Pretenţii. Decizia nr. 390/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 390/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 390/2015
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 390
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20 MARTIE 2015
PREȘEDINTE V. O. D.
JUDECĂTOR A. I. M.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamanta Asociația de proprietari Național S., împotriva sentinței civile nr. 4014 din data 19 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimată fiind pârâta G. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei apelante, M. E., lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către pârâta intimată o cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul reclamantei apelante arată că se opune cererii formulate de către pârâta intimată.
Instanța, având în vedere faptul că pârâta intimată a fost citată pentru acest termen de judecată încă din data de 12 februarie 2015, față de împrejurarea că dosarul a urmat procedura de regularizare, aceasta având timp suficient pentru a-și angaja un apărător, văzând că disp. art. 222 din noul Cod de procedură civilă care reglementează posibilitatea de amânare a cauzei la cererea părții în caz excepțional, nu se impun în prezenta cauză, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege mai sus menționat, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de către pârâta intimată.
Reprezentantul reclamantei apelante arată că nu mai are cereri de probe de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Apărătorul reclamantei apelante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, anularea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu precizarea că în mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, având în vedere că termenul de 3 ani începe să curgă de la data recepției finale și nu de la data recepției provizorii.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 12.12.2013, sub nr. de dosar_ /2014, reclamanta Asociația de Proprietari Național S., a chemat în judecată pe pârâta G. E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 1728 lei reprezentând plata lucrărilor de intervenție executate, a sumei de 3.733 lei reprezentând penalități de întârziere precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că în baza contractului de mandat încheiat în conformitate cu prevederile Codului civil și ale art. 10 din O.U.G. 18/2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe în baza înștiințării primarului Municipiului S. nr._ din data de 4.04.2009 și a Hotărârii Adunării Generale a proprietarilor de locatari nr. 3 din data de 25.03.2009 s-a hotărât ca blocul situat în .. 5, . și C să fie reabilitat termic. Deși majoritatea locatarilor au semnat și au fost de acord cu acest contract și costurile ce revin fiecăruia pârâta refuză să achite contravaloarea reabilitării termice.
În drept,reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 230/2007, art. 25 și 32 din Normele metodologice de aplicare aprobate prin HGR 1588/2007 a OUG nr. 5/2001 completată prin OUG nr. 142/2002 devenită Legea nr. 5/2003.
P. precizările depuse la dosar la data de 28.02.2014, reclamanta a arătat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 969, art. 1073, art. 1077 Cod civil, învestind instanța cu o acțiune în pretenții.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și nefondată.
În motivare a invocat în primul rând excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că s-au invocat prevederi legale ale O.G. nr. 5/2001 care nu mai sunt în vigoare. De asemenea, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune arătând că niciunul din înscrisurile de la dosar nu fac dovada datei la care s-a născut așa zisa obligație de a achita suma pretinsă.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere că nu s-a prezentat un înscris recunoscut de ambele părți din care să rezulte existența neîndoielnică a creanței pretinse. Mai mult decât atât deși reclamanta a pretins penalități de întârziere de 0,2% pe zi aceasta nu a făcut nicăieri dovada temeiului contractual sau juridic al acestei penalități și nici un mod de calcul al sumei.
La termenul de judecată din data de 27.06.2014, reclamanta a precizat în fața instanței că acțiunea este fundamentată pe dispozițiile referitoare la somația de plată.
P. sentința civilă nr. 4014 din data de 19 septembrie 2014, Judecătoria S. a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, ca neîntemeiată, a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, a respins acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta Asociația de proprietari Național S., în contradictoriu cu pârâta G. E., ca prescrisă extinctiv și a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu prioritate, față de atitudinea oscilantă a reclamantei, instanța a considerat că a fost legal învestită cu o acțiune în pretenții ce a fost soluționată potrivit dreptului comun, și nu cu o acțiune fundamentată pe dispozițiile unei proceduri speciale a somației de plată/ordonanței de plată.
Astfel, în cererea introductivă de instanță reclamanta a indicat dispozițiile O.U.G. nr. 5/2001 solicitând ca prin ordonanța ce se va emite să fie obligată pârâta la plata unor sume de bani. Dincolo de indicarea greșită a naturii actului normativ (ordonanță de urgență, în loc de ordonanță simplă) și a faptului că dispozițiile O.G. nr. 5/2001 erau abrogate la data formulării acțiunii de câteva luni, în mod evident, reclamanta a învestit instanța cu o cerere fundamentată pe dispozițiile referitoare, actualmente, la ordonanța de plată.
La solicitarea instanței în faza de regularizare a cererii de chemare în judecată, reclamanta a precizat la data de 28.02.2014 (fila 32) că și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 969, art. 1073, art. 1077 Cod civil, învestind instanța cu o acțiune în pretenții. Același precizări le-a reiterat reclamanta și în răspunsul la întâmpinare formulat la data de 22.04.2014 (fila 64).
Față de dispozițiile art. 204 Cod procedură civilă care permit reclamantului să își modifice cererea până la primul termen la care acesta este legal citat, instanța consideră că la momentul fixării primului termen de judecată, obiectul cererii cu care reclamanta a învestit instanța era „pretenții”.
La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, 27.06.2014, reclamanta a arătat că acțiunea este fundamentată pe dispozițiile referitoare la somația de plată.
Potrivit dispozițiilor art. 204 Cod procedură civilă, modificarea cererii poate interveni, sub sancțiunea decăderii, doar până la primul termen la care reclamantul este legal citat. Modificarea cererii după acest moment poate avea loc doar cu acordul expres al tuturor părților, potrivit art. 204 alin. 3 Cod procedură civilă.
În cauza dedusă judecății, ultima modificarea a cererii nu a intervenit până la primul termen de judecată, ci chiar la primul termen de judecată, iar pârâta care a fost înștiințată despre modificare nu și-a dat acordul expres în sensul acceptării acestei modificări.
În consecință, obiectul prezentei cauze a fost acela indicat de către reclamantă prin ultimele precizări anterioare primului termen de judecată, respectiv „pretenții”.
În temeiul art. 248 Cod procedură civilă, instanța a soluționat cu prioritate excepțiile invocate de către pârâtă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța a respins-o ca neîntemeiată. Au fost netemeinice apărările invocate de pârâtă în motivarea acestei excepții. Pe de o parte, apărările au vizat indicarea de către reclamantă a dispozițiilor O.G. nr. 5/2001 abrogate, fiind astfel irelevante prin prisma modificării ulterioare a acțiunii într-o acțiune în pretenții de drept comun, fundamentată pe dispozițiile art. 969 și 1073 Cod civil. Pe de altă parte, față de dispozițiile art. 22 Cod procedură civilă, instanța poate proceda la calificarea juridică exactă a cererii, inclusiv sub aspectul temeiului juridic, nefiind incidentă o inadmisibilitate pentru aspectele indicate de către pârâtă.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune, instanța a reținut caracterul întemeiat al acesteia, pentru următoarele considerente:
În primul rând, legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere în termen, efecte) este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă. Această regulă este prevăzută de art. 6 alin. 4 cod civil și art. 201 din Legea nr. 71/2011.
Astfel, pentru soluționarea excepției invocate în cauză, instanța a avut în vedere dispozițiile anterioare intrării în vigoare a Codului civil (01.10.2011), respectiv dispozițiile Decretului nr. 167/1958.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. De asemenea, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Potrivit art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani, acesta începând să curgă, potrivit dispozițiilor art. 7 de la data când s-a născut dreptul la acțiune.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, la data de 09.04.2009, a fost încheiat între reclamantă și Mun. S. un contract de mandat prin care reclamanta a mandatat Mun. S. pentru operațiunile ce urmau a fi desfășurate pentru reabilitarea termică a blocului de locuințe în care locuiește pârâta (filele 19-21).
Potrivit tabelului de la fila 22, pârâta și-a dat acordul pentru izolarea termică a fațadei blocului, iar potrivit tabelului de la fila 23, pârâta a plătit și un avans în cuantum de 300 lei.
La data de 30.04.2010 a avut loc recepția lucrărilor efectuate, fiind încheiat procesul-verbal de recepție (fila 9).
Astfel, chiar dacă reclamanta în răspunsul la întâmpinare (fila 64) a precizat că raportul juridic dintre asociație și pârâtă s-ar fi născut la data de 25.03.2009 când în cadrul Adunării generale a proprietarilor s-a stabilit ca blocul în care locuiește și pârâta să fie reabilitat și când pârâta și-a dat acordul în acest sens, instanța a considerat că momentul de la care se calculează termenul de prescripție este momentul recepției lucrărilor, respectiv 30.04.2010. Acesta este momentul de la care reclamanta putea pretinde pârâtei plata contravalorii lucrărilor aferente apartamentului său. Or, calculat de la acest moment, termenul s-a împlinit la data de 30.04.2013, cu mai mult de jumătate de an înainte ca reclamanta să sesizeze instanța.
Pentru aceste considerente, instanța a considerat că dreptul reclamantei de a solicita de la pârâtă contravaloarea lucrărilor finalizate în cursul anului 2010, s-a prescris.
În consecință instanța a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, prin întâmpinare și a respins acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta Asociația de proprietari Național S. în contradictoriu cu pârâta G. E., ca prescrisă extinctiv.
În considerarea dispozițiilor art. 451-453 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, pârâta nedepunând la dosar dovezi în sensul suportării unor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond.
În motivare a arătat că in mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune ca fiind data in prezenta cauza. Potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani pentru acțiuni având ca obiect un drept patrimonial, iar in baza art.7 termenul începe sa curgă de la data când s-a născut dreptul la acțiune, respectiv pentru speța de fata de la data efectuării recepției finale a lucrărilor, adică de la data întocmirii procesului verbal de recepție finala întocmit de Municipiul S. înregistrat cu nr._/1.07.2014, iar nu de la data procesului verbal de recepție provizorie încheiat la 30.04.2010.
Mai mult, recepția finala a fost întârziata tocmai din cauza pârâtei care nu a fost mulțumită de calitatea lucrărilor efectuate de . si a cerut reparații in dreptul apartamentului acesteia. Reparațiile au fost finalizate vara aceasta, așa cum s-a dovedit cu scrisoarea de înaintare a . reclamantă, înregistrata cu nr.753/31.10.2014, prin care a informat-o ca au remediat toate problemele invocate de pârâta G. E..
In concluzie, cum finalizarea lucrărilor s-a făcut anul acesta, iar recepția finala s-a realizat in iulie 2014, rezulta cu claritate ca dreptul la acțiunea in pretenții formulata de reclamantă nu este prescris.
In drept, a invocat prevederile art.466 CPCiv.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând apelul, în raport de actele și lucrările dosarului, de considerentele sentinței și de criticile formulate, tribunalul reține următoarele:
Prescripția extinctivă este o sancțiune îndreptată împotriva pasivității titularului dreptului subiectiv civil.
Începutul prescripției extinctive este stabilit prin regula generală reglementată în două texte de lege, respectiv art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 potrivit căruia „ prescripția curge de la data când se naște dreptul la acțiune” și art. 1886 din vechiul cod civil potrivit căruia "nicio prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere".
În speță, obiectul acțiunii vizează plata de către pârâtă a cheltuielilor ocazionate de reabilitarea blocului în care locuiește.
Respectivele lucrări au fost executate de S.C. Inscom S. A. în baza contractului nr._/15 octombrie 2009 încheiat cu Municipiul S. în calitate de achizitor (filele 10-18).
Municipiul S. a acționat în numele și pentru Asociația de proprietari reclamantă, în baza contractului de mandat nr. 25/09 aprilie 2009, prin care și-a asumat obligația de a lua toate măsurile care se impun pentru creșterea performanței energetice a blocului de locuințe, beneficiarul investiției fiind așadar Asociația (filele 19-21).
Așa cum corect a reținut și prima instanță, aspect necontestat de către pârâta - intimată în calea de atac, aceasta și-a dat acordul pentru izolarea termică a fațadei blocului, plătind și un avans de 300 de lei, conform tabelelor aflate la filele 22, 23 dosar.
De asemenea, conform aceleiași instanțe, fapt necriticat de vreo parte, pentru calcularea termenului de prescripție nu interesează data raportului juridic dintre Asociația reclamantă și pârâta-intimată, ci data recepției lucrării de către beneficiar.
Or, sub acest aspect, o analiză mai aprofundată a speței ar fi condus la concluzia că nu este dată excepția prescripției dreptului la acțiune.
Astfel, momentul recepției lucrărilor trebuie să semnifice executarea contractului, când societatea contractantă și-a executat întocmai obligația asumată, de efectuare a lucrării de reabilitare a blocului, devenind astfel exigibilă obligația corelativă a beneficiarului lucrării de a plăti contravaloarea sa.
Acest moment a fost stabilit chiar de către părțile contractante, stipulându-se la pct. 17.5 din Contract faptul că acesta nu va fi considerat terminat până când procesul verbal de recepție finală nu va fi semnat de comisia de recepție, care confirmă că lucrările au fost executate conform contractului.
În speță, recepția finală a lucrărilor a avut loc la data de 1 iulie 2014, conform procesului-verbal de recepție finală nr._/01 iulie 2014 semnat de părțile contractante (filele 7-11 dosar apel).
Până la această dată a avut loc doar o recepție provizorie a lucrărilor întrucât chiar pârâta-intimată s-a arătat nemulțumită de calitatea lucrărilor, invocând necesitatea unor reparații, aspecte de fapt relevate de executant în înscrisul de la fila 12 dosar apel, necontestate de către pârâta-intimată.
P. urmare, recepția provizorie datând din 30 aprilie 2010 nu poate constitui momentul de început al termenului de prescripție, cum greșit a apreciat prima instanță, întrucât lucrările nefiind conforme contractului, impunând reparații, recunoscute chiar de către executant în înscrisul de la fila 12 dosar apel, nici dreptul la a pretinde contravaloarea lor nu s-a născut.
Abia recepția finală a marcat executarea contractului, a lucrărilor de reabilitare, făcând ca obligația de plată a acestor lucrări să devină exigibilă, dată de la care începe să curgă așadar prescripția.
Cum în raport de acest moment termenul de 3 ani nu este împlinit, excepția prescripției dreptului la acțiune fiind așadar greșit reținută, în baza art. 480 alin. 3 teza a doua din noul cod de procedură civilă tribunalul va admite apelul, va anula sentința și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de către reclamanta Asociația de Proprietari Național S. – S., .. 5, ., . civile nr. 4014 din data 19 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimată fiind pârâta G. E., domiciliată în S., .. 5, ., .> Anulează sentința civilă nr. 4014 din data 19 septembrie 2014 a Judecătoriei S. și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 20 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A.-M.
Red./Tehnored. V.O.D.
Judecător fond Cosovăț A.
4 ex./20.04.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1707/2014. Tribunalul SUCEAVA | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 750/2015. Tribunalul... → |
|---|
