Fond funciar. Decizia nr. 1312/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1312/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-06-2012 în dosarul nr. 1312/2012
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1312
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18 IUNIE 2012
PREȘEDINTE T. A. M.
JUDECĂTOR V. O. D.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de către reclamanții P. I., C. C., C. V. – decedat și C. A. și de către pârâta C. L. pentru aplicarea L. nr. 18/_ Bosanci, împotriva sentinței civile nr. 2837 pronunțată la data de 1 iunie 2011 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimată fiind pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta recurentă P. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reclamanta recurentă arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului său, cât și cel al pârâtei.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 09.06.2009 sub nr._, petenții C. V. și C. A. au formulat, în contradictoriu cu intimatele C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bosanci și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, plângere împotriva Hotărârii nr. 420/30.04.2009 emisă de secund pârâtă, solicitând constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,10 ha teren situat la locul numit „V. . Bosanci.
În motivare au arătat că terenul solicitat l-au primit de la un unchi și au construit, în anul 1960, o casă, fără a avea autorizație de construcție. În anul 1978 au extins casa prin construirea a încă două camere, în baza unei autorizații pentru lucrări cu nr. 11/04.06.1978. Au apreciat petenții că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23-24 din Legea nr. 18/1991, astfel încât sunt îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a solicitat respingerea plângerii, arătând că petenții nu pot beneficia de prevederile art. 23-24 din Legea nr. 18/1991, întrucât nu se află în posesia unui act de proveniență al terenului (act de dare în plată sau chitanță) și nu au autorizație de construcție.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bosanci a arătat că este de acord cu cererea petenților.
Prin sentința civilă nr. 4641 din 12 noiembrie 2009 Judecătoria Suceava a respins plângerea, reținând în motivare că, prin hotărârea nr. 420 din data de 30.04.2009 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a fost respinsă contestația prin care petenții au solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp teren aferent locuinței, reținându-se că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 23-24 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 și art. 27 alin. 8 din H.G. nr. 890/2005, împotriva hotărârii comisiei județene (pronunțate asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului) se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
P. a putea fi incidente dispozițiile art. 23-24 din Legea nr. 18/1991 trebuie să existe situația premisă: atribuirea de terenuri de către fostele CAP – uri către solicitanți, noțiunea de atribuire cuprinzând suprafețele de teren care au format obiectul unor acte de dare de plată încheiate între CAP și persoanele îndreptățite, sau loturile în folosință acordate pentru construcția de locuințe.
În cauza de față petenții, prin chiar cuprinsul plângerii adresate instanței, au recunoscut faptul că au primit suprafața de teren pentru care au solicitat constituirea dreptului de proprietate de la o terță persoană. În aceste condiții, instanța a apreciat că situația premisă amintită anterior nu are incidență în cauză, și, prin urmare, petenții nu pot beneficia de constituirea dreptului de proprietate în condițiile textelor legale amintite. Pe cale de consecință, instanța a apreciat că hotărârea contestată a fost emisă în acord cu prevederile legii, astfel încât a respins ca nefondată plângerea formulată de petenți.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții și pârâta C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bosanci.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că a primit terenul din imașul comunal cu ajutorul unchiului său F. A. și a construit în anul 1962 casa de locuit. Actele pentru teren și casă au rămas la unchiul său care s-a ocupat de obținerea lor, dar în prezent acestea nu se mai găsesc la moștenitori și nici la Primăria Bosanci, care a susținut că arhiva de atunci nu s-a păstrat.
În anul 1968 a obținut autorizație de construcție pentru construirea anexelor gospodărești și în anul 1978 a mai obținut o autorizație pentru extinderea locuinței, pe care o avea construită legal, încă din anul 1962.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 4641/2009 a Judecătoriei Suceava, desființarea hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nr. 420/2009 și constituirea dreptului de proprietate pentru 1000 mp teren aferent locuinței.
Pârâta C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bosanci în motivarea recursului a arătat că prima instanță a fost indusă în eroare deoarece a avut în vedere documente care conțin date neconforme cu realitatea, respectiv: planul cadastral de amplasament și delimitare al parcelei de clădire nr. 526, întocmit la data de 18.01.2002 de persoana fizică autorizată inginerul cadastrist Nicuțari P. care indică inexact în „NOTA”precum că s-ar fi construit casa de locuit „conform Autorizației nr. 11/04.06.1978” - anexa nr. 1. Ori, adevărul este că autorizația nr. 11/04.06.1978 prevede extinderea casei de locuit deja existente din anul 1962, așa cum rezultă din evidențele comunei Bosanci - anexa nr. 2; adeverința nr. 1705/24.02.2009, eliberată de Primăria comunei Bosanci, care indică inexact precum că s-ar fi construit casa de locuit și anexele gospodărești în anul 1978. Ori adevărul este că a fost construită casa de locuit în anul 1962, așa cum rezultă din evidențele comunei Bosanci - anexa nr. 2, iar anexele gospodărești au fost construite în anul 1969, așa cum rezultă din evidențele comunei Bosanci - anexa nr. 2, în baza autorizației de construire nr. 48/26.07.1968 - anexa nr. 3.
Petenții au fost sinceri când au declarat că au obținut acest teren prin intermediul unui unchi, F. A. care era pe atunci primar, numai că terenul nu a fost preluat în anul 1962 de la C.A.P. Bosanci, ci a fost preluat din izlazul proprietatea comunei Bosanci care a fost administrat de primărie până în anul 1962, terenul fiind înscris în cartea funciară nr. 1348 a comunei cadastrale Bosanci, așa cum a rezultat din coloana primă a stării vechi din Planul cadastral de amplasament și delimitare al parcelei de clădire nr. 2526, întocmit la data de 18.01.2002 de persoana fizică autorizată ing. cadastrist Nicuțari P. și din Extras de carte funciară de informare, eliberat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava - anexa nr. 4.
Arhiva primăriei a fost păstrată începând cu anul 1964 (cu excepția registrelor agricole care s-au păstrat începând cu anul 1961 la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Suceava unde se găsesc și în prezent), de aceea nu s-au păstrat documentele de atribuire a terenurilor pentru construcții și nici autorizațiile de construire. După anul 1964 documentele de atribuire a terenurilor pentru construcții s-au păstrat în copii atașate la autorizațiile de construire.
A considerat că, este de reținut din rolurile agricole din timpul colectivizării că reclamanții și-au construit casa de locuit în anul 1962 și că dețineau în vatra satului o suprafață de 20 de ari, din care 14 ari teren agricol și 6 ari curți și clădiri.
Reclamanților li s-a eliberat autorizația de construire a unei șuri cu grajd nr. 48 /26.07.1968, iar în anul 1978 li s-a eliberat autorizația nr. 11/04.06.1978 pentru extinderea casei de locuit existente din anul 1962.
A considerat că eliberarea acestor autorizații de către Consiliul Popular al Comunei Bosanci nu ar fi fost posibilă dacă reclamanții nu și-ar fi justificat atunci cu înscrisuri doveditoare dreptul de proprietate asupra terenului pe care se află casa de locuit cu anexe, altfel spus din cuprinsul autorizațiilor existente la dosar nu rezultă precum că reclamanții și-ar fi construit anexele și ar fi extins locuința ce ar fi fost situate pe locul altuia.
Deși legal citată, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Prin decizia civilă nr. 354 din 16.02.2010, Tribunalul Suceava a admis recursurile, a casat sentința civilă nr. 4641/12.11.2009 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
P. a hotărî astfel, tribunalul a arătat că este posibil ca petenții să se exprimat greșit în cererea de constituire (fila 14 dosar primă instanță), unde au indicat că suprafața de 1000 mp teren provine de la fostul proprietar F. A. și, de fapt, terenul să fi fost atribuit de stat către petenți în vederea construirii unei locuințe, respectiv anexelor gospodărești.
În acest sens, a arătat că se impune efectuarea unei expertize topo, pentru identificarea cadastrală a terenului în litigiu, urmând a se stabili dacă terenul în litigiu se include în suprafața de teren pentru care proprietar tabular este . de la fila 18 dosar recurs și a se verifica, dacă terenul în litigiu a fost vreodată în proprietatea particulară a persoanelor fizice respectiv a numitului F. A..
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din 24 martie 2010.
Conform dispozițiilor instanței de control judiciar, judecătoria, după casare cu trimitere a admis proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie pentru a se identifica suprafața de 1000 m.p. teren solicitată de reclamanți și a stabili dacă terenul în discuție este identic din punct de vedere cadastral cu . CF nr. 1348 a . extrasului aflat la fila 18 dosar recurs și dacă terenul în discuție provine din terenul proprietatea comunei Bosanci sau dacă provine din terenul care a aparținut numitului F. A.. Raportul de expertiză a fost efectuat de expert A. M., nefiind contestat de părți ( filele 71- 75 dosar).
Prin sentința civilă nr. 2837 din data de 1 iunie 2011, Judecătoria Suceava a respins plângerea formulată de reclamanții C. V. și C. A., în contradictoriu cu pârâtele C. locală de aplicarea L. 18/1991 Bosanci și C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca neîntemeiată.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 420 din data de 30.04.2009, pârâta C. Județeană Suceava pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a respins contestația prin care reclamanții C. V. și C. A. au solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p. teren aferent locuinței situată în intravilanul comunei Bosanci, jud. Suceava, motivat de faptul că aceștia nu au prezentat acte doveditoare, iar cererea lor nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 23-24 din Legea nr. 18/1991 republicată pentru a li se constitui dreptul de proprietate pentru acest teren.
P. a nu exista dubii cu privire la modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent locuinței, instanța în raport de indicațiile instanței de control judiciar a luat interogatoriu reclamantei C. A. ( fila 13) care a arătat că în anul 1962 a primit de la unchiul său, F. A. o suprafață de 20 de ari de teren pe care acesta îl deținea din terenul proprietatea comunei, respectiv din islazul comunal însă nu a fost încheiat nici un înscris cu acel prilej și nu i s-a eliberat autorizație de construire deși a plătit impozit pentru gospodărie.
Pârâta C. locală de fond funciar Bosanci a arătat în recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 4641/2009 că reclamanții au obținut terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești edificate în perioada 1962- 1969 ca urmare a preluării unei parcele din izlazul comunal proprietatea comunei Bosanci, teren înscris în CF nr. 1348 și că de fapt imobilul în discuție nu s-a aflat niciodată în proprietatea particulară a vreunei persoane fizice.
Or, din documentația depusă la dosar de prim pârâtă (filele 30-50 dosar) coroborată cu extrasul din fila A a CF nr. 1348 a . din limba germană) indicat de expert A. M. în raportul de expertiză fila 73, a rezultat faptul că, terenul de 1000 m.p. în litigiu face parte din . în CF nr. 1348 a . cărei proprietar este . acestea potrivit tabelului nominal înaintat de prim pârâtă ( fila 31- 43) cei 10 ari în litigiu provin dintr-o suprafață de 25 de ari teren care a fost primită de unchiul reclamantei, numitul F. A., la schimb ca urmare a predării unei suprafețe echivalente pentru izlazul comunei Moara, teren primit de acesta din izlazul comunei Bosanci, astfel că terenul de 25 ari a rămas definitiv predat în proprietatea unchiului reclamantei.
Așa cum au recunoscut reclamanții și a indicat și prim-pârâta, această parcelă de 25 de ari provenită din izlazul comunal al comunei Bosanci dar trecută definitiv în proprietatea lui F. A. a fost transmisă de acesta nepoatei sale C. A. la căsătoria ei cu reclamantul C. V., în vederea edificării unei gospodării. Așa cum a rezultat din documentația depusă de prim-pârâtă pentru parte din suprafața primită de la unchiul reclamantei F. A., respectiv pentru suprafața de 1000 m.p. teren s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza titlului de proprietate nr. 2009/28.03.2003 pe numele reclamantului C. V..
Așadar, potrivit concluziilor raportului de expertiză ( fila 73 dosar) terenul în litigiu nu mai făcea parte la data preluării lui de către reclamanți din terenul proprietatea comunei Bosanci, respectiv din izlazul comunei Bosanci pentru că devenise proprietatea numitului F. A. în urma schimbului de teren făcut cu Primăria Bosanci.
Pe tot parcursul procesului, inclusiv la dezbaterile cauzei pe fond, reclamanții C. V. și C. A. au solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p. teren aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești, susținând că acest teren provine din izlazul comunei Bosanci, adică a fost proprietatea comunei Bosanci.
Așa cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză, în urma schimbului intervenit între . A., acesta din urmă a primit în proprietate o suprafață totală de 25 de ari din terenul proprietatea comunei (izlaz) în locul terenului pe care acesta l-a pus la dispoziție pentru izlazul comunei Moara ( tabel fila 30-34)
În atare condiții, așa cum legal și temeinic a reținut secund pârâta în Hotărârea nr. 420/30.04.2009 (f.4 dosar_ ) nu sunt incidente dispozițiile art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991 întrucât constituirea dreptului de proprietate reprezintă practic o „împroprietărire” a acelor persoane care nu au avut pământ în proprietate și li s-a atribuit o anumită suprafață de teren din domeniul privat al comunei în vederea construirii unei locuințe.
Or, în cazul de față, terenul a fost deținut de F. A. care a înțeles să o „înzestreze” pe nepoata sa C. A. cu ocazia căsătoriei cu suprafața de 25 de ari teren. Din această parcelă face parte și terenul în litigiu, imobil care nu provine din domeniul privat al comunei, ci a avut ca proprietar (chiar dacă pentru scurt timp) un fost membru cooperator.
Astfel, cum terenul provine dintr-un trup în suprafață de 2500 m.p. care a aparținut unei persoane fizice, caz în care sunt aplicabile dispozițiile referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate (art.8 și următoarele din legea fondului funciar) și nicidecum cele referitoare la constituire conform articolelor 23- 24 din Legea nr. 18/1991 invocate de reclamanți pe tot parcursul procesului, instanța a considerat că hotărârea secund-pârâtei, contestată de reclamanți este legală așa încât a respins plângerea acestora, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții P. I., C. C., C. V. – decedat și C. A. și pârâta C. L. pentru aplicarea L. nr. 18/_ Bosanci, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursurilor, modificarea sentinței civile în sensul admiterii plângerii.
În motivarea recursului lor, reclamanții au arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prev. de art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991 întrucât din raportul de expertiză întocmit de expert A. M. rezultă că suprafața de 1000 mp curți-construcții pentru care au solicitat constituirea dreptului de proprietate identică cu parte din p.f. 4206 înscrisă în CF nr. 1348 a . cărei proprietar este . fost atribuit de stat pentru construcția casei de locuit și a anexelor gospodărești, sens în care s-au emis două autorizații de construire în anul 1968, respectiv 1978.
În situația în care terenul aparținea lui F. A., dat fiind faptul că pe acest teren s-a edificat o construcție și că vechiul proprietar nu și-a reconstituit dreptul de proprietate, singura modalitate pentru reclamanți este tot constituirea dreptului de proprietate, vechiul proprietar recunoscând practic că a fost de acord cu preluarea terenului de către reclamanți încă din anul 1962, fiind date condițiile pentru constituirea în favoarea lor a dreptului de proprietate pentru 10 ari teren reglementat inițial Decretul nr. 42/96 și preluat în prevederile L. nr. 18/1991.
Nu poate fi reținută motivarea instanței de fond în sensul că ei, reclamanții, nu sunt îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate, ci la reconstituirea conform art. 8 din Legea nr. 18/1991, întrucât aceștia neavând un act de dobândire a dreptului de proprietate care să le fi permis înscrierea în registrul agricol cu această suprafață, nu au decât calea constituirii dreptului de proprietate pentru terenul ce a aparținut prin schimb unchiului reclamanților și care în prezent conform expertizei apare în proprietatea tabulară a . schimbului respectiv, unchiul reclamanților nu și-a reconstituit dreptul de proprietate și pentru această suprafață.
În motivarea recursului său, C. L. de fond funciar Bosanci a arătat că este vorba despre o cerere de constituire a dreptului de proprietate, din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă fără putință de tăgadă că petenților li s-a atribuit în anul 1962 lot în folosință în suprafață de 2500 mp spre a-și edifica gospodăria, din care pe latura dinspre stradă și-au edificat construcțiile care ocupă suprafața de 1000 mp, diferența de 1500 mp rămânând în anul 1962 teren agricol cooperativizat – lot în folosință.
Petenții au edificat gospodăria în anul 1962 pe un teren cooperativizat, schimbul de terenuri între . s-a definitivat în anul 1958 și de atunci terenul nu a mia fost izlaz, ci arabil din care o suprafață de 2500 mp a fost proprietatea coschimbașului F. A. până în martie 1962 când a fost preluat de CAP Bosanci, astfel că ulterior cooperativizării terenul nu putea proveni de la un terț, așa cum în mod greșit a reținut instanța.
Mai mult, în anul 1968 petenții au obținut autorizație de construire pentru anexe, iar în anul 1978 au obținut autorizație de extindere pentru casa de locuit.
În drept, a invocat disp. art. 3045 pct. 8,9, art. 3041 Cod procedură civilă, art. 5, 23-24 din Legea nr. 18/1991.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate, de disp. art. 3041 Cod procedură civilă, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul constată că sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată petenții C. V. și C. A. au solicitat constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp teren situată în intravilanul . terenul le-a fost atribuit de CAP Bosanci în anul 1962 pentru edificarea casei de locuit.
Probele administrate în cauză relevă faptul că terenul pe care petenții și-au edificat gospodăria provine de la CAP Bosanci.
Astfel, potrivit raportului de expertiză topo efectuat în cauză de expert A. M., terenul solicitat de petenți face parte din . în CF nr. 4348 a . cărei proprietar este . de la F. A. (unchiul petentei C. A.) care a predat teren pentru islaz pe raza . primit la schimb o suprafață echivalentă de 0,25 ha din islazul . arabil) în care se include și suprafața de 1000 mp aflată în litigiu (f. 71-73 dosar fond).
Potrivit relațiilor comunicate de C. de fond funciar Bosanci, schimbul de terenuri efectuat între comunele Moara și Bosanci s-a definitivat în anul 1958, însă în luna martie 1962 a fost preluat de CAP Bosanci, de la fostul proprietar F. A..
Petenții s-au căsătorit la data de 24 aprilie 1962 în timpul colectivizării, ceea ce înseamnă că terenul pe care și-au edificat gospodăria și în care locuiesc și în prezent, le-a fost atribuit de fostul CAP Bosanci și nu de către F. A. care ar fi înzestrat-o la căsătorie pe nepoata sa, C. A..
Terenul fiind în patrimoniul CAP-ului, F. A. nu putea să facă acte de înzestrare în favoarea nepoatei sale.
Petenții nu au depus la dosar autorizație de construire a casei de locuit, însă au depus autorizația de construire pentru anexe eliberată de Primăria Bosanci în anul 1968, precum și autorizația de extindere pentru casa de locuit eliberată în anul 1978, ceea ce înseamnă că a existat o autorizație de construire a locuinței, deoarece în lipsa acesteia, eliberarea autorizațiilor ulterioare pentru construirea de anexe și extindere a casei de locuit, era absolut imposibilă.
Prin urmare, în cauză sunt incidente disp. art. 24 al. 1 din Legea nr. 18/1991 care prevăd că „Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari”.
În privința suprafeței de teren ce face obiectul constituirii dreptului de proprietate, al. (11 )3 al. art. 24, introdus prin Titlul IV, art. 1, pct. 5 din Legea nr. 247/2004 prevede că „Suprafața aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă”.
Petenții nu au depus la dosar actul de atribuire prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate, situație în care suprafața ce urmează a fi constituită este cea prevăzută de art. 5 din Statutul CAP din 1962 care prevede că mărimea lotului pentru construirea unei case de locuit este de 500 mp teren.
Disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991 care fac trimitere la art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990, invocate de petenți, nu sunt aplicabile în cauză, deoarece se referă la „Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora evidențiate ca atare în actele de proprietate, în CF, în RA sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție, ceea ce nu este cazul în speță.
Reținând în concluzie că petenții sunt îndreptățiți să li se constituie dreptul de proprietate asupra suprafeței de 500 mp teren aferentă casei de locuit, tribunalul în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va admite recursurile, va modifica în totalitate sentința civilă atacată și în rejudecare: va admite în parte plângerea, va anula în parte Hotărârea nr. nr. 420/30 aprilie 2009 a Comisiei Județene Suceava și va constitui în favoarea petenților dreptul de proprietate asupra suprafeței de 500 mp teren eferentă casei de locuit situată în intravilanul ..
P. aceste motive,
În numele L.,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de către reclamanții P. I., domiciliată în ., ., C. C., domiciliat în Bosanci nr. 1576, jud. Suceava, C. V. – decedat și C. A., domiciliată în Bosanci nr. 425, jud. Suceava și de către pârâta C. L. pentru aplicarea L. nr. 18/_ Bosanci, împotriva sentinței civile nr. 2837 pronunțată la data de 1 iunie 2011 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimată fiind pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava.
Modifică în totalitate sentința civilă nr. 2837/1 iunie 2011 a Judecătoriei Suceava și în rejudecare:
Admite plângerea în parte.
Anulează în parte Hotărârea nr. 420/30 aprilie 2009 a Comisiei Județene Suceava.
Reconstituie petenților P. I., C. C., C. V. și C. A. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 500 mp teren eferentă casei de locuit situată în intravilanul ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. A. M. V. O. D. I. G.
Grefier,
S. A.-M.
Red. I.G.
Judecător fond F. M.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./9.07.2012
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1315/2012. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 101/2012. Tribunalul... → |
|---|
