Revendicare imobiliară. Decizia nr. 990/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 990/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 990/2014
Dosar nr._ - revendicare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 990
Ședința publică din 6 mai 2014
Președinte- M. C.
Judecător - D. D.
Judecător- T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pîrîții C. G. a lui G., domiciliat în ., jud.Suceava, C. I., C. V., domiciliați în . și pîrîtul B. C. a lui N. și V., din ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.588 din 12 februarie 2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul S. Ș., domiciliat în ., jud.Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pîrîții recurenți C. G., C. V., pîrîtul recurent B. C. a lui N. și V. și avocat C. B. pentru reclamantul intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd recursurile în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Pîrîții recurenți arată că în prezent stăpînesc terenul în litigiu și au cerut admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Pîrîtul recurent B. C. a fost de acord cu admiterea recursului declarat de pîrîții recurenți și a cerut admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Avocat C. B. pentru reclamantul intimat, a depus la dosar împuternicire avocațială, a cerut respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.588 din 12 februarie 2014 Judecătoria Suceava a admis, în parte, acțiunea restrânsă formulată de reclamantul S. Ș. în contradictoriu cu pârâții C. G. a lui G., B. C., C. I. și C. V., a obligat pe pârâți să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 300 m.p. teren situată la locul „P. Bosanci” din extravilanul comunei Bosanci, identică cu . între punctele 12, 13, 14, 15, 7 și 6 din planul de situație anexa 1 a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert O. M. (f.77 dosar) și a obligat pe pârâți să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2155 lei.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr.183/10.05.1993 emis pe numele defunctului S. Z.V. (f.5) s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la o suprafață totală de 1,20 ha teren, din care face parte și suprafața de 2600 m.p. teren arabil situată la locul numit „P. Bosanci” din extravilanul comunei Bosanci.
În baza actului de partaj voluntar încheiat în formă autentică, la data de 25.07.2008 (f.6-7 dosar) între moștenitorii defunctului S. Z.V., reclamantul S. Ș. a preluat în deplină proprietate ..p. teren arabil din tarlaua „P. Bosanci”, intabulându-și dreptul de proprietate asupra terenului în CF nr.6011 (f.8 dosar).
De cealaltă parte, pârâții C. G. a lui G., B. C., C. I. și C. V., nu posedă titlu de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991 ci doar adeverință de proprietate provizorie nr.988/18.09.1991 cu o suprafață de 1700 m.p. teren situată la locul „P. Bosanci”. Așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert O. A.M. ( filele 73-82 dosar) terenul deținut de pârâți la locul litigiului este în suprafață de 2000 m.p., deci cu 300 m.p. teren în plus față de suprafața din adeverința de proprietate. Prin urmare, experta a concluzionat că pârâții dețin, fără acte de proprietate, o suprafață de 300 m.p. din terenul proprietatea reclamantului, între punctele 12, 13, 14, 15, 7 și 6 conform planului de situație din Anexa 1 (fila 77 dosar).
Potrivit art.6 din Noul Cod Civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi (01.10.2011), sunt supuse legii în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Cum la data nașterii raportului juridic dedus judecății era în vigoare Codul civil de la 1864, în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod.
Potrivit art.480 din vechiul cod civil „proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”.
Astfel, acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, o acțiune reală, prin care reclamantul solicită instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și pe care de consecință să-l oblige pe pârât la restituirea bunului.
Întrucât reclamantul a dovedit că este proprietarul imobilului revendicat, iar pârâții exercită posesia asupra a 300 m.p. teren fără a deține titlu de proprietate valabil, acțiunea în revendicare este întemeiată, sens în care, va fi admisă, urmând ca pârâții să fie obligați să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 300 m.p. teren situată la locul „P. Bosanci” din extravilanul comunei Bosanci, identică cu . între punctele 12, 13, 14, 15, 7 și 6 din planul de situație anexa 1 a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert O. M. ( f.77 dosar).
Cât privește capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar între proprietățile învecinate instanța apreciază că acesta nu este întemeiat din următoarele motive:
Potrivit art.584 din Codul civil de la 1864, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, cheltuielile grănițuirii urmând să se facă pe jumătate.
Astfel, prin operațiunea stabilire de hotar se urmărește delimitarea proprietăților învecinate, prin semne exterioare și vizibile, această operațiune constituindu-se într-o obligație reciprocă a proprietarilor a două fonduri vecine.
Or, în cauza de față, pârâții C. G. a lui G., B. C., C. I. și C. V. nu sunt titularii dreptului de proprietate pentru terenul cu care imobilul proprietatea reclamantului S. Ș. se învecinează și pentru care a solicitat stabilirea liniei de hotar.
Cum în speță, pârâții nu sunt proprietari, în sensul legii, pentru că nu dețin titlu de proprietate emis conform Legii fondului funciar, adică un titlu determinat pe baza criteriilor de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzut de Legea nr.18/1991, instanța constată că nu poate fi efectuată operațiunea de delimitare, prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre terenul proprietatea reclamantului și ..p. teren deținută de pârâți în baza unei adeverințe de proprietate, provizorie.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. G., C. I. și C. V. pentru motive de nelegalitate.
Au susținut că nu dețin terenul în litigiu deoarece a fost dat surorii lor -C. V.- de către părinți, aceasta în prezent este decedată, iar fiul acesteia B. C. îl deține în acest moment.
Timp de 24 de ani reclamantul și-a cunoscut vecinul de hotar, susținerile din cererea introductivă fiind nereale.
Pârâții B. C. și C. V. prin memoriul de recurs au arătat că nu au încălcat nici o proprietate, nu l-au cunoscut pe defunctul S. Z.V. și nu au avut conflict de vecinătate.
Până în anul 2008 terenul a fost delimitat prin două borne kilometrice care nu au fost depășite niciodată, nu au existat litigii și nici nu și-au cunoscut vecinii de parcelă. După această dată bornele au dispărut au fost înlocuite cu niște țăruși iar terenul ocupat.
Au contestat concluziile raportului de expertiză, și au arătat că deține terenul proprietatea sa după T. Glicheria mama lui T. C. valeria și străbunica lui B. C..
Au depus la dosar înscrisuri (f.11-37, 4652).
Recursurile declarate de pârâți sunt nefondate din următoarele considerente:
Astfel, conform probatoriului administrat, pârâții recurenți dețin adeverință de proprietate provizorie eliberată în condițiile Legii 18/1991 pentru o suprafață de 1700 mp situată la locul numit „P. Bosanci”, iar conform expertizei întocmită de expert O. M., terenul deținut în fapt de aceștia este în suprafață de 2000 mp, având astfel un plus de 300 mp identificată între punctele 12, 13, 14, 15, 7 și 6 prin planul de situație de la fila 77 dosar.
Pe de altă parte, reclamantul intimat S. Ș., în calitate de moștenitor după defunctul S. Z.V. în baza partajului voluntar a preluat în proprietate . teren situat în . său fiind intabulat în cartea funciară.
Ori, în condițiile în care, conform expertizei s-a constatat că pârâții dețin fără acte de proprietate suprafața de 300 mp din terenul reclamantului, în mod corect acțiunea în revendicare pentru această suprafață a fost admisă.
Pârâții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, iar pârâtul C. G. și-a declarat în mod expres această poziție, menționând că nu deține titlul de proprietate pentru cei 300 mp în litigiu (f.92 dosar).
Prezenți în fața instanței recurenții au arătat că în prezent dețin terenul în litigiu, aspect consemnat în încheierea de ședință din 6 mai 2014.
Ca atare, în condițiile în care recurenții nu dețin acte de proprietate pentru terenul în suprafață de 300 mp ocupați și pentru care s-a dovedit a fi proprietar reclamantul, criticile referitoare la dreptul lor de proprietate asupra acestui teren nu pot fi analizate, ele nefiind întemeiate.
În ceea ce privește stabilirea liniei de hotar între proprietăți, după cum rezultă din hotărârea atacată, aceasta nu poate fi delimitată, deoarece pârâții nu dețin un titlu de proprietate pentru cei 1700 mp evidențiați în adeverința de proprietate, astfel încât, susținerile recurenților față de acest capăt de cerere nu sunt relevante nici sub aspectul revendicării.
Față de toate acestea, tribunalul, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate, recurenții urmând a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pîrîții C. G. a lui G., domiciliat în ., jud.Suceava, C. I., C. V., domiciliați în . și pîrîtul B. C. a lui N. și V., din ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.588 din 12 februarie 2014 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul S. Ș., domiciliat în ., jud.Suceava.
Obligă recurenții C. G. a lui G., C. I., C. V. și B. C. să plătească intimatului S. Ș. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. C. D. D. T. M. P. T.
Red. D.D.
Jud.fond – F. M.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 21 mai 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 99/2014. Tribunalul SUCEAVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
