Uzucapiune. Decizia nr. 642/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 642/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 642/2013
Dosar nr._ Uzucapiune
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 642
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 5 MARTIE 2013
PREȘEDINTE: S. A.
JUDECĂTOR: V. E. L.
JUDECĂTOR: C. L.
GREFIER: S. A.-M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanta M. M., împotriva sentinței civile nr. 2157 din data de 21 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimată fiind pârâta . L. Șcheia.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se prezintă în instanță fiul reclamantei recurente care precizează că aceasta u este transportabilă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că persoana care s-a prezentat în instanță nu deține o procură de reprezentare, astfel că reclamanta-recurentă nu poate fi reprezentată de aceasta în instanță și, din oficiu, invocă excepția de perimare a recursului declarat în cauză și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
P. cererea înregistrată la data de 7 iunie 2010 pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ , reclamanta M. M. a chemat-o în judecată pe pârâta . L. Șcheia, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp situat în . în Cartea Funciară a comunei cadastrale Șcheia cu nr.681 și număr cadastral 459/1 prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a stăpânit terenul de mai bine de 30 de ani și s-a comportat și se comportă ca un adevărat proprietar, plătind impozitele către stat.
De asemenea, a arătat că, întrucât în titlurile de proprietate ale vecinilor este trecută ca și vecin, rezultă faptul că este considerată proprietara acestui teren.
Legal citată, pârâta nu și-a delegat reprezentant în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
P. sentința civilă nr. 2157 din data de 21 aprilie 2011, Judecătoria Suceava a respins cererea având ca obiect „uzucapiune” formulată de către M. M., în contradictoriu cu pârâta . L. Șcheia, ca nefondată și a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat instanței să se constate că a dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp situat în . în Cartea Funciară a comunei cadastrale Șcheia cu nr.681 și număr cadastral 459/1.
Instanța a reținut, din cuprinsul planului de situație depus la dosar, că suprafața de 800 mp pentru care reclamanta a solicitat a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune se află în intravilanul comunei Șcheia, jud. Suceava, învecinându-se cu drum, P. L., C. Ghe., I. V., P. E..
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar (extrase CF. f. 5-8, 33-39) instanța a constatat că imobilul figurează ca fiind intabulat în favoarea Cooperativei Agricole de Producție Șcheia. De altfel, împrejurarea că proprietarul terenului a fost CAP-ul Șcheia a fost confirmată și de depozițiile martorilor audiați în cauză care au afirmat că atât ei cât și reclamanta au primit terenul, de la CAP, în folosință, pentru a-și edifica o locuință (f.27,28).
Din declarațiile martorilor C. G. și P. Zoltica a rezultat că acest teren a fost deținut încă din anul 1970 de către reclamanta M. M., fără a fi modificate limitele terenului după ce reclamanta a intrat în posesia acestuia. Din depozițiile acelorași martori a reieșit că terenul a fost cooperativizat, iar după cooperativizare reclamanta a deținut acest teren în folosință, fiind deci doar un detentor precar până la apariția legii fondului funciar nr.18/1991.
Art. 1847 C.civ. stabilește că ”pentru a prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”.
Uzucapiunea sau prescripția achizitivă este acel mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale, prin posesia neîntreruptă asupra unui imobil pe perioada și în condițiile prevăzute de lege. Condițiile impuse de lege pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani sunt posesia utilă a bunurilor și exercitarea posesiei neîntrerupt timp de 30 de ani.
Termenul de 30 de ani este prevăzut de art. 1890 C.civ. care dispune în partea finală că cel ce invocă aceasta prescripție nu e obligat să producă vreun titlu și nu i se poate opune reaua-credință. Astfel, simplul fapt al împlinirii termenului legal de 30 de ani atrage dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, altfel spus starea de fapt se transformă într-o stare de drept și se consolidează într-un drept de proprietate.
Astfel cum posesia a fost definită în literatura juridică, aceasta reprezintă stăpânirea de fapt a unui bun care, din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real. Existența posesiei este subsumată întrunirii cumulative a celor două elemente ale sale: material, corpus, ce presupune contactul direct, efectiv cu bunul, respectiv psihologic, animus, ce se caracterizează prin voința celui care stăpânește bunul de a se comporta ca un proprietar sau ca titular al unui alt drept real.
Uzucapiunea de 30 de ani presupune o posesie utilă, neviciată, dar reclamanta M. M. a exercitat începând cu anul 1970, astfel cum a rezultat și din adresa nr.1903/5.04.2011 de la Primăria Comunei Șcheia (f.50), o detenție precară, deoarece folosirea terenului în litigiu s-a făcut cu acordul statului prin administratorul său de la acea dată - Cooperativa Agricolă de Producție. Așadar, s-ar putea reține în favoarea reclamantei o posesie utilă doar începând cu data apariției legii fondului funciar nr.18/1991.
Efectul uzucapiunii este acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate asupra imobilului, retroactiv, în sensul că uzucapatul va fi considerat proprietar, nu din momentul împlinirii termenului de prescripție, ci chiar din ziua în care a început posesia.
Or, în speță, după cum s-a arătat, reclamanta nu a dovedit uzucapiunea de 30 de ani și îndeplinirea cerințelor impuse de art.1890, 1847, 1860 Cod civil.
Pe cale de consecință, față de considerentele expuse mai sus, instanța a respins cererea având ca obiect „uzucapiune” formulată de reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâta . L. Șcheia, ca nefondată.
Având în vedere modalitatea de soluționare a cererii, în temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța a respins și cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivare a arătat că în urmă cu mai bine de 30 de ani a primit de la CAP Șcheia suprafața de 800 mp teren în vederea edificării unei locuințe și construcției gospodărești anexe.
Și-a edificat construcțiile, a edificat și împrejmuiri și de atunci a deținut în mod continuu și netulburat posesia acestuia – se referă la teren.
Acum este o femeie în vârstă și suferindă și a încercat să pună în ordine problemele.
A formulat cerere în constatarea uzucapiunii, însă prima instanță i-a respins cererea deși a dovedit cu martori și înscrisuri ceea ce a solicitat în acțiune.
În mod greșit prima instanță a procedat astfel, ceea ce a determinat-o să promoveze prezenta cale de atac, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței civile atacate și admiterea cererii de uzucapiune.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
P. încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2011, în baza art. 242 al. 1 pct. 2 Cod pr. civilă, Tribunalul Suceava a suspendat judecarea cauzei.
La data de 11 februarie 2013, cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea verificării perimării ca urmare a referatului întocmit de grefierul arhivar din cadrul Arhivei Tribunalului Suceava - Secția civilă (f. 10).
În data de 5 martie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția de perimare a recursului declarat în cauză și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele cu privire la excepția invocată:
După cum rezultă din dispozițiile art. 137 al. 1 Cod pr. civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
După cum rezultă din dispozițiile art. 248 al. 1 Cod pr. civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod pr. civilă, perimarea se poate constata și din oficiu.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 28 octombrie 2011, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod pr. civilă pentru lipsa nejustificată a părților iar de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii de către partea care justifică un interes, iar în cauză nu s-a dovedit existența unui caz de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare.
P. urmare, în temeiul art. 252 Cod pr. civilă, instanța va admite excepția de perimare invocată din oficiu, excepție de procedură, absolută și peremptorie și, în temeiul art. 248 al. 1 Cod pr. civilă, va constata perimat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite excepția perimării.
Constată perimat recursul declarat de către reclamanta M. M., domiciliată în Șcheia, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2157 din data de 21 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimată fiind pârâta . L. Șcheia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. A. V. E. L. C. L.
Grefier,
S. A.-M.
Red. V.E.L./Judecător fond C. L. I.
Tehnored. S.A.M./2 ex./11.03.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 629/2013. Tribunalul SUCEAVA | Cerere necontencioasă. Decizia nr. 60/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
