumului despăgubirilor nu s-a avut în vedere împrejurarea că reclamanții au achiziționat terenul în scop speculativ și nu în vederea edificării unei locuințe prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.561/12.03.2008, fiind de notorietate că urmau să fie demarate lucrările la varianta de ocolire Suceava, care aveau să fie edificate în zona în care era situat terenul și cu siguranță reclamanții nu ar fi cumpărat teren într-o zonă mlăștinoasă.

IV. Intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.2358 din 30.05.2014 a Judecătoriei Suceava, pentru următoarele considerente:

1. Referitor la susținerea nerespectării principiului contradictorialității, a faptului că instanța de fond a stabilit direct că acțiunea dedusă judecății este o acțiune de antrenare a răspunderii civile delictuale, aceste motive sunt neîntemeiate.

P. decizia nr.440 din 5.12.2013, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel Suceava - Secția a I-a civilă, a admis recursul declarat de S. R., reprezentat de M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a casat sentința civilă nr.497/2013 a Tribunalului Suceava, cu trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente pentru acordarea despăgubirilor, Judecătoria Suceava.

P. considerentele deciziei, obligatorii pentru instanța de fond, stabilindu-se că reclamanții nu au fost beneficiarii unei decizii de expropriere, dar au invocat încălcarea dreptului de proprietate ca urmare a unei exproprieri de fapt, nematerializându-se printr-o hotărâre de expropriere, valoarea despăgubirilor fiind apreciată la suma de 10.000 euro, în echivalent în lei la data plății, litigiul urmând a fi soluționat conform dreptului comun.

P. notele scrise, precizările și concluziile scrise depuse la dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Suceava, s-a arătat că terenul proprietatea reclamanților a fost ocupat nelegal și abuziv, fără a fi înștiințați cu privire la efectuarea lucrărilor de investiții pentru "Varianta de ocolire Suceava", aprobate conform HG nr.735/2009, terenul fiind ocupat prin amplasarea unui pilon al viaductului și zona de siguranță impusă de OG nr.43/1997, precum și construirea unor rigole betonate, șanțuri de scurgere a apelor, pământ de umplutură, fiind expropriat și drumul de servitute constituit în favoarea parcelei noastre, dar fără emiterea unei decizii de expropriere, printr-o expropriere de fapt, termen utilizat de jurisprudența CEDO în cauzele soluționate împotriva României (cauza B., cauza Larko) HG nr.735/2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Varianta de ocolire Suceava" a fost emisă în aplicarea Legii nr.33/1994 și a Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, cu modificările ulterioare, astfel încât în mod corect am susținut că litigiul derivă dintr-o expropriere pentru o cauză de utilitate publică, dar autoritățile competente, în cauză pârâtul S. R. reprezentat de M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA nu a emis o decizie de expropriere, deși conform proiectului un pilon al viaductului a fost construit pe terenul proprietatea noastră, situație confirmată de însăși pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, care prin adresa nr.1320 din 1.02.2011 a confirmat că terenul proprietatea reclamanților a fost ocupat cu 1,74 m în proiecție orizontală a viaductului QA4, parte integrantă a obiectivului de investiții "Varianta de ocolire Suceava".

P. precizările formulate am invocat incidența în cauză atât a dispozițiilor Legii nr.33/1994, susținând existența unei exproprieri de fapt, cât și a dispozițiilor art.l din Protocolul Adițional 1 la Convenția europeană a Drepturilor Omului, art.44 alin.3 din Constituție, art.480 și art.481 din Codul civil (1864), precum și a prevederilor art.998 și art.999 din Codul civil, dar și jurisprudența CEDO în materie, instanța de fond reținând incidența acestor dispoziții, deci pârâtul a avut cunoștință de temeiul juridic al acțiunii.

P. HG nr.735/2009 s-a prevăzut în mod expres faptul că expropriator este S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, autoritate aflată în subordinea Ministerului T. și I., aceleași dispoziții fiind stabilite și prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea Legii nr. 198/2004, precum și Legea nr.255/2010, prin art.2 aalin.2 și 3, astfel încât această unitate are calitate procesuală pasivă în cauză.

De altfel, prin HG nr.735/2009, urmată de HG nr.743/2010, au fost aprobate și despăgubirile pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrărilor de utilitate publică "Varianta de ocolire Suceava", sumă ce se va vira conform art.3 de către M. T. și I. în contul bancar al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București în vederea efectuării despăgubirilor în cadrul procedurilor de expropriere.

2. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, prin dispozitivul sentinței, instanța de fond a dispus admiterea acțiunii reclamanților formulată în contradictoriu cu S. R., reprezentat de M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, calitate care derivă din lege si nu a fost contestată la instanța de fond.

In privința reclamanților, S. R., reprezentat de M. T. și I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA nu a respectat dispozițiile legale privind exproprierea terenurilor pentru efectuarea unor lucrări de utilitate publică, nu a acordat o dreaptă și prealabilă despăgubire, conform dispozițiilor constituționale și ale dreptului comunitar, instanța evocând și aceste dispoziții, dar și jurisprudența CEDO, a ocupat abuziv terenul proprietatea reclamanților, situație confirmată prin adresa Direcției regionale de Drumuri și Poduri Iași, unitate aflată în subordinea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.

Terenul a fost ocupat abuziv, printr-o expropriere de fapt fară ca reclamanții să fie înștiințați, viaductul a fost edificat pe terenul acestora, situație ce a fost constatată și prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, confirmat prin înscrisurile provenind chiar de la recurentă, respectiv adresa nr. 1320/1.02.2011, necontestată în cauză.

Ocuparea abuzivă și nelegală a terenului, demararea lucrărilor de expropriere în lipsa declanșării procedurii prevăzute de lege, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate manifestată prin împiedicarea exercitării atributelor esențiale ale dreptului de proprietate, posesia și folosința, imposibilitatea edificării unei locuințe pentru care nu a fost acordat avizul chiar de recurentă, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este evidentă, fiind reprezentată de ocuparea fără drept a terenului, refuzul de clarificare a situației juridice a ternului anterior promovării litigiului, la dosar fiind depuse solicitările reclamanților în acest sens, condițiile răspunderii civile fiind îndeplinite.

În consecință, recurentul în calitate de beneficiar al lucrărilor de investiții și expropriator, răspunde pentru prejudiciile produse reclamanților, având legitimare procesuală pasivă în cauză.

Mai mult decât atât, prin art.2 din Legea nr.198 din_ privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local se prevede că, în aplicarea prevederilor prezentei legi, S. R., este reprezentat de M. T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, aceste dispoziții fiind preluate și prin hotărâri de Guvern incidente în cauză.

3.Referitor la motivul că instanța a acordat ce nu s-a cerut, conform dispozitivului sentinței, recurenta a fost obligată la plata către reclamanți a sumei de 10.000 euro în echivalent în lei, instanța de fond luând în considerare atât susținerile reclamanților privind amplasarea terenului, cât și evaluările realizate de experții desemnați în cauză, care au stabilit că valoarea terenului, care nu mai poate fi folosit de reclamanți, este de 8200 euro și prejudiciul cauzat este de 3020 euro, instanța apreciind că estimarea reclamanților a fost justificată.

Instanța nu s-a referit la un prejudiciu moral, ci dimpotrivă a avut în vedere prejudiciul material solicitat de reclamanți în cuantum de_ euro, instanța a limitat prejudiciul la suma pretinsă, chiar dacă experții au susținut că prejudiciul ar fi de 11.220 euro, din care 8200 euro valoarea terenului și 3020 prejudiciul cauzat.

Nu au solicitat daune morale, acestea nu au fost acordate de instanța de fond, ci dimpotrivă instanța s-a referit la faptul că prejudiciul estimat de reclamanți este justificat, ocuparea terenului, natura și împrejurările concrete, susțin prejudiciul estimat de 10.000 euro.

De altfel, prin notele depuse la dosar, a, susținut că valoarea parcelei de teren este de 8200 euro, iar prejudiciul cauzat este de 3020 euro, reclamanții fiind prejudiciați nu numai prin faptul că terenul a fost ocupat abuziv și nu mai poate fi folosit pentru edificarea locuinței, dar aceștia trebuie să efectueze cheltuieli pentru procurarea altei suprafețe de teren, cheltuieli pentru autentificarea actelor, a efectuării lucrărilor de publicitate imobiliară, obținerea certificatului de urbanism, etc.

Despăgubirile au fost stabilite pentru întreaga suprafață de teren, instanța făcând trimitere la evaluarea experților a căror concluzie finală unanimă a fost aceea că întreaga suprafață de 374 mp a parcelei nr. 1303/384 nu mai poate fi folosită de proprietar pentru construcția locuinței.

4.Referitor la motivul de recurs privind cuantumul daunelor, acesta a fost corect stabilit, nu se impunea stabilirea daunelor morale, instanța a acordat conform dispozitivului sentinței, despăgubiri luând în considerare evaluarea efectuată prin raportul de expertiză tehnică prin care s-a identificat și evaluat terenul proprietatea reclamanților, expertiză ale cărei concluzii finale au fost stabilite unitar, expertul desemnat de recurentă nu a formulat obiecțiuni, hotărârea instanței de fond fiind motivată și sub acest aspect.

Referitor la susținerea recurentei că valoarea despăgubirilor nu reprezintă valoarea de circulație, că nu a fost aprobată efectuarea unei noi expertize, vă rugăm să constatați că la instanța de fond aceasta a solicitat, conform cererii de probe din 21.02.2014, efectuarea unei expertize locale sau a unei expertize pentru a se stabili proporția în care terenul a fost ocupat de viaduct, a stabilirii măsurii în care terenul s-a devalorizat.

Ori aceste aspecte au fost soluționate prin raportul de expertiză efectuat în cauză, concluzia finală fiind aceea că întreaga suprafață a parcelei nr. 1303/384 nu mai poate fi folosită cât și evaluarea terenului proprietatea reclamanților.

Conform raportului de expertiză tehnică și de evaluare efectuat de comisia de experți tehnici desemnată de instanța de judecată pe baza obiectivelor stabilite în urma identificării parcelei 1303/384 în suprafață de 374 mp proprietatea reclamanților și a parcelei 1303/300 drum de servitute, s-a reținut că viaductul QA4 a șoselei de centură s-a construit pe terenul proprietatea reclamanților, în colțul de sud vest al parcelei 1303/384, piciorul viaductului intrând pe proprietate cu 1,74 m în proiecție orizontală, o suprafață totală de 130 mp fiind afectată în mod direct de pământ de umplutură, infiltrații apă canal scurgere apa de pe pod, rosturi de scurgere naturală a apei, rigole betonate și 244 mp teren afectat indirect pentru lucrări suplimentare de drenare și consolidare, cu o deschidere la drum de 7,83 m, neputând fi utilizată ca teren pentru construcții în condițiile reglementărilor urbanistice și a certificatului de urbanism eliberat de Primăria Comunei M., deschiderea minimă necesară fiind de 12 m, la efectuarea raportului de expertiză fiind avute în vedere și prevederile O.G. nr.43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, cu referire la zonele de siguranță care cuprind suprafețe de teren situate Ia 10 m. de o parte și alta a proiecției pe orizontală a viaductului necesară siguranței și protecției drumului.

Comisia de experți tehnici a stabilit ca o concluzie finală că pentru . a existat o expropriere, ci doar pentru . de servitute, constituit în favoarea primei parcele, pentru care despăgubirile s-au acordat fostului proprietar Luțac C., opinia unanimă fiind aceea că întreaga suprafață de teren de 374 mp (130 mp afectați direct de construcția viaductului și 244 mp afectați indirect) a parcelei 1303/384 nu mai poate fi folosită de către proprietarii-reclamanți în vederea edificării unei locuințe, conform intenției manifestată și prin obținerea certificatului de urbanism de la Primăria M.. De altfel și planșele fotografice depuse la dosar, necontestate de unitatea pârâtă, atestă ocuparea terenului reclamanților, atât prin amplasarea pilonului, cât și a construcției podului, dar și a rigolelor de scurgere a apelor pluviale.

Valoarea parcelei de teren 1303/384 a fost evaluată la suma de 8.200 euro, iar a prejudiciului cauzat la suma de 3.020 euro, legea stabilind că la calcularea cuantumului despăgubirilor se va ține cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială și daunele aduse proprietarului, terenul fiind situat în zona Vișina a comunei M., în aproprierea unei zone rezidențiale în dezvoltare, fiind construite case noi, terenurile fiind căutate pentru construirea de case de locuit și depozite.

Valoarea proprietății imobiliare a reclamanților, conform standardelor internaționale de evaluare a lotului de 374 mp, . fost stabilită la suma de 8.200 euro, iar prejudiciul cauzat a fost stabilit la 3.020 euro, ca urmare a faptului că pe terenul rămas, de 244 mp, nu se mai poate construi, conform interdicției Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, anulându-se practic certificatul de urbanism.

La stabilirea valorii terenului în litigiu s-a luat în considerare atât amplasamentul terenului, cât și valoarea de piață a acestuia, conform standardelor internaționale de evaluare și prin utilizarea comparației directe cu alte terenuri din zonă, instanța respingând obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având în vedere argumentele prezentate de comisia de experți, conform obiectivelor formulate de părțile litigiului.

Raportul de expertiză tehnico-evaluare întocmit de membrii comisiei de experți tehnici, desemnați atât de reclamanți cât și de pârâți, dar și de instanța de judecată, a fost realizat pe baza obiectivelor depuse de părțile litigiului și încheierea din 22.11.2011 a Tribunalului Suceava, concluziile fiind unitare, expertul tehnic-judiciar desemnat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, ing. M. A. stabilind valoarea despăgubirii cuvenite reclamanților, neformulând nici un fel de obiecțiuni.

Concluziile finale ale comisiei de experți, după identificarea și măsurarea suprafețelor de teren, au stabilit că pentru . planului de situație întocmit nu a existat o expropriere pentru întreaga suprafață de 374 mp (din care 130 mp afectați direct de construcția viaductului și 244 mp afectați indirect), astfel încât . mai poate fi folosită de către proprietari în vederea construirii unei locuințe. Aceste concluzii se corelează și cu actele depuse la dosar, respectiv adresa nr. 1320/2011 a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin care s-a interzis construirea unei locuințe. Planșele fotografice depuse la dosar sunt edificatoare.

P. raportul de expertiză s-a reținut că la construcția viaductului OA4 a obiectivului "Varianta de ocolire a municipiului Suceava", piciorul acestui viaduct a intrat cu 1,74 m în proiecție orizontală în terenul proprietatea reclamanților, restul terenului fiind afectat de pământ umplutură, infiltrații apă, canale scurgere, rigole betonate, aflate în zona de protecție prevăzută prin OG nr.43/2007, aspecte necontestate, diferența de teren neputând fi utilizată pentru edificarea unei locuințe.

P. raportul de expertiză s-a stabilit că reclamanții nu au fost propuși pentru expropriere pentru .-se că s-a expropriat doar parțial din . de servitute 6 mp, valoarea despăgubirilor fiind de 150 EURO (echivalent 650 lei), despăgubiri acordate numitului Luțac C., conform listei întocmite de Cabinet av. T..

Valoarea despăgubirilor a fost corect determinată, aceasta a fost stabilită potrivit prevederilor legale stabilite prin Legea nr.33/1994, cu modificările și completările ulterioare, Standardele Internaționale de Evaluare, precum și documentația existentă la dosar, prin analiza și estimarea valorilor de piață și a terenurilor din zona de construcții rezidențiale "Vișina", comisia de experți stabilind și faptul că terenul a fost afectat de însăși construcția viaductului și a zonei de siguranță și proiecție a acestuia, impuse de dispozițiile OG nr.43/1997 care stabilește limita de siguranță obligatorie.

Potrivit Legii nr.33/1994, despăgubirea acordată titularului dreptului de proprietate trebuie să acopere întreaga pierdere cauzată persoanelor afectate de măsura exproprierii, pierdere care potrivit art.26 alin.l trebuie să cuprindă valoarea reală a imobilului, precum și prejudiciul cauzat proprietarului, legea excluzând o plafonare legală a despăgubirii la un anumit cuantum.

S-a specificat faptul că terenul a fost afectat de trecerea buldozerelor și a utilajelor de ridicat, de șanțurile de scurgere și rigole betonate efectuate de constructor, pământul excavat nemaifiind nivelat de către constructor, astfel încât nu se impunea aplicarea unor corecții, cum greșit a susținut recurenta.

Valoarea stabilită de instanță pentru terenul expropriat în mod abuziv, reflectă valoarea de piață. Este de observat că pentru terenul expropriat de 6 mp s-a oferit pentru drumul de servitute o despăgubire de 150 euro, respectiv 22,66 euro/mp, astfel încât suma de 8.200 euro stabilită pentru 374 mp este corectă, la aceasta adăugându-se și prejudiciul cauzat reclamanților prin imposibilitatea edificării unei locuințe. în situația în care drumul de servitute a fost expropriat, foștii vânzători primind despăgubiri, reclamanții nu mai au nici acces la teren.

De altfel, la dosar au fost depuse și ofertele publice locale din care rezultă că terenul din zona respectivă se vinde cu circa 20-25 euro mp.

Despăgubirile stabilite prin raportul de expertiză sunt corecte, la calcularea despăgubirilor s-a avut în vedere prețul cu care se vând terenuri similare din aceeași zonă la data întocmirii raportului de expertiză, despăgubirile acordate nu au fost mai mari decât cele oferite de expropriator Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, conform listei depuse la dosar de partea adversă, iar experții, inclusiv cel desemnat de pârâta-recurentă au analizat și alte metode de evaluare, stabilind de comun acord o medie de 22 euro/mp, preț rezonabil și în concordanță cu prețurile reale de piață, prețurile minime existente la nivelul notariatelor.

De altfel, în practica judiciară, înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin decizia civilă nr.1423 din 16 aprilie 1999 că despăgubirea acordate de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator, iar din analiza raportului de expertiză rezultă că evaluarea a respectat normele legale, nefiind depășite ofertele făcute de expropriatorul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA pentru celelalte persoane, conform listei depuse de această unitate la dosar, care au beneficiat de sume mult mai mari pe mp teren.

Reclamanților le-a fost încălcat dreptul de proprietate garantat prin dispozițiile constituționale, dar și cele ale dreptului comunitar, reclamanții susținând ingerința în respectarea bunurilor, incompatibilă cu dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. CEDO a stabilit în Cauza V. contra României, nr.8209 din 2006, că pentru a se determina dacă a existat o privare de bunuri, instanțele de judecată sunt obligate să analizeze dacă a existat o deposedare sau o expropriere formală, să analizeze în mod concret situația din litigiu, dacă aceasta echivalează unei exproprieri, întrucât Convenția are în vedere protecția drepturilor concrete și efective și nu a unor drepturi iluzorii. Ori situația reclamanților este similară.

Reclamanții au fost deposedați în mod abuziv de dreptul de proprietate asupra parcelei în litigiu, aspect necontestat în cauză de unitatea pârâtă care prin adresa nr.1320/2011 a confirmat că aceasta a fost ocupată pentru efectuarea lucrărilor și construcția unui pilon al viaductului prin construirea unor șanțuri și rigole de scurgere a apelor pe terenul proprietate. Limitarea dreptului de proprietate este gravă, incompatibilă cu dispozițiile art.44 alin.4 și 6 din Constituție, art.481 din Codul civil, care prevede că "exproprierea nu poate fi realizată decât pentru o cauză de utilitate publică și cu o despăgubire prealabilă", respectiv art.585 din Noul Cod civil.

Conform art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Aceste prevederi nu au fost respectate de S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, care nu a dat avizul pentru construirea locuinței, confirmând că pe terenul proprietatea noastră a fost amplasat un pilon al viaductului, dreptul de proprietate asupra bunurilor cumpărate în vederea edificării unei locuințe fiind confiscat în mod nelegal și fară o plată prealabilă compensatorie, pârâta refuzând încheierea unui acord pentru transferul de proprietate și plata sumelor cuvenite.

Conform jurisprudenței CEDO, în cauza B. contra României -2009, instanța europeană sesizată cu o plângere care viza încălcarea dreptului de proprietate, Curtea a admis cererea și a constatat încălcarea de către S. R. a dreptului de proprietate, a constatat că reclamanta nu poate exercita atributele dreptului de proprietate, stabilind că aceasta a fost victima unei exproprieri de fapt. CEDO a constatat că S. R. putea să apeleze la aplicarea dispozițiilor din legislația cu privire la exproprieri, dar a preferat să intre în posesia terenului reclamantei fără a plăti o despăgubire, impunând reclamantei o sarcină excesivă, dreptul său de proprietate fiind încălcat, aceasta fiind nevoită să plătească taxe judiciare de timbru, să plătească comisia de experți tehnici în condițiile în care terenul a fost preluat abuziv, fără a fi plătit nici un ban.

In cauza V. contra României - 2011, CEDO a stabilit că reclamantul a fost victima unei privări de proprietate întrucât și-a pierdut dreptul de proprietate asupra unei parcele de 902 mp, care făcea parte dintr-o suprafață de 2 ha, suprafața ocupată pentru construirea unei rețele de evacuare a apelor pluviale, aceasta fiind inclusă în zona de protecție a unui drum național, conform OG nr.43/1997. CEDO a statuat că limitările dreptului de proprietate sunt atât de importante încât pot fi asimilate unei exproprieri de fapt, Curtea concluzionând că reclamantul a suportat o privare de proprietate.

Intimații au solicitat respingerea și a susținerilor privind dobândirea de către reclamanți a terenului în litigiu în scop speculativ, la dosar au fost depuse documente traduse din limba spaniolă prin care am dovedit faptul că începând cu anul 2000 până în anul 2010 reclamanții au lucrat în străinătate, în Spania, au dobândit terenul în anul 2008, s-au reîntors în țară în 2010, după decesul mamei reclamantului, când au găsit terenul ocupat de construcția viaductului.

Nici susținerea recurentului că terenul ar fi fost mlăștinos nu este reală, în zonă au fost edificate locuințe, conform planșelor foto depuse la dosar, terenul rămas după construcția viaductului a fost afectat de zonele de siguranță de 10 m de la marginea exterioară a viaductului, de rigolele de scurgere și șanțurile de evacuare a apelor pluviale de pe versanți, situație reținută prin raportul de expertiză, terenul a devenit de nefolosit datorită culpei exclusive a recurentei.

Față de cele arătate intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportare la prevederile art.304 1 Cod Procedură Civilă, Tribunalul reține următoarele:

Recurentul – pârât a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2358 din data de 30 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității, instanța statuând direct în considerentele deciziei că acțiunea dedusă judecății este o acțiune în antrenarea răspunderii civile delictuale; că astfel, pârâtul a fost lipsit de posibilitatea de a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive, în cauză nefiind întrunite nici condițiile răspunderii civile delictuale, S. R. nefiind autorul faptei ilicite.

A mai susținut recurentul – pârât, că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, menționând că, prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat obligarea sa la plata sumei de 10.000 Euro constând în „valoarea reală a terenului proprietatea noastră evaluat la suma de 3.000 euro/arul, la valoarea de piață, precum și prejudiciul cauzat prin imposibilitatea edificării locuinței, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 33/1994 fila 4 a cererii de chemare în judecată); că judecătorul nefiind învestit cu o cerere de acordare a daunelor morale, s-a pronunțat extra petita, nerespectând principiul disponibilității procesuale.

În ceea ce privește cuantumul daunelor acordate, soluția este nemotivată, neprecizându-se niciodată care este cuantumul despăgubirilor acordat pentru fiecare tip de prejudiciu, ci doar suma totală a acestora.

Referitor la daunele materiale, s-a arătat că s-a avut în vedere valoarea terenului (8.200 euro), profitul dezvoltatorului (3.020 euro), devalorizarea terenului (8.034 euro). La toate acestea, se adaugă „componenta morală a prejudiciului", care trebuie reparată, deși „scapă unei estimări exacte". D. fiind faptul că toate acestea însumează 10.000 Euro, necunoscuta reprezentând daune morale are, în această ecuație, o valoare negativă, iar la stabilirea cuantumului despăgubirilor s-a avut în vedere raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual, care nu reprezintă valoarea de circulație a imobilului în litigiu.

Cu privire la încălcarea principiului contradictorialității, tribunalul reține că, prin decizia civilă nr. 1440/5.12.2013, Curtea de Apel Suceava a statuat în mod irevocabil, cu autoritate de lucru judecat, că prezenta cauză nu este un litigiu în materie de expropriere, în sensul celor prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. f din Codul de procedură civilă anterior, ci este un litigiu de drept comun, competența revenind judecătoriei, având în vedere valoarea obiectului.

La fila 53 și următoarele dosar judecătorie, reclamanții au depus precizări în legătură cu acțiunea formulată, așa încât, prin raportare la prevederile art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă (care dispun în sensul că dispozițiile instanței de casare sunt obligatorii pentru judecătorul fondului), prima instanță corect a reținut că este vorba despre o acțiune întemeiată pe prevederile art. 998 – 999 Cod civil.

P. urmare, în contextul art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de fond nici nu mai trebuia să pună în discuția părților temeiul juridic al acțiunii.

Cu toate acestea însă reclamanții au menționat că solicită daune, în temeiul Legii nr.33/1994, care se completează cu prevederile dreptului comun în materie, respectiv cele referitoare la antrenarea răspunderii civile delictuale.

Pe de altă parte, tribunalul are în vedere și faptul că în procesul civil, reclamantul, în calitate de titular al demersului juridic, se bucură de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.

Așadar, reclamanții, prin precizările formulate pe parcursul derulării acestei proceduri, au menționat că doresc obținerea despăgubirilor de la pârât, întrucât acesta a procedat la o expropriere forțată, prin edificarea unui viaduct pe imobilul achiziționat de ei, în scopul edificării unei locuințe.

Din această perspectivă, tribunalul mai are în vedere și faptul că, deși inițial, reclamanții au apreciat că este vorba despre un litigiu de natura celor enumerate în art. 2 pct. 1 lit. f din Codul de procedură civilă anterior, Curtea de Apel Suceava a statuat irevocabil, asupra naturii juridice, a temeiului de drept invocat, așa încât motivul de recurs referitor la încălcarea principiului contradictorialității în ceea ce privește calificarea acțiunii ca fiind una în răspundere delictuală nu este întemeiat.

Nici critica referitoare la faptul că, procedându-se de o asemenea manieră, pârâtul a fost lipsit practic, de posibilitatea de a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece nu se face vinovat de nicio faptă ilicită, nu se verifică.

Astfel, din analiza dosarului de fond, tribunalul reține că, prin încheierea de ședință din 21 martie 2014 – fila 35 dosar judecătorie, prima instanță, pronunțându-se asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de . și S.C. Construcții feroviare Iași G. C., a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 2 din HG 735/2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrărilor de utilitate publică „Varianta de ocolire Suceava”, care stabilește expres și fără putință de tăgadă, că expropriator în astfel de situații, este S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. București, aflată sub autoritatea Ministerului T. și I..

Mai are în vedere instanța de control judiciar, incidența prevederilor art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, care arată că, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea șu finalizarea procesului, având obligația să-și exercite drepturile procedurale conform art. 723 alin. 1 și să-și probeze pretențiile și apărările.

P. urmare, se prezumă că pârâta a luat la cunoștință despre conținutul acestei încheieri, având posibilitatea să invoce, la rândul său, excepția lipsei calității procesuale pasvie, ceea ce nu s-a întâmplat.

Demersul judiciar al reclamanților, așa cum arătam anterior, a fost determinat de faptul că, pe terenul achiziționat de aceștia, instituția pârâtă a ridicat un viaduct, împrejurare care a schimbat destinația terenului, făcându-l impropriu edificării unei locuințe, scop pentru care acesta fusese achiziționat de reclamanți.

Ori, o astfel de împrejurare echivalează cu un act material de expropriere, fără a fi precedat de declanșarea procedurilor prealabile, respectiv notificări, și acte de expropriere; astfel de comportament al pârâtei a determinat în patrimoniul reclamanților, crearea unui prejudiciu, în sensul celui arătat de către reclamanții intimați.

Sigur că, atâta timp cât reclamanții au fost lipsiți de bunul asupra căruia aveau un drept de proprietate, instituția pârâtă este cea care trebuie să repare prejudiciul creat în patrimoniul reclamanților, în condițiile în care, instanța de fond în mod temeinic și legal, a dat eficiență prevederilor art. 480 Cod civil de la 1864, incident în cauză, potrivit cărora nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Ori, în speța de față, o astfel de despăgubire au solicitat reclamanții intimați, așa încât, prima instanță a dat eficiență practică principiului cuprins și în art. 998 – 999 Cod civil de la 1864, raționând în mod logic, că instituția pârâtă se face vinovată de faptul că pur și simplu, a ocupat terenul reclamanților, fără a parcurge procedura de expropriere și fără să despăgubească pe reclamanți.

De altfel, în susținerea soluției pronunțate, judecătorul fondului a făcut referire la practica CEDO, invocând cauza B. și cauza V. împotriva României, care face aplicarea principiului legalității, în sensul că în absența unui act formal de expropriere, situația reclamanților nu poate fi considerată ca fiind previzibilă și ca îndeplinind cerința de securitate juridică.

Corect prima instanță a reținut că ocuparea terenului și demararea lucrărilor în lipsa declanșării procedurilor de expropriere constituie o încălcare a dreptului de proprietate, justificând astfel, demersul reclamanților, de a solicita despăgubiri în condițiile art. 998 – 999 Cod civil.

Nici criticile referitoare la faptul că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, că daunele solicitate nu au fost niciodată cuantificate și că niciodată nu s-au solicitat daune morale, iar din această perspectivă, sentința ar fi nemotivată, nu sunt întemeiate.

Astfel, tribunalul reține că, potrivit dispozitivului sentinței recurate, pârâta a fost obligată la plata către reclamanți a sumei de 10.000 euro în echivalent în lei, instanța de fond valorificând susținerile reclamanților referitoare la amplasarea terenului, dar și concluziile lucrărilor de evaluare efectuate de experții desemnați în cauză, care au stabilit că valoarea terenului, care nu mai poate fi folosit de reclamanți, este de 8200 euro și prejudiciul cauzat este de 3020 euro, așa încât în mod corect, judecătorul fondului a conchis că estimarea reclamanților a fost justificată.

Din analiza considerentelor avute în vedere de instanța de fond, tribunalul constată că aceasta nu a făcut vorbire despre un prejudiciu moral, ci dimpotrivă a avut în vedere prejudiciul material solicitat de reclamanți în cuantum de_ euro, cu precizarea că reclamanții au fost prejudiciați atât prin faptul ocupării abuzive a terenului, dar și prin aceea că imobilul nu mai poate fi folosit pentru edificarea locuinței, ceea ce implică noi demersuri pentru achiziționarea unei altei suprafețe de teren, și noi cheltuieli pentru autentificarea actelor, a efectuării lucrărilor de publicitate imobiliară, obținerea certificatului de urbanism, etc.

P. urmare, și motivul de recurs privind cuantumul daunelor nu este susținut, având în vedere că suma de 10.000 euro, stabilită de instanță, a fost acordată pe baza lucrărilor întocmite în cauză de către experții desemnați, în condițiile în care expertul desemnat de pârâtă nu a formulat un alt punct de vedere.

Mai mult decât atât, nici pârâta nu a formulat obiecțiuni în cauză.

Nu se poate reține nici nemotivarea hotărârii, întrucât considerentele dezvoltate fac trimitere la susținerile și apărările formulate de părți, la probele administrate, argumentându-se în fapt și în drept soluțiile de respingere a excepțiilor invocate, prin raportare la cadrul procesual, la dispozițiile legale aplicabile în speță, motivarea nefiind nici străină de natura pricinii și nici contradictorie.

Așadar, tribunalul constată că sentința primei instanțe este pronunțată cu aplicarea judicioasă a legii, cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză, nefiind date motive de casare/modificare ale hotărârii, astfel cum au fost ele prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă.

Față de cele ce preced, în considerarea art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul formulat de pârât ca nefundat.

În considerarea art. 316 raportat la art. 298 și 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul să plătească intimaților O. O. și P. C. M. (fostă O.) suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge recursul formulat de pârâtul S. R. R. DE M. T. ȘI I. P. COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI – cu sediul în Iași, ..19, județul Iași împotriva sentinței civile nr. 2358 din data de 30 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații: pârâți ., cu sediul în . și S.C. CONSTRUCȚII F. IAȘI G. C. S.A, cu sediul în Iași, ., nr.10, județul Iași și reclamanții P. C. M. (fostă O.) și O. O., ambii domiciliați în mun. Suceava, ., . C, ., și cu domiciliul ales la cabinet de avocat A. E., cu sediul în mun. Suceava, ., nr.24, ., ., ca nefondat.

Obligă recurentul să plătească intimaților O. O. și P. C. M. (fostă O.) suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată din recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 DECEMBRIE 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. M. G. F. F. L.

N. F.

GREFIER,

Ș. L.

G.

Red. G.F.F.

Jud. fond. Cosovăț A.

Tehnored. Ș.L.G.

Ex.2./03.02.2015.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 455/2015. Tribunalul...		Pretenţii. Decizia nr. 390/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Fond funciar. Decizia nr. 1667/2014. Tribunalul SUCEAVA Uzucapiune. Decizia nr. 1641/2014. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 1231/2014. Tribunalul SUCEAVA Contestaţie la executare. Decizia nr. 455/2015. Tribunalul SUCEAVA Pretenţii. Decizia nr. 390/2015. Tribunalul SUCEAVA Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 750/2015. Tribunalul SUCEAVA Pretenţii. Decizia nr. 886/2015. Tribunalul SUCEAVA Contestaţie la executare. Decizia nr. 909/2015. Tribunalul SUCEAVA