Fond funciar. Decizia nr. 2595/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2595/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 2595/2013
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Decizia nr. 2595
Ședința publică din data de 03 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. L.
Judecător: V. E. L.
Judecător: S. A.
Grefier: N. A.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurent C. D. N., recurent C. G. C., recurent B. C., recurent B. D., recurent B. G., recurent M. M., recurent B. M., recurent R. M., recurent I. V., recurent S. I., recurent I. E. G., recurent B. N. M. împotriva sentinței civile nr. 623 din 28.05.2013 pronunțată de Judecătoria C-lung Moldovenesc în dosarul nr._, intimați fiind C. C. DE F. F. F. M., C. JUDEȚEANĂ P. R. D. DE P. PRIVATĂ S., INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI S., J. A. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenții lipsă avocat Kreisel C. pentru, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Întrebată fiind, avocat Kreisel C. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Avocat Kreisel C. solicită admiterea recursului, desființarea sentinței civile recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și precizată pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs de la filele 3-6 dosar, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată în primul ciclu procesual la 04 noiembrie 2009, petenții C. D. N., C. G. C., B. C., B. D., B. G., M. M., B. M., R. M., I. V., S. I., I. E. G. Și B. N. M., au solicitat în contradictoriu cu intimatele C. C. de F. F. F. M., Instituția P. Județului S. și C. Județeană P. R. D. De P. Privată Asupra Terenurilor S. anularea Ordinului P. nr. 219 din 16 iunie 2009 prin care s-a invalidat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 29,70 ha teren agricol, solicitând admiterea plângerii și reconstituirea în favoarea lor a dreptului de proprietate pentru 29,70 ha teren agricol, în calitate de moștenitori după autorii deposedați B. C. și B. M..
În motivarea plângerii au arătat că au calitatea de moștenitori după cei doi pretinși autori deposedați B. C. și B. M. ( fără a face precizarea gradului de rudenie cu aceștia ) că cererea le-a fost respinsă pentru că nu au depus plan parcelar și proces verbal de vecinătate și că vor suplii aceste lipsuri în instanță.
Prin sentința civilă nr.1655 din 02 decembrie 2010 a Judecătoriei C-lung.Mold. s-a respins plângerea petenților, cu motivarea că terenul în litigiu nu a fost identificat, că instanța nu a putu verifica dacă reclamanții sunt sau nu îndreptățiți la reconstituirea acestui teren și că au mai primit 28,81 ha teren agricol și pășune.
Prin Decizia nr.991 din 28 iunie 2011 a Tribunalului S. s-a admis recursul declarat de reclamanții – petenți, sentința judecătoriei a fost casată cu trimitere pentru rejudecare, reținându-se necesitarea efectuării unei expertize tehnice de specialitate pentru identificarea terenului din litigiu și stabilirea situației juridice a acestuia.
P. rejudecare cauza a fost înregistrată în al doilea ciclu procesual la data de 20 iulie 2011.
Conformându-se celor reținute în decizia de casare, s-a efectuat în cauză o expertiză judiciară, prin care a fost măsurat și identificat terenul din litigiu de 29,70 ha identic cu parcelele funciare nr.4977 și 4960 din CF 2990 F. M., s-au identificat vecinătățile, s-au stabilit deținătorii, expertul constatând următoarele:
Cele două parcele funciare în litigiu au fost notate în expertiză cu literele a și b, s-a stabilit că sunt de pășune, că una are suprafața de 25,5269 ha iar cealaltă de 4,0842 ha, totalizând 29,_ ha, că ambele fac parte din CF 2990 Fd. M., care sunt intabulate pe numele autorilor C. a I. B. și M. a I. B., fiecare cu câte 0 cotă de ½, însă această situație tabulară era valabilă conform unui extras CF din anul 2001.
Precizează expertul că în prezent parcelele în litigiu și-au schimbat suprafața și configurația cu alte parcele menționate în expertiză din aceiași carte funciară, că în starea nouă CF Nr.2990 totalizează o suprafață de 116,5814 ha teren cu vegetație multiplă ( pădure, pășune și fânaț ) că au fost efectuate operațiuni de carte funciară în anii 2008, menționate în expertiză, parte din teren fiind transcris în alte cărți funciare pe alți proprietari, ca urmare a unor diverse operațiuni juridice, respectiv contract de vânzare cumpărare nr.539/2008, contract de vânzare cumpărare 277/2008, o sentință civilă nr.1311/2008, un alt contract de vânzare cumpărare 828/2008 și o sentință civilă nr.1894/2007, contract de vânzare cumpărare 2335/2008 și s.c. 1133/2008 constatând expertul că parc. 4960 a fost inclusă în parc nr.5545 pădure și înscrisă în CF 5309 Fd.M.,a vând ca proprietar S.C.Cascade Empire SRL S., că parte din parc.4977 a fost inclusă în parc.nr.5677 pășune înscrisă în CF 5435 Fd.Modlovei, având c a proprietar pe G. E ugenia, în baza s.c. 1311/2008, că o altă parte a parc.nr. 4977 a fost inclusă în parc.nr.5598 fânaț și în CF 5438 Fd.M., având ca proprietar tabular pe B. P. și B. E. cu o cotă de ½ și respectiv Tlegaru I. și T. I. cu o altă cotă de ½ cumpărat fiind de la D. I. și o altă parte a aceleiași parc.nr.4977 a fost inclusăînaprc.nr.5656 fânaț înscrisă în CF 5418 având ca proprietari tabulari pe T. I. și E. cu cotă de ½, B. P. și I., cu cotă de ½ dobândit prin cumpărare de la Poienari I. și Poienari Siminica.
A mai stabilit expertul că . cu litera b adică cea de 4,0842 ha se suprapune integral peste parc.nr.5569 mai sus menționată, proprietatea lui T. I. și I. ( ½ ) B. P. și E. ( ½ ), iar parc. Notată în expertiză cu litera în suprafața de 25,5269 ha se suprapune peste parc. 5677 din CF 5435 proprietar G. E., parc.5598 din CF 5348 proprietar T. I. și I. ( ½ ) B. P. și E. ( ½ ) parc.nr.5656 din Cf 5418 având aceiași proprietari în cote de câte ½ ca și parc.nr.5598, parc.nmr.4977/30 și 4977/31 din Cf 2990 despre a căror proprietari nu face mențiune și mai menționează că o parte din par.cnr.4979 respectiv 1,3606 ha se suprapune peste proprietatea lui H. S..
Vecinătățile terenului conform expertizei sunt . S., spre punctele cardinale N,V și S și un drum de exploatare – toate pentru terenul notat cu litera b în expertiză în suprafață de 4,0842 ha și pentru cealaltă parcelă cu litera a vecinătățile sunt G. E., H. S., pârâtul, . S. și drumul.
A concluzionat expertul că posesia actuală asupra terenului din litigiu este exercitată de cei mai sus menționați și anume parc.nr.5569 familiile T. și B., parc.nr.5677 G. E., parc.nr.5598 familiile T. și B., parc.nr.5656 familiile T. și B., parc.nr.4977/30 Ș. D. parc.nr.4977/31 alți moștenitori a lui B. C. a I., și par.cnr.4979 H. C. și H. S.,
S-au depus la dosar extrase de carte funciară actualizate pentru luna mai 2013, conform cărora Cf-urile identificate în expertiză, respectiv 5418 – actual_ Fd.M., 5304 actual_ Fd.M., 5348 actual_ Fd.M., 5435 actual_ Fd.M., toate intabulate pe T. I. și I. pe de o parte B. P. și I. pe de altă parte, copie după CF fostă cu nr.2990 Fd.M., cuprinzând o multitudine de operațiuni de CF începând cu anul 1911 și continuând cu anul 1937 ( când se menționează că s-a respins cererea lui C. și M. B. pentru menționarea rangului de vânzare cu privire la fascicula 2990 Fd.M., apoi anul 2003, 2004, 2008.
Au fost anexate documentele depuse în primul ciclu procesual cuprinzând documentația ce a stat la baza pronunțării Ordinului P., corespondență cu C. Județeană de F. F. S., Primăria Cârlibaba, Primăria Pojorâta, din cuprinsul cărora rezultă că după autorii B. C. și M. s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Titlu nr.750/2005, 745/2005, 802/2009, pentru diferite suprafețe de teren agricol.
De asemenea în primul ciclu procesual s-a reținut faptul că inițial terenul din litigiu a fost inclus într-un plan de situație pentru o suprafață totală de 127,91 ha teren care ar fi aparținut autorilor petenților și în care a fost inclusă și suprafața din litigiu de 29,66 ha identică cu parc.nr.4977 și 4960 în litigiu și care au fost supuse și expertizei mai sus menționate.
Prin sentința civilă nr.623 prima instanță a respins plângerea având ca obiect „fond funciar”, formulată de petenții C. D. N., C. G. CORNELI, B. C., B. D., B. G., M. M., B. M., R. M., I. V., S. I., I. E. G. și B. N. M. în contradictoriu cu intimatele C. C. DE F. F. F. M., INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI S. și C. JUDEȚEANĂ P. R. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR S., ca nefondată.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petenții au pretins că sunt moștenitori după B. C. și M., că autorii lor au fost proprietari pentru o suprafață mai mare de teren din care în litigiu în prezenta cauză sunt două parcele consemnate inițial ca făcând parte din CF 2990 Fd.M., carte funciară care în anii 1925-1930 avea ca proprietari pe autorii petenților, însă conform unui document aflat la fila 372 dosar respectiv proces verbal de punere în posesie, aceste două parcele au fost incluse într-o suprafață de 72 ha și 5.100 m.p. teren forestier, care a fost predat la 18 aprilie 2007 numiților C. L., I. V., S. I., I. E. G., B. M., R. M., M. M., B. G., B. D. și B. C. conform Hotărârii Comisiei Județene nr.204 din 01 martie 2007.
Nu există la dosar dovezi cu privire la data preluării terenului din posesia autorilor petenților, având în vedere că acesta era teren agricol, nici cu privire la motivația pentru care ar fi fost deposedați, nu există dovezi că la data naționalizării terenul mai era sau nu în posesia acestor autori B..
Dimpotrivă, în prezent, așa cum se arată în expertiză, parcelele sus menționate au fost supuse unor operațiuni de retrocedare, conform legislației fondului funciar, având în vedere procesul verbal de predare posesie din 2007 mai sus menționat, a fost supus unor operațiuni cadastrale de divizare și comasare fiind incluse în alte parcele și alte cărți funciare, și supus mai multor contracte de vânzare cumpărare, unor hotărâri judecătorești pronunțate în dosarele atașate pentru consulare_ ,_ ,_, și_ în care se face vorbire de contracte de vânzare cumpărare, de exproprierea autorilor petenților, de împroprietărirea altor persoane la reforma agrară din anul 1945, astfel încât terenul a făcut parte din circuitul civil, fiind supus unor multitudini de acte juridice cu efecte asupra regimului juridic al acesteia.
Petenții nu au făcut nici un fel de precizări referitoare la o eventuală expropriere și nici nu au dat vreo explicație pentru faptul că se consemnează că în anul 1938 toată CF 2990 ar fi fost vândută.
O perioadă de timp nu există consemnări de operațiuni de carte funciară, în perioada cuprinsă între anii 1930-2003, însă în anul 2008 apar mai multe operațiuni de carte funciară, conform cărora parc.nr.4977 s-a divizat și s-a transcris în mai multe parcele și în cărți funciare diferite, respectiv 5309, 5348, 5416, 5418, 5435, fiind întabulate pe alte persoane, situație relevată și de expertiza efectuată în cauză.
De asemenea tot din cuprinsul expertizei rezultă că există mai multe titluri de proprietate și sentințe judecătorești care vizează părți din terenul din litigiu, unele făcând referire la uzucapiune, altele la împroprietărire, însă reclamanții – petenți nu au lămurit în nici un fel aceste aspecte.
Pe de altă parte, având în vedere multitudinea de persoane fizice și o persoană juridică menționată în expertiză ca deținător, sau proprietari tabular, petenții nu au solicitat introducerea acestora în cauză pentru opozabilitate și pentru clarificarea situației terenurilor deținute de aceștia.
Este de precizat că măsurarea și identificarea terenului din litigiu, nu constituie o garanție pentru admiterea cererii de reconstituire a dreptului d e proprietate și implicit a plângerii obiect al prezentei cauze, atâta timp cât din coroborarea ansamblului probelor administrate rezultă situația juridică mai sus arătată, care pe de o parte reliefează existența altor proprietari tabulari, includerea terenurilor în diverse operațiuni cadastrale și tabulare și în acte privind transferul dreptului de proprietate cu privire la care petenții nu au făcut referiri concrete, nu au propus probe prin care să-și dovedească susținerile sau cel puțin să clarifice situația actualilor deținători.
În acest context, se mai impune precizarea că potrivit extrasului de carte funciară de la fila 190 dosar CF 2990 F. M., cuprindea inițial circa 70 ha teren, dispus în mai multe parcele și anume 4976, 4985/1, 5082, 5084 și parcelele din litigiu 4960 fânaț de 0,8675 ha și 4977 pășune de 39.806 ha, iar Ordinul P. nr. 219 din 16 iunie 2009 aflat la fila 47 dosar, vizează teren agricol în suprafață de 52,20 ha.
Chiar dacă în cauză nu s-a contestat calitatea de moștenitori a petenților după cei doi autori B. C. și M. și nici faptul că la nivelul anului 1925 aceștia erau proprietari tabulari pentru CF 2990, prin probele administrate reclamanții – petenți nu au făcut dovezi concludente cu privire la momentul pierderii posesiei terenului agricol din litigiu, motivația pierderii posesiei, astfel încât ar putea fi plauzibilă ipoteza fie a vânzării fie a exproprierii terenului la un moment dat, astfel încât nu au făcut dovada faptului că autorii lor au fost persoane deposedate într-o manieră care să justifice reconstituirea dreptului de proprietate potrivit legislației fondului funciar, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a dezvoltat pe larg mai sus, terenul a fost inclus în circuitul civil și se află în posesia și proprietatea tabulară a altor persoane.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs petenții criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând necercetarea fondului pricinii, precum și faptul că nu a fost analizat întreg probatoriul administrat în cauză.
În motivare au arătat că sentința recurată a fost pronunțată în al doi-lea ciclu procesual după casare, instanța de fond fiind ținută a verifica primordial aspectele indicate de către instanța de control, precum și alte aspecte relevante în soluționarea plângerii.
Au arătat că prin Ordinul nr. 219 din 16.06.2009 emis de Instituția P. județului S. s-a invalidat cererea petenților de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 29,70 ha și nu de 52,20 ha cum în mod eronat a reținut instanța de fond în finalul motivării sentinței, întrucât nu au depus la dosar plan parcelar și proces verbal de stabilire a vecinătăților, așa cum s-a solicitat prin adresa nr. 338/30.02.2009.
Au mai susținut recurenții că în baza recomandărilor date prin decizia de casare nr. 991/28.06.2011, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize topo-cadastrale de specialitate pentru identificarea și stabilirea situației juridice a terenului pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. De asemenea s-a administrat proba cu înscrisuri constând în extrase de carte funciară, copii ale cărții funciare CF 2990 a ..
Au critica recurenții faptul că instanța de fond a analizat într-o manieră defectuoasă parte din probatoriul administrat în cauză în cele două cicluri procesuale, făcând confuzie între terenuri cu categorii de folosință și regimuri juridice diferite, dând o interpretare proprie, profund netemeinică și nelegală susținerilor părților și înscrisurilor depuse la dosar, situație ce a condus la pronunțarea unei hotărâri cu grave deficiențe de interpretare juridică.
Că, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de punere în posesie de la fila 372 dosar, petenții ar fi fost puși în posesie la data de 18.04.2007 eu o suprafață de 72 ha și 5100 m.p. teren forestier, în care ar fi incluse și cele două parcele funciare solicitate la reconstituire în prezenta cauză. Această argumentație este vădit greșită pentru că procesul verbal de la fila 372 dosar a fost întocmit cu prilejul punerii în posesie cu o suprafață de teren având categoria de folosință teren forestier și nu teren pășune, aceasta fiind categoria terenului solicitat în cauza de față, teren ce a fost reconstituit în favoarea petenților prin Hotărârea Comisiei Județene S. nr. 204 din 04.03.2007. Chiar dacă în coloana referitoare la amplasamentul general al suprafeței totale de 72 ha și 5100 m.p. teren forestier, sunt indicate și parcelele funciare nr. 4960 și 4977, nu înseamnă că aceste parcele au fost reconstituite în integralitate în favoarea petenților ci doar partea din aceste parcele care și-a schimbat categoria de folosință din pășune în pădure. Această susținere este dovedită și prin extrasul din CF nr. 2990 a . de la Fila 86 dosar, din care rezultă că . suprafață de 39,8066 ha iar . o suprafață de 0,8675 ha, totalizând peste 40 ha, deci cu mult peste suprafața de 29,70 ha solicitată la reconstituire în prezenta cauză.
Au arătat că s-a reținut în motivarea sentinței civile recurate că nu au făcut dovada exproprierii terenului și că nu au explicat faptul că „se consemnează că în anul 1938 toată Cf 2990 ar fi fost vândută", fără a se preciza unde se consemnează despre o presupusă vânzare. Din analiza copiei cărții funciare 2990 depusă la dosar în al doilea ciclu procesual, nu rezultă nicidecum acest lucru ci, dimpotrivă că în cartea funciară au fost și au rămas înscriși autorii petenților B. C. și M.. Acest fapt a fost confirmat și în raportul de expertiză întocmit în cauză. în care se arată în răspunsul la obiectivul nr. 1. că la nivelul anului 2001, întreaaga suprafață de teren având categoria de folosință pădure și fâneață înscrisă în CF nr. 2990 a corn. cad. F. M., avea ca proprietari tabulari pe B. C. și M., conform cu extrasul de carte funciară de la fila 86 dosar.
Au arătat că, referitor la trecerea terenului solicitat de ei în proprietatea statului ca efect al naționalizării, este de notorietate că în cele mai multe cazuri, nu se mai găsesc evidențele din care rezultă trecerea terenurilor în proprietatea statului, însă faptul trecerii terenurilor cu vegetație forestieră sub bornă silvică și a terenurilor pășune în administrarea ocoalelor silvice coroborat cu existența cărților funciare vechi pe numele autorilor noștri fac pe deplin dovada trecerii terenului în proprietatea statului, fără titlu valabil.
Au arătat că pârâtele nu au negat nici un moment trecerea terenului în proprietatea statului ca efect al naționalizării, ci au invocat în mod constant lipsa identificării terenului. Pe de altă parte, așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar, în favoarea lor s-a dispus deja prin hotărâri intrate în puterea lucrului judecat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o diferența de suprafață de teren cu vegetație forestieră înscris în CF 2990 pe numele autorilor noștri, fapt ce a confirmat preluarea întregii suprafețe de teren înscrise în CF nr. 2990 de către stat.
Petenții recurenți au mai arătat că se impune a se constata, în baza probatoriului administrat, că sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 29, 61 ha teren pășune identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză, în calitate de moștenitori legali ai autorilor B. C. și M.. Susțin că terenul a fost identificat ca și amplasament, iar faptul că mare parte din suprafața solicitată la reconstituire a făcut obiectul unor dosare de constatare a dobândirii proprietății de către terțe persoane, aceste hotărâri judecătorești nu le sunt opozabile, nefiind chemați în judecată.
Recursul este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată în limita devoluțiunii fixată prin motivele de recurs invocate ce se subscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă, în raport cu probele administrate și dispozițiile incidente în materie,Tribunalul constată următoarele:
În speță, tema pretențiilor și a probațiunii vizează anularea Ordinului P. nr. 219 din 16 iunie 2009 prin care s-a invalidat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 29,70 ha teren agricol și reconstituirea în favoarea lor a dreptului de proprietate pentru 29,70 ha teren agricol, în calitate de moștenitori după autorii deposedați B. C. și B. M..
Analizând probele administrate în cauză rezultă că în vederea identificării terenului pentru care s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate, în cauză a fost efectuată o expertiză și un supliment la raportul de expertiză, față de conținutul căruia părțile nu au formulat obiecțiuni.
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 1/2000, dovada dreptului de proprietate pentru terenurile cu privire la care se cere reconstituirea dreptului de proprietate se face cu înscrisuri, constând din acte de proprietate, evidență de carte funciară și cadastru precum și orice alte înscrisuri cu dată certă din perioada respectivă.
În speță, examinând înscrisurile aflate la dosar coroborate cu concluziile expertizei topo efectuată în cauză rezultă că prin considerentele reținute instanța de fond a răspuns în concret și s-a conformat recomandărilor deciziei de casare.
În acest sens a fost administrată proba cu expertiză, la întocmirea căreia, expertul a avut în vedere extrasele de carte funciară și identificările tabulare și cadastrale pentru terenul de 29,70 ha solicitat la reconstituire. La întocmirea raportului de expertiză s-a avut în vedere starea veche, starea nouă cu toate detaliile, inclusiv planul de situație și evoluția de carte funciară, precum și vecinătățile terenului. În raport de toate aceste elemente, în mod corect instanța de fond a ajuns la convingerea că petenții recurenți nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate.
Câtă vreme petenții recurenți pretind că au dreptul la reconstituire, potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil aceștia au obligația ca cererea înaintată judecății să o dovedească.
Sub acest aspect recurenții erau datori a dovedi că autorii lor B. C. și M. au fost peroane deposedate de terenul de 29, 70 ha la momentul naționalizării. Petenții recurenți nu au produs nici un fel de dovezi la dosar cu privire la data preluării terenurilor din posesia acestor autori, având în vedere că terenul solicitat este pășune, nu există probe nici cu privire la motivul pentru care aceștia ar fi fost deposedați. Din analiza extraselor de carte funciară depuse la dosar se constată că în perioada cuprinsă între anii 1930-2003 nu există consemnări de operațiuni de carte funciară, iar expertiza efectuată în cauză arată că pentru terenul în litigiu au fost emise mai multe titluri de proprietate și hotărâri judecătorești, aspecte care contrazic susținerile recurenților care nu au prezentat lămuriri sub nici o modalitate.
Petenții recurenți invocă „notorietatea” ca motiv de trecere a terenului solicitat în proprietatea statului ca efect al naționalizării fără a depune la dosar evidențe din care să rezulte aceste susțineri invocate și prin motivele de recurs.
Au susținut petenții cu privire la existența și întinderea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 29,61 ha, atât cât au rezultat în urma măsurătorilor din cei 29, 70 ha solicitați la reconstituire că prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a constatat că mare parte din terenul solicitat a făcut obiectul unor dosare de constatare a dobândirii dreptului de proprietate de către terțe persoane și care nu le este opozabilă fiind susceptibile de desființare întrucât nu au fost chemați în judecată.
Aceste afirmații sunt irelevante în soluționarea favorabilă a cererii de reconstituire a proprietății pentru terenul solicitat de vreme ce în cauză nu s-a depus nici un înscris care să conducă la pronunțarea unei hotărâri în sensul solicitat de către recurenți.
Procesul verbal de punere în posesie de la fila 372 dosar și pentru care recurenții îl invocă în argumentarea motivelor de recurs, acest înscris a fost întocmit în vederea punerii în posesie pentru o suprafață de teren având categoria de folosință pădure, iar în conținutul acesteia sunt evidențiate și cele 2 parcele funciare nr. 4960 și nr.4977 cu toate că au categoria de folosință pășune. Instanța de fond a reținut în considerentele sentinței civile atacate aceste aspecte și a apreciat în mod just efectele juridice ale acestui înscris.
Prin urmare, Tribunalul va confirma soluția atacată, apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat, a cărui analiză judicioasă a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale invocate în considerente. Că în mod temeinic a fost analizat probatoriul administrat în cauză în cele 3 cicluri procesuale făcând-se o analiză concretă a probelor care privesc situația juridică a terenului în litigiu și printr-o interpretare corectă a înscrisurilor depuse la dosar, toate acestea au condus la pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Astfel, în temeiul art. 312 aliniat 1 Cod procedură civilă Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de petenții C. D. N., domiciliat în București, sector 3, ., nr.4, . C., domiciliat în București, sector 6, ..55, ., ., B. C., domiciliat în ., Jud.S., B. D., domiciliată în București, sector 3, ..14, ..2, ., domiciliată în ., Jud. S., M. M., din București, sector 1, ..160, ., . din București, sector 4, Calea Văcărești, nr.182, ., ., R. M., din București, sector 4, Calea Văcărești, nr.182, ., ., I. V., din București, sector 3, ..4, S. I., din V., ., ., Jud. B., I. E. G. din Ploiești, ..1, ., Jud.Prahova și B. N. M., din București, sector 2, ., ., . civile nr. 623 din 28.05.2013 pronunțată de Judecătoria C-lung Moldovenesc în dosarul nr._, intimați fiind C. C. DE F. F. F. M., cu sediul în ..S., INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI S. cu sediul în S., Jud.S. și C. JUDEȚEANĂ P. R. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR S., cu sediul în S., Jud.S..
Irevocabilă.
Pronunțată în sedința publică din 03 decembrie 2013
P.: Judecător Judecător Grefier:
C. L. V. E. S. A. N. A.
Red. SA/Tehn. NA
Jud. fond M. M.
2ex
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2473/2013. Tribunalul SUCEAVA | Uzucapiune. Decizia nr. 2583/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
