Servitute. Decizia nr. 861/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 861/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 861/2014
Dosar nr._ grănițuire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 861/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Judecător G. I.
Judecător D. G.
Grefier L. M. R.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții pârâții Ș. M., Ș. M. și pârâții B. V., I. R., I. G. împotriva sentinței civile nr.2147 din 3.12.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat V. I. pentru recurenții reclamanți, recurenta pârât Bombă V. asistată de avocat Ș. R. A. care reprezintă și celălalt recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocatul pârâților recurenți depune la dosar taxa de timbru și timbru judiciar.
Întrebați fiind, avocații părților arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de solicitat.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitate și constatând recursurile în stare de judecată, declară cercetarea procesului încheiată și deschide dezbaterile, acordând cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat V. I. pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul de a se stabili linia de hotar între proprietatea lor și cea a pârâților pe aliniamentul 9 – 16 – E – F din anexa 3 la suplimentul de expertiză (varianta II), cu păstrarea cheltuielilor de judecată stabilite de prima instanță, precum și cheltuieli de judecată din recurs.
Arată că reclamanții au solicitat la instanța de fond ca stabilirea liniei de hotar între părți să fie stabilită pe aliniamentul 9 – 16 – E – F, conforma variantei a II-a a liniei de hotar din Anexa 3 din suplimentul la raportul de expertiză având în vedere că pe acest aliniament au posesia încă de la cumpărare, sunt proprietari în baza contractului 1200/1991 dar și pe calea uzucapiunii scurte de 10 – 20 de ani, contractul constituind just titlu iar posesia reclamanților una utilă pentru a putea uzucapa.
De asemenea, arată că pârâții prin întâmpinare au fost de acord cu cererea lor de grănițuire și de rectificare tabulară, iar prin cererea reconvențională au solicitat constituirea pe terenul de 250 m.p. aparținând reclamanților, a unei servituți de trecere pe porțiunea dinspre partea sudică, pe latura de vecinătate cu S. I., implicit pârâții recunosc proprietatea pe această latură pe care se află edificată o anexă pe care pârâții au solicitat să fie ridicată pentru a avea o mai largă cale de acces la terenul lor din spatele casei reclamanților.
Cu privire la recursul declarat de pârâți, solicită respingerea acestuia.
Avocatul pârâților solicită admiterea recursului acestora așa cum a fost formulat, în sensul respingerii acțiunii și admiterii cererii reconvenționale.
Arată că sentința primei instanțe este dată cu interpretarea greșită a legii, astfel, în contractul de vânzare – cumpărare nr.2087/2011 se stipulează foarte clar că pârâții au dobândit dreptul de proprietate printre alte imobile și a suprafeței de 250 m.p. teren categoria de curți construcții, identic cu parcele 1 Cc, situat în intravilanul satului Spătărești, . toate probele administrate au făcut dovada că sunt proprietarii acestei suprafețe de teren care face parte dintr-o suprafață mai mare de 5.580 m.p. pe care autoarea lor, numita B. T. i-a primit prin contractul de partaj nr.2024/28.07.2008, ulterior intrând în posesia pârâților prin indiviziune prin contractul de vânzare – cumpărare nr.2087/2011. Mai arată că ambele părți dețin titluri de proprietate valabile, nici unul nefiind desființat prin hotărâre judecătorească sau revocare notarială însă apreciază că titlurile de proprietate de care se prevalează reclamanții nu sunt întocmite ci deplina respectare a dispozițiilor legale incidente în materie deoarece suprafața de 250 m.p. pe care se află amplasată casa de locuit nu a aparținut niciodată numitei B. L., mătușa lor. Astfel, titlurile de proprietate ale pârâților, respectiv contractul de partaj, contract de vânzare – cumpărare, au preferință față de titlurile pârâților.
Arată că prin cererea reconvențională au solicitat în subsidiar stabilirea unui drept de servitute de trecere dinspre drumul comunal spre proprietățile lor astfel încât să le permită trecerea peste terenul reclamanților întrucât terenul lor nu are cale de acces și nu poate fi folosit conform destinației sale.
Cu privire la recursul declarat de reclamanți, solicită respingerea acestuia întrucât reclamanții nu justifică dreptul de proprietate pentru suprafața de 250 m.p. solicită și cheltuieli de judecată.
În replică, avocatul reclamanților arată că mătușa părților, numita B. T. a renunțat la moștenirea după autoarea Ș. C., bunica, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor și declarația de moștenire.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 31.07.2012, reclamanții Ș. M. și Ș. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții: B. V., I. R. și I. G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună grănițuirea proprietăților acestora și rectificarea cărților funciare nr._ și_ a loc. cadastrale F. M., în sensul excluderii din CF_ a locuinței lor, pe care pârâții au înscris-o abuziv, pretinzând că este proprietatea lor și o dețin fără acte, iar ambele cărți funciare să fie modificate pe limitele de hotar, ce vor fi stabilite; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, arată că sunt proprietarii unei suprafețe de 250 mp. teren curți-construcții și a unei case de locuit, situate în intravilanul satului Spătărești, pe care le-au cumpărat de la Ș. I., conform contractului autentificat sub nr. 3201/15.l05.1991, stăpânind neîncetat de la acea dată, fără să fie tulburați în vreun fel.
D. să înstrăineze imobilul unui fiu al lor, au solicitat inginerului cadastrist T. G. să le intabuleze terenul, astfel au aflat că proprietatea lor este intabulată în cele două cărți funciare indicate mai sus.
Față de aceste motive, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
In drept, își întemeiată acțiunea pe disp. art. 584 cod civil și art. urm. din Legea 71/1996, modificată și completată.
In dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, martori, expertiză topo.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională de la fila 23 dosar, pârâții au arătat că sunt de acord cu cererea de grănițuire a proprietăților lor și de asemenea cu cererea de rectificare a cărții funciare nr._, în care din eroare a fost înscrisă casa de locuit – proprietatea reclamanților.
Pe cale de cerere reconvențională, pârâții-reclamanți au solicitat obligarea reclamanților să le lase în deplină proprietate și posesie, suprafața de 250 mp. teren arabil intravilan, cu o valoare de circulație de 1000 lei, pe care aceștia o ocupă fără drept din proprietățile lor; să-și ridice pe cheltuiala lor construcțiile edificate pe acest teren; să permită trecerea pe terenul proprietatea lor până la proprietatea acestora, care sunt învecinate, în vederea efectuării de lucrări agricole.
Menționează că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 327/05.03.2010, au cumpărat în indiviziune mai multe suprafețe de teren, printre care și suprafața de 5580 mp.( din care au primit fiecare câte 1860 mp.) terenuri ce se învecinează cu suprafața de 250 mp. teren proprietatea reclamanților-pârâți.
In afara acestei suprafețe pe care este edificată casa acestora, mai ocupă 250 mp. din proprietatea lor, pe care au îngrădit-o fără drept, îngrădindu-le și posibilitatea de a ajunge la terenul lor în vederea lucrărilor agricole.
In drept și-au întemeiat cererea pe disp. art. 622 Cod civil.
In dovedire, solicită admiterea probei cu înscrisuri, martori, expertiză.
In cauză, a fost dispusă efectuarea unei expertize topo-cadastrală.
Prin precizări (f.52-53 dosar), pârâtele-reclamante B. V. și I. R. arată că din actele depuse: contractul de vânzare-cumpărare, extrasele de carte funciară, include pe numele lor atât terenul de 250 mp. cât și casa de locuit, actele de proprietate primare, dovedind faptul că terenul este proprietatea lor atât în trecut, cât și în prezent.
Imobilul a fost construit de bunica lor, Ș. C. pe amplasamentul unei case vechi, ce a fost distrusă în urma unui incendiu.
Reclamanții au folosit abuziv terenul din anul 1990, extinzându-se mai mult decât pe suprafața de 2540 mp., iar din anul 2010 și până în prezent, pârâtele-reclamanta arată că au achitat impozitul pe teren și pe casă.
Pentru cele de mai sus, solicită să se facă adresă la notariatul de stat, pentru comunicarea actelor de proprietate care au stat la baza încheierii actului de vânzare autentificat sub nr._/13.02.1990 la BNP G. H..
Prin sentința civilă nr.2147 din 26.11.2013 Judecătoria Fălticeni a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect ,,grănițuire, rectificare C.F., revendicare”, formulată de reclamanții Ș. M. și Ș. M., în contradictoriu cu pârâții B. V., I. R. și I. G.; a respins cererea reconvențională și-n consecință:
Stabilește linia de hotar de demarcație dintre proprietăți, pe aliniamentul colorat cu roșu, pe aliniamentul A-B-C-D. ( Varianta a-I-a, planul de situație- Anexa 2, din raportul de expertiză întocmit de expert U. O. A.( filele 86 dosar).
Obligă pârâții I. G. și I. R., să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților, suprafața de 166 m.p., teren arabil, iar pârâta B. V., acelorași reclamanți, suprafața de 84 m.p., identificată și delimitată în Anexa II, plan situație – filele 83- 87 dosar).
Dispune rectificarea înscrierilor C.F._, pentru pârâții I. G. și I. R., respectiv, C.F._, pentru pârâta B. V., în conformitate cu dispozițiile prezentei hotărâri.
Obligă pârâții, in solidar, să plătească reclamantei Ș. M., suma de 1809,4 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată( taxă timbru, onorarii expert, avocat).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În mod evident, ambele părți au prezentat titluri de proprietate valabile (niciunul dintre ele nefiind desființat prin hotărâre judecătorească sau revocare notarială), astfel încât în speță, s-a impus compararea acestora.
În cadrul acțiunii în revendicare nu este suficientă dovada înscrierii dreptului de proprietate în Cartea Funciară de către pârâți, câtă vreme susținerile și dovezile reclamanților și intervenienților, se întemeiază pe înscrisuri autentice prin care fac dovada proprietății terenului în litigiu.
Proba deplină, absolută a dreptului de proprietate o constituie modurile originare de dobândire a proprietății, cum ar fi: uzucapiunea, ocupațiunea, ș.a., iar nu titlurile care constituie doar mijloace relative de probă.
Aceste titluri, fie translative, fie declarative, au caracterul unor simple prezumții de proprietate, deduse din însăși existența lor și care, bineînțeles nu împiedică proba contrară.
În speță, reclamanții justifică dreptul de proprietate asupra suprafeței de 250 m.p., teren arabil, precum și a construcțiilor aflate pe acesta, fiind beneficiarii unui contract de întreținere autentificat sub nr. 3201 din 15.05.1991( filele 8- 10 dosar).
Bunurile mai sus menționate, au făcut parte din masa succesorală a defunctei Ș. C. (certificatul de moștenitor nr. 61/1975), intrând ulterior, după dezbaterea succesiunii, în proprietatea numitei B. L., care la rândul ei, le-a înstrăinat numitului P. I., iar acesta din urmă, reclamanților.( filele 10 și urm. dosar).
În urma aceleiași dezbateri succesorale, potrivit contractului de partaj autentificat sub nr. 2024 din 28.07.2008 de către B.N.P. D. N. A., pârâții au intrat în posesia suprafeței de 5580 m.p., teren arabil, ulterior, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 327 din 05.03.2010, de către același birou notarial, B. T., vinde în cote de 1/3, pârâților, precum și numitei F. Livica, cu care acestea din urmă s-au și intabulat( filele 10 -13 dosar).
De precizat că, asupra imobilului casa cu anexe, ce a făcut obiectul certificatului de moștenitor nr.61/1975, s-a renunțat expres.
În situația în care, pârâții din prezenta cauză, au cumpărat în cote egale, suprafața de 9580 m.p., teren, de la vânzătoarea B. T. ( filele 26-27 dosar), iar Actul de lotizare autentificat sub nr. 2086 din 07.10.2011( filele 28-29 dosar), vizează suprafața de 5580 m.p., teren arabil, acte care au stat la baza Contractului de partaj convențional (filele 11-12, dosar) și implicit a intabulării părților, rezultă cu claritate că acest ultim demers al părților este făcut cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților.
Potrivit dispozițiilor art.5(1) din Legea nr.7/1996, înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale, cu aplicarea prevederile art. 50 se vor aplica în mod corespunzător.
În raport de textul de lege mai sus enunțat, instanța urmează a admite acțiunea, și, pe cale de consecință, a dispune anularea înscrierilor din C.F._, pentru pârâții I. G. și I. R., respectiv, C.F._, pentru pârâta B. V., în conformitate cu dispozițiile prezentei hotărâri.
Astfel, după cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar U. O.- A.( filele 73- 96; 114-121; 146-150 dosar), pe care instanța îl omologhează, în urma identificării și măsurării terenurilor proprietatea părților, pârâții I. G. și I. R., ocupă din terenul proprietatea reclamanților, suprafața de 166 m.p., iar pârâta B. V., suprafața de 84 m.p., ca urmare erorii strecurate la schițarea conturului de întabulare a corpurilor de proprietate C.F._, pentru pârâții I. G. și I. R., respectiv, C.F._, pentru pârâta B. V., în conformitate cu dispozițiile prezentei hotărâri.
Față de concluziile expertului, a actelor de proprietate de care se prevalează părțile, instanța urmează ca potrivit dispozițiilor art. 480 următoarele, Cod Civil, să admită acțiunea, în sensul obligării pârâților I. G. și I. R., să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților, suprafața de 166 m.p., iar pârâta B. V., suprafața de 84 m.p., teren arabil, conform delimitării și identificării din Anexei nr.2 din raportul de expertiză întocmit de expert U. O.- A.( fila 86 dosar).
Orice proprietar, este îndreptățit a solicita vecinului său, fixarea de către instanță, în caz de neînțelegere, respectiv grănițuirea poprietăților, cu semne exterioare, vizibile.
Potrivit art. 548 din Codul civil, stabilește linia de hotar de demarcație dintre proprietăți, pe aliniamentul colorat cu roșu, pe aliniamentul A-B-C-D. ( Varianta a-I-a, planul de situație- Anexa 2, din raportul de expertiză întocmit de expert U. O. A.( fila 86 dosar).
Prin cererea reconvențională, pârâții au solicitat constituirea în favoarea lor, pe terenul reclamanților, a unui drept de servitute.
Dreptul de servitute este un dezmembrământ a dreptului de proprietate, care presupune prin natura sa, imposibilitatea exercitării dreptului de proprietate în deplinătatea atributelor sale, proprietarul fondului asupra căruia se exercită servitutea fiind obligat să permită folosirea bunului imobil aservit, în condițiile legii și fără a-i impieta dreptul său de proprietate.( D.C.C. nr. 536 din 31 mai 2007; Plenul Tribunalului Suprem, decizia nr. 241/ 1962)
După cum evidențiază expertul, nu se poate stabili o cale de acces pe terenul reclamanților, de cel puțin 4 m.l., fără,,…. demolarea unei părți din casă”…., iar pentru 3,5 m.l., fără ,, … demolarea anexei lipită de casă…”.
Potrivit dispozițiilor art. 616 și urm. Cod civil, prin loc înfundat, al cărui proprietar poate reclama o trecere pe locul vecinului, se înțelege acel loc care nu are nicio ieșire la calea publică.
În aplicarea acestui text se are în vedere imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, precum și cazurile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă (C.S.J., secția civilă, decizia nr. 2275/1991).
Or, în condițiile în care această sarcină, nu numai că prezintă inconveniente majore, dar este și periculoasă: impune restricții nepermis de mari a dreptului de proprietate a reclamanților(demolări etc.,), motiv pentru care, cu argumentele mai sus enunțate, instanța urmează a o respinge.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții în temeiul dispozițiilor art.304 pct.6 și 9, art.3041 cod procedură civilă, considerând soluția primei instanțe nelegală și netemeinică, neconformă cu realitatea și probele administrate în cauză.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul de a se stabili linia de hotar între proprietatea lor și cea a pârâților pe aliniamentul 9 – 16 – E – F din anexa 3 la suplimentul de expertiză (varianta II), cu păstrarea cheltuielilor de judecată stabilite de prima instanță, precum și cheltuieli de judecată din recurs.
Arată reclamanții că au solicitat la instanța de fond ca stabilirea liniei de hotar între părți să fie stabilită pe aliniamentul 9 – 16 – E – F, conforma variantei a II-a a liniei de hotar din Anexa 3 din suplimentul la raportul de expertiză având în vedere că pe acest aliniament au posesia încă de la cumpărare, sunt proprietari în baza contractului 1200/1991 dar și pe calea uzucapiunii scurte de 10 – 20 de ani, contractul constituind just titlu iar posesia reclamanților una utilă pentru a putea uzucapa.
De asemenea, arată că pârâții prin întâmpinare au fost de acord cu cererea lor de grănițuire și de rectificare tabulară, prin cererea reconvențională au solicitat constituirea pe terenul de 250 m.p. aparținând reclamanților, a unei servituți de trecere pe porțiunea dinspre partea sudică, pe latura de vecinătate cu S. I., implicit pârâții recunoscând proprietatea pe această latură pe care se află edificată o anexă pe care pârâții au solicitat să fie ridicată pentru a avea o mai largă cale de acces la terenul lor din spatele casei reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs și pârâții considerând că sentința primei instanțe este dată cu interpretarea greșită a legii, astfel, în contractul de vânzare – cumpărare nr.2087/2011 se stipulează foarte clar că pârâții au dobândit dreptul de proprietate printre alte imobile și a suprafeței de 250 m.p. teren categoria de curți construcții, identic cu parcele 1 Cc, situat în intravilanul satului Spătărești, . toate probele administrate au făcut dovada că sunt proprietarii acestei suprafețe de teren care face parte dintr-o suprafață mai mare de 5.580 m.p. pe care autoarea lor, numita B. T. i-a primit prin contractul de partaj nr.2024/28.07.2008, ulterior intrând în posesia pârâților prin indiviziune prin contractul de vânzare – cumpărare nr.2087/2011. Mai arată că ambele părți dețin titluri de proprietate valabile, nici unul nefiind desființat prin hotărâre judecătorească sau revocare notarială însă apreciază că titlurile de proprietate de care se prevalează reclamanții nu sunt întocmite ci deplina respectare a dispozițiilor legale incidente în materie deoarece suprafața de 250 m.p. pe care se află amplasată casa de locuit nu a aparținut niciodată numitei B. L., mătușa lor. Astfel, titlurile de proprietate ale pârâților, respectiv contractul de partaj, contract de vânzare – cumpărare, au preferință față de titlurile pârâților.
Mai arată că prin cererea reconvențională au solicitat în subsidiar stabilirea unui drept de servitute de trecere dinspre drumul comunal spre proprietățile lor astfel încât să le permită trecerea peste terenul reclamanților întrucât terenul lor nu are cale de acces și nu poate fi folosit conform destinației sale.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de dispozițiile art.3041 cod procedură civilă, de actele și lucrprile dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamanții Ș. M. și Șiuteu M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții B. V., I. R. și I. G., grănițuirea proprietăților lor și rectificarea cărților funciare nr._ și_ a localității cadastrale Fîntîna M. în sensul excluderii (radierii n. noastră) a locuinței pe care soții I. au înscris-o abuziv fără acte de proprietate iar ambele cărți funciare să fie modificate pe limitele de hotar ce vor fi stabilite de instanță.
Pârâții B. V., I. R. și I. G. au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamanților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 250 m.p. teren situat în intravilanul comunei Fîntîna M., teren proprietatea lor pe care reclamanții îl ocupă fără drept, să-și ridice pe cheltuiala lor construcțiile edificate pe acest teren și să le permită trecerea pe terenul proprietatea lor în vederea efectuării lucrărilor agricole (f.23 dosar de fond).
Prin hotărârea pronunțată în cauză, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamanților, a respins cererea reconvențională și în consecință:
A stabilit linia de hotar dintre proprietățile pârâților pe aliniamentul colorat cu roșu A-B-C-D- conform variantei I din planul de situație Anexa 2 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert U. O. A. aflat la fila 86 dosar fond, fără a motiva în vreun fel soluția adoptată în cauză și fără a arăta motivele pentru care a înlăturat solicitarea reclamanților de stabilire a liniei de hotar conform variantei II propusă prin același raport de expertiză.
Potrivit art.261 alin.1 cod procedură civilă hotărârea instanței trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care a format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.
Textul de lege sus citat consacră principiul potrivit căruia hotărârea trebuie să fie motivată, iar nerespectarea acestui principiu, constituie motiv de casare a hotărârii, prevăzut de art.304 pct.7 cod procedură civilă.
Obligația de motivare a hotărârii judecătorești își are izvorul în dreptul părților la un proces echitabil consacrat prin art.6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care presupune posibilitatea părții de a prezenta observațiile și argumentele sale în cadrul procedurilor judiciare, precum și dreptul ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv, motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituind o garanție în fața eventualului arbitrariu și totodată un punct de reper pentru exercitarea controlului judiciar.
A nu motiva hotărârea și a nu prezenta argumentele avute în vedere la pronunțarea ei, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei și cu imposibilitatea realizării controlului judiciar sub aspectul legalității și temeiniciei sentinței pronunțate.
De asemenea, confundând obiectul cererilor formulate de părți, prima instanța a obligat pârâții I. G. și I. R. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 166 m.p. teren, iar pârâtei B. V. suprafața de 84 m.p. teren, identificate în planul de situație anexă la raportul de expertiză, deși reclamanții nu au formulat o astfel de solicitare, ci pârâții prin cererea reconvențională formulată și care nu a fost soluționată.
Dispunând „rectificarea înscrisurilor în CF_ pentru reclamanții I. G. și I. R., respectiv CF_ pentru pârâta B. V. în conformitate cu dispozițiile prezentei hotărâri”, fără nici o mențiune cu privire la ceea ce s-a rectificat, capătul de cerere formulat de reclamanți prin care au solicitat radierea înscrisurilor din CF și modificarea ambelor cărți funciare cu privire la linia de hotar ce urma a fi stabilită la instanță, a rămas practic nesoluționat.
În aceste circumstanțe, tribunalul reține incidența în cauză a dispozițiilor art.129 alin.6 cod procedură civilă potrivit cărora „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului dedus judecății”. Cu excepția câtorva cazuri, limitativ prevăzute de lege, instanța nu se poate sesiza din oficiu.
Textul de lege sus citat, consacră principiul disponibilității ce guvernează procesul civil potrivit căruia părțile fixează limitele în care are loc judecata, atât din punct de vedere al obiectului cât și al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, precum și al fundamentului pretenției dedusă judecății, judecătorul fiind ținut să respecte cadrul procesual trasat de părți.
Instanța de judecată trebuie să statueze „omnia petita”, adică să se pronunțe cu privire la tot ce s-a cerut, dar, în același timp, numai cu privire la ceea ce s-a cerut, fără a avea posibilitatea să de mai mult decât s-a cerut, ori să se pronunțe asupra unei pretenții nesolicitate.
Reținând în concluzie că hotărârea pronunțată în cauză a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.129 alin.5 cod procedură civilă și de art.261 alin.1 cod procedură civilă, situație ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei și cu imposibilitatea realizării controlului judiciar sub aspectul legalității și netemeiniciei sentinței pronunțate, tribunalul, în baza art.312 alin.5 cod procedură civilă cu referire la art.304 pct.5 și art.304 pct.7 cod procedură civilă, va admite ambele recursuri, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se conforma observațiilor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții pârâții Ș. M., Ș. M. domiciliați în satul Spătărești, . Suceava și pârâții B. V. domiciliată în satul Spătărești, . Suceava, I. R., I. G. ambii cu domiciliu în satul Obrejița, . împotriva sentinței civile nr.2147 din 3.12.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni..
Casează sentința civilă nr.2147/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Președinte, M. I. | Judecător, G. I. | Judecător, D. G. |
Grefier, L. M. R. |
Red.I.G.
Jud.fond R. M.
Tehnored.R.L., 2 ex., 6.05.2014
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 813/2014.... | Fond funciar. Sentința nr. 210/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
