Fond funciar. Decizia nr. 99/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 99/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 99/2014

Dosar nr._ - contestație în anulare -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL S.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 99

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: F. L.

JUDECĂTOR: G. F. F.

JUDECĂTOR: C. M. N.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorii C. V., domiciliat în ., județul S., G. V., R. G., R. E., M. M., M. C. V. și M. A., cu toții domiciliați în ., județul S. împotriva deciziei civile nr. 622 din data de 1 martie 2013 pronunțată de Tribunalul S. - Secția Civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații L. E., domiciliată în mun. S., .. 20, . E, ., I. P. prin mandatar I. G., domiciliată în mun. S., ., . A, ., P. V. și P. E., ambii domiciliați în ., județul S., C. Locală Hânțești de aplicare a Legii nr.18/1991, C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în mun. S., ., nr.36, județul S. și A. D., domiciliat în mun. B., ..66, scara D, ..

Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 30 APRILIE 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea apărătorilor părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 07 MAI 2014.

După deliberare,

TRIBUNALUL:

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

P. cererea adresată Judecătoriei S. și înregistrată sub nr._ reclamanții G. V., R. G., R. E., M. M., M. C. V., M. A. și M. L. au chemat în judecată pe pârâții I. P., L. E., P. V., P. E. și C. C. Hânțești pentru aplicarea Legii 18/1991, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea adeverinței de proprietate nr. 1845/12.10.1991 emisă de C. C. pentru aplicarea Legii 18/1991 Adâncata, în sensul radierii suprafeței de 1.500 mp teren din trupul de 0,46 ha – La . că suprafața de 1.500 mp a fost constituită reclamanților prin titluri de proprietate în calitate de proprietari ai construcțiilor. Totodată s-a solicitat anularea procesului verbal de punere în posesie din data de 24.08.1993 emis de C. C. pentru aplicarea Legii 18/1991 întrucât este ilegală punerea în posesie și cu suprafața de 1.500 mp ocupată de construcție și utilități, precum și constatarea nulității parțiale și absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4482/11.11.1996 la BNP M. E. B. prin care pârâții I. P. și L. E. au transmis către pârâții P. V. și P. E. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.800 mp, întrucât vânzătorii știau că terenul nu este în totalitate liber și au garantat pe cumpărători de acest lucru, din suprafața vândută 500 mp fiind ocupați de căi de acces, fose septice și canale de legătură între blocul de locuință și fosele septice. Reclamanții au solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra a patru apartamente în blocul de locuințe din localitatea Hânțești ce a fost construit anterior anului 1989 în scopul stabilirii în localitățile rurale a specialiștilor ce își desfășurau activitatea în acele localități. Ulterior, reclamanților, în calitate de proprietari ai apartamentelor, li s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1.500 mp, teren necesar pentru utilizarea foselor septice, a canalelor de legătură și a căilor de acces.

Ulterior au aflat că foștilor proprietari ai terenului le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin adeverință, că unul dintre proprietari – I. A. – a decedat, fiind emis un certificat de moștenitor nr. 190/11.11.1996 în care figurează suprafața de 46 ari ”La . proces verbal de punere în posesie, iar în aceeași zi cu emiterea certificatului de moștenitor s-a întocmit și contractul de vânzare cumpărare a suprafeței de 1.800 de mp între pârâții I. P. și L. E., în calitate de vânzători și pârâții P. V. și P. E., în calitate de cumpărători.

Reclamanții au arătat că anularea adeverinței de proprietate se impune întrucât suprafața de 46 de ari pentru care s-a eliberat această adeverință cuprinde și suprafața de 15 ari pe care sunt amplasate construcțiile cu utilități, neputând fi eliberată adeverință de proprietate pe suprafața ocupată de construcții. Pe de altă parte au arătat reclamanții, se impune și anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare întrucât din cei 18 ari vânduți 5 ari se suprapun cu terenul proprietatea lor.

În drept, au fost invocate disp. art. III lit. c și alin. 2 Legea 18/1991, art. 948 pct. 4 C.civ., art. 274 C.pr.civ.

În dovedirea acțiunii reclamanții au depus în copie înscrisuri (filele 4-14).

P. întâmpinarea depusă la dosar (fila 29) pârâta C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Hânțești a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În ceea ce privește anularea adeverinței de proprietate nr. 1845/1991 a solicitat respingerea capătului de cerere având în vedere că pentru suprafețele de teren care nu pot fi atribuite pe alt amplasament (inclusiv suprafețele de teren pe care se află edificate locuințe) C. locală va atribui terenuri în alte amplasamente sau în lipsa acestora sau în caz de refuz din partea persoanelor îndreptățite, va propune acordarea de despăgubiri.

Totodată prin întâmpinare s-a invocat excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind anularea adeverinței de proprietate nr. 1845/1991, întrucât actul juridic administrativ prin care se reconstituie unei persoane dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren este hotărârea Comisiei Județene de fond funciar, adeverința de proprietate nefiind altceva decât un înscris emis de Comisiile locale de fond funciar care atestă ceea ce s-a dispus prin hotărârea Comisiei Județene.

P. întâmpinarea depusă la dosar (filele 40-41) pârâta L. E. a arăta că înstrăinarea suprafeței de 18 ari s-a făcut cu mult timp înaintea obținerii titlurilor de proprietate asupra terenului de către reclamanți. A contestat legalitatea titlurilor de proprietate emise pe numele reclamanților, fără însă a solicita anularea acestora pe calea unei cereri reconvenționale.

P. înscrisul de la filele 72-73 dosar pârâții I. P. și L. E. au formulat cerere reconvențională solicitând anularea titlurilor de proprietate nr. 2041, 2042, 2043 și 2044 din 27.05.1997 eliberate reclamanților.

În motivarea cererii s-a arătat că la data apariției Legii 18/1991 reclamanții nu erau proprietari ai apartamentelor situate în “Blocul specialistului” din Hânțești, fiind doar chiriași ai acestor apartamente. Totodată s-a arătat că titlurile au fost emise în mod nelegal întrucât reclamanții nu aveau dreptul de a deveni proprietari ai apartamentelor întrucât nu erau specialiști. Totodată s-a arătat că după apariția Legii 18/1991, nefiind proprietari ai imobilelor, nu puteau să beneficieze de prevederile legii, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcției.

Deși propunerea Comisie Locale a fost de acordare a suprafeței de teren de 10 ari în indiviziune tuturor celor care cumpăraseră apartamentele, C. C. a eliberat titluri de proprietate distincte pentru fiecare proprietar de apartament separat. Dreptul de proprietate pentru reclamanți ar fi putut fi reconstituit pentru terenul ocupat de . Legii 18/1991 ar fi avut acest teren atribuit în folosință sau primit de la CAP sau de la Consiliul Local. Dacă ar fi avut teren dat în folosință trebuia să li se constituie dreptul de proprietate prin Ordin al prefectului.

Totodată s-a solicitat introducerea în cauză a Comisiei Județene de aplicare a Legii 18/1991.

P. înscrisul de la filele 85-86 dosar reclamanții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâți. Au arătat că, în calitate de salariați ai CAP, au primit în chirie câte un apartament situate în blocul de locuințe construit în intravilanul localității Hânțești. După anul 1990 au cumpărat apartamentele pe care le ocupau cu chirie și au solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren construibilă a blocului de locuințe și a căilor de acces, a canalelor și a fosei septice care deservește apartamentele, dreptul de proprietate fiindu-le constituit prin ordine ale Prefectului.

P. încheierea din 15.02.2007 instanța a încuviințat proba cu expertiză topo solicitată de către reclamanți.

P. raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Răchitneanu I. (filele 174-180) s-a stabilit că suprafețele de teren din titlurile de proprietate ale reclamanților se suprapun cu terenurile din rolul agricol al defunctului A. V. și cu terenul din adeverința nr. 1844/1991 emisă lui A. V.. Amplasamentul din adeverința de proprietate nr. 1845/1991 emisă lui I. V. este un alt teren care nu este afectat de terenul deținut de reclamanți în jurul blocului de locuințe.

Față de împrejurarea că expertul Răchitneanu I. nu s-a pronunțat cu privire la obiectivele stabilite de instanță, în cauză s-a dispus întocmirea unui nou raport de expertiză de către expert S. E. și, întrucât acesta nu a depus raportul de expertiză nici la un an de la data numirii ca expert în cauză, prin încheierea din 11.03.2009 instanța a dispus înlocuirea expertului S. E. cu expert B. C..

P. raportul de expertiză întocmit de expert B. C. (filele 443-456) s-a stabilit că suprafețele de teren înscrise în cele patru Titluri de proprietate ale reclamanților nu sunt delimitate în teren prin borne sau alte semne de hotar, nefiind reprezentate în procesele verbale de punere în posesie, astfel încât neputând fi identificată și măsurată suprafața de teren înscrisă în Titlurile de proprietate, expertul a propus două variante de identificare a suprafețelor de teren ale reclamanților.

Astfel, în varianta 1 prezentată de expert, acesta a ținut cont de suprafețele și vecinii înscriși în Titlurile de propietate, precum și de limitele de teren, iar în varianta 2, deoarece pe suprafața de 162 mp este amplasată o construcție pentru colectat lapte, a apreciat că aceasta nu poate fi considerată a fi deținută de către reclamanți, oferind o altă reprezentare a suprafețelor deținute de către reclamanți.

P. același raport de expertiză s-a stabilit că în cauză există o suprapunere parțială între terenurile proprietatea unor reclamanți și terenul deținut de pârâții P. V. și P. E..

Astfel, luând în considerare prima variantă de stabilire a amplasamentelor ce a fost reprezentată a Anexa 1 a raportului de expertiză, s-a considerat că există o suprapunere între suprafața de teren deținută de reclamanta G. V. și cea deținută de pârâtul P. V., suprapunerea referindu-se la o suprafață de 325 mp.

Luând în considerare a doua variantă de stabilire a amplasamentelor ce a fost reprezentată a Anexa 2 a raportului de expertiză, s-a considerat că există o suprapunere integrală între suprafața de teren deținută de reclamanta G. V. și cea deținută de pârâtul P. V., și o suprapunere între suprafața de teren deținută de reclamantul R. G. și cea deținută de pârâtul P. V., suprapunerea referindu-se la o suprafață de 37 mp.

P. același raport de expertiză s-a stabilit că suprafața de teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâtului I. V., conform adeverinței de proprietate nr. 1845/12.10.1991 nu este în litigiu cu reclamanții și nu este afectat de terenul deținut de reclamanți în jurul blocului.

P. înscrisul de la fila 517 dosar, față de concluziile raportului de expertiză, reclamanții au precizat obiectul acțiunii arătând că solicită anularea adeverinței de proprietate nr. 1244/12.10.1991 (în loc de adeverința de proprietate nr. 1845/12.10.1991), în sensul excluderii suprafeței de 0,18 ha “în vatra . a fost amplasat blocul de locuințe.

P. înscrisul de la fila 518 dosar pârâții I. P., L. E., P. V. și P. E. au solicitat și anularea Ordinelor prefectului prin care s-a constituit dreptul de proprietate al reclamanților. În motivarea cererii s-a arătat că aceste ordine nu au la bază documentația necesară prevăzută de Legea 18/1991, respectiv decizii de atribuire a terenului în folosință înainte de apariția Legii 18/1991, dobândirea dreptului de proprietate de către reclamanți nefiind realizată anterior apariției Legii 18/1991, lipsind și “nota de propunere” semnată de întreaga Comisie cu identificarea terenului pentru care se propune constituirea.

În acest sens s-a solicitat introducerea în cauză a Instituției Prefectului.

La termenul din data de 7.09.2011 instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât a Instituției Prefectului precum și a numitului A. D., moștenitor al numitei A. A. pentru care s-a emis adeverința de proprietate nr. 1244/12.10.1991.

La același termen instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei de interes a reclamanților cu privire la capătul de cerere referitor la anularea adeverinței de proprietate nr. 1845/12.10.1991 invocată de C. C. Hânțești.

Totodată, față de precizarea reclamanților cu privire la nr. adeverinței de proprietate a cărei anulare se solicită, instanța a dispus efectuarea în cauză a unui supliment la raportul de expertiză având ca obiective identificarea terenului pentru care s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea pârâților I. P. și L. E. conform adeverinței de proprietate nr. 1244/12.10.1991, precum și stabilirea împrejurării dacă există suprapunere între suprafețele deținute de reclamanți și suprafețele înscrise în adeverința menționată.

P. concluziile suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert B. C. (filele 600-602) s-a stabilit că există o suprapunere între între suprafețele de teren deținute de reclamanți și suprafața de 0,48 ha teren intravilan, menționat în registrul agricol din anii 1956, 1957 și 1958, teren care este cuprins în suprafața totală de 5,61 ha din adeverința de proprietate nr. 1244/1991.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În anul 1987 în localitatea Hânțești, . dat în folosință un . patru apartamente construit de Întreprinderea Județeană de Gospodărire C. și Locativă S. în baza autorizației pentru executarea de lucrări nr. 69/11.05.1984 (fila 196 dosar), destinația blocului fiind aceea de stabilire în localitățile rurale a specialiștilor ce își desfășurau activitatea în acele localități. Cele patru apartamente au fost repartizate cu chirie reclamanților G. V., R. G., R. E., M. M., M. C. V., M. A. și M. L.,.

În baza Decretului Lege 61/1990 reclamanții au cumpărat apartamentele pe care le ocupau cu chirie, iar ulterior, prin Ordin de prefect li s-a atribuit în folosință câte o suprafață de teren pentru exploatarea locuințelor, fiindu-le emise titluri de proprietate asupra terenurilor și întocminu-se procese verbale de punere în posesie.

Astfel, prin contractul de vânzare cumpărare nr._ din 1991 (fila 7) reclamanta G. V. a achiziționat un apartament în blocul menționat. Ulterior, prin Ordinul Prefectului nr. 398 din 23.04.1997 (fila 102 dosar), în baza art. 35 alin. 2 Legea 18/1991 reclamantei i s-a constituit dreptul de proprietate privată pentru suprafața de 450 mp teren aferent locuinței situată în Hânțești. În baza ordinul de prefect s-a emis Titlul de proprietate nr. 2041/27.05.1997 (fila 8 dosar) prin care reclamanta G. V. primește 450 mp teren, fiind întocmit și proces verbal de punere în posesie (fila 51 dosar).

P. contractul de vânzare cumpărare nr._ din 1992 (fila 9 dosar) reclamanții R. G. și R. E. au achiziționat și ei un apartament în blocul din Hânțești. P. Ordinul Prefectului nr. 265 din 28.03.1997 (fila 99 dosar), în baza art. 35 alin. 2 Legea 18/1991 reclamanților li s-a constituit dreptul de proprietate privată pentru suprafața de 300 mp teren aferent locuinței situată în Hânțești. În baza ordinul de prefect s-a emis Titlul de proprietate nr. 2042/27.05.1997 (fila 10 dosar) prin care reclamanții R. G. și R. E. primesc 300 mp teren, fiind întocmit și proces verbal de punere în posesie (fila 54 dosar).

P. contractul de vânzare cumpărare nr._ din 1991 (fila 11 dosar) reclamanții M. M. și M. C. V. au cumpăra un apartament în blocul din Hânțești. P. Ordinul prefectului nr. 266 din 08.03.1997 ( fila 105 dosar) reclamanților li s-a constituit dreptul de proprietate privată pentru suprafața de 450 mp teren aferent locuinței situată în Hânțești. În baza ordinul de prefect s-a emis Titlul de proprietate nr. 2043/27.05.1997 (fila 12 dosar) prin care reclamanții M. M. și M. C. V. primesc 450 mp teren, fiind întocmit și proces verbal de punere în posesie (fila 57 dosar).

P. contractul de vânzare cumpărare nr._ din 1992 (fila 13 dosar) reclamanții M. A. și M. L. au achiziționat un apartament în blocul din Hânțești. P. Ordinul prefectului nr. 273 din 01.04.1997 (fila 108 dosar) reclamanților li s-a constituit dreptul de proprietate privată pentru suprafața de 300 mp teren aferent locuinței situată în Hânțești. În baza ordinul de prefect s-a emis Titlul de proprietate nr. 2044/27.05.1997 (fila 14 dosar) prin care reclamanții M. A. și M. L. primesc 300 mp teren, fiind întocmit și proces verbal de punere în posesie (fila 60 dosar).

P. adeverința de proprietate nr. 1244/12.10.1991 emisă de C. C. Adâncata (fila 4 dosar), în baza Legii 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru pârâții A. A. și I. A., în calitate de moștenitori ai numitului A. I., pentru suprafața de 5,61 ha teren în localitatea Hânțești, .> Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4482/11.11.1996 la BNP M. E. B. (fila 6 dosar) pârâții I. P. și L. E. au vândut către pârâtul P. V. suprafața de 1.800 mp teren situat în intravilanul localității Hânțești, învecinându-se pe una dintre laturi cu blocul de locuințe.

P. raportul de expertiză întocmit de expert B. C. (filele 443-456) s-a stabilit că suprafețele de teren înscrise în cele patru Titluri de proprietate ale reclamanților nu sunt delimitate în teren prin borne sau alte semen de hotar, nefiind reprezentate în procesele verbale de punere în posesie, astfel încât neputând fi identificată și măsurată suprafața de teren înscrisă în Titlurile de proprietate, expertul a propus două variante de identificare a suprafețelor de teren ale reclamanților.

Astfel, în varianta 1 prezentată de expert, acesta a ținut cont de suprafețele și vecinii înscriși în Titlurile de proprietate, precum și de limitele de teren, iar în varianta 2, deoarece pe suprafața de 162 mp este amplasată o construcție pentru colectat lapte, a apreciat că aceasta nu poate fi considerată a fi deținută de către reclamanți, oferind o altă reprezentare a suprafețelor deținute de către reclamanți.

Analizând cele două variante de reprezentare a suprafețelor deținute de către reclamanți instanța a validat varianta reprezentată în Anexa 2 a raportului de expertiză, având în vedere că pe suprafața de teren din titlurile de proprietate ale reclamanților este amplasată o construcție care nu este alocată deservirii blocului de locuințe.

Luând în considerare amplasamentul terenurilor deținute de reclamanți, așa cum au fost ele reprezentate prin Anexa nr. 2, prin raportul de expertiză s-a stabilit că există o suprapunere integrală între suprafața de teren deținută de reclamanta G. V. și cea deținută de pârâtul P. V., și o suprapunere între suprafața de teren deținută de reclamantul R. G. și cea deținută de pârâtul P. V., suprapunerea referindu-se la o suprafață de 37 mp.

P. concluziile suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert Bucalei C. (filele 600-602 dosar) s-a stabilit că există o suprapunere între suprafețele de teren deținute de reclamanți și suprafața de 0,48 ha teren intravilan, menționat în registrul agricol din anii 1956, 1957 și 1958, teren care este cuprins în suprafața totală de 5,61 ha din adeverința de proprietate nr. 1244/1991.

Așadar, constatând existența unei suprapuneri parțiale între suprafețele de teren ale reclamanților și suprafața de teren dobândită de pârâții A. A. și I. A. în baza adeverinței de proprietate nr. 1244/12.10.1991 emisă de C. C. Adâncata, instanța a procedat la verificarea legalității emiterii actelor de proprietate.

Pe de o parte instanța a constatat că reclamanții dețin titluri de proprietate valabile, în vreme ce prin eliberarea adeverinței de proprietate nr. 1244/12.10.1991 nu s-a finalizat procedura de împroprietărire a celor pe numele cărora s-a emis adeverința de proprietate, nefiind eliberat un titlu de proprietate.

Pe de altă parte. instanța a observat că în vreme ce pentru reclamanți s-a constituit dreptul de proprietate, pentru moștenitorii numitului A. I., A. A. și I. A., s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului.

Totodată instanța a observat că la momentul eliberării adeverinței de proprietate contestate blocul de locuințe fusese edificat, reclamanții locuind în apartamentele pe care le dețineau cu chirie, iar terenul din jurul blocului fiind ocupat de utilitățile care deserveau buna funcționare a apartamentului.

Potrivit art. 36 alin. 2 Legea 18/1991 terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.

Instanța a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului potrivit legii pentru construcția de locuințe, înscriindu-se în condițiile prev. de art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991, dreptul lor de proprietate fiind valabil constituit, astfel încât instanța a admis în parte cererea principală formulată de reclamanții G. V., R. G., R. E., M. M., M. C. V., M. A. și M. L., și să a anulat parțial adeverința de proprietate nr. 1244/12.10.1991 emisă de C. comunală Adâncata pe numele moștenitorilor lui A. V., A. A. și I. A., în limita suprapunerii suprafeței de 0,48 ha teren din adeverința de proprietate menționată peste suprafața de 1.500 mp cuprinsă în Titlurile de proprietate ale reclamanților nr. 2041/1997, 2042/1997, 2043/1997 și 2044/1997.

Cum nulitatea actului principal atrage nulitatea actului subsecvent, constatând că parte din terenul vândut de pârâții I. P. și L. E. către pârâții P. V. și P. E. se suprapune peste terenul a doi dintre reclamanți, instanța a anulat în parte contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4482/11.11.1996 la BNP M. E. B., în limita suprapunerii suprafeței de 1745 mp teren ce a făcut obiectul vânzării peste suprafața de 450 mp teren deținută de reclamanta G. V. în baza Titlului de proprietate 2041/1997 (conform variantei nr. 2 de stabilire a amplasamentului din raportul de expertiză judiciară întocmit în data de 2.03.2011 de expert B. C.) și peste suprafața de 37 mp deținută de reclamantul R. G. în baza Titlului de proprietate 2042/1997 (conform variantei nr. 2 de stabilire a amplasamentului din raportul de expertiză judiciară întocmit în data de 2.03.2011 de expert B. C.).

Constatând că pe parcursul procesului reclamanții și-au modificat obiectul acțiunii, solicitând anularea adeverinței nr. 1244/12.10.1991 în loc de 1845/12.10.1991 așa cum solicitaseră inițial, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la anularea procesului verbal de punere în posesie din data de 24.08.1993 întocmit de C. comunală Hânțești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, întrucât acesta vizează punerea în posesie cu suprafața de teren din adeverința de proprietate nr. 1845/12.10.1991.

Din același motiv instanța a respins excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind anularea adeverinței de proprietate nr. 1845/1991 formulată de pârâta C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Hânțești, ca rămasă fără obiect.

Analizând cererile reconvenționale formulat de pârâți instanța a constatat că prin înscrisul de la filele 72-73 dosar pârâții I. P. și L. E. au formulat cerere reconvențională solicitând anularea titlurilor de proprietate nr. 2041, 2042, 2043 și 2044 din 27.05.1997 eliberate reclamanților.

S-a contestat de către pârâți legalitatea dobândirii dreptului de proprietate al reclamanților asupra apartamentelor în care erau chiriași, întrucât nu făceau parte din categoria “specialiștilor”.

Instanța a respins această apărare, întrucât, așa cum rezultă din contractele de vânzare cumpărare prin care reclamanții au dobândit titlul de proprietatea asupra apartamentelor, vânzarea s-a făcut în baza Decretului Lege 61/1990. Potrivit art. 5 alin. 2 din acest act normativ locuințele ocupate de chiriași se pot vinde numai acestora, pe baza cererilor adresate direct unităților specializate în vânzarea locuințelor. Cum reclamanții au locuit anterior cu chirie în apartamentele menționate, instanța constată că titlurile de proprietate ale reclamanților asupra apartamentelor au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale.

Pe de altă parte, s-a contestat legalitatea titlurilor de proprietate emise pe numele reclamanților cu privire la terenul aferent locuințelor cumpărate. S-a arătat că la data apariției Legii 18/1991 reclamanții nu erau proprietari ai apartamentelor situate în “Blocul specialistului” din Hânțești, fiind doar chiriași ai acestor apartamente, și prin urmare nu puteau să beneficieze de prevederile legii, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcției.

Instanța a constatat că textul art. 36 alin. 2 Legea 18/1991 nu condiționează acordarea în proprietate a terenului aferent construcției de dobândirea calității de proprietar asupra locuinței anterior intrării în vigoare a Legii 18/1991.

S-a mai susținut de către pârâți că dreptul de proprietate al reclamanților ar fi putut fi reconstituit pentru terenul ocupat de . Legii 18/1991 ar fi avut acest teren atribuit în folosință sau primit de la CAP sau de la Consiliul Local.

Analizând aceste susțineri instanța constată că la momentul apariției Legii 18/1991 reclamanții aveau atribuit teren în folosință, așa cum rezultă din documentația care a stat la baza emiterii Ordinelor Prefectului prin care s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea reclamanților (filele 476-508). În acest sens relevantă este adresa Primăriei comunei Adâncata către Prefectura S. (fila 476 dosar) în care se arată că înainte de apariția Legii 18/1991 suprafața ocupată la blocul de locuințe era de 0.30 ha, însă C. comunală i-a pus în posesie pe reclamanți cu suprafața de 0,15 ha aceasta fiind suprafața minimă necesară bunei funcționări și utilizări a anexelor gospodărești.

Un alt motiv invocat de pârâți în sensul neegalității emiterii titlurilor de proprietate ale reclamanților asupra terenului vizează faptul că, deși propunerea Comisie Locale a fost de acordare a suprafeței de teren de 10 ari în indiviziune tuturor reclamanților, C. Județeană a eliberat titluri de proprietate distincte pentru fiecare proprietar de apartament separat.

Instanța nu a apreciat că acesta poate fi un motiv de anulare a titlurilor de proprietate emise reclamanților, dreptul de proprietate fiind asupra cotei indivize din teren, chiar dacă titlul s-a emis pentru o anumită suprafață de teren, fără a se mai menționa că reprezintă o cotă indiviză din dreptul de proprietate asupra terenului

Instanța a constatat că motivele de nelegalitate invocate de reclamanți cu privire la emiterea Ordinelor prefectului nu pot fi reținute. Astfel, potrivit art. 36 alin. 6 Legea 18/1991 atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2 se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor. Cum verificarea situației juridice a terenurilor s-a făcut, aceasta rezultând din documentația aflată la dosarul cauzei, și cum nicio dispoziție legală nu condiționează validitatea ordinelor de o “nota de propunere” semnată de întreaga Comisie, instanța a repins și aceste apărări ale pârâților.

În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții I. P. și L. E. prin care s-a solicitat anularea Titlurilor de proprietate nr. 2041, 2042, 2043 și 2044 din 27.05.1997 eliberate reclamanților, precum și cererea reconvențională formulată de pârâții I. P., L. E., P. V. și P. E. prin care s-a solicitat anularea Ordinelor Prefectului nr. 398/23.04.1997 emis pe numele reclamantei G. V., nr. 265/28.03.1997 emis pe numele reclamanților R. G. și R. E., nr. 266/08.03.1997 emis pe numele reclamanților M. M. și M. C. V. și nr. 273/01.04.1997 emis pe numele reclamanților M. A. și M. L.

În aceste condiții, și având în vedere și disp. art. 274 C.proc.civ., instanța a obligat pârâții I. P., L. E., P. V., P. E. și A. D. să plătească reclamanților suma de 4.104,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 3634/20.07.2012 pronunțată de Judecătoria S. a declarat recurs pârâta-recurentă L. E. solicitând să nu fie anulate adeverința de proprietate nr.1244/91 și actul de vânzare-cumpărare, emiterea reclamanților a unui titlu de proprietate cu suprafața propusă de experți, de Primăria Hânțești și de Prefectura S. și instituirea dreptului de servitute pentru vidanjarea fosei pe terenul proprietatea numitului P. V..

În motivarea cererii de recurs s-a arătat că titlurile de proprietate au fost emise în favoarea reclamanților în 1997, ulterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare și înscrierii în careta funciară.

Ordinele, care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nu s-au întocmit cu respectarea adreselor nr.1374/1997 și nr.573/1997 prin care s-a restituit documentația Comisiei locale Adâncata cu recomandarea de a fi întocmită în limita suprafeței de 1000 mp pentru toate apartamentele.

La baza eliberării ordinelor nu a stat o documentație corect întocmită conform Legii nr.18/1991, respectiv nu există: decizie de atribuire a terenului în folosință, anterior apariției Legii nr.18/1991, nota de propunere întocmită de comisia locală, cu schița ce delimitează terenul.

Recurenta a arătat că din cele două expertize, planul de situație cadastral rezultă valori apropiate pentru suprafața de teren necesară unei bune utilizări pentru blocul de locuințe în litigiu.

În motivare aceasta a mai arătat că instanța a constatat că adeverința de proprietate nr.1244/12.10.1991 nu are valoarea titlurilor de proprietate a reclamanților deși aceasta s-a obținut prin Hotărârea nr._/91 a Comisiei Județene de fond funciar în baza registrelor agricole din 1956-1958 și a cererii de intrare în CAP. Arată recurenta că nu are nicio vină că primăriile Adâncata și Hânțești nu au finalizat procedura de împroprietărire a celor pe numele cărora s-a emis adeverințe de proprietate, că nu i-a compensat cu terenul lăsat în folosință locatarilor și nu a eliberat titlu de proprietate.

A mai arătat că reclamanții nu au depus la dosar dovada calității de specialiști care și-au desfășurat activitatea în CAP-ul Hânțești și se poate verifica din angajarea lor prin cărțile de muncă că nici nu au această calitate.

Nu este adevărat că reclamanții au primit în folosință 30 ari teren. F. gospodărie a bunicului său a fost închiriată de părinții săi pentru sediul CAP, apoi au făcut în casă o crescătorie de viermi de mătase, terenul fiind lotul ajutător al mamei sale.

În dovedire a depus înscrisuri ( filele 5-52 dosar).

Intimații-reclamanți, prin reprezentant în instanță au solicitat respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.

Legal citați, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

P. decizia civilă nr. 622 din data de 01 martie 2013, pronunțată de Tribunalul S. – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă L. E. împotriva sentinței civile nr.3634/20.07.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei S. în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. V., R. G., R. E., M. M., M. C. V., M. A., C. V. Și Intimații-Pârâți I. P. P. C. I. G., P. V., P. E., C. C. Hînțești, C. Județeană S. P. S. D. De Proprietate Privată Asupra Terenurilor, Instituția Prefectului - Județul S..

S-a modificat în parte sentința civilă nr.3634/20.07.2012 a Judecătoriei S. în sensul că:

Anulează parțial adeverința de proprietate nr.1244/12.10.1991 emisă de C. . moștenitorilor lui A. V., A. A. și I. A. în sensul excluderii suprafeței de 1000 mp aferent blocului de locuințe. Respinge ca nefondată cererea privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4482/11.11.1996 la BNP M. E. B..

Admite cererea reconvențională și în consecință anulează T.p. nr.2041,2042,2043 și 2044 din 27.05.1997 și Ordinele Prefectului nr.398/23.04.1997, nr.265/28.03.1997, nr.266/8.03.1997 și nr.273/1.04.1997.

Înlătură dispoziția privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4104.65 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr.3634/20.07.2012 care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Obligă intimații-reclamanți și intimatele-pârâte C. C. Hânțești, C. Județeană S. și Instituția Prefectului Județului S. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.

P. a dispune astfel, tribunalul analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurent tribunalul a reținut următoarele:

În ceea ce privește legalitatea ordinelor nr.398/1997, nr.265/1997, nr.266/1997 și nr.273/1997 emise de Prefectul Județului S., care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr.2041, 2042, 2043, 2044 din 27.05.1997, aceasta trebuie verificată prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză.

Reclamanții – intimați au cumpărat apartamentele conform Decretului –lege nr.61/1991, având în vedere că erau deținute de ei în baza contractelor de închiriere încheiate încă din 1988, astfel susținerea recurentei că aceștia nu aveau calitatea de specialiști nu prezintă relevanță în cauză mai ales în condițiile în care nu s-a dovedit că închirierea s-a făcut în considerarea persoanei chiriașului.

Potrivit art.10 alin.4 din Legea nr.85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, de constituirea dreptului de proprietate în condițiile art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată beneficiază și persoanele care au dobândit o locuință în condițiile Decretului –lege nr.61/1991 și a Legii nr.85/1992.

P. urmare, față de dispozițiile legii speciale nu se impune existența unei decizii de atribuire a terenului în folosință anterior apariției Legii nr.18/1991.

Potrivit dispozițiilor art.36 alin.6 din Legea nr.18/1991 atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute la art.36 alin.2, se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcute pe baza verificării situației juridice a terenurilor.

Într-adevăr, propunerea primăriilor apare ca un act administrativ condiție, în absența căruia prefectul nu poate emite decizia de atribuire în proprietate a terenului.

Analizând însă documentația care a stat la baza actelor mai sus menționate, depusă la filele nr.473-508 dosar, se observă contrar susținerii recurentei, că aceasta cuprinde propunerea primăriei comunei Adâncata, prezentată cu adresa nr.422/28.02.1997 pentru ordinul nr.273/1997, adresa nr.235/1996 pentru ordinul nr.266/1997, adresa nr.236 pentru ordinul nr.265/1997 și adresa nr.234/1996 pentru ordinul nr.398/1997. Fiind vorba de propunerea primăriei nu se impunea ca aceasta să fie semnată de toți membrii comisiei locale de fond funciar.

Cu toate acestea, se observă neconcordanța între adresa nr.422/28.02.1997 prin care propunerea vizează constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1500 mp, evidențiată în planul de situație de la fila 477 dosar și celelalte adrese prin care se propune constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 1000 mp aferentă blocului de locuit.

Legea nu precizează întinderea suprafeței de teren care trece în proprietatea actualilor deținători ai locuințelor, însă trebuie avut în vedere conținutul articolului 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991 și faptul că potrivit art.36 alin. 4 dispozițiile art. 23 din Legea nr.18/1991 rămân aplicabile, iar aceste din urmă dispoziții fac trimitere la art.8 din Decretul –lege nr.42/1990 .

Potrivi art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991 terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.

Este de reținut că în temeiul art.8 din Decretul –lege nr.42/1990 deținătorii casei de locuit din zonele cooperativizate au dobândit de drept dreptul de proprietate privată asupra suprafeței de teren aferente casei de locuit și anexelor judecătorești, precum și asupra curții și grădinii din jurul acestora, nefiind nevoie de un titlu translativ de proprietate eliberat de CAP sau, după caz, de autoritățile locale ale administrației publice.

Astfel, pentru terenul care se află într-o zonă necooperativizată, întinderea suprafeței de teren, care poate fi dobândită prin constituire este numai cea înscrisă în decizia de atribuire în folosință .

Din interpretarea coroborată a art.23 din Legea nr. 18 /1991 și art.8 și 4 din Decretul –lege nr.42/1990, rezultă că în cazul zonei cooperativizate, terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești poate fi mai mare decât cea înscrisă în actul de atribuire, însă nu poate depăși suprafața de 1000 mp .

Cumpărătorii, prin dobândirea dreptului de proprietate asupra locuințelor din blocul edificat pe terenul proprietate de stat în 1987, conform înscrisurilor aflate la filele 96-98 dosar (autorizație de construire, plan de situație, adresa nr.2809/23.09.1983 a Consiliului Popular al ., potrivit dispozițiilor legale sus menționate și dreptul de a beneficia de constituirea dreptului de proprietate, asupra terenului aferent blocului de locuințe, care în cauza de față se încadrează în limita de 1000 mp, suprafața strict necesară bunei utilizări, așa cum rezultă din adresele nr.235/1996, nr.236 și nr.234/1996 emise de primăria comunei Adâncata, adresele nr.573/1997 și nr.1374/1997 emise de Prefectura Județului S. (filele32-34 dosar recurs) precum și din planurile de situație aferente raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. Răchitneanu I. și B. C..

Suprafața de 1000mp teren se circumscrie acelui teren care asigură folosința normală a construcției, pe lângă care se află asigurarea firească a scopului pentru care aceasta a fost edificată.

Așa cum rezultă din proiectul tehnic, referatul Comisiei de fond funciar Adâncata, ( fila 93-94, 97, 476) blocul de locuințe, dat în folosință în 1987, este construit pe suprafața de 167 mp. Odată cu construirea blocului s-a avut în vedere că încălzirea urma a se realiza cu sobe pe bază de lemne,sens în care au fost construite anexe pentru depozitarea lemnelor, fiind totodată realizată rețeaua instalațiilor de alimentare cu apă și a rețelei de canalizare.

Instanța reține, că potrivit verificărilor făcute de experți blocul de locuințe este alimentat cu apă potabilă din fântâna și hidrofor, apa menajeră fiind evacuată prin căminele de vizitare și este transportată în fosa septică acolo unde sunt depozitate dejecțiile de la punctele sanitare din băile blocului de locuință. Fosa septică este vidanjată periodic, iar accesul se face prin curtea numitului Pieptănariu.

Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Răchitneanu I. suprafața de 1017 mp aferentă blocului de locuit, ar satisface canalizarea și alimentarea cu apă necesară imobilului, fiind evidențiată în planul de situație de la fila 177 dosar.

Conform raportul de expertiză întocmit în cauză de expert B. C. M. suprafața aferentă unei bunei utilizări a imobilului este de 1175 mp, evidențiată în anexa nr.7 a raportului de expertiză .

Din analiza planului de situație care evidențiază suprafața de 1175 mp (fila 456 dosar) se observă că aceasta include și suprafața de 162 mp (evidențiată distinct în planul de situație anexa nr.2 a raportului de expertiză), pe care conform precizărilor aceluiași expert este amplasată o construcție pentru colectarea laptelui, astfel încât, concluzionează expertul, această suprafață de teren nu poate fi reținută ca fiind deținută de proprietarii blocului.

P. urmare, având în vedere aceste constatări ale expertului, în mod greșit a fost inclusă în suprafața aferentă blocului, terenul corespunzător construcție pentru colectarea laptelui astfel, scăzând suprafața de 162 mp din totalul de 1175 mp indicat de expert, rezultă că suprafața necesară unei bune utilizări a locuințelor este de 1013 mp, astfel încât se confirmă susținerea recurentei că cei doi experți indică suprafețe apropiate pentru constituirea dreptului de proprietate.

Din suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert B. C. M. (fila 602 -603) rezultă că între suprafața de teren constituită reclamanților și suprafața de 4800 mp teren reconstituită pârâților I. P. și L. E. conform adeverinței de proprietate nr. 1244/1991 există suprapunere.

Având în vedere dispozițiile legale sus menționate și probele analizate, rezultă că se impune anularea adeverinței de proprietate în limita suprafeței de 1000 mp, apreciată ca fiind suficientă pentru buna utilizare a imobilului.

P. actele normative la care s-a făcut referire, legiuitorul a urmărit ca în situația prezentată să se constituie dreptul de proprietate și asupra terenului aferent blocului de locuințe, pentru a se asigura normala folosință a imobilului, însă această suprafață nu poate fi mai mare de 1000 mp, în caz contrar ar fi excesivă și ar duce la prejudicierea celor ce li se reconstituie dreptul de proprietate prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.18/1991.

Pe de altă parte se reține că dreptul de constituire a proprietății nu este condiționat de compensarea fostului proprietar.

P. urmare, se constată că hotărârea primei instanțe s-a dat cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.23, 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991 și art. 4, 8 din Decretul –lege nr.42/1990 și o greșită apreciere a probelor administrate în cauză.

Cum terenul aferent blocului de locuințe ,evidențiat în planurile de situație întocmite de cei doi experți(fila 177 și 456 ), nu se suprapune cu terenul care a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 4482/1996, se apreciază că nu se impune anularea acestui act.

În ceea ce privește instituirea unui drept de servitute de trecere în favoarea reclamanților peste terenul proprietatea numitului P. V. din drumul public până la fosa septică pentru vidanjarea periodică a acesteia și constatarea unui drept de superficie pentru terenul afectat de fosa septică, tribunalul constată că prima instanță nu a fost investită cu o astfel de cerere, astfel încât aceste aspecte nu pot fi analizate direct în recurs, ci într-un alt cadru procesual în care se va verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a li se recunoaște aceste drepturi, proprietarilor din blocul de locuit .

În ceea ce privește cererea reconvențională, criticile recurentei sunt întemeiate, având în vedere că ordinele de constituire și titlurile ulterior emise nu sunt conforme cu dispozițiile legale în materie, fiind constituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală mai mare decât cea la care ar fi fost îndreptățiți reclamanții – pârâți conform dispozițiilor art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991 coroborat cu art.36 alin. 4, art. 23 din Legea nr.18/1991 și art.8 din Decretul –lege nr.42/1990 .

De asemenea, deși suprafața de 1000 mp /1500 mp este evidențiată ca aferentă blocului de locuit fiind corespunzătoare terenului în suprafață de 167 mp pe care este construită clădirea, cu privire la care există decizii de atribuire în folosință, terenului aferent instalațiilor de apă și canal, cu privire la care există o stare de indiviziune forțată, constituirea dreptului de proprietate s-a dispus pentru fiecare proprietar de apartament pentru o suprafață distinctă corespunzătoare cotei deținută din construcție, suprafață care evident nu a putut fi delimitată într-un proces verbal de punere în posesie, experții arătând că în concret terenul atribuit fiecărui titular nu a putut fi identificat.

Se observă că cea mai mare parte din terenul în suprafață de 1000 mp este afectată utilizării în comun a proprietarilor locuințelor, iar constituirea individuală a dreptului de proprietate asupra unor păți din teren face imposibilă existența entității bunului în integritatea sa, fără prezența părților comune. Astfel, și sub acest aspect actele de proprietate mai sus menționate nu au fost legal emise.

P. urmare recursul promovat de pârâta L. E. urmează a fi admis, în temeiul art.312 alin.1, 2 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, efectele acestuia urmând a se extinde și asupra pârâtului I. P., dată fiind natura raportului juridic, conform art.48 alin.2 Cod de procedură civilă.

Fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct. 9 Cod de procedură civilă, având în vedere și prevederile art.304 indice 1 Cod de procedură civilă, tribunalul va modifica în parte hotărârea dată de prima instanță în sensul că va anula parțial adeverința nr.1244/1991 în sensul excluderii suprafeței de 1000 mp teren aferent blocului de locuit, va respinge ca nefondată cererea privind anularea contractului de vânzare – cumpărare nr. 4482/1996 și va admite cererea reconvențională.

Având în vedere dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă, poziția procesuală a pârâților, modul de soluționare a cererilor formulate de părți, va fi înlăturată dispoziția privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art.274 Cod de procedură civilă intimații reclamanți și intimatele pârâte C. C. Hânțești, C. Județeană S. și Instituția Prefectului jud. S. vor fi obligați la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată către recurentă, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare C. V., G. V., R. G., R. E., M. M., M. C. V. și M. A., solicitând anularea deciziei civile nr.622 din data de 1 martie 2013 pronunțată de Tribunalul S. – dosar nr._ și menținerea sentinței civile nr. 3634 din 20.07.2012 a Judecătoriei S., soluția din recurs fiind rezultatul unei greșeli materiale. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare au arătat că în fapt reclamanții G. V., R. G., R. E., M. M., M. C. V., Murarasu A. si Murarasu L. au formulat o cerere de chemare in judecata in contradictoriu cu parații I. P., L. E., P. V., P. E. și C. comunala Hântesti pentru aplicarea Legii 18/1991 prin care s-a cerut instanței a fi anulata adeverința de proprietate nr.1845/12.10.1991 in sensul radierii suprafeței de 1500 mp teren din suprafața de 0,46 ha din trupul "La . de punere in posesie din data de 24.08.1993 emis de C. Comunala Hantesti,constatarea nulității absolute si parțiale a contractului de vinzare-cumparare autentificat sub nr.4482/_ prin care parații I. P. si L. E. au transmis către parații P. V. si P. E. dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.800 mp deoarece terenul nu este in totalitate liber din totalul suprafeței circa 500 mp fiind ocupați de cai de acces,fose septice si canalizare.

În motivarea acțiunii s-a arătat ca reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra a patru apartamente in blocul de locuințe din Hantesti,. 1989 cu scopul stabilirii specialiștilor in zonele rurale si ca in calitate de proprietari ai apartamentelor li s-a constituit dreptul de proprietate pentru o suprafața de 1500 mp teren necesar pentru utilizarea foselor ,a canalelor de legătura si a cailor de acces. S-a aflat ulterior ca foștilor proprietari ai terenului li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin adeverinta, ca unul din proprietari-I. A.-a decedat fiind emis certificat de moștenitor cu nr.190/11.1 1.1996 in care figurează si suprafața de 0,46 ha "La . întocmit si un proces verbal de punere in posesie,iar in aceeași zi a fost făcut si contractul de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 1800 mp intre parații I. P. si L. E., ca vânzători și pârâții P. V. si P. E., drept cumpărători.

În acest context se impune anularea adeverinței de proprietate emisa in baza Legii 18/1991 pentru suprafața de 46 ari întrucât in aceasta suprafața sunt incluși si cei 15 ari pe care se afla amplasate construcțiile si utilitățile, se mai impune si anularea parțiala a contractului de vânzare-cumpărare deoarece intre cei 18 ari vânduți se afla si 5 ari ce se suprapun pe terenul proprietatea reclamanților.

În cursul judecării la instanța de fond au fost formulate întâmpinări din partea paratei C. Comunala Hânțesti si din partea paratei L. E..

În cauza a fost formulată cerere reconvențională din partea paraților I. P. si L. E. prin care s-a cerut a fi anulate titlurile de proprietate nr.2041,2042,2043 si 2044 din 27.05.1997 ce au fost eliberate reclamanților.

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate probe cu înscrisuri si cu o expertiza topo, expertul inițial desemnat a efectua expertiza fiind Rachitneanu I..

P. raportul de expertiza efectuat in cauza s-a stabilit ca suprafețele de teren din titlurile menționate mai sus, titluri eliberate reclamanților in procedura de constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor in calitate de proprietari ai construcțiilor se suprapun cu terenurile din rolul agricol al defunctului A. V. si cu terenul din adeverința de proprietate nr. 1845/1991 emisă lui I. V..

Motivat de faptul ca nu s-ar fi răspuns la toate obiectivele a fost desemnat a efectua o alta expertiză S. E., cum acesta nu a întocmit raportul nici după un an s-a dispus înlocuirea cu expert B. C.. Față de concluziile raportului de expertiza potrivit cu care terenul din adeverința de proprietate nr.1845/1991 nu are legătura cu litigiul de fata, reclamații au făcut precizări la acțiune in sensul ca se solicita anularea adeverinței de proprietate nr. 1244/12.10.1991 privind excluderea suprafeței de 0,18 ari"In vatra . a fost construit blocul de locuințe.

Parații I. P., L. E., P. V. si P. E. au cerut a fi anulate Ordinele Prefectului împrejurare in care s-a cerut a fi introdus in cauza ca parata si Instituția Prefectului.

În urma examinării probelor instanța de fond a respins excepția lipsei de interes ca rămasă fără obiect, a admis în parte cererea principală si în consecință s-a anulat parțial adeverința de proprietate nr.1244/12.10.1991 în limita suprapunerii suprafeței de 0,48 ha peste suprafața de 1500 mp,a anulat in parte contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4482/11.11.1996 la BNP M. E. B. în limita suprapunerii suprafeței de 1745 teren ce a făcut obiectul vânzării peste suprafața de 450 mp deținuta de G. V. in baza TP nr.2041/1997 și peste suprafața de 37 mp deținuta de R. G. in baza TP nr.2042/1997,a respins capătul de cerere privind anularea procesului verbal de punere in posesie, a fost respinsă cererea reconvențională formulata in cauza, au fost obligați pârâții persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs parata L. E.,in memoriul de recurs aceasta a cerut a nu fi anulata adeverința de proprietate nr.1244/1991 si nici a actului de vânzare-cumpărare ,a cerut a fi emis un TP către reclamanți doar cu suprafața de propusa de experți, instituirea unui drept de servitute pentru vidanjarea fosei de pe terenul paratului P. V..

În urma examinării recursului prin prisma motivelor invocate Tribunalul S. l-a considerat întemeiat si l-a admis in sensul ca a anulat parțial adeverința de proprietate nr.1244/1991 in sensul excluderii suprafeței de 1000 mp aferent blocului de locuințe, a anulat TP nr. 2041, 2042, 2043 si 2044 din 27._ si Ordinele Prefectului nr.398 din 23.04.1997, nr.265 din 28.03.1997, nr.266 din 08.03.1997 si 273 din 01.04.1997, a fost înlăturată obligația de plata a cheltuielilor de judecată, iar reclamanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

Soluția de recurs este rezultatul unor evidente greșeli după cum urmează:

1.Greșit a fost avută în vedere limita suprafeței de 1000 mp pentru toate apartamentele întrucât nu poate fi extins dreptul de proprietate al unui proprietar de imobil cu destinația construcții la mai mulți proprietari, ca în cazul de fata;in ultima împrejurare suprafața poate fi depășita fiind vorba despre persoane care au aceleași drepturi cu privire la constituire;

2. Deși a fost reținuta corect situația de fapt,cel puțin in parte,au fost anulate toate actele emise de Prefect(titluri de proprietate si ordine ale Prefectului) cu motivarea ca nu trebuia făcuta constituirea individuală. Cu privire la acest aspect a solicitat a se observa ca nici măcar nu s-a cerut acest lucru in motivele de recurs, instanța de control judiciar a dat mai mult decât a fost investita, iar prin anularea actelor enumerate mai sus reclamanții au ajuns in situația ca nu mai au dreptul constituit pentru nici o suprafața de teren cu toate ca si instanța de control admite ca li s-ar cuveni suprafața de 1000 mp. În plus a apărut o contradicție flagranta in sensul ca apartamentele cumpărate sunt pe persoane fizice individualizate de regula ca familii,de ce dreptul de proprietate constituit individual asupra unor părți din teren ar face imposibilă existenta entității bunului in integritatea sa?

În ipoteza unei transmiteri a dreptului de proprietate ,indiferent sub ce forma, în ipoteza creată prin admiterea recursului, nu s-ar putea opera decât fracționat adică într-un fel cu privire la construcție (apartament) și nu se știe în ce fel cu privire la terenul pe care este amplasată construcția. În raport de cele arătate a considerat întemeiata contestația în anulare, solicitând admiterea acesteia.

Deși legal citați intimații nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare.

Examinând contestație în anulare prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că prezenta contestație în anulare este nefondată pentru următoarele argumente:

În speță, contestatorul își întemeiază contestația în anulare pe prev. art. 318 teza I, motiv care se referă la situația în care dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.

Textul de lege are însă în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi: respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul fusese depus la poștă înlăuntrul termenului de declarare a căii de atac, anularea recursului ca neregulat depus deși au fost respectate disp. art. 302 C.pr.civ., anularea recursului ca netimbrat deși la dosar fusese depusă recipisa de plată a taxei de timbru, anularea greșită a recursului ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant, anularea recursului ca nemotivat deși motivarea s-a făcut prin cererea de recurs etc.

Această greșeală trebuie să fi fost săvârșită la instanța de recurs, să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente materiale importante.

Rezultă așadar că, contestația în anulare nu poate fi primită atunci când de invocă stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor întrucât aceasta echivalează cu o greșeală de judecată.

Ori, contestatorii tocmai aceste aspecte ce vizează fondul litigiului și modalitatea de apreciere a probelor și interpretarea faptelor critică atunci când susține că prin decizia contestată a fost extins dreptul de proprietate al unui imobil cu destinația construcții, la mai mulți proprietari; instanța a acordat mai mult decât s-a cerut; deși s-a admis că reclamanții ar avea dreptul de constituire pentru o suprafață de 1000 mp, prin anularea dreptului de proprietate, nu mai au nici un drept de proprietate constituit; că dreptul de proprietate există pentru fiecare persoană (familie) și că trebuia să fie individualizat și dreptul pentru teren în aceiași modalitate cum a stabilit în fapt instanța de fond etc.

O greșeală în aprecierea probelor datorită căreia situația de fapt reținută de instanță ar fi eronată este o greșeală de fond, de apreciere a probelor ce nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare speciale.

P. urmare soluția ce se impune asupra contestației în anulare de față este cea de respingere, în temeiul disp. art. 318 al.1 teza I rap. la art. 326 C.pr.civ.

Ca părți căzute în pretenții, pe temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., contestatorii vor fi obligați să plătească intimatei L. E., suma de de 1.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocat ales, conform chitanței fila 37 dosar.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge contestație în anulare formulată de contestatorii C. V., domiciliat în ., G. V., R. G., R. E., M. M., M. C. V. și M. A., cu toții domiciliați în ., județul S. împotriva deciziei civile nr. 622 din data de 1 martie 2013 pronunțată de Tribunalul S. - Secția Civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații L. E., domiciliată în mun. S., .. 20, . E, ., I. P. prin mandatar I. G., domiciliată în mun. S., ., . A, ., P. V. și P. E., ambii domiciliați în ., județul S., C. Locală Hânțești de aplicare a Legii nr.18/1991, C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în mun. S., ., nr.36, județul S. și A. D., domiciliat în mun. B., ..66, scara D, ., ca nefondată.

Obligă contestatorii să plătească intimatei L. E., suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 07 MAI 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. L. G. F. C. M.

F. N.

GREFIER,

Ș. L.

Red. C.M.N.

Jud. recurs V.O.D. + L.A. + A.I.M.

Tehnored. Ș.L.G.

Ex.2./27.06.2014.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 78/2014. Tribunalul SUCEAVA		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 990/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Fond funciar. Decizia nr. 99/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 99/2014. Tribunalul SUCEAVA