Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 2/2015
Dosar nr._ Plîngere la legea nr.7/1996
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.01.2015
PREȘEDINTE C. L.
JUDECĂTOR L. A.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul R. B. D. prin mandatar C. R., cu domiciliul în mun. Rădăuți, ..20, județul S. și în mun. Rădăuți, ., nr.108 C,județul S., împotriva sentinței civile nr.2110 pronunțată la data de 03.07.2014 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind O. de C. și P. I. S., cu sediul în ., nr.1,județul S. și B. de C. și P. I. Rădăuți, cu sediul în .,județul S..
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei,lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art. 131 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul constată că este competent din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, având în vedere că este vorba de un apel declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de Judecătoria Rădăuți într-o cauză având ca obiect „plîngere la Legea nr.7/1996”, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct.2 Cod de procedură civilă.
Față de dispozițiile art. 208 Cod de procedură civilă, instanța dispune decăderea petentului apelant R. B. D. din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții în afara celor de ordine publică dat fiind faptul că prin cererea de apel nu a înțeles să solicite administrarea vreunui probatoriu în dovedirea susținerilor din apel.
Văzând că cel puțin una din părți a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dis part.411 al.1 pct.2 Cod procedură civilă, respectiv apelantul R. B. D., instanța reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Cu adresa din data de 12.02.2014 a OCPI S. – B. de C. și P. I. Rădăuți înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 26.02.2014 a fost înaintată instanței conform art. 50 alin.2 din Lg. nr. 7/1996 plângerea formulată de petenta C. R. împotriva încheierii de carte funciară nr._/15.10.2013 precum și copia dosarului în care s-a pronunțat această încheiere.
Intimata O.C.P.I. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii față de ea în raport de lipsa calității procesuale pasive a sa având în vedere disp. art. 32 din Lg. nr. 7/1996 și decizia nr. LXXII/15.10.2007 a Î.C.C.J.
P. sentința civilă nr. 2110 din data de 3 iulie 2014, Judecătoria Rădăuți a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor și a respins plângerea împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996) formulată de petentul R. B. D. - prin mandatar C. R., intimate fiind O. de C. și P. I. S. și B. de C. și P. I. Rădăuți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, referitor la excepția invocată, a admis-o având în vedere că potrivit art. 32 din Lg. nr. 7/1996 „Soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial”.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin încheierea nr._/15.10.2013 a Biroului de C. și P. I. Rădăuți s-a dispus admiterea cererii cu privire la înscrierea în CF formulată de moștenitorii defunctului R. V., în parte, doar cu privire la o . imobile și s-a respins înscrierea cu privire la înscrierea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren de 481 m.p. curți, construcții evidențiată în titlul de proprietate 2827/1998 având în vedere că nu au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 894 C.civ.
Această soluție a fost menținută prin încheierea nr._/16.12.2013 a registratorului șef a O.C.P.I. Rădăuți .
Împotriva încheierii registratorului a formulat plângere petentul R. B. D. prin mandatar C. R. .
A arătat în plângere că terenurile înscrise în titlul de proprietate 2827/1998 au regimuri juridice diferite trebuind să fie emise două titluri de proprietate în baza Lg. nr. 18/1991.
A trebuit a fi reținut, potrivit practicii judiciare de până în prezent, că starea de indiviziune nu este dată de titlul de proprietate, indiferent de numărul moștenitorilor ce figurează în acesta, putând fi și unul singur, acesta aflându-se în indiviziune cu alți moștenitori ce pot deține separat titluri de proprietate, ci de starea de fapt ce trebuie analizată ca atare,
A fost dovedit fără nici o posibilitate de tăgadă, că autorul petenților ca proprietar exclusiv al casei de locuit la data adoptării Decretului - lege nr. 42/1990, este și proprietar al terenului aferent (curți, grădină), fără ca acesta să depășească suprafața de 1000 m.p. Cum suprafața în discuție este de 830 m.p., este evident că aceasta a aparținut, de drept, moștenitorului R. V., singurul moștenitor acceptant al succesiunii după defuncții săi părinți, ceilalți doi frați, (P. și M.) fiind renunțători.
P. urmare, așa cum s-a arătat mai înainte, cel puțin pentru terenul ce face obiectul cererii de intabulare, moștenitorii ce figurează în titlul de proprietate nr. 2827/98, nu se află în stare de indiviziune, așa încât, în mod greșit, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate pe numele acestora, în condițiile în care M. și V. sunt decedați și au moștenitori, fiind încălcate, deci și prevederile art. 23 din Legea nr. 7/1996.
Instanța a respins plângerea constatând că încheierile O.C.P.I. au fost temeinice și legale având în vedere următoarele:
Astfel, s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate cu privire la terenurile înscrise în titlul de proprietate 2827 eliberat pe numele lui R. D. – R. P., R. M. și R. V., printre care și suprafețele de 349 m.p. și 481 m.p.
Conform Certificatului de Moștenitor nr. 479/30.08.2005 emis după defunctul R. V. au rămas ca moștenitori după acesta R. M., R. I. G. și R. B. D. cu privire la terenurile evidențiate pe certificatul de moștenitor 769/1987 și 736/1979 .
Potrivit Certificatului de moștenitor nr. 551/06.10.2005 s-a transmis din proprietatea defunctului R. V. în proprietatea moștenitorilor dreptul de proprietate asupra cotei părți din suprafețele de 5575 mp, 6600 mp și 2600 mp descrise în titlul de proprietate, nefăcându-se nici o referire la suprafețele de 349 mp și 445 mp din T.P., iar prin CM. suplimentar 423/27.08.2008 s-a transmis din proprietate defunctului R. V. în proprietatea moștenitorilor acestuia suprafața de 349 mp descriși în Titlul de proprietate.
Potrivit art. 894 C. Civ .”În cazul în care un drept supus înscrierii în cartea funciară a făcut obiectul unor cesiuni succesive fără ca înscrierile să fi fost efectuate, cel din urmă îndreptățit nu va putea cere înscrierea dreptului în folosul său decât dacă solicită, odată cu înscrierea acestuia, și înscrierea dobândirilor succesive anterioare pe care le va dovedi cu înscrisuri originale sau copii legalizate, după caz„ .
S-a reținut așadar că moștenitorii defunctului R. V. nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 481 m.p., aceasta nefiind evidențiată în Certificatul de Moștenitor anterior arătat.
Cele arătate de către petent nu au putut fi primite având în vedere că titlul de proprietate 2827 a fost emis moștenitorilor lui R. D. iar până la efectuarea partajului dintre acestea s-a reținut că între moștenitorii acestuia există stare de indiviziune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul prin care a solicitat desființarea sentinței civile atacate și, în fond admiterea plângerii depusă împotriva încheierii nr. 25.048/28.11.2013 dată de B.C.P.I. Rădăuți cât și împotriva încheierii nr. 31.569/28.01.2014 dată de O. de C. și P. I. S..
În motivare a arătat că sentința pronunțată de Judecătoria Rădăuți este vădit nelegală și netemeinică, fiind în totală contradicție cu situația de fapt expusă în cuprinsul plângerii inițiale, mai mult, au fost ignorate temeiurile de drept invocate și, în cele din urmă, nefiind combătute prin nici un argument de natură juridică, s-a dispus respingerea plângerii ca nefondată.
A accepta argumentația care a condus la pronunțarea sentinței instanței de fond, înseamnă a priva petenții din cererea de intabulare, de dreptul pe care legislația invocată i 1-au conferit, și pe care orice instanță investită cu soluționarea cauzei ar fi trebuit să îl recunoască ca atare, aceasta fiind de altfel și menirea unei autorități judecătorești, și nu să procedeze la o analiză superficială, în detrimentul stabilirii adevărului și a realităților ce au premers momentului creării stării conflictuale.
Așa cum a arătat și în plângerea inițială, la emiterea titlului de proprietate nr. 2827/1998 s-au făcut unele greșeli, justificat și de faptul că persoanele care au avut de aplicat prevederile Legii nr. 18/1991, inclusiv titularii drepturilor ce urmau să fie dobândite, nu au fost specialiști în drept, însă acest fapt nu poate să conducă la eludarea actelor normative care s-au succedat în timp, pentru a se ajunge la concluzia eronată „că moștenitorii defunctului R. V. nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 481 m.p., aceasta nefiind evidențiată în certificatul de moștenitor anterior arătat".
A solicitat ca instanța de apel să țină seama de cele arătate în plângerea depusă la instanța de fond și, în fapt, să constate netemeinicia concluziei la care a ajuns aceasta din urmă instanță, fiind dovedit fără putere de tăgadă că autorul comun al moștenitorilor din titlul de proprietate nr. 2827/1998, și apoi soția supraviețuitoare a acestuia, nu au pierdut nici un moment dreptul de proprietate asupra casei de locuit și a terenului în suprafață de 250 m.p., iar, în prezent (a se vedea legislația invocată) suprafața de 926 m.p., ce în realitate, după măsurători cu aparatură performantă măsoară 830 m.p., ce se identifică cu suprafața de 926 m.p. evidențiată și în certificatul de moștenitor nr. 479/30.08.2005, eliberat de B. Notarilor Publici Asociați B. C. - B. D. - A.,
A accepta situația creată de B. de C. și P. I. Rădăuți, prin intabularea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 830 m.p. teren aferent construcțiilor, înseamnă a ignora cu bună știință situația ce rezultă din certificatul de moștenitor nr. 769/02.09.1987, prin care moștenitorii R. P. și R. M. au fost declarați renunțători la succesiune, deci fără putința ca vreodată să poată accede la succesiunea respectivului autor.
Efectul esențial al renunțării la succesiune a fost consacrat prin art. 696 Cod civ., care precizează că „eredele ce renunță este considerat că n-a fost niciodată erede", cu alte cuvinte, titlul de succesor al renunțătorului este desființat retroactiv, acesta devenind străin de moștenire cu toate consecințele ce decurg din acest act.
Or, în cauza de față se poate constata că autoritatea de care a făcut vorbire, a încălcat principiul consacrat de art. 696 din vechiul cod civil și, în mod implicit, și instanța de fond prin soluția pronunțată;
Faptul că, atunci când s-a efectuat partajul celorlalte parcele de teren înscrise în titlu de proprietate nr. 2827/1998, nu au fost invocate aceste prevederi, în aplicarea cărora Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. XI/05.02.2007, este problema petenților și, de altfel, înțelegerea părților, fiind recunoscut de către acestea, că atunci când s-a efectuat partajul casei cu terenul aferent, renunțătorii au fost despăgubiți de moștenitorul acceptant al succesiunii, respectiv de autorul petenților din cauza de față.
De altfel, atunci când petenții au solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor și a terenului nu au avut nici o înțelegere cu moștenitorii defunctului R. M., sau cu numitul R. P., aceștia din urmă neavând nici o contribuție la suportarea cheltuielilor de intabulare, evident, în condițiile în care nici nu au solicitat intabularea dreptului de proprietate.
Față de cele arătate, indiferent de disponibilitatea de care ar da dovadă petenții, se poate constata cât de nelegală este operațiunea de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 830 m.p. ce se identifică cadastral cu parcela_, atât sub aspectul materialității dreptului cât și al persoanelor înscrise, având în vedere că două dintre acestea sunt decedate și au moștenitori, fiind încălcate disp. art. 23 din Legea nr. 7/1996.
În raport de cele prezentate, a solicitat ca instanța de apel să analizeze cauza și prin prisma celor dezvoltate în cuprinsul plângerii inițiale, să desființeze hotărârea instanței de fond și pe cale de consecință să admită plângerea așa cum a fost formulată.
In drept, a invocat disp. art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul O. de C. și P. I. a depus la dosar note scrise prin care, față de apelul promovat, a relevat - prin reiterarea aspectelor de drept susținute inițial, exceptionis ope, în stadiul procesual al fondului în acest dosar - instituirea expresă a lipsei calității procesuale pasive în cauzele având ca obiect „plângere împotriva încheierii de carte funciară" prin dispozițiile art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea menținerii soluției instanței de fond și a respingerii apelului formulat în acest dosar.
Față de citarea O.C.P.I. S.-B.C.P.I. Rădăuți în acest dosar, a reiterat instituirea expresă a lipsei calității procesuale pasive prin prevederile art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare [cu mențiunea că, anterior ultimei republicări (cu o nouă numerotare a articolelor) a Legii nr. 7/1996 în Monitorul Oficial nr. 83/07.02.2013, prevederile art. 32 erau instituite, în numerotarea precedentă, în cuprinsul art. 501, sens în care înaintăm, alăturat, extrase în facsmil din edițiile Monitorului Oficial în care s-au publicat aceste prevederi legale]:
„Art. 32. - Soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial".
Lipsa calității procesuale pasive a Oficiului de C. st P. I. S. este învederată de iure de calitatea juridică a O.C.P.I S. de instituție publică competentă a efectua serviciul public de înscriere a drepturilor reale în cartea funciară - prin birourile teritoriale de cadastru si publicitate imobiliară (fără personalitate juridică) - serviciul public de înscriere a drepturilor reale în cartea funciară - în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) și (3) ale art. 21 alin. (2) din Legea cadastrului si a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 9 alin. (2) din Regulamentul de organizare si funcționare a Agenției Naționale de C. si P. imobiliară, aprobat prin H.G. nr. 1288/2012 -, nici O.CP.L S. și nici B.C.P.I Rădăuți (compartiment funcțional fără personalitate juridică) neavând calitatea de titulari ai drepturilor înscrise în cartea funciară în îndeplinirea acestui serviciu public și, pe cale de consecință, neavând legitimarea de a sta în justiție în calitate procesuală pasivă în raport cu aceste drepturi în conformitate cu prevederile art. 36 prima teză din Codul de procedură civilă, conform cărora "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății", precum și față de principiul relativității, instituit constant de către legiuitor atât prin prevederile art. 19 din Decretul-Lege nr. 115/1938 - „înscrierea unui drept se poate săvârși numai: 1. împotriva aceluia care la înregistrarea cererii este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; 2. împotriva aceluia care, înainte de a fi fost înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată." -, cât și prin prevederile art. 22 din Legea nr. 7/1996 (în forma aflată în vigoare până la abrogarea acestui articol, la data de 01.10.2011, prin prevederile art. 87 pct. 4 din Legea nr. 71/2011) - „înscrierea unui drept se poate efectua numai: a) împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; b) împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată", precum și prin prevederile art. 893 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată, cu modificările ulterioare - „înscrierea unui drept real se poate efectua numai: a) împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; b) împotriva aceluia care, înainte de a fi fost înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată".
Lipsa calității procesuale pasive a Oficiului de C. și P. I. s-a tranșat de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite - învestită cu judecarea recursului în interesul legii, privind calitatea procesuală pasivă a Oficiului de C. și P. I. - în Decizia nr. LXXII (72)/15.10.2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 685/7.X.2008 stabilindu-se că în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară - pentru identitate de rațiune și în materie de rectificări de carte funciară -, O. de C. și P. I. nu are calitate procesuală pasivă, fiindcă nu are calitatea de titular ai drepturilor înscrise în cartea funciară, ci doar efectuează operațiunile în cartea funciară a imobilului.
Având în vedere aspectele de drept relevate, a solicitat respingerea cererii de apel promovată în acest dosar față de O.C.P.I. S. - B.C.P.I. Rădăuți, în raport de dispozițiile art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, a invocat prevederile art. 32 din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 205 și art. 471 alin. (5) C. proc. civ.
Petentul a formulat răspuns la notele de concluzii prin care a arătat următoarele:
În primul rând, petentul R. D.-B. nu i-a chemat în judecată pe intimați în cauza de față, și ca atare aceștia, nu s-au bucurat de calitate procesuală pasivă. Apare ca inexplicabil din ce considerente, aceștia au formulat întâmpinare din proprie inițiativă, ca apoi să-și invoce propria culpă și să declare că nu se bucură de calitate procesuală pasivă, în sprijinul acestei negații invocând și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție materializată în decizia nr. LXXII (72)/15.10.2007.
Prima instanță a reținut acest aspect și pe această bază, invocând, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților, admis-o, ca atare.
Considerând că soluția pronunțată este cea legală, nu a mai comentat-o, având convingerea că intimații au înțeles că nu este cazul să se mai implice în modul de soluționare a cauzei. Paradoxal, deși intimatul O.C.P.I. S., a recunoscut că nu are calitate procesuală pasivă, a solicitat în mod insistent respingerea plângerii, ceea ce i-a creat temerea că cererile inițiale ce privesc intabularea dreptului de proprietate au fost respinse cu rea credință.
Față de cele arătate, a solicitat să nu se ia act de notele de concluzii depuse de intimatul O.C.P.I. S., acesta neavând nici calitate de a interveni în proces.
Intimatul B. de C. și P. I. Rădăuți, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Examinând apelul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței civile atacate și a criticilor invocate Tribunalul reține că potrivit art. 76 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil „Dispozițiile art. 876 – 915 din Codul civil referitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil.”
Întrucât în speță, actul juridic în baza căruia s-a solicitat a se efectua înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, respectiv titlul de proprietate nr.2827/1998 este un act anterior datei de intrare în vigoare a Noului Cod civil, rezultă că sunt incidente în cauză în ceea ce privește procedura înscrierilor în CF dispozițiile Legii 7/1996, a cadastrului și publicității imobiliare, republicată.
Potrivit Art. 20 (1) din Legea nr.7/1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
Potrivit art. 58 (4) titlurile de proprietate emise în baza legilor de restituire a proprietăților funciare se vor înscrie din oficiu în cartea funciară pe baza planurilor parcelare validate de comisia județeană de aplicare a legilor de restituire a proprietăților funciare și recepționate de către oficiul teritorial, potrivit regulamentului aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale.
Conform prevederilor art. 49 din Legea nr. 7/1996, la soluționarea înscrierii în cartea funciară, atribuțiile registratorului în ceea ce privește verificarea legalității actului încheiat sunt limitate doar la aspectele de ordin formal ale titlului prezentat pentru înscriere iar în ceea ce privește verificările de fond, cel mult până la constatarea încălcării dispozițiilor imperative ale legii și nu aspecte care țin de fondul dreptului, De asemenea, potrivit prevederilor art. 29 alin. 1, 2 din Legea 7/1996, registratorul CF admite cererea de intabulare dacă înscrisul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, indică numele părților, individualizează imobilul printr-un identificator unic, este însoțit de o copie a extrasului Cf pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.
Din conținutul textelor de lege enunțate mai sus rezultă că registratorul are obligația de a verifica aspecte formale ale cererii de intabulare și nu aspecte care țin de fondul dreptului.
În același sens, în cadrul plângerii împotriva încheierilor de CF, instanța este ținută să analizeze doar aspecte referitoare la legalitatea procedurii de înscriere a dreptului de proprietate în CF care a fost urmată de către registratorul de CF, și respectiv de către registratorul șef în soluționarea cererii de reexaminare.
Altfel spus, în acest cadru procesual reglementat de art. 50 alin.22 din Legea 7/1996, instanța nu analizează aspecte care țin de verificarea legalității și temeiniciei actelor juridice care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate în CF, petentul având în acest sens posibilitatea de a investi instanța de judecată, pe calea unei acțiuni de drept comun.
În cauza de față, prin încheierea nr._/15.10.2013 a Biroului de C. și P. I. Rădăuți s-a dispus admiterea cererii cu privire la înscrierea în CF formulată de moștenitorii defunctului R. V., în parte, doar cu privire la o . imobile și s-a respins înscrierea cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 481 m.p. curți -construcții evidențiată în titlul de proprietate 2827/1998 având în vedere că nu s-a făcut dovada transmisiunilor succesive și a înscrierii acestora în carte funciară.
Această soluție a fost menținută prin încheierea nr._/16.12.2013 a registratorului șef a O.C.P.I. Rădăuți .
Intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 830 mp în favoarea numiților R. M., R. I. G. și R. B. D. s-a solicitat în temeiul titlului de proprietate 2827 /9.04.1998 eliberat pe numele moștenitorilor lui R. D., respectiv R. P., R. M. și R. V., în care sunt incluse și suprafețele de 349 m.p. și 481 m.p( fila28).
Soluția cu privire la suprafața de 481 mp, s-a dat prin raportare la titlul de proprietate nr.2827 /9.04.1998, certificatul de moștenitor nr. 479/30.08.2005 ,nr. 551/06.10.2005 și nr.423/27.098.2008 emise după defunctul R. V. reținându-se că moștenitorii defunctului R. V., respectiv R. M., R. I. G. și R. B. D. nu fac dovada dobândirii dreptului asupra acestui teren, față de împrejurarea că acest teren nu este înscris în certificatul de moștenitor, titlul de proprietate atestă o stare de indiviziune, iar între titulari nu există un acord (partaj) privitor la intabularea în proprietate exclusivă în favoarea acestora.
Într-adevăr, actul în baza căruia s-a solicitat înscrierea în cartea funciară, respectiv titlul de proprietate nr.2827 /9.04.1998 atestă în privința terenului în suprafață de 481 m.p o stare de indiviziune între moștenitorii defunctului R. D., astfel încât în lipsa unui act de partaj, a unei hotărâri judecătorești sau a unui titlu de proprietate care să ateste situația juridică evidențiată de petent, înscrierea în cartea funciară nu se poate dispune exclusiv în favoarea unuia dintre moștenitorii care figurează înscris în titlu.
Or, chiar apelantul susține că petenții au solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor și a terenului fără a avea o înțelegere cu moștenitorii defunctului R. M., sau cu numitul R. P..
Așa cum s-a arătat, soluționarea cererii de înscriere în cartea funciară presupune o analiză formală a actelor, astfel încât în acest cadru nu pot fi analizate aspectele invocate de apelant, în sensul că terenurile înscrise în titlul de proprietate 2827/1998 au regimuri juridice diferite trebuind să fie emise două titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, că asupra terenului în suprafață de 830 mp nu există stare de indiviziune, întrucât a aparținut autorului R. V. care ca proprietar exclusiv al casei de locuit la data adoptării Decretului - lege nr. 42/1990, este și proprietar al terenului aferent (curți, grădină), fără ca acesta să depășească suprafața de 1000 m.p., că moștenitor R. V. este singurul moștenitor acceptant al succesiunii după defuncții săi părinți, ceilalți doi frați, (P. și M.) fiind renunțători.
Potrivit dispozițiilor art.13alin.3 din Legea nr.18/1991 titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
P. urmare, aspectele invocate de apelant pot fi analizate în cadrul unui litigiu de drept comun și nu în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Înscrierea în carte funciară se face pe imobile fiind trecuți proprietarii succesivi(indiferent dacă sunt sau nu în viață la data înscrierii) în baza actelor care atestă dreptul de proprietate și transferul acestui drept, conform art. 23 din Legea nr. 7/1996.
Cum criticile invocate de apelant nu sunt întemeiată, apreciind ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe, tribunalul în temeiul art.480 alin.1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul R. B. D. prin mandatar C. R., cu domiciliul în mun. Rădăuți, ..20, județul S. și în mun. Rădăuți, ., nr.108 C,județul S., împotriva sentinței civile nr.2110 pronunțată la data de 03.07.2014 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind O. de C. și P. I. S., cu sediul în ., nr.1,județul S. și B. de C. și P. I. Rădăuți, cu sediul în .,județul S..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. L. A. S. A.
Red./Tehnored. LA/6ex/17.02.2015
Judecător fond.V. C.
| ← Uzucapiune. Hotărâre din 13-01-2015, Tribunalul SUCEAVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1187/2014. Tribunalul... → |
|---|
