Revendicare imobiliară. Hotărâre din 09-09-2014, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 1340/2014
Dosar nr._ - revendicare –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1340
Ședința publică din 09 septembrie 2014
Președinte: I. M.
Judecători: I. G.
Judecători: G. D.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta C. M., domiciliată în . împotriva sentinței civile nr. 1316 din 14.04.2014 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria Rădăuți, intimați fiind pârâții C. E. și J. I., ambii domiciliați în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta recurentă și avocat F. S. pentru pârâții intimați, lipsă fiind aceștia.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, în cadrul căruia, învederează că la dosar, prin serviciul registratură, a fost depusă întâmpinare și concluzii scrise de către pârâții intimați, duplicatul acestora fiind comunicat reclamantei recurente.
Reclamanta recurentă depune la dosar chitanța fiscală nr. 1845 din 08.09.2014, pe care este consemnată suma de 4 lei, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar de 0,5 lei.
Întrebate fiind, părțile personal sau prin avocat, precizează că nu mai au de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat F. S., pentru pârâții intimați, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr._ din 29 octombrie 2012 reclamanta C. M. i-a chemat în judecată pe pârâții C. E. și J. I., solicitând instanței să-i oblige pe aceștia să-i predea în deplină proprietate construcțiile anexe (bucătărie, șopron, șură) ce i-au fost atribuite prin sentința civilă nr.1883/14.07.2004 a Judecătoriei Rădăuți.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în urma unui proces de partaj cu pârâții, prin sentința menționată i-au fost atribuite casa de locuit cu toate anexele gospodărești situate în .. Ulterior, printr-o procedură de executare silită, pârâții au devenit proprietarii casei de locuit și ai beciului, dar celelalte anexe – bucătărie, șopron, șură – au rămas în continuate în proprietatea sa. Pârâții au ocupat însă abuziv și aceste anexe, astfel încât se impune obligarea lor să i le predea.
Prin sentința civilă nr. 1316 din 14 aprilie 2014, Judecătoria Rădăuți a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea civilă, având ca obiect „revendicare imobiliară și evacuare” formulată de reclamantă și a obligat reclamanta să plătească pârâtei C. E. suma de 2200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea de la filele 41-42 pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că reclamanta are „deschisă calea executării silite”.
Instanța a apreciat excepția ca fiind întemeiată.
Dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor din litigiu este conferit de o hotărâre judecătorească de partaj, pronunțată în contradictoriu cu pârâții. Cum în mod constant s-a statuat atât în doctrină (M. T., „D. procesual civil”, vol. II, ed. Universul Juridic, 2008, p.263-264), cât și în jurisprudență (Plenul Tribunalului Suprem, dec. De îndrumare nr.3/1968, pct.1), hotărârea de partaj constituie titlu executoriu, astfel încât, pentru predarea unui bun, partea interesată nu poate exercita o acțiune în revendicare, ci trebuie să recurgă la procedura executării silite.
În consecință, instanța a admis excepția invocată de pârâți și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă reclamanta a fost obligată să le plătească pârâților suma de 2.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (chitanța de la fila 68).
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că, deși a acceptat inițial administrarea unui probatoriu, printre care și o cercetare locală, în data de 14.04.2014, instanța a ajuns la concluzia că ar fi dată în cauză excepția inadmisibilității, motivând că dreptul său de proprietate este dat de acea hotărâre de partaj ce ar reprezenta titlu executor și care trebuie pus în aplicare pe calea executării silite. Aceste chestiuni invocate de instanța de fond nu reprezintă nici o noutate pentru că tocmai în virtutea hotărârii de partaj a promovat acțiunea în revendicare și nu a cerut ca instanța să țină cont de faptul că nu are posesia acestor bunuri, drept pentru care a cerut și administrarea unui probatoriu.
Dacă se punea problema inadmisibilității, instanța de fond nu trebuia să acorde la nesfârșit termene pentru o cercetare locală.
Într-o acțiune în revendicare se analizează actele de proprietate ale părților, se face o comparație a acestora și totodată se analizează situația dacă cel ce ocupă un bun imobil justifică sau nu vreun drept. Ori, în speța de față nu se analizează modalitatea de punere în executare a unei hotărâri de partaj, ci trebuia să analizeze, în urma unui probatoriu dacă se ocupă sau nu acele imobile.
În concluzie, apreciază că nu s-a făcut o cercetare a fondului, drept pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin întâmpinare, pârâții intimați solicită respingerea recursului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul de față, ce se subsumează motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă, prin prisma criticilor invocate și pe baza considerentelor sentinței recurate, Tribunalul reține că acesta este întemeiat pentru argumentele ce urmează.
Acțiunea în revendicare presupune contestarea dreptului de proprietate și redobândirea posesiei asupra unei porțiuni precis determinate, a unor bunuri imobile identificate, ceea ce obligă pe reclamant să-și dovedească dreptul său.
Individualitatea bunului circumscrie totalitatea particularităților care-l identifică distinct și particular, între care și limitele în spațiu, astfel cum se presupune că au fost dintotdeauna și rezultă din titlul proprietății. Astfel, prin scop acțiunea în revendicare nu poate tinde să creeze sau să modifice aceste limite.
În speță, instanța de fond a reținut că dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor din litigiu este conferit de o hotărâre judecătorească de partaj, pronunțată în contradictoriu cu pârâții, caz în care hotărârea de partaj constituie titlu executoriu, astfel încât, pentru predarea unui bun, partea interesată nu poate exercita o acțiune în revendicare, ci trebuie să recurgă la procedura executării silite.
Prima instanță, prin motivarea extrem de sumară a soluției criticate prin cererea de față, face referire generică la dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor din litigiu, fără a analiza situația acestora. Prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâților să-i predea în deplină proprietate construcțiile anexe, bucătărie, șopron, șură, bunuri ce i-au fost atribuite prin sentința civilă nr.1883/14.07.2004 a Judecătoriei Rădăuți, în urma unui proces de partaj cu pârâții i-au fost atribuite casa de locuit cu toate anexele gospodărești.
Prin hotărârea menționată, în lotul reclamantei a fost atribuit imobilul constând în casă și anexe, grajd și șopron, situate în . reiese cu evidență din considerentele acesteia, atașate la filele 5 – 7. În cauza de față, reclamanta a revendicat bunurile construcții anexe, bucătărie, șopron, șură.
În acest context, se observă că, ulterior actului de adjudecare ce vizează casa de locuit și beciul, reclamantei i-au rămas în proprietate grajdul și șopronul, în temeiul hotărârii de partaj, astfel încât se impunea ca prima instanță să verifice dreptul de proprietate al reclamantei și al celorlalte imobile, respectiv bucătăria și șura, să verifice existența deposedării titularului de bunul revendicat, care este o acțiune ilicită și impune reclamantului, care se pretinde proprietar și care are interes ca instanța să se pronunțe asupra existenței dreptului său de proprietate, să dovedească proprietatea, prin invocarea unui titlu sau compararea posesiilor aflate în conflict.
Pentru considerentele expuse, apreciind că fondul cauzei nu a fost cercetat, având în vedere prevederile art. 312 pct. 5 cod procedură civilă, tribunalul urmează să admită recursul, să caseze sentința civilă recurată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, ocazie cu care instanța de trimitere va proceda la verificarea argumentelor invocate de reclamantă prin acțiune, va pune în discuția părților suplimentarea probatoriului, va ține seama de documentația aferentă titlurilor de proprietate de care se prevalează ambele părți, de planurile de situație și de schițele ce le însoțesc, pentru a se putea stabili cu certitudine dacă există dovada dreptului de proprietate al reclamantei și a faptului că bunul este stăpânit în mod abuziv de pârâți.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C. M., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 1316 din 14.04.2014 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria Rădăuți, intimați fiind pârâții C. E. și J. I., ambii domiciliați în ..
Casează sentința civilă nr. 1316 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată la data de 14.04.2014 și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. M. I. G. G. D. P. L.
Red. I.M.
Jud. fond: B. B.
Tehnored. P.L./ 2 ex./30.09.2014
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 143/2014. Tribunalul SUCEAVA | Uzucapiune. Hotărâre din 13-01-2015, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
