Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2406/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2406/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 2406/2013
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2406/2013
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. O. D.
Judecător L. A.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant C. C. CU D.. A. LA S.C.A. V. ȘI V.-Suceava, ..26 A, . împotriva sentinței civile nr547/22.05.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gura Humorului în contradictoriu cu intimații-pârâți J. V. G.-Gura Humorului, ..153, jud Suceava, J. A. L.-Gura Humorului, ..153, jud Suceava, C. E. E.-., jud Suceava, C. P. F.-., jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul recurentului, av. V. D. și av.subst A. E. în substituirea av. titular A. N. pentru intimații J. G. și J. L., lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care reprezentantul recurentului înmânează instanței dovada chitării taxei judiciare de timbru în cauntum de 40,5 lei și timbrul judiciar de 1,8 lei pe care instanța le anulează constatând recursul legal timbrat.
Instanța comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantului recurentului.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. V. D. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat fără cheltuieli de jduecată. Acesta arată că reclamantul recurent a cumpărat imobilul prin act autentic de vânzare-cumpărare. Înscrierea în cartea funciară s-a efectuat la data de 1.06.1993, reclamantul efectuând toate demersurile necesare pentru înscrierea în cartea funciară a imobilului, lucrările de publicitate fiind corect efectuate. DE asemenea, vânzătorul J. D. justifica drept de proprietate
Reprezentanta intimaților J. G. și L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică cu cheltuieli de jduecată. În mod corect instanța de fond a apreciat că intimații pârâți au dreptate, și, comparându-se titlurile de proprietate, s-a dat preferință intimaților. Reclamantul nu îndeplinește cerințele legale pentru înscrierea în cartea funciară.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, sub nr._ din 13.04.2012, reclamantul C. C., a chemat în judecată pe pârâții J. V. G., J. A. L., C. E. E., C. P. F., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții să îi lase în deplină și exclusivă proprietate și liniștită posesiune, terenul în suprafață de 600 mp, situat în ., nr. parcelă 1017/2, C.F. nr._ (nr. vechi CF 194/N), având la sud șoseaua DN Fălticeni –Gura Humorului;
- să fie rectificată înscrierea din CF nr._, privitoare la terenul identificat mai sus, prin radierea înscrierii referitoare la dreptul de proprietate al pârâților, cu cheltuieli de judecată;
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, la data de 01.06.1993 între C. C. și J. D. s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 7837 din data de 01.06..1993, prin care cumpărătorul, respectiv reclamantul din prezenta cauză, a dobândit imobilul teren, situat în ., având nr. cadastral 1017/2, C.F. nr._, iar înscrierea în C.F. s-a făcut la data de 01.06.1993 și s-a taxat cu suma de 300 lei, așa cum rezultă din chitanța C.E.C. nr._.
A mai arătat că, pârâții C. E. E. și C. P. F. au tulburat liniștita posesiune a reclamantului, folosind în mod abuziv terenul ca parcare pentru Hanul Turistic A..
De asemenea, a mai solicitat rectificarea înscrierii în C.F., prin radierea înscrierii referitoare la dreptul de proprietate al pârâților asupra terenului, ce face obiectul prezentei cauze..
În drept a invocat prev art. 563, alin. 1 din Codul Civil, art. 907 Cod Civil.
S-au depus la dosar, în copii sau original: contractul de vânzare cumpărare nr. 7837 din data de 01.06..1993, copie plan de situație nr. 1017, extras C.F. nr. 9082 din data de 11.08.2011.
Prin întâmpinarea formulată pârâții J. V. G. și J. A. L., au solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.
În motivare au arătat că, reclamantul a formulat o cerere de revendicare imobiliară, fără a fi înscris în Cartea Funciară ori potrivit art. 565 din Noul Cod Civil, „În cadrul imobilelor înscrise în Cartea Funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extras de carte funciară”.
Potrivit acestui articol, arată pârâții că, extrasul de carte funciară face dovada deplină a dreptului de proprietate, iar dacă reclamantul nu apare înscris în cartea Funciară, acțiunea în revendicare este inadmisibilă, întrucât în sistemul cărților funciare reglementat de decretul nr. 115/1938 dovada dreptului de proprietate se face numai prin intabulare în cartea funciară.
Așa fiind, au arătat pârâții J. V. G. și J. A. L. că, prin . Legii nr. 7/1996 efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară, nu a mai fost preluat, prevederile Decretului Lege nr. 115/1938 nu și-au încetat aplicabilitatea, dovada dreptului de proprietate, în regiunile unde au existat cărțile funciare, se face tot cu extras de carte funciară.
Au arătat pârâții, sus arătați că sunt înscriși în cartea funciară, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2972 din data de 2.10.2007 că suprafața de teren din litigiu, împreună cu Hanul A. a fost dobândit inițial de către pârâtul J. V., în baza procesului verbal de licitație din data de 27.05.2003, după care a vândut-o lui J. T., iar la data de 2.10.2007 a cumpărat cealaltă cotă de ½, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2972/2.10.2007, cealaltă cotă de ½ fiind dobândită de pârâții C. elena și C. P., în baza aceluiași contract de vânzare cumpărare.
S-a mai motivat faptul că, suprafața de 1000 mp, împreună cu Hanul A. au fost proprietatea .., asociați fiind J. D. și M., iar în anul 2003 a fost scos la licitație de către A.V.A.S., că reclamantul nu a folosit niciodată suprafața de 600 mp, pe care susține că a cumpărat-o de la J. D. și nici nu s-a înscris în Cartea funciară, cu acest teren, care la data când a fost scos la licitație era ipotecat de către J. D., acesta fiind proprietarul imobilului, că reclamantul nu a fost cunoscut niciodată, ca și proprietar al terenului, acesta fiind și motivul pentru care, atunci când a fost scos la licitație nu a existat dubiu, cu privire la proprietarul terenului, cel din cartea funciară J. D..
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv rectificarea înscrierilor din C.F., potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, solicită respingerea acestuia.
La termenul din 10.10.2012, reclamantul a invocat excepția nulității întâmpinării, pentru nerespectarea prev. art. 115 C.pr.civ.
Prin încheierea de ședință din 10.10.2012, instanța a respins excepțiile invocate, ca nefiind date în cauză.
Pe fondul cauzei, s-au administrat probe, cu înscrisurile depuse la dosar, și de asemenea, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice și a unui supliment la această expertiză, privind terenul din litigiu.
Prin sentința civilă nr.547/22.05.2013 a Judecătoriei Gura Humorului, prima instanță a respins acțiunea, și în consecință:
A obligat reclamantul, să plătească pârâtului J. V. G., suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 7837 din data de 01 iunie 1993, încheiat de notariatul de Stat Suceava (f. 6), reclamantul a cumpărat de la J. D., suprafața de 600 mp teren viran, identic cu . înscrisă în evidența funciară, nr. 194 a . prin reconstituirea dreptului de proprietate (Legea nr. 18/1991), conform adeverinței, nr. 362 din data de 18.10.1991, eliberată de Comisia comunală a comunei Drăgoiești.
Cu aceste teren, reclamantul nu s-a înscris în C.F., deși pe contract, apare mențiune în acest sens.
Din raportul de expertiză dispus în cauză, coroborat cu înscrisurile depuse de pârâți la dosar, rezultă faptul că, adeverința nr. 362 din data de 18.10.1991, în baza căreia s-a efectuat vânzarea a fost anulată, și din arhiva Primăriei . a identificat o nouă adeverință, nr. 709 din data de 12.03.2001, pe numele vânzătorului J. D., pentru suprafața de 1000 mp teren (eliberată pentru emiterea titlului de proprietate) și s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 2404 din data de 04.04.2001 tot pe numele J. D., iar din verificările efectuate la O.C.P.I. Suceava, rezultă că, la nr. 194/N, RGF 177 din data de 31.05.1993, parcelele nr. 1017/1 și 1017/2 apar intabulate pe J. D. și M. (f. 141-142 raportul de expertiză).
În urma identificării cadastrale a terenului din litigiu, prin expertiza dispusă în cauză, a rezultat faptul că, terenul de 600 mp, în identificarea sus - menționată se suprapune și face parte din suprafața de 1000 mp teren, deținut în proprietate de către pârâți, și pe parte din acest teren de 600 mp, se află edificată construcția C1 „Hanul A.”.
Pârâții justifică dreptul de proprietate al terenului, prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 2972/02.10.2007 emis de B.N.P. L. G. Pelepco, teren cu care sunt înscriși în C.F. nr._ Berchișești (nr. C.F. vechi 194/N) - conform extrasului C.F., de la fila 50 dosar.
Inițial acest teren de 1000 mp, pe care se află amplasat Hanul A., a rămas înscris în C.F., pe numele J. D. și urmare a datoriilor debitorului .. – Berchișești, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare București, conform OUG nr. 51/1998 a organizat licitație publică, pentru Hanul „Turistic A.” și terenul aferent de 1000 mp, (din care face parte și cel din litigiu), licitație ce a fost adjudecată de către pârâtul J. V. G. (f. 105 dosar), conform procesului verbal de licitație nr. 393 din data de 27.05.2003, depus la dosar.
Cu acest teren pârâtul J. V. G. s-a înscris în C.F., suprafața licitată formată din comasarea celor două parcele de 1017/1 și 1017/2, reprezentând ..
Ulterior pârâtul, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 205 din data de 18.01.2007 vinde terenul numitului J. T., iar ulterior, prin contractul nr. 2972 din data de 2.10.2007 toți pârâții (așa cum s-a arătat mai sus), cumpără terenul de la numitul J. T..
Prin prezenta cerere, reclamantul revendică suprafața de 600 mp teren, de la pârâți, invocând contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7837 din data de 01.06.1993 de Notariatul de Stat Suceava.
Pârâții au opus reclamantului, contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 2972 din data de 2.10.2007 de B.N.P. G. L. Pelepco, înscrierea în CF nr._ Berchișești și posesia neviciată, și au mai invocat faptul că reclamantul nu a avut niciodată posesia terenului revendicat.
Acțiunea în revendicare, prevăzută de art. 480 cod civil (aplicabil în cauză, față de titlurile invocate, cât și posesia exercitată de pârât) este acțiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesia bunului său și în temeiul dreptului de proprietate, cere restituirea acestuia, de la persoanele care îl dețin fără drept.
Regula generală este că, proba trebuie făcută de reclamant, întrucât cel care face o propunere trebuie să o dovedească, iar în favoarea pârâtului operează, din însuși faptul posesiei, o prezumție relativă de proprietate.
În cauza de față, ne aflăm în prezența a două acte translative de proprietate, provenite de la autori diferiți (dar vândute inițial de același vânzător), respectiv două contracte autentice de vânzare cumpărare, privind același teren, un titlu deținut de vânzător și un titlu deținut de cumpărători.
Jurisprudența a reținut că, titlurile, fie translative de proprietate, fie declarative, au caracterul unei prezumții ale dreptului de proprietate, deduse din însăși existența lor, astfel încât orice act translativ de proprietate, face dovada deplină a dreptului, numai dacă reclamantul probează că emană de la un adevărat proprietar.
De asemenea, cel căruia i se opune titlul, pateu răsturna această prezumție, inclusiv prin invocarea unui titlu propriu, de natură să genereze o prezumție de proprietate mai puternică.
Analizând cele două contracte de vânzare – cumpărare, comparând titlurile, prima instanță a reținut faptul că, titlul pârâților este preferabil și are forță probantă mai mare, decât cel invocat de reclamant.
Astfel, așa cum a rezultat din materialul probator, terenul a fost cumpărat de reclamant de la numitul J. D., care avea ca act de proprietate adeverința nr. 362 din data de 18.10.1991, emisă de Comisia Comunală Drăgoiești (în baza Legii nr. 18/1991, și care constituia, prin efectul legii, un înscris provizoriu, și nu un act de proprietate), care ulterior a fost anulată, s-a eliberat o nouă adeverință – nr. 709 din data de 12.03.2001 – apoi Titlul de proprietate nr. 2404 din data de 04.04.2011 tot pe numele vânzătorului J. D., teren cu care acesta a rămas înscris în C.F.
Acest aspect, a permis ulterior, vânzarea terenului și a construcției aflate pe el, în cadrul unei licitații publice, și ulterior, prin ultimul contract a intrat în proprietatea pârâților, în modalitatea sus – arătată.
Acest aspect conduce la concluzia că, reclamantul nu a avut exercițiul posesiei asupra terenului revendicat, aspect invocat, de altfel de pârâți, și la care reclamantul a achiesat, nedovedind cu nici un mijloc de probă, contrariul.
De altfel, acest lucru, practic nu putea fi posibil, atât timp cât, pe parte din terenul revendicat este amplasată o construcție, ce nu a fost niciodată proprietatea reclamantului.
De asemenea, pârâții au îndeplinit primii cerința de publicitate imobiliară, prin înscrierea în C.F. a terenului din litigiu, reclamantul nefăcând această dovadă.
Faptul că, în contractul său de vânzare cumpărare apare înscris că s-au efectuat lucrările C.F., nu constituie o dovadă certă, atât timp cât nu există un extras C.F. (încheiere), în acest sens, iar reclamantul nu-și poate opune propria culpă, pentru neverificarea operațiunilor de carte funciară, de la data cumpărării (1991).
În consecință, pe considerentele expuse mai sus, și în temeiul prev. art. 480 Cod Civil, prima instanță a respins acțiunea, în totalitate, inclusiv capătul de cerere, privind rectificarea CF_ – Berchișești, întrucât înscrierea în C.F. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale incidente, prevăzute de Legea nr. 7/1996.
În temeiul prevederilor art. 274 C.pr.civ. a obligat reclamantul, să plătească pârâtului J. V. G. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu onorariu apărător.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că sentința Judecătoriei Gura Humorului este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii. De asemenea, în mod greșit, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant și l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, la data de 01.06.1993 între C. C., în calitate de cumpărător și J. D., în calitate de vânzător, s-a încheiat în fața notarului public I. L., contractul de vânzare cumpărare nr. 7837 .dJJiJJ36/1 993, prin care cumpărătorul a dobândit imobilul teren situat în corn. Berchișești jud. Suceava având nr. cadastral 1017/2 din CF_. înscrierea în CF s-a făcut la data de 1.06.1993 și s-a taxat cu suma de 300 lei așa cum reiese din chitanța C.E.C. nr._.
Pârâții intimați au justificat dreptul de proprietate al terenului prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2972/02.10.2007 emis de B.N.P. L. G. Pelepco.
Vânzătorului inițial J. D. i s-a reconstituit de proprietate după autorul său, iar din terenul dobândit a vândut reclamantului suprafața de 600 mp. Astfel cum rezultă din documentația întocmită înainte de perfectarea vânzării cumpărării, la baza transferului de proprietate a stat un plan de situație pentru suprafața de 1000 mp, suprafață divizată în două, respectiv 400 și 600 mp. Planul de situație recepționat poartă semnătura și ștampila de la OCPI.
Prin urmare, prima vânzare valabilă a proprietarului de drept, J. D., a fost către reclamantul recurent, iar titlul său este preferabil cu atât mal mult cu cât s-a realizat prin act autentic ce poartă mențiunea înscrierii în CF.
Totodată, din raportul de expertiză dispus în cauză reiese faptul că planul de divizare a fost recepționat, comasarea ulterioară a parcelelor 1017/1 și 1017/2 fiind efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale.
Având în vedere că la data de 01.06.1993 vânzătorul J. D. justifica dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, iar transferul proprietății s-a realizat prin act autentic, buna credință a reclamantului că lucrările de publicitate imobiliară au fost efectuate corespunzător este incontestabilă, cu atât mai mult cu cât există toate mențiunile legale pe actul autentic ce atestă înregistrarea în CF.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă.
Legal citați intimații J. G. și J. L. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare, aceștia au arătat că In mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulată de recurentul-reclamant, având în vedere probatoriul administrat în cauză.
Astfel, instanța de fond a procedat la compararea titlurilor dând preferință tiltului de proprietate al intimaților-pârâți motivat de faptul că recurentul-reclamant, pe de o parte nu a avut niciodată exercițiul posesiei asupra renului revendicat, pe de altă parte, nu a îndeplinit cerințele de publicitate nobiliară prin înscrierea în C.F. a terenului din litigiu, ceea ce a permis, ulterior, uzarea terenului și a construcției amplasate pe el prin licitație publică.
Mai mult, la data la care s-a efectuat vânzarea, vânzătorul J. D. nu avea un titlu de proprietate asupra terenului ci doar o adeverință eliberată de Primăria . a fost anulată, Titlu de proprietate nr.2404 din 4.04.2001 care atestă dreptul de proprietate al vânzătorului J. D. fiind eliberat în baza unei noi adeverințe datată 12.03.2001.
Cert este că intimații-pârâți sunt cumpărători de bună-credință, la data la care au cumpărat terenul și construcția amplasată pe acest teren prin licitație publică în cartea funciară figura ca proprietar J. D., recurentul-reclamant fiind singurul vinovat pentru faptul că nu a îndeplinit cerințele de publicitate imobiliară, ceea ce a făcut posibilă ipotecarea imobilului de către J. D. și vânzarea la licitație publică de către A.V.A.S.
Deși legal citați, ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărările.
Examinând recursul ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9, art. 3041 din vechiul cod de procedură civilă prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Indiscutabil, terenul în litigiu provine de la numiții J. D. și M., fiind înscris inițial în adeverința de proprietate nr.362/1991 eliberat de Comisia Locală pentru aplicarea legii 18/1991 Drăgoiești, ulterior, după anularea acestei adeverințe, în adeverința de proprietate nr.709/2001 a aceleiași comisii și, în fine, în titlul de proprietate nr.2404/2001.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7837/1.06.1993 încheiat de Notariatul de Stat Suceava sus-numiții au înstrăinat terenul către reclamantul C. C., în baza primei adeverințe provizorii de proprietate.
Ulterior, același imobil ( mai exact suprafața de 1000 mp în care sunt cuprinși și cei 600 mp în litigiu împreună cu construcția aferentă-Hanul Turistic A.) a făcut obiectul unei licitații publice organizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare București pentru recuperarea datoriilor debitoarei . Berchișești, cei executați silit fiind garanții ipotecari ai societății debitoare, adică aceiași J. D. și M., imobilul fiind adjudecat de către J. V.-G. prin procesul-verbal de licitație încheiat la 27.05.2013.
Adjudecatarul a vândut terenul numitului J. T. cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.205/18.01.2007, la BNP L.-G. R., iar acesta din urmă, la rândul său, a vândut terenul pârâților din prezenta cauză cu contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2972/2.10.2007 la același notariat.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, ambele părți dețin acte translative de proprietate pentru terenul în litigiu, care provin până la urmă, pe calea tuturor operațiunilor juridice amintite mai sus, de la aceeași autori, J. D. și M..
În această ipoteză, se aplică regula qui prior tempore potior jure, ceea ce înseamnă că are câștig de cauză partea care și-a transcris mai întâi dreptul în cartea funciară.
Or, sub acest aspect titlul pârâților este mai preferabil întrucât, spre deosebire de reclamant, au îndeplinit formalitățile de publicitate imobiliară, fiind înscriși în CF_ a . . și 1000 mp teren ( f.8,9 dosar), ca de altfel și autorii săi (f.85,88).
Reclamantul, contrar susținerilor sale, reiterate și în recurs, nu și-a intabulat dreptul în cartea funciară, nedepunând nicio dovadă în acest sens, situație reținută de altfel și de expertul cauzei P. G., desemnat să stabilească întregul parcurs tabular al imobilului în litigiu ( f.140-143,168-172).
Ceea ce interesează din acest punct de vedere este înscrierea efectivă a părții în cartea funciară, iar nu simpla demarare a acestor formalități, astfel că nu prezintă relevanță motivul pentru care reclamantul nu a finalizat înscrierea, nici cine este culpabil de această omisiune, nici modul în care s-au intabulat părțile adverse în cartea funciară, prezentul litigiu nefiind unul de carte funciară.
Oricum, relativ la pretinsa nelegalitate a comasării parcelelor 1017/1,1017/2, este de observat că a fost invocată pentru prima oară în calea de atac or, în conformitate cu art.316 coroborat cu art.294 din vechiul cod de procedură civilă, instanța de control judiciar este chemată să analizeze doar ceea ce s-a judecat la prima instanță, expresie a regulii tantum devolutum quantum judicatum.
În concluzie, cum pârâții sunt singurii intabulați în cartea funciară, având și posesia terenului, dreptul lor este preferabil în baza regulii de publicitate imobiliară sus-amintite, având câștig de cauză în detrimentul reclamantului, chiar dacă acesta a exhibat un act autentic, astfel că tribunalul, în baza art.312 alin.1 din vechiul cod de procedură civilă va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 din vechiul cod de procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata către intimați a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial achitat conform chitanței nr.249/21.10.2013 (fila 19).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant C. C. CU D.. A. LA S.C.A. V. ȘI V.-Suceava, ..26 A, . împotriva sentinței civile nr547/22.05.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gura Humorului în contradictoriu cu intimații-pârâți J. V. G.-Gura Humorului, ..153, jud Suceava, J. A. L.-Gura Humorului, ..153, jud Suceava, C. E. E.-., jud Suceava, C. P. F.-., jud Suceava.
Obligă recurentul să plătească intimaților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. L. A. A. I. M. L. A.
Red V.O.D
Jud.fond M. O.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 10.12.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 20/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 427/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
