Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1/2012. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Sentința nr. 1/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 09-10-2012 în dosarul nr. 1820/2012

Dosar nr._ revendicare imobiliară

ROMÂNIA

TRIBUNALUL S.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1820/2012

Ședința publică de la 09 Octombrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. L.

Judecător M. T.

Judecător D. D.

Grefier L. S. Ș.

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta I. M., împotriva sentinței civile nr.1200 din 15 septembrie 2011 a Judecătoriei Cîmpulung M. (dosar nr._ *), intimați fiind reclamanții B. (B.) G., Ș. D., C. V. N. și pârâta P. M..Cîmpulung M. – prin primar.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 25 septembrie 2012, apoi pentru 2 octombrie 2012 și apoi pentru astăzi, 9 octombrie 2012.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de față, constată:

P. acțiunea înregistrată la data de 22 mai 2007 la Judecătoria Cîmpulung M., reclamanții B. (B.) G., Ș. E. și Ș. D. au chemat în judecată pe pârâții I. M. și Municipiul C. M. prin P., solicitând, ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să constate că:

- ./1 drum, așa cum a fost înscrisă inițial în CF 508 C. M., avea o lățime de 1,25 m și o lungime cuprinsă între . CFR, fiind folosită ca o cărare de trecere cu piciorul – și că în configurația drumului stabilită prin decizia nr.2200/05 noiembrie 2005 a Tribunalului S. – în suprafață de 177 mp, conform expertizei H. V., varianta a II-a, este cuprinsă suprafața de 47 mp din terenul proprietatea reclamanților din parcelele 2753 din CF 7207 C. M. și . CF 7607 C. M., că servitutea de trecere stabilită peste proprietatea reclamanților este împovărătoare și le afectează .;

- să se dispună desființarea servituții de trecere stabilită prin decizia civilă nr.2200/05 noiembrie 2005 a Tribunalului S. – cu privire la suprafața de 1077 mp teren, identică cu . din CF 508 C. M., conform variantei a II-a a raportului de expertiză H. V. – ca împovărătoare pentru proprietatea reclamanților și radierea drepturilor înscrise în cartea funciară nr.508 C. M. în baza deciziei nr.1940/31 octombrie 2006 a Tribunalului S. și a deciziei nr.2200/05 noiembrie 2005 a Tribunalului S.;

- să fie obligată pârâta I. M. să predea reclamanților în posesie și proprietate suprafața de 47 mp teren, identică cu parte din . CF 7207 și . CF 7607 C. M. - în situația în care se va menține drumul de acces configurat într-o cărare lată de 1,25 m, identică cu . din CF 508 C. M.;

- să fie obligată pârâta I. M. să le plătească reclamanților despăgubiri periodice anuale pentru folosința terenului proprietatea lor de 47 mp, iar pârâta P. Municipiului C. M. să fie obligată să permită trecerea peste parcea 5104/1 din CF 508 C. M. în favoarea parcelelor 2754 din CF 7607 C. M. și parcelei nr.2753 din CF 7207 C. M. și înscrierea acestei servituți de trecere în cartea funciară – în situația menținerii drumului de trecere conform deciziei civile nr.2200/05 noiembrie 2005 a Tribunalului S..

P. acțiunea inițială reclamanții au chemat în judecată și pe pârâta F. C. P. S., însă prin acțiunea precizată au arătat că renunță la judecată. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei I. M. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe disp.art.111 Cod proc.civilă și art.616, 619 Cod civil, reclamanții au arătat că proprietatea pârâtei I. M. nu este loc înfundat iar pârâta P. Municipiului C. M. a amenajat loc de acces pentru . . care are o lățime de 3,5 m și o lungime de 30 m – încă din anul 2001. Că, din anul 1985 când autoarea pârâtei I. M. s-a judecat cu C. V. și a dobândit dreptul de proprietate asupra parcele 1869/2, a folosit și folosește și în prezent drumul de trecere în suprafață de 188 mp, constând din . din CF 516 C. M. amenajat de P. Municipiului C. M. .

În drumul de acces constând din . din CF 508 C. M. a fost inclusă suprafața de 47 mp din terenul proprietatea reclamanților și în acest mod sunt împiedicați în normala cale de acces în gospodăria lor pentru că le este îngustat accesul cu încă 1 m din lățimea porții de intrare în gospodărie.

Au mai arătat reclamanții că . nu este domeniu public, ci domeniu privat al Municipiului C. M., iar destinația ei a fost de cărare pietonală și nu aceea de drum de acces cu mijloace auto sau hipo.

Reclamanții au mai învederat faptul că terenul pârâtei I. M. nu este loc înfundat, aceasta având o servitute de trecere care a fost închisă de Cultul P., care a construit peste servitutea pârâtei Casa de rugăciuni Filadephia. Că, pârâta I. M. s-a judecat cu F. C. P. în dosarul nr.1576/1994 al Judecătoriei C. M., dar a renunțat la judecată față de Cultul P., iar din conținutul sentinței civile nr.2183/1985 a Judecătoriei C. M. rezultă că pârâții coindivizari au fost obligați să recunoască reclamantei un drept de servitute de trecere peste ..1869/1 din CF 599 C. M. pe traseul A-B, pe o lungime de 50 m și o lățime de 3 m și s-a constatat că pârâții proprietari ai parcelei 1861/1 au convenit cu reclamanta în sensul că, drept despăgubire pentru folosirea drumului de servitute să le lase acestora în folosință o suprafață egală din .>

În dovedirea acțiunii s-a depus la dosar, în copie, procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr.54/2004 privind executarea deciziei nr.2200/2002 a Tribunalului S. cât și încheierea nr.1276/2004 a Serviciului de carte Funciară de pe lângă Judecătoria C. M., potrivit căreia, . din CF 516 a . s-a divizat în parcelele nr.5217/3, nr.5217/30, nr.5217/38 și 5217/39 iar asupra CF nr.516 a . s-a notat schimbarea categoriei de folosință pentru ..

De asemenea, s-a depus la dosar o schiță a terenului nedatată, autorizația de construire nr.104/2001 prin care s-a autorizat amenajarea drumului de acces de la . I. M. la . o lățime de 3,5 m și o lungime de 30 m, cât și mai multe procese verbale întocmite de executorul judecătoresc privind punerea în executare a deciziei nr.2200/2002 și a deciziei nr.1940/2006 ale Tribunalului S..

Au fost atașate decizia nr.2200/05 noiembrie 2002 a Tribunalului S. prin care P. Municipiului C. M., C. V. și Ș. D. au fost obligați să deschidă drumul în suprafață de 177 mp, identic cu . din CF 508 a ., conform variantei a doua din raportul de expertiză întocmit de ing.H. V., Încheierea camerei de consiliu din noiembrie 2004, prin care a fost autorizată creditoarea I. M. să desființeze o parte din construcțiile amplasate pe drumul în suprafață de 17 mp, identic cu . din CF 508 C. M., decizia nr.3569/1999 a Tribunalului S., prin care s-a stabilit ca servitute de trecere a lui I. M. pentru suprafața de 177 mp teren, identic cu . CF 508 C. M., copia raportului de expertiză întocmit de inginerul H. V., în dosarul nr.1576/1994 a Judecătoriei C. M. în care a fost pronunțată S.C.1788/1995, casată prin decizia nr.2200/2002 a Tribunalului S., sentința civilă nr.2183/1985 prin care, între altele, a fost respinsă acțiunea pentru deschiderea drumului de trecere peste ., cât și pentru ridicarea unor construcții de către deținătorii C. V. și B. G., sentința civilă nr.3788/1995 prin care a fost respinsă acțiunea având ca obiect servitute de trecere formulată de autoarea pârâtei, I. P., decizia civilă nr.1940/2006 a Tribunalului S. prin care s-a modificat sentința civilă nr.844/2005 a Judecătoriei C. M. în sensul că Ș. D., Ș. E., B. G. și P. Municipiului C. M. au fost obligați să ridice prin demolare o parte din construcțiile ridicate pe domeniul public, identic cu . CF 508 C. M., identificată prin dispozitivul deciziei civile nr.2200/2002 a Tribunalului S., extrase de carte funciară, planuri de situație.

La data de 06 septembrie 2007 pârâta I. M. a depus la dosar o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând în esență că prin decizia nr.2020/05 noiembrie 2002 a Tribunalului S. s-a deschis drumul public constând în . suprafață de 177 mp, ocazie cu care au fost ridicate părți din construcții, ce au fost edificate de familia Ș. pe o parte din drum. Că această parcelă nu este drum de trecere, ci este drum public, astfel încât nu poate fi considerată o servitute împovărătoare pentru reclamanți, iar a da curs cererii formulate de către reclamanți ar însemna continuarea șirurilor de litigii generate de eventualele încălcări de hotar în condițiile în care prin decizia 2020/2002 a Tribunalului S., pusă în executare în anul 2007 s-a soluționat litigiul dintre părți.

P. adresa nr._/10 decembrie 2007 P. Municipiului C. M. a arătat că este de acord cu precizarea la acțiune formulată de reclamanți, privind situația parcelei 5104/1 din CF nr.508 a . și cu susținerea că trecerea stabilită prin decizia civilă nr.2200/2002 a Tribunalului S. este împovărătoare pentru reclamanți afectându-le proprietatea privată a cestora.

Că primăria C. M. a amenajat un drum de acces la proprietatea pârâtei I. M., prin . suprafață de 188 mp, identificată cu . și înscrisă in C.F.nr.516 a ., pârâta P. C. M. fiind de acord cu cererea reclamanților privind desființarea trecerii stabilită pentru proprietatea aparținând lui I. M., peste . din CF 508 C. M., întrucât i-a fost amenajat alt drum. A mai arătat pârâta P. C. M. că această parcelă fiind timp de zeci de ani o cărare de trecere cu o lățime de circa 1,25 m și-a pierdut calitatea de drum, fiind desființat în anul 1977.

S-a depus la dosar hotărârea nr.65/2007 a Municipiului C. M. prin care s-a aprobat trecerea din domeniul privat în domeniul public al Municipiului C. M. a suprafeței de 177 mp, cu destinația de drum, identică cu . din CF 508 a ..

În cauză s-a încuviințat la solicitarea reclamanților, efectuarea unei expertize având ca obiective identificarea parcele 5104/1 din CF 508 C. M., menționarea dacă servitutea stabilită prin decizia nr.2200/2005 este împovărătoarea, dacă proprietatea pârâtei I. M. are ieșire la calea publică pe drumul constând din . din CF 516 C. M., stabilirea sumei reprezentând despăgubiri periodice, evidențierea dacă suprafața de 47 mp pretinsă de reclamanți este cuprinsă sau nu in . este evidențiată în expertiza H., cu indicarea proprietarului din litigiu și a persoanei care administrată acest bun.

De asemenea, s-au atașat spre consultare dosarele nr.969/1985 în care a fost pronunțată sentința civilă nr.2183/1985; dosarul nr.1576/1994 în care a fost pronunțată sentința civilă nr.3788/1995; dosarul nr.468/2005; dosarul nr.1731/1990 în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1861/1990 privind ieșirea din indiviziune, ale Judecătoriei C. M., cât și dosarele Tribunalului S. în care sentințele civile menționate mai sus au fost atacate.

P. sentința civilă nr.713 din 13.05.2010 Judecătoria Cîmpulung M. a respins acțiunea civilă având ca obiect servitute trecere, formulată de reclamanții B. (B.) G., Ș. E. Și Ș. D., împotriva pârâților I. M., Și Municipiul C. M. P. P., ca nefondată și a obligat reclamanții la 2500 lei cheltuieli de judecată către pârâta I. M..

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.3788/1995 a fost respinsă ca nefondată acțiunea pentru servitute de trecere formulată de I. P. (autoarea pârâtei I. M.) împotriva lui C. V., Ș. D. și Municipiul C. M. prin primar, luându-se act că I. P. a renunțat la judecată față de pârâta F. C. P. S.. S-a reținut că I. P. este moștenitoarea numitei C. E., căreia, printr-un partaj voluntar i-au revenit parcelele nr.1869/2, 668/1 și 2236 cu ieșirea directă la calea publică.

În anul 1975 C. E. a vândut pârâtului C. V. cu act autentic parcelele nr.668/1 și 2236, iar între C. E. și C. V. a avut loc un litigiu soluționat prin S.C.nr.2183/1985 în care C. V. a fost obligat să predea lui I. P. . dispunându-se crearea unei servituți de trecere în favoarea parcele nr.1869/2, respectiv peste . care a fost intabulată în cartea funciară.

. cu celelalte trei parcele din cartea funciară și-au schimbat configurația deoarece suprafața de 1956 mp pe care era trasată servitutea de trecere în favoarea parcele 1869/1 a fost cumpărată de Cultul penticostal, pe care ulterior s-a construit un loc de rugăciune, clădire ce ocupă parte din servitutea de trecere.

Ulterior Tribunalul, prin D.C. 3589/1988 a admis apelul formulat de I. P., a schimbat în totalitate sentința și a admis acțiunea stabilind servitutea de trecere pentru 177 mp din . reținându-se că terenul lui I. P. este fără ieșire la calea publică, stabilirea servituții de trecere făcându-se conform raportului de expertiză pe o variantă mai scurtă și mai economică.

P. D.C.nr.3661/2000 Curtea de Apel S. a admis recursul declarat de C. V. și Ș. D., a casat decizia tribunalului și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecare, reținând că decizia atacată a fost pronunțată de alți judecători decât cei care au participat la deliberare.

Tribunalul S., prin decizia nr. 1950/2001 a admis apelul formulat de I. P., a schimbat în totalitate sentința Judecătoriei C. M. și a admis acțiunea stabilind servitutea de trecere pe suprafață de 177 mp teren identic cu . C.F.508 C. M. reprezentând domeniul public.

Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs iar prin decizia nr.1248/2002 Curtea de Apel S. a casat decizia cu trimitere la același tribunal, motivat de faptul că instanța de apel nu a stabilit natura juridică a terenului reprezentând servitute de trecere, respectiv dacă acesta aparține domeniului public, Bisericii Penticostale sau pârâților.

P. decizia nr. 2200/5.11.2005 Secția civilă a Tribunalului S. a fost admis apelul declarat de I. P., autoarea pârâtei intimate I. M., împotriva S.C.nr.3788/1995 a Judecătoriei C. M. pronunțată în dosarul nr.1576/1994 s-a schimbat în totalitate sentința menționată mai sus, s-a admis acțiunea așa cum a fost precizată obligând pârâții P. Municipiului C. M., C. V. și Ș. D., de a deschide drumul în suprafață de 177 mp, identic cu parte din . din CF 508 a . conform variantei a doua din raportul de expertiză ce a fost întocmit de inginerul H. V..

P. decizia menționată mai sus Tribunalul a reținut că terenul proprietatea lui I. M. (unica moștenitoare a lui I. P.) întrunește cerințele art. 616 - 619 din Codul civil, având caracteristicile unui loc înfundat, împrejurare de fapt ce a fost relevată și în raportul de expertiză, unde s-a subliniat că terenul lui I. M. nu are ieșire la calea publică, iar varianta a doua din acest raport este cea mai scurtă și economicoasă practic, ea având în vedere deschiderea vechiului drum folosit de I. P..

De asemenea, s-a reținut că proprietara drumului ce solicită I. M. a-i fi deschis, este P. Municipiului C. M..

Decizia nr. 2200 din 05 noiembrie 2002 a Tribunalului S. a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate de Ș. D., C. V. și Municipiul C. M. prin primar, prin decizia nr.1868/30 iunie 2003 a Curții de Apel S., care reține că amenajarea unui alt drum, ocolit și costisitor, nu este necesar, cât timp există drumul de pe . poate fi redeschis.

Contestația în anulare formulată de Ș. D. și C. V. împotriva deciziei nr.1868/2003 a Curții de Apel S. a fost respinsă ca nefondată, potrivit deciziei civile nr. 2871/05 noiembrie 2003 a Curții de Apel S..

Înscrierea parc. nr. 504/1 ca și drum figurează în CF 508 C-lung Mold., încă din anul 1887 în baza Legii de înființare a cărții funciare.

Situația juridică a parc. nr. 5104/1 este cunoscută de reprezentanții primăriei mun. C-lung M., împrejurare de fapt care rezultă și din adresa nr. 10/CL/25.03.2005 potrivit căreia parc. nr. 5104/1 figurează în evidențe ca drum, este proprietatea mun. C-lung M. și este în administrarea consiliului local.

De asemenea, prin adresa nr. 7830/1998 P. mun. C-lung Mold. a înștiințat-o pe I. P. că această parcelă a intrat în regim de proprietate publică lucru care rezultă și din adresa nr. 9883/1998 a Consiliului Județean S..

Din toate documentele aflate la dosar, rezultă că parc. 5104/1 figura ca aparținând domeniului public, cu destinația de drum, și nu există la dosar nici un document din care să rezulte schimbarea regimului juridic al acesteia din domeniu public în domeniu privat.

Potrivit art. 82 din Lg. 69/1991 bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.

Potrivit expertizei efectuate în cauza de ing. T. P., parc. nr. 5104/1 reprezintă domeniu public așa cum a fost atestat prin Lg. nr. 213/1998 iar suprafața pretinsă de reclamanți, de 47 mp este cuprinsă în calea de acces.

Este adevărat că servitutea creată prin decizia nr. 2200/2005 a Tribunalului S. este o servitute împovărătoare, dar a fost stabilită prin această decizie care este definitivă și irevocabilă, iar proprietatea pârâtei I. M. nu are altă cale de acces.

După partajul făcut prin sentința civilă nr. 1861/1990 a Judecătoriei C-lung M., Cotan M. V. și C. N. S. au vândut cultului penticostal parc. 1869/3 și construirea bisericii pe această parcelă a făcut imposibilă trecerea pârâtei I. M. stabilită prin sentința civilă invocată de reclamanți.

De altfel, așa cum s-a reținut și prin decizia 1868/2003 a Curții de Apel S. încercarea de a crea un alt drum care să fie oferit pârâtei I. M. s-a dovedit a fi o lucrare nelegală care a fost sancționată contravențional de reprezentanții Consiliului Județean S., chiar dacă procesul verbal de contravenție a fost ulterior anulat.

Instanța nu a putut reține nici neglijența pârâtei I. M. ce a fost invocată în acțiunea introductivă cu privire la folosința căii de acces, întrucât nu aceasta a vândut terenul cultului penticostal ci terței persoane, iar vânzarea s-a făcut cu scopul construirii unul locaș de cult, cu aprobarea autorităților care au avut în vedere existența drumului de acces de pe parc. 5104/1 din CF 508 a . M.. Cu atât mai mult amenajarea unui alt drum nu este necesară câtă vreme există drumul de acces pe parc. 5104/1.

Este adevărat că s-au făcut demersuri de către primarul mun. C-lung Mold., de a trece . domeniul public în domeniu privat, fiind întocmit în acest sens un proiect de hotărâre care a fost respins de consiliul local al mun. C-lung M..

De altfel, cu privire la situația parcelei din litigiu, au fost cercetați primarul M.. C-lung M. și șeful serviciului de urbanism, pentru faptul că au întocmit și semnat adresa nr._/2005 în care s-a atestat în mod nereal că parc. 1504/1 nu se regăsește în arhiva OCPI S. atât ca suprafață cât și configurație, astfel încât nu poate fi delimitată în teren. Ulterior această adeverință a fost folosită într-un dosar al Judecătoriei Iași, pentru a se obține de către reclamanți o sentință favorabilă cu privire la acest teren.

Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere formulate.

În motivare au arătat că au investit instanța cu mai multe capete de cerere și anume:

-să se constate că . înscrisă în C.F 508 C. M. avea inițial pe lățime de 1,25 metrii și o lungime cuprinsă între . CFR fiind o cărare de trecere cu piciorul;

-că în configurația drumului stabilit prin decizia nr.2200/2002 a Tribunalului S. în suprafață de 177 mp este cuprinsă suprafața de 61 mp din terenul proprietatea lor;

-că servitutea de trecere stabilită prin decizia 2200/2002 a Tribunalului S. este împovărătoare pentru proprietatea lor;

-să se dispună desființarea servituții de trecere sus menționate ;

-radierea drepturilor înscrise în C.F 508 C. M.;

-în ipoteza menținerii drumului de acces configurat într-o cărare de 1,25 metrii lățime identic cu ., să fie obligată pârâta să le predea suprafața de 61 mp ce face parte din proprietatea lor;

-în ipoteza menținerii drumului conform deciziei 2200/2002 să fie obligată pârâta I. M. să le plătească despăgubiri periodice anuale pentru folosința terenului de 61 mp ce face parte din proprietatea lor;

-P. C. M. să le permită trecerea peste . C.F.508 C. M. și înscrierea acestei servituți în C.F;

Instanța de fond a caracterizat greșit acțiunea ca fiind o servitute de trecere, deși prin acțiune au solicitat desființarea servituții de trecere.

Constituirea servituții de trecere pentru pârâta I. M. și autoarele ei I. P. și C. E., a început în a nul 1985-dosar nr.969/1985-. Judecătoriei C. M. și apoi a continuat cu dosar 1576/1994–..1995 a Judecătoriei C. M., decizia nr.3589/2.12.1999-dosar nr.7164/1995 al Tribunalului S., decizia nr. 3661/7.11.2000-dosar 3852/2000, a Curții de Apel S., decizia nr.1950/30.05.2001-dosar 297/2001 a Tribunalului S., decizia 1248/17.04.2002-dosar 5696/2001 a Curții de Apel S., decizia nr.2200/2002-dosar 8508/2002, a Tribunalului S., decizia 1868/30.06.2003-dosar 2021/2003 a Curții de Apel S..

În final, prin decizia nr.2200/2002 a Tribunalului S., definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea reclamantei I. P. au fost obligați pârâții P. M.. C. M., C. V. și Ș. D. să deschidă drumul în suprafață de 177 mp identic cu . C.F 508 C. M., conform variantei a II a la raportul de expertiză H. V..

Traseul acestui drum, care trece prin curtea reclamanților recurenți la o distanță de 0,25 m, 0,73 m, 265 m sau chiar limitrof cu construcțiile lor casă și anexe, este deosebit de împovărător pentru proprietatea lor, le afectează și . în traseul acestui drum de trecere este cuprinsă și suprafața de 61 mp din terenul, proprietatea lor și din aceste motive au fost obligați să promoveze prezenta acțiune.

Terenul proprietatea pârâtei I. M. a devenit loc înfundat după ce aceasta, prin sentința civilă nr.3788/26.10.1995 a Judecătoriei C. M., a renunțat la judecată față de F. C. P. S. cu privire la servitutea de trecere stabilită prin sentința civilă nr.2183/19.11.1985 a Judecătoriei C. M., astfel că terenul a devenit loc înfundat prin voința proprietarului său.

În anul 2001 P. Cîmpulung M., pentru a înlesni stingerea litigiilor dintre părți, a amenajat un drum de acces de la ., la . de 30 m lat de 3,5 m, înscris tabular conform actelor de la filele 10.14 dosar pe care aceasta l-a folosit și îl folosește și în prezent fără a fi împiedicată de nimeni.

Cererile formulate în prezenta cauză au fost dovedite prin raportul de expertiză întocmit de ing. T. P., explicațiile date de experții asistenți B. V. și C. D., relațiile existente la dosar de la P. C. M. – procesul verbal cu data de 13.01.1999 încheiat de Comisia de Urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul Consiliului Local al mun. C. M. - din care rezultă că fâșia de teren lată de cca. 1,32 m a fost cu ani în urmă o cărare de acces între . Moldovei care în timp și-a pierdut utilitatea de drum public și în anul 1977 această cărare a fost închisă, iar terenul închiriat vecinilor.

Acest așa zis drum public( cărare) de zeci de ani de zile nu a fost și nu este folosit ca drum public .

Este total injust ca în acest drum să fie cuprinsă și suprafața de 61 mp teren proprietatea lor și terenul aferent să fie trecut din domeniul privat, în domeniul public .

Proprietatea pârâtei I. M. nu este loc înfundat, are ieșire la calea publică prin . cum s-a arătat deja, iar servitutea de trecere care formează obiectul cauzei este foarte împovărătoare pentru reclamanții recurenți.

În afară de ei, recurenții, în același imobil mai locuiește și fiica acestora care are și ea familie și toți împreună au o singură intrare așa cum rezultă din planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expert T. P..

În sprijinul susținerii lor, au invocat decizia nr.284/1968 a Tribunalului Suprem din care rezultă că înfundarea proprietății trebuie să fie străină de fapta proprietarului locului înfundat, ori în cauză pârâta a renunțat la judecată cu privire la o servitute constituită prin titlu și a solicitat deschiderea drumului în discuție, deși în realitate folosește drumul amenajat de primăria C. M..

Instanța de fond nu a dat nici o rezolvare capetelor de cerere III și IV ale acțiunii în ipoteza respingerii primelor două capete de cerere.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7,8.9 Cod procedură civilă raportat la art.312 pct.5 Cod procedură civilă.

Pârâta-intimată I. M. nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică arătând în esență că obiectul prin precizările la acțiune de la fila 92 dosar, reclamanții au solicitat să se desființeze servitutea de trecere ca fiind prea împovărătoare pentru ei, astfel că au calificat obiectul acțiunii ca fiind „servitute de trecere „ și a fost menținută calificarea și de către instanță.

Motivul de recurs vizând necercetarea fondului nu poate fi reținut de către instanță, deoarece din lecturarea sentinței recurate se poate observa că s-a răspuns la toate capetele de cerere ale reclamanților .

Reclamanții-recurenți au afirmat în motivul II al recursului că instanța nu aținut cont de hotărârile judecătorești anterioare, de expertiza efectuată de T. P., de poziția P. C. M. prin primar și de relațiile scrise de la această pârâtă însă instanța a făcut referire la toate hotărârile judecătorești anterioare le-a, menționat și analizat, iar în finalul, motivării s-a referit expres la expertiza T. P. reținând de asemenea și motivele pentru care nu sunt luate în considerare poziția procesuală a celeilalte pârâte și înscrisurile emanând de la aceasta.

Critica de la punctul III din motivele de recurs cum că proprietatea pârâtei este loc înfundat datorită faptei sale propriii nu putea fi reținută față de considerentele deciziei nr.2200/2002 a Tribunalului S. din care a rezultat dincolo de orice discuție că s-a dispus deschiderea drumului ce este reprezentat de . din C.F 508 a . tocmai pentru că proprietatea pârâtei nu are ieșire la drumul public-adică este loc înfundat în înțelesul legii civile-din culpa altor persoane.

Pârâta având în vedere toate probele administrate în dosar, a considerat că instanța de fond a răspuns la toate capetele de cerere solicitate de către reclamanți, a fi soluționate .

La data de 23.07.2010 reclamanta-recurentă Ș. E. a decedat conform certificatului de deces aflat la fila17 dosar, iar prin încheierea de ședință din data de 07.09.2010 instanța de recurs, în temeiul art. 243 al.1,pct.1 Cod procedură civilă, a dispus introducerea în cauză a moștenitoarei acesteia C. V. N. în calitate de fiică a defunctei, calitate dovediră cu actele de stare civilă aflate la fila 18,19 dosar.

P. decizia civilă nr. 1393/19.10.2010 a Tribunalului S. s-a dispus admis recursul, s-a dispus casarea în parte a sentinței civile nr. 713/13.05.2010 a Judecătoriei C-lung M. și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță numai cu privire la capetele de cerere având ca obiect revendicare, despăgubiri civile și radiere intabulare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

P. cererea formulată reclamanții au solicitat să se constate că:

-./1 drum, așa cum a fost înscrisă inițial în CF 508 C. M., avea o lățime de 1,25 m și o lungime cuprinsă între . CFR, fiind folosită ca o cărare de trecere cu piciorul ;

-că în configurația drumului stabilită prin decizia nr.2200/05 noiembrie 2005 a Tribunalului S. – în suprafață de 177 mp, conform expertizei H. V., varianta a II-a, este cuprinsă suprafața de 47 mp din terenul proprietatea reclamanților din parcelele 2753 din CF 7207 C. M. și . CF 7607 C. M.,

-că servitutea de trecere stabilită peste proprietatea reclamanților este împovărătoare și le afectează .;

-radierea drepturilor înscrise în cartea funciară nr.508 C. M. în baza deciziei nr.1940/31 octombrie 2006 a Tribunalului S. și a deciziei nr.2200/05 noiembrie 2005 a Tribunalului S.;

-să fie obligată pârâta I. M. să predea reclamanților în posesie și proprietate suprafața de 47 mp teren, identică cu parte din . CF 7207 și . CF 7607 C. M.

-în situația în care se va menține drumul de acces configurat într-o cărare lată de 1,25 m, identică cu . din CF 508 C. M., să fie obligată pârâta I. M. să le plătească reclamanților despăgubiri periodice anuale pentru folosința terenului proprietatea lor de 47 mp,

-pârâta P. Municipiului C. M. să fie obligată să permită trecerea peste parcea 5104/1 din CF 508 C. M. în favoarea parcelelor 2754 din CF 7607 C. M. și parcelei nr.2753 din CF 7207 C. M. și înscrierea acestei servituți de trecere în cartea funciară – în situația menținerii drumului de trecere conform deciziei civile nr.2200/05 noiembrie 2005 a Tribunalului S..

Deși reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art.616 cod civil ce reglementează instituirea, crearea unei servituți de trecere în favoarea proprietarului al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, instanța de fond a analizat motivat pretențiile reclamanților din perspectiva interesului justificat al acestora de a se verifica dacă servitutea de trecere la care se referă decizia civilă nr.2200 din 5.11.2002 a Tribunalului S. este mult prea împovărătoare pentru reclamanți și dacă se impune desființarea ei, astfel că motivul de recurs vizând calificarea greșită a obiectului acțiunii ca fiind servitute de trecere, în loc de desființare servitute de trecere, întemeiat pe disp art.304 pct. 8 Cod procedură civilă, s-a constat nefondat.

Soluția primei instanțe de respingere a cererii reclamanților având ca obiect desființare servitute de trecere s-a impus a fi menținută pentru următoarele considerente:

P. decizia civilă nr.2200 din 5.11.2005 a Tribunalului S., a fost admis apelul declarat de I. P. (autoarea pârâtei-intimate I. M.) împotriva sentinței civile 3788/1995 a Judecătoriei C. M. pronunțată în dosarul nr._/1994, a fost schimbată în totalitate sentința apelată în sensul admiterii acțiunii și obligării intimaților P. mun. C. M., C. V. și Ș. D. să deschidă drumul în suprafață de 177 mp, identic cu parte din . din C.F. 508 a . conform variantei a II a din raportul de expertiză întocmit de ing. H. V..

În considerentele acestei decizii s-a reținut că terenul proprietatea lui I. M. ( unica moștenitoare a lui I. P.) întrunește cerințele prev. de art. 616-619 din Codul civil, având caracteristicile unui loc înfundat care nun are ieșire la calea publică și că proprietatea drumului ce solicită I. M. a-i fi deschis, este P. M.. C. M..

Decizia civilă nr.2200 din 5.11.2002 a Tribunalului S. a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate de către Ș. D., C. V. și Municipiul C. M.-prin primar, prin decizia nr.1868/30.06.2003 a Curții de Apel S. în care s-a reținut că amenajarea unui alt drum ocolit și costisitor nu este necesară, cât timp există drumul de pe . poate fi redeschis

Decizia civilă mai sus menționată nu era opozabilă reclamanților, nefiind pronunțată în contradictoriu cu aceștia, însă potrivit art.1200 pct.4 Cod civil, atât dispozitivul cât și statuările sale, s-au impus reclamanților recurenți cu valoarea unor prezumții legale relative .

Accesata înseamnă că, raportat la datele speței, reclamanții trebuiau să răstoarne aceste prezumții și să demonstreze contrariul, anume că deschiderea drumului identic cu p.f 5104/1 din C.F 508 C. M., nu se impunea a fi dispusă .

Ori, . figurează înscrisă ca și drum în C.F 508 C. M. încă din anul 1884 de la înființarea C.F, are o lungime de 66 metri liniari și o lățime de 2,25 metri liniari este cuprinsă între . de cale ferată și aparține domeniului public al mun. C. M. .

La dosar nu există nici un act din care să rezulte schimbarea regimului juridic al acestei parcele, iar potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert T. P. servitutea de trecere 5104/1 se încadrează în categoria domeniului public și a fost folosită pentru trecerea cu piciorul sau atelaje - cal și căruță - ( fila 242 dosar fond).

Potrivit art. 136 al.4 teza I din Constituție „ bunurile proprietate publică sunt inalienabile „.

Art.11 al.1 din legea 213/1998 dispune că „ Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile …” iar alineatul 2 al aceluiași articol dispune că „ Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alineatului 1 privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută”.

Fiind vorba de un drum public și având în vedere regimul juridic al proprietății publice reglementat de dispozițiile legale mai sus menționate, partea interesată putea pretinde doar deschiderea drumului și nicidecum desființarea lui.

P. urmare, pretenția reclamanților de a se dispune închiderea unui drum public ce a fost deschis printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, era total nefondată.

Pentru aceleași considerente, nu a prezentat relevanță în cauză faptul că trenul proprietatea pârâtei intimatei I. M. a devenit loc înfundat prin fapta sa proprie, că prin sentința civilă nr.283/1985 a Judecătoriei C. M. s-a creat o servitute de trecere în favoarea terenului proprietatea sa, că în prezent aceasta are o altă ieșire la calea publică, respectiv la . un drum amenajat de P. C. M., ori că aceasta din urmă a fost de acord cu pretențiile reclamanților și nu pot conduce la adoptarea unei soluții contrare în cauză, în sensul cerut de reclamanții recurenți.

Reclamanții recurenți au afirmat că drumul identic cu p.f 5104/1 din C.F 508 C. M. trece prin curtea lor la o distanță de 0,235 metri, 0,73 metri, 2,65 metri sau chiar limitrof cu construcțiile proprietatea lor, însă nici această stare de fapt nu putea constituii temei pentru desființarea drumului public la care se referă decizia civilă nr.2200 din 5.11.2002 a Tribunalului S., reclamantele recurente fiind în culpă atât în ceea ce privește amplasamentul construcțiilor ( limitrof cu drumul public) cât și în ceea ce privește extinderea curții pe o porțiune a drumului public.

Deosebit, desființarea unei servituți de trecere ar putea fi dispusă numai în condițiile art. 634 Cod civil care prevede că „ proprietarul fondului suspus servituții nu poate face nimic spre a-i scădea întrebuințarea sau a i-o îngreuna. Astfel nu poate schimba starea locurilor, nici strămuta exercitarea servituții dintr-un loc într-altul, decât acela unde servitutea a fost din început stabilită. Cu toate acestea, dacă acea stabilire primitivă a devenit mai împovărătoare proprietarului fondului supus, sau dacă îl oprește a-și face pe dânsul reparații folositoare, va putea oferi proprietarului celuilalt fond un loc ce ar avea aceeași înlesnire pentru exercitarea drepturilor sale, și acesta nu va putea refuza „, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză, reclamantele recurente nefiind proprietarele fondului suspus servituții.

Pentru aceste considerente toate criticile formulate în memoriul de recurs privind modul de soluționarea a cererii având ca obiect desființarea servituții s-au constatat nefondate.

Respingerea ca nefondată a cererii pentru desființarea servituții, impunea respingerea ca nefondată și a cererii subsecvente având ca obiect radierea drepturilor înscrise în favoarea pârâtei-intimate în C.F nr.508 C. M. în baza deciziei civile nr.1940/31.10.2006 și nr. 2200/5.11.2005 ale Tribunalului S., în baza principiului „accesorium sequitur principale”

Reclamanții au solicitat ca, în ipoteza menținerii drumului de acces stabilit prin decizia nr. 2200/2005 a Tribunalul S., pârâta I. M. să fie obligată să le predea în deplină proprietate și posesie suprafața de 61 mp teren, să le plătească despăgubiri periodice anuale pentru folosința terenului iar P. C. M. să le permită trecerea peste . C.F 508 C. M. cu înscrierea acestei servituți în cartea funciară, cereri asupra cărora instanța de fond a omis să se pronunțe, situație ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei sub aspectul tuturor cererilor formulate .

Așa fiind, tribunalul în baza art. 312 al.5 Cod procedură civilă a admis recursul, a casat în parte sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța asupra capetelor de cerere mai sus menționate și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu erau contrare prezentei decizii.

Cererea a fost înregistrată la Judecătoria Cîmpulung M. la data de 21.12.2010.

P. sentința civilă nr. 1200/15.09.2011, Judecătoria C-lung M. a respins capătul de cerere formulat de reclamanți privind revendicarea, predarea și lăsarea în deplină proprietate a suprafeței de 61 m.p. reprezentând parte din . din C.F. 508 a . Mold.

A admis celelalte capete de cerere formulate de reclamanții: B. ( B. ) G., Ș. D. și C. V. N. în contradictoriu cu pârâții: I. M. P. Municipiului C. M. – prin primar și F. C. P. S., în sensul că:

a). a obligat pe pârâta I. M. să le plătească reclamanților despăgubiri periodice anuale în cuantum de 195,2 Euro ;

b). a obligat P. Municipiului C. M. – prin primar să le permită reclamanților trecerea peste . C.F. 508 a . M. și

c). a dispus înscrierea acestei servituți de trecere în registrul C.F.

A luat act că reclamanții au renunțat la judecată față de pârâta F. C. P. S..

A obligat pe pârâta I. M. să le plătească reclamanților suma de 3996 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Conform raportului de expertiză întocmit de inginer T. P. ( fila 238 – vol.II ), în răspunsul la obiectivul nr.2 s-a menționat că în suprafața de 177 m.p. identică cu . expertizei întocmite de H. V. ), se include și suprafața de 61 m.p. din terenul reclamantului Ș. D., aspect confirmat și în raportul de expertiză la obiectivul nr.8.

Referitor la capătul de cerere formulat de reclamanți privind revendicarea, predarea și lăsarea în deplină proprietate a suprafeței de 61 m.p. reprezentând parte din . din C.F. 508 a . M., acesta nu putea fi primit de către instanță avându-se în vedere că, prin decizia de casare a fost menținută calea de acces peste . acest capăt de cerere a fost respins.

În schimb sunt întemeiate solicitările reclamanților privind celelalte capete de cerere, respectiv: obligarea la plata despăgubirilor periodice și înscrierea servituții de trecere în registrul C.F..

Așa cum s-a arătat – prin suplimentul la raportul de expertiză – s-a stabilit că despăgubirile sunt de 3,2 Euro / m.p./an.

Cum, doar pârâta I. M. folosește acea cale de acces, ea a fost obligată să le plătească reclamanților despăgubiri periodice anuale în cuantum de 195,2 Euro ( 61 m.p. x 3,2 Euro / m.p./ an ).

Această soluție s-a impus ținând seama că potrivit dispozițiunilor art.616 din codul civil „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.

Tot astfel, instanța a obligat pârâta P. Municipiului C. M. – prin primar, să le permită reclamanților trecerea peste . C.F. 508 a . Mold., avându-se în vedere că potrivit raportului de expertiză întocmit de T. P. cât și constatărilor din decizia de casare, servitutea de trecere 5104/1 se încadrează în categoria domeniului public, iar conform art.136 alin.4 teza I din Constituție „bunurile proprietate publică sunt inalienabile”.

În același timp s-a mai reținut că în conformitate cu prevederile art.11 alin.1 din Legea 213/98 „bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile …”, iar potrivit aliniatului 2 din același articol „actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor aliniatului 1 privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută”.

Pentru aceste considerente capătul de cerere mai sus arătat a fost admis.

În același timp – în raport de soluțiile mai sus preconizate – a fost întemeiat și capătul de cerere privind înscrierea acestei servituți de trecere în registrul C.F., instanța dispunând în acest sens.

În altă ordine de idei, instanța a luat act că reclamanții au renunțat la judecată față de pârâta F. C. P. S. cu sediul în C-lung M..

Potrivit art.274 cod procedură civilă, a fost obligată pârâta I. M. să le plătească reclamanților suma de 3996 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu: plata taxei judiciare de timbru, plata onorariului de expert și a onorariului avocațial.

Împotriva sentinței civile nr.1200/15.09.2011 a Judecătoriei C-lung M. a formulat recurs pârâta I. M..

Potrivit precizărilor făcute aceasta a solicitat modificarea în parte a hotărârii și pe fond respingerea acțiunii reclamanților privind petitele III și IV ca nefondate și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată de la fond și recurs.

În motivarea recursului, pârâta a invocat motivele de nelegalitate prev.de art. 304 pct. 7-9 Cod pr. civilă, arătând că motivele pe care se sprijină hotărârea pronunțată sunt contradictorii și total străine de natura cauzei, că există contradicție în dispozitivul sentinței recurate mai exact între prevederile de sub punctul 1 din dispozitiv și cele de la pct. 2, lit. a, b, c în contextul interpretării greșite a actului supus judecății.

Recurenta a arătat că în rejudecare, instanța s-a aflat în eroare cu privire la natura juridică a parcelei nr. 5104/1 de 177 m.p. din CF 508 a . M. care are categoria de folosință – drum – făcând parte din domeniul public al Municipiului C. M..

În mod corect instanța de rejudecare a respins acțiunea reclamanților privind revendicarea suprafeței de 47 m,.p., însă în mod greșit, invocând un temei de drept străin cauzei art. 616 Cod civil, instanța a obligat-o pe pârâta I. M. de a-i despăgubi pe reclamanți cu suma de 195,2euro, ignorând faptul că terenul de 47 m.p. este inclus în domeniul public.

De asemenea, a arătat recurenta că . din CF 508 a ., fiind drum public este deschis oricui, este un non sens a obliga proprietarul să-i permită trecerea și nelegal a se dispune înscrierea acestei servituți de trecere în Cartea Funciară.

Recurenții intimați nu au formulat întâmpinare însă au depus la dosar concluzii scrise prin acre au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea primei instanțe este legală, nu cuprinde nici o contradicție cu privire la modul de rezolvare al instanței a capetelor de cerere nr.1 și 2 din dispozitiv.

Cu privire la natura juridică a parcelei 5104/1 de 177 m.p. din CF 580, intimații au arătat că în mod greșit în . cum a fost identificată de expert H. V., a fost inclusă și suprafața de 61 m.p. proprietatea lor. S-a arătat că prin divizarea parcelei din anul 1904 în . și 5104/2, suprafața parcelei aferentă drumului s-a diminuat, conform notei de constatare întocmită de expert B. V. și C. D..

Intimații au precizat că așa zisul drum public, constând în .-a pierdut de mulți ani utilitatea de drum public pentru că prin acest drum nu se face alt acces decât în proprietatea lor și la proprietatea pârâtei recurente, fiind doar o uliță de acces cu piciorul având o lățime de 2 metri.

Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate, tribunalul constată că este fondat pentru următoarele considerente:

P. decizia civilă nr. 2200/5.11.2005 a Tribunalului S., irevocabilă prin decizia civilă nr. 1868/30.06._ a Curții de Apel S., intimații P. Municipiului C. M., C. V. și Ș. D. au fost obligați să deschidă drumul în suprafață de 177 m.p., identic cu parte din . din CF 508 a . conform variantei II din raportul de expertiză întocmit de ing. H. V..

./1 figurează înscrisă ca și drum în CF 508 C. M., încă din anul 1884 de la înființarea Cărții Funciare, are o lungime de 66 metri liniari și o lățime de 2,25 m și este cuprinsă între . de cale ferată și conform anexei 1-III pct. 1 din Legea 213/1998, aparține domeniului public al Municipiului C. M..

Situația juridică a parcelei 5104/1 din CF 508 în suprafață de 177 m.p. rezultă și din adresa nr.10/CL/25.03.2005 a Primăriei Municipiului C. M., potrivit căreia această parcelă figurează în evidențe ca drum public, este proprietatea Orașului C. M. și este administrată de Consiliul Local.

P. adresele nr. 7830/1998 P. C. M. și adresa nr. 9883/1998 Consiliul Județean S. confirmă că . regim de proprietate publică.

La dosar nu există nici un act din care să rezulte schimbarea regimului juridic al acestei parcele, iar potrivit raportului de expertiză întocmit de expert T. P., drumul (servitutea de trecere) 5104/1 se încadrează în categoria domeniului public și a fost folosit pentru trecerea cu piciorul sau atelaje (fila 242 dosar fond).

Deși prima instanță a reținut în mod corect că drumul în suprafață de 177 m.p. corespunzător parcelei funciare 5104/1 din CF 508 se încadrează în categoria domeniu public fiind inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, a obligat-o în temeiul art. 616 Cod civil pe recurenta I. M. la data de despăgubiri periodice către reclamanți în cuantum de 195,2 euro anual, sub acest aspect tribunalul constatând că hotărârea recurată este nelegală întrucât cuprinde motive contradictorii și este dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză fiind incidente motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.

Se are în vedere regimul juridic al parcelei în litigiu, reglementat de disp. art. 136 al.4 teza I din Constituție potrivit căruia „bunurile proprietate publică sunt inalienabile…” și art. 11(1) din Legea 213/1998 care dispune că „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile și alineatul 2, conform căruia „actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor al.1… sun lovite de nulitate absolută”.

În aceste condiții, faptul că din expertizele efectuate în cauză rezultă că în suprafața de 177 m.p. corespunzătoare p.f. 5104/1 este inclusă suprafața de 61 m.p. aparținând familiei Ș., nu are relevanță întrucât această parcelă nu a trecut niciodată în domeniul privat al Municipiului C. M. iar actele juridice încheiate cu încălcarea regimului juridic al bunurilor din domeniul public, sunt lovite de nulitate absolută.

În cauză, greșit s-a făcut aplicarea disp. art. 616 Cod civil și s-au acordat despăgubiri reclamanților pentru suprafața de 61 m.p.

Despăgubirile se pot acorda în temeiul art. 616 Cod procedură civilă, doar proprietarului fondului aservit ori în cauză, proprietar al parcelei funciare 5104/1 din CF 508 este Municipiul C. M., dovedit faptul că terenul face parte din domeniul public al orașului.

Deosebit, prin decizia nr. 2020/5.11.2001 a Tribunalului S., nu s-a constituit o servitute de trecere pe terenul în litigiu ci s-a dispus deschiderea drumului identic cu parte din p.f. 5104/1 din CF 508 analizându-se disp. art. 616 Cod civil doar sub aspectul necesității deschiderii acestui drept.

În privința modului de soluționare a cererii reclamanților de obligare a proprietarului Municipiului C. M. să le permită trecerea peste . CF 508 C. M. și de înscriere în C.F a servituții de trecere, tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.

În condițiile în care . CF 508 în suprafață de 177 m.p. este drum de interes local, destinat circulației publice, iar reclamanții au acces la acest drum, parcelele proprietatea acestora, nr. 2754 din CF 7607 și nr. 2753 din CF 7207 neavând caracterul de loc înfundat, tribunalul apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 616 Cod civil astfel încât, în mod greșit prima instanță a admis petitul IV al acțiunii. Servitutea de trecere presupune accesul spre drumul public și nu pe drumul public.

Chiar dacă terenul în suprafață de 177 m.p. este un drum vicinal, situat la limita mai multor proprietăți, acesta face parte din domeniul public local conform Legii 213/1998 și este destinat utilității publice astfel încât, dreptul de a se circula pe acest drum, de a deservi mai multe proprietăți este stabilit prin lege și nu se impune a fi evidențiat pentru fiecare utilizator, mai ales în condițiile în care nu s-a dovedit că reclamanții au fost împiedicați în exercițiul acestui drept.

Pentru motivele mai sus arătate, tribunalul, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, va admite recursul pârâtei intimate, va modifica în parte sentința civilă nr. 1200/15.09.2011 pronunțată de Judecătoria C. M. și va respinge ca nefondată cererea privind obligarea pârâtei la despăgubiri servitute de trecere și înscrierea acesteia în Cartea Funciară.

În temeiul art. 274 Cod pr. civilă, reclamanții intimați vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată din recurs și de la fond reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de către pârâta I. M., domiciliată în S., .. 29, jud. S., împotriva sentinței civile nr.1200 din 15 septembrie 2011 a Judecătoriei Cîmpulung M. (dosar nr._ *), intimați fiind reclamanții B. (B.) G., Ș. D., C. V. N., toți domiciliați în Municipiul C-lung M., ., jud, S. și pârâta P. Municipiului C. M. – prin primar, jud. S..

Modifică în parte sentința civilă nr. 1200/15.09.2011 a Judecătoriei C. M..

Respinge ca nefondată cererea privind plata despăgubirilor, servitute de trecere și înscriere în Cartea Funicară a servituții de trecere.

Menține dispoziția privind respingerea acțiunii în revendicare și cea prin care s-a luat act că reclamanții au renunțat la judecată față de pârâta F. C. P. S..

Obligă reclamanții intimați la plata către pârâta recurentă a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2012

Președinte,

A. L.

Judecător,

M. T.

Judecător,

D. D.

Grefier,

L. S. Ș.

Red. L.A.

Jud. fond G. B.

Tehnored. S.L./2 ex/17.10.2012

← Uzucapiune. Decizia nr. 1907/2012. Tribunalul SUCEAVA		Fond funciar. Decizia nr. 1928/2012. Tribunalul SUCEAVA →

Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1/2012. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1/2012. Tribunalul SUCEAVA