Fond funciar. Decizia nr. 1928/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1928/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-10-2012 în dosarul nr. 1928/2012
Dosar nr._ - fond funciar –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
S E C Ț I A C I V I L Ă
DECIZIA NR. 1928
Ședința publică din data de 16 octombrie 2012
Președinte: S. A.
Judecător: V. E.-L.
Judecător: C. L.
Grefier: P. I.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul B. G. împotriva sentinței civile nr. 3555 din data de 12 iulie 2011 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, pârâți-intimați fiind C. C. după E. – reprezentat de I. M., C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., jud. S. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat I. Doinița pentru reclamantul-recurent și avocat O. A. pentru prim-pârâtul intimat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, apărătoarea reclamantului-recurent depune la dosar chitanța și timbru judiciar cu care face dovada achitării taxei de timbru.
Întrebate fiind, apărătoarele părților precizează că nu mai au de formulat alte cereri, iar instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea reclamantului-recurent solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond pentru motivele depuse la dosar și trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și anularea actului de donație pentru lipsa formei autentice, cu cheltuieli de judecată.
Apărătoarea pârâtului-intimat C. C. după E. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Precizează că instanța de fond s-a pronunțat pe toate cererile reclamantului, nefiind date motivele de casare. Susține că nici pe fondul cauzei motivele de recurs nu sunt întemeiate. A solicitat obligarea reclamantului-recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria S. sub nr._ din data de 21 ianuarie 2010, reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâtele C. C. după E., C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., jud. S. și C. Județeană S., a solicitat instanței anularea titlului de proprietate nr.1033 din 25.08.1995, privind suprafața de teren de 506 mp.
În motivare, reclamantul a arătat că titlul de proprietate nr. 1033 din 25.08.1995 a fost obținut de către acest cult în baza actului de donație convențională. Respectivul act de donație este lovit de nulitate absolută, fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 813 Cod civil, potrivit căruia toate donațiile se fac prin act autentic. Donația în cauză s-a făcut printr-un înscris sub semnătură privată. Titlul de proprietate este făcut fără fișa de punere în posesie, unde s-a trecut corect suprafața de donație, fiind de 575 mp, iar pe titlul de proprietate figurează numai de 506 mp, restul de teren fiind lăsat vecinului de la est, B. F., fapt ce se vede pe planul de amplasament și de delimitare a imobilului, deoarece trupul de teren fiind dreptunghiular, acum este știrbit în partea de est și nord conform acestui nou plan.
Prin declarația de donație se prevede că terenul donat va rămâne Cultului C. după E. din localitatea Prelipca după moartea tatălui său B. V.. Cu toate acestea reprezentanții cultului (I. I.M.) a făcut demersurile pentru întocmirea titlului de proprietate în anul 1995, iar tatăl său a decedat în anul 1997, încălcând astfel dorința tatălui său. Cererea nu a fost motivată în drept.
Pârâtul C. C. după E., legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 3555 din 12 iulie 2011, Judecătoria S. a admis excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii, invocată din oficiu, a respins acțiunea, ca lipsită de interes, a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului C. C. după E. la plata cheltuielilor de judecată și a obligat reclamantul la plata către pârâtul C. C. după E. a sumei de 1000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
Prevederile art.137 Cod procedură civilă stabilesc că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, astfel încât a fost analizată, cu prioritate, excepția lipsei de interes, invocată din oficiu.
Una din condițiile de exercitare a acțiunii civile de către o persoană este existența unui interes legitim, născut și actual, personal și direct. Astfel, reclamantul trebuie să justifice în persoana sa interesul de a promova acțiunea civilă.
În prezenta cauză reclamantul a solicitat anularea T.P. nr. 1033 din 25.08.1995, emis pe numele pârâtului C. C. după E. și constatarea nulității actului de donație care a stat la baza emiterii titlului, întrucât nu a fost întocmit în formă autentică, contractul de donație fiind încheiat între tatăl reclamantului, B. V. și pârât, pentru suprafața de 575 mp teren intravilan în ..
Instanța a constatat că, în baza unei declarații olografe a tatălui reclamantului, B. V., prin care acesta arăta că în anul 1936 a donat suprafața de 575 mp teren arabil pentru construirea Casei de Rugăciuni, a fost emis pârâtului C. C. după E. T.P. nr. 1033 din 25.08.1995, pentru suprafața de 506 mp în intravilanul satului Prelipca, oraș S.. La nord și la sud terenul înscris în titlul de proprietate menționat se învecinează cu terenul proprietatea reclamantului B. G..
Astfel, cum rezultă din adresa nr. 4314 din 09.06.2011 a Comisiei locale de fond funciar S., numiții B. V. și M., părinții reclamantului, nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul înscris pe titlul de proprietate al pârâtului, tocmai pentru că au donat acel teren pârâtului.
Nici reclamantul nu a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul aflat în litigiu în termenul legal, el efectuând demersuri, inclusiv judiciare, în ce privește alte suprafețe de teren rămase ca moștenire de la părinți. Astfel, reclamantul a solicitat includerea pe T.P. al părinților săi a tuturor suprafețelor înscrise pe numele acestora în registrul agricol pe anii 1959-1962 (deci ulterior donării terenului de către B. V. pârâtului), cerere admisă de instanță prin sentința nr. 374 din 19.01.2000 pronunțată în dosarul nr. 2579/1997 al Judecătoriei S..
De asemenea, astfel cum reiese din susținerile reclamantului care se coroborează cu o . înscrisuri depuse la dosar (Decizia nr. 336 din 02.11.2009 a Tribunalului S. – filele 26-31, titlurile de proprietate emise pe numele părinților reclamantului – filele 69-70, raport de expertiză judiciară), terenul înscris pe numele pârâtului nu a făcut parte din masa succesorală rămasă după defuncții B. V. (decedat la 19.01.1997) și B. M. (decedată la data de 17.04.1994).
Potrivit art. 813 Cod civil, toate donațiile se fac prin act autentic, astfel încât neîndeplinirea acestei condiții de formă este sancționată cu nulitatea absolută a contractului de donație.
D. moartea donatorului, nulitatea unei donații pentru vicii de formă, poate fi acoperită prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară a donației de către moștenitorii sau reprezentanții donatorului, conform art. 1167 alin. 3 C. civ., dacă ratificarea, confirmarea sau executarea este benevolă și făcută în deplină cunoștință de cauză. Astfel, donația nulă absolut pentru vicii de formă lasă în persoana succesorilor o obligație civilă imperfectă (naturală), care fiind executată sau confirmată de bunăvoie și în deplină cunoștință a cauzei de nulitate, nu dă loc la repetiție, conform art. 1092 C. civ.
Or, în cazul de față, după moartea lui B. V., în anul 1997, moștenitorii acestuia nu au contestat dreptul pârâtului asupra terenului înscris pe T.P. nr. 1033 din 25.08.1995 până la introducerea de către reclamant a prezentei acțiuni, fiind cert faptul că aceștia cunoșteau actul de donație făcut de părintele lor, cu atât mai mult cu cât reclamantul locuiește în vecinătatea terenului respectiv, pe care, din anul 1936, a fost construită Casa de rugăciune a pârâtului.
Fiind vorba, din partea moștenitorilor, de o executare benevolă și în deplină cunoștință de cauză a contractului de donație încheiat de B. V. cu pârâtul, sunt incidente dispozițiile art. 1167 alin. 3 C. civ.
Reclamantul a solicitat ca, în urma anulării contractului de donație și a T.P. nr. 1033 din 25.08.1995, să i se retrocedeze terenul care, în opinia sa, i-ar aparține. Or, conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005, acest lucru nu este posibil, întrucât nici el, nici părinții acestuia, nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren donată de B. V. pârâtului și înscrisă în T.P. nr. 1033 din 25.08.1995, în termenul legal (până la data de 30 noiembrie 2005).
Așadar, prezenta acțiune nu poate avea finalitatea urmărită de reclamant și, prin urmare, acesta nejustificând un interes actual, personal și direct, instanța a admis excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii, invocată din oficiu și a respins acțiunea ca lipsită de interes.
În ceea ce privește pretențiile reclamantului față de pârât, constând în despăgubiri materiale în valoare de_ lei, pentru deranjul provocat de pârât, instanța a disjuns acest capăt de cerere, urmând a se pronunța asupra lui în dosarul nou format.
Având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, față de soluția dată în cauză, instanța a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului C. C. după E. la plata cheltuielilor de judecată și a obligat reclamantul la plata către pârâtul C. C. după E. a sumei de 1000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul în data de 29 noiembrie 2011, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 21.01.2010 a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 1033/25.08.1995 emis pârâtului C. C. după E. și constatarea nulității absolute a actului de donație care a stat la baza emiterii titlului pentru lipsa formei autentice.
Pentru cel de-al doilea capăt de cerere privind constatarea nulității absolute a actului de donație a achitat taxele de timbru solicitate de instanță, instanța reținând inițial, existența celor două capete de cerere (pag. 2, aliniat (8) hotărâre).
Deși analizează acesta cerere, în dispozitiv instanța nu se mai pronunță cu privire la constatarea nulității absolute a actului de donație, respingând doar acțiunea având ca obiect „fond funciar”.
În speță, cererea principală o constituie constatarea nulității absolute a actului de donație cu consecința anulării titlului de proprietate al pârâtului, astfel că instanța trebuia să se pronunțe cu privire la acesta cerere.
Respingând acțiunea având ca obiect „fond funciar” instanța a omis să se pronunțe prin dispozitiv și asupra celuilalt capăt de cerere ceea ce echivalează cu necercetarea fondului și are drept consecință casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.
În subsidiar, dacă nu se va admite prima critică, pe fondul litigiului, solicită desființarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
A invocat nulitatea absolută a actului de donație lipsind forma autentică obligatorie potrivit art. 813 Cod civil.
Instanța a reținut în considerentele hotărârii că pentru acest teren părinții săi nu au făcut cerere conform Legii nr. 18/1991, că nici reclamantul nu a solicitat acest lucru, că terenul nu a făcut parte din litigiile privind masa succesorală după părinți și că, în conformitate cu art. 1167 alin. (3) cod civil a operat executarea benevolă a contractului de donație fiind acoperite viciile de formă cât timp moștenitorii donatorului nu au contestat actul.
Din actele depuse la dosar rezultă însă că terenul aferent casei de rugăciune a Cultului C. după E. a fost solicitat la Legea nr. 18/1991 de părinții săi fiind inclus în titlul nr. 686/9.01.1995, nu a fost inclus la partaj dar acest lucru nu echivalează cu confirmarea actului de donație.
Instanța a reținut că după decesul donatorului în 1997, moștenitorii acestuia nu au contestat dreptul pârâtului pentru teren însă nu a observat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1167 alin. (3) Cod civil.
Moștenitorii după V. sunt cei patru copii - M., G., M. și V. iar pentru aplicarea art. 1167 alin. (3) Cod civil, trebuie să existe acordul tuturor moștenitorilor pentru confirmarea actului.
Ori, de vreme ce reclamantul a contestat după decesul tatălui său permanent actul, neexistând unanimitatea moștenitorilor în confirmarea actului și legea neprevăzând un termen pentru introducerea acțiunii, consideră că acțiunea trebuia admisă, actul de donație fiind nul absolut pentru lipsa formei autentice.
În ce privește cererea de retrocedare a terenului, cum acesta este situat în curtea locuinței sale, fiind aferent acesteia, potrivit art. 36 alin. (2) și (4) și art. 23 din Legea nr. 18/1991, poate solicita oricând constituirea dreptului de proprietate.
Ca urmare, excepția reținută de instanță, a lipsei de interes, nu este dată în cauză, motiv pentru care solicită admiterea recursului.
Legal citat, pârâtul-intimat C. C. după E., reprezentat de I. M. nu a depus întâmpinare dar a fost reprezentat de avocatul său care a pus concluzii de respingere a recursului declarat în cauză ca nefondat.
Deși au fost legal citate, pârâtele-intimate C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. nu au depus întâmpinare și nici nu și-au delegat reprezentanți în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de recursul declarat în cauză.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
D. cum rezultă din dispozițiile art. III al. 1 lit.,,a” din Legea nr. 169/1997,sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri iar după cum rezultă din prevederile al. 2 și 21 din același text de lege, nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, inclusiv în cadrul litigiilor în curs iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.
Ca o condiție de fond a acțiunii civile, interesul a fost definit în literatura de specialitate ca fiind folosul practic, imediat, pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare iar ca instituție procedurală, interesul trebuie să întrunească cumulativ mai multe condiții, în absența cărora cererea urmează a fi respinsă pentru lipsă de interes și anume: să fie legitim și juridic, născut și actual; personal și direct.
Se apreciază că interesul este legitim doar atunci când este în concordanță cu dreptul obiectiv, adică numai dacă pretențiile formulate izvorăsc dintr-un raport juridic recunoscut de lege. De asemenea, interesul trebuie să fie născut și actual, adică trebuie să se justifice o încălcare a dreptului de către cel pe care îl cheamă în judecată, tocmai pentru restabilirea situației de drept încălcate. Interesul trebuie să fie personal, aceasta însemnând că o acțiune nu poate fi promovată decât de titularul dreptului subiectiv material încălcat precum și direct, în sensul că o persoană nu poate apăra dreptul altei persoane.
Or, după cum rezultă din adresa nr. 4314 din data de 9 iunie 2011 a Primăriei orașului S., jud. S., autorii reclamantului-recurent, B. V. și M. nu au formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de 506 mp teren pe care se află Casa de adunare Prelipca iar reclamantul-recurent nu are reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafață de teren și nici măcar nu a formulat cerere de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren în termenele succesive prevăzute de legile de fond funciar, după moartea autorului său care a survenit în data de 19 ianuarie 1997.
Prin urmare, recurentul nu justifică existența unui interes legitim în promovarea acțiunii în anularea titlului de proprietate nr. 1033 din data de 25 august 1995 emis pe numele prim pârâtului-intimat, având în vedere că pretențiile reclamantului nu izvorăsc dintr-un raport juridic recunoscut de lege și nici a unui interes născut și actual, partea nefăcând dovada că s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar recurge în acest moment la acțiune, atâta timp cât nu a formulat nici măcar o cerere de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu iar simpla posibilitate că ar putea formula oricând o cerere de constituire, după cum a arătat în motivele de recurs, nu îi justifică interesul în promovarea acțiunii de anulare a titlului de proprietate, având în vedere că prin noțiunea de ,,interes legitim” în accepțiunea dispozițiilor art. III al. 2 din Legea nr. 169/1997 se înțelege un interes născut și actual, personal și direct și nu un interes eventual.
Cum reclamantul-recurent nu a justificat existența unui interes legitim în promovarea acțiunii de nulitate a titlului de proprietate al pârâtului-intimat C. C. după E. în accepțiunea dispozițiilor art. III al. 2 din Legea nr. 169/1997, în mod corect a admis instanța de fond excepția invocată, dată fiind lipsa unei condiții esențiale de exercitare a dreptului la acțiune reglementată de acest text de lege.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea actului de donație pentru lipsa formei autentice obligatorie prevăzută de art. 813 Cod civil, tribunalul constată că instanța de fond s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, reținând în mod corect că, după moartea donatorului, nulitatea donației pentru viciu de formă poate fi acoperită, prin confirmare, ratificare sau executare voluntară, de către moștenitorii donatorului, după cum rezultă din dispozițiile art. 1167 al.3 din Vechiul Cod civil.
Tribunalul reține că autorul reclamantului, B. V., a decedat la data de 19 ianuarie 1997 iar de atunci și până în anul 2009, moștenitorii defunctului nu au contestat actul de donație și nu au solicitat reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate pe numele lor, ceea ce înseamnă că actul de donație viciat a fost confirmat de moștenitori tacit, prin necontestarea actelor emise în favoarea pârâtului-intimat în baza legilor de fond funciar. Faptul că după 12 ani de la decesul autorului său, reclamantul-recurent a înțeles să promoveze acțiune în anularea titlului de proprietate nr. 1033 din data de 25 august 1995 emis pe numele prim pârâtului-intimat, nu înlătură confirmarea tacită a donației efectuată anterior iar această împrejurare este confirmată și de susținerile din memoriile depuse la dosar în fața instanței de fond, cum este cel de la f. 125 ds. fond în care arată că în toată această perioadă a avut grijă de casa de rugăciuni situată pe terenul în litigiu și că neînțelegerile dintre părți au pornit de la faptul că conducerea cultului a vrut să vândă casa.
Toate aceste împrejurări atestă faptul că moștenitorii lui B. V. cunoșteau actul de donație al autorului lor din anul 1936 și faptul că de la deschiderea succesiunii după acesta, din anul 1997 până în anul 2009, nu au contestat dreptul de proprietate al Cultului C. după E. asupra acestui teren echivalează cu o executare benevolă a contractului de donație încheiat de autorul lor, astfel încât în mod corect a reținut instanța de fond incidența art. 1167 al. 3 Cod civil.
Contrar susținerilor din cererea de recurs, suprafața de teren în litigiu nu a fost solicitată de părinții reclamantului-recurent la legile de fond funciar, după cum rezultă din adresa nr. 4314 din data de 9 iunie 2011 a Primăriei orașului S., jud. S. și nici nu a fost inclusă în titlul de proprietate nr. 686/1995 și acest motiv de recurs apărând ca fiind neîntemeiat.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind anularea donației prin dispozitivul hotărârii, tribunalul reține că minus petita nu constituie motiv de recurs iar din considerentele și din dispozitivul hotărârii rezultă că instanța de fond a respins în mod clar acțiunea în ansamblul ei ca lipsită de interes, în contextul în care nici autorii reclamantului și nici moștenitorii acestuia nu au formulat cerere de reconstituire asupra terenului în litigiu, ca urmare a confirmării tacite a contractului de donație viciat încheiat de autorul lor.
Prin urmare, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Având în vedere că reclamantul-recurent a căzut în pretenții și reținând culpa procesuală a acestuia prin promovarea căii de atac a recursului care s-a dovedit a fi nefondat, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă care este aplicabil și în recurs( date fiind dispozițiile art. 316 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 298 Cod pr. civilă), tribunalul va dispune obligarea acestuia să achite pârâtului-intimat C. C. după E. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, după cum rezultă din chitanța de la f. 17-ds. recurs, admise în parte.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul B. G., domiciliat în orașul S., . împotriva sentinței civile nr. 3555 din data de 12 iulie 2011 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, pârât-intimat fiind C. C. după E. – reprezentat de I. M., cu sediul în orașul S., . și pârâte-intimate fiind C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., legal reprezentată prin primar, cu sediul în orașul S., jud. S. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., cu sediul în municipiul S., . nr. 36, jud. S., ca nefondat.
Dispune obligarea reclamantului-recurent să achite pârâtului-intimat suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, admise în parte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. V. E.-L. C. L. P. I.
Red. V.E.L.
Jud. C. A.
Tehnored. I.P./2 ex./29.10.2012
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 158/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
