Fond funciar. Decizia nr. 338/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 338/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 338/2013
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.338
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.02.2013
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR H. L.
JUDECĂTOR V. O. D.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea recursului formulat de către petentul Mariuțac D., domiciliat în or. Milișăuți, ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1595 pronunțată la data de 10.04.2012 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Milișăuți-prin primar, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, S. I., domiciliat în Milișăuți, ./150, județul Suceava, S. M. cu același domiciliu nr.149, județul Suceava și S. M. L., domiciliată în or.Milișăuți, ..46/215, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimata P. G. asistată de av. R. O., av. G. D. și mandatara S. R. cu procură de reprezentare autentificată sub nr. 247/15.01.2013 de BNP „Fomin S.” pentru recurentul Mariuțac D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile,legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța verificând actele și lucrările dosarului constată că s-a depus prin serviciul registratură de către intimata C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Milișăuți, întâmpinare într-un singur exemplar.
Av. G. D. pentru recurent depune la dosar împuternicire avocațială, un înscris emis de Poliția orașului Milișăuți din care rezultă că acesta a formulat plângere penală împotriva intimatei P. Garofina, că pentru clarificarea tuturor aspectelor și stabilirea vinovăției acesteia s-au solicitat de la O.C.P.I Rădăuți anumite documente necesare în vederea efectuării unei constatări științifice, urmând ca la finalizarea cercetărilor, dosarul să fie înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți.
Av. R. O. depune la dosar un înscris( 2 exemplare) prin care intimații S. I. și S. M.-L. arată că înțeleg să o mandateze pentru a-i reprezenta în prezenta cauză pe S. Rahila, însoțit de procurile de reprezentare autentificate sub nr.4843/26.10.2012, și nr.4948/6.11.2012 de BNP „Fomin S.”.
Instanța pune în discuție încuviințarea probei cu înscrisurile depuse astăzi la dosar.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că sunt de acord cu încuviințarea acestei probe.
Instanța în baza disp. art. 167 al.1 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse astăzi la dosar, urmând ca pertinența, concludența și utilitatea acestora să fie apreciată prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.
Deosebit de aceasta instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția privind lipsa de interes a reclamantului recurent de a solicita anularea titlului de proprietate nr. 254/1994 emis în favoarea lui S. Ș. pentru suprafața de 13 ari teren intravilan și acordă cuvântul atât cu privire la excepția invocată cât și pe fondul recursului.
Av.G. D. pentru recurent solicită respingerea excepției invocate ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, iar pe fond admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiza topo, probă care a fost respinsă în mod nejustificat de instanța de fond, fiindu-i astfel îngrădit dreptul la un proces echitabil, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o va depune la dosar.
Av. R. O. pentru intimata P. G. solicită admiterea excepției invocate dat fiind faptul că recurentul nu a avut niciodată în proprietate suprafața de teren în litigiu, el a avut în proprietate suprafața de 954 mp teren – de fapt 907 mp teren cât i-a mai rămas ca urmare a lărgirii șoselei, teren care a fost declarat în registrul agricol și pe care acesta o are în posesie pe amplasamentul „V. . respingerea recursului ca nefondat întrucât nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 13 ari teren intravilan iar înscrisurile depuse la dosar nu vizează suprafața de teren în litigiu, se referă la o altă intabulare în C.F, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
În replică av. G. D. arată că în înscrisurile depuse la dosar se face referire la actele primare de proprietate
Întrebată fiind de instanță, care sunt actele de proprietate în baza cărora recurentul a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 254/1994 emis în favoarea lui S. Ș. pentru suprafața de 13 ari teren av. G. D. arată că recurentul susține că actele lui de proprietate nu se mai regăsesc la dosar, fiind sustrase.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 14.11.2011, așa cum a fost completată, petentul-reclamant Mariuțac D., în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Milișăuți, pârâții P. G., S. I., S. M.-L. și S. M., a solicitat instanței desființarea hotărârii nr.377/13.10.2011 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,20 ha teren arabil situată în intravilanul orașului Milișăuți și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.254/1994 cu privire la suprafața de teren de 0,13 ha intravilan.
A motivat petentul-reclamant că pe amplasamentul „Acasă” este îndreptățit la suprafața de 0,29 ha teren, însă i-a fost eliberat titlu de proprietate doar pentru 0,10 ha. Restul de teren este aferent casei și provine de la bunicii săi, Mariuțac N. și E., iar ultimul care a deținut terenul a fost tatăl său, Mariuțac D. al lui N..
A invocat nelegalitatea titlului de proprietate nr.254/1994 emis pe numele lui S. Ș., deoarece terenul pentru care solicită reconstituirea dreptului de proprietate este deținut de P. G.. Între S. Ș. și Păsăillă G. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3720/1995, însă din adresa Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară Rădăuți rezultă că p.v. 497 (790 m.p.) nu este intabulată pe numele vânzătoarei și apoi a cumpărătoarei, iar p.f.329/10 nu există, deoarece nu a intervenit niciodată divizarea p.f.329.
S. Ș. a decedat la data de 14.06.2011, moștenitorii ei fiind pârâții P. G., S. I., S. M.-L. și S. M., conform anexei 1 a primăriei orașului Milișăuți.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În întâmpinare, intimata-pârâtă C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a solicitat respingerea plângerii împotriva hotărârii nr.377/13.10.2011, ca nefondată. A motivat că prin hotărârea nr. 377/13.10.2011, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a respins contestația formulată de Mariuțac D., prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,20 ha teren, situată pe raza orașului Milișăuți, în calitate de moștenitor al defunctului Maruțeac D. a N., pe considerentul că nu se face dovada dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată la data preluării terenurilor în mod abuziv la stat, iar declarațiile de martori sunt neconcludente; nu s-au depus acte doveditoare ale vocației succesorale și nu se face identificarea prin plan parcelar a terenului solicitat.
Din procesul-verbal al Comisiei locale de fond funciar Milișăuți nr. 5960/20.06.2011, rezultă că petentul nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, situat în intravilan, tatăl petentului figurează în registrul agricol, ediția 1951-1955, cu 0,12 ha teren intravilan, iar în perioada 1956-1963 cu 0,10 ha teren. Maruteac D. a N. a depus cererea nr. 551/09.03.1991, în baza Legii nr. 18/1991, prin care a solicitat și suprafața de 0,10 ha. situată în intravilan, teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate și i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2640/1998. Declarațiile de martori nu pot servi în mod valabil la dovedirea dreptului de proprietate, întrucât din acestea nu rezultă suprafața terenului cu privire la care declară, apoi petentul nu face dovada calității de persoană îndreptățită, întrucât nu s-au depus acte de identitate, acte de stare civilă, certificat de moștenitor, după caz.
De asemenea, a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de constatare a nulității titlului de proprietate, învederând că acesta a fost emis în baza documentației înaintate de comisia locală de fond funciar.
În întâmpinare, pârâta P. G. a invocat excepțiile de tardivitate a formulării plângerii la Lg.18/1991, întrucât termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a fost pe data de 30.11.2005, iar reclamantul a formulat plângere pe data de 14.10.2011, excepția lipsei interesului reclamantului Mariuțac D. și a calității procesuale active de a promova prezenta acțiune, acesta neposedând acte de proprietate pe terenul ei, nu are nici un drept și a promovat prezenta acțiune doar din rea – credință și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. I., S. M. și S. M. – V., întrucât este singura moștenitoare testamentară a mamei sale, S. Ș., conform testamentului depus la dosar, de asemenea, a și cumpărat terenul care face obiectul prezentului litigiu.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că reclamantul nu a deținut niciodată suprafața de 1.000 m.p., acesta este nepotul lui Mariuțac N., iar din istoricul perioadei 1902-1986 rezultă că a avut doar suprafața de 954 m.p., din care o parte a fost ocupată cu ocazia lărgirii șoselei, iar în cadrul procesului de revendicare expertul topo desemnat a măsurat terenul și a găsit la reclamant suprafața de 907 m.p., lipsa intabulării în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3720/1995 nefiindu-i imputabilă.
Pârâții S. M., S. I. și S. M.-L. au achiesat la pretenția reclamantului.
Legal citată, intimata-pârâtă C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Milișăuți nu a depus întâmpinare.
Instanța a respins excepțiile de tardivitate a plângerii, lipsă de interes, lipsă calitate procesuală activă, lipsă calitate procesuală pasivă pârâților S. M., S. I. și S. M.-L., prin încheierea de ședință din 9 martie 2012.
Astfel, împotriva hotărârii nr.377/13.10.2011, comunicată la data de 21.10.2011, petentul a formulat plângere la data de 14.11.2011, în cadrul termenului de 30 de zile prevăzut de art.53 al.al.2 din Legea nr.18/1991.
Cât privește excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active, prin hotărârea comisiei județene a fost respinsă contestația formulată de petent împotriva propunerii comisiei locale de fond funciar de respingere a cererii de reconstituire, iar titlul de proprietate a cărui nulitate parțială absolută o invocă reclamantul pretinde că se regăsește tocmai terenul pentru care solicită reconstituirea, așa încât are atât interes, cât și legitimare procesuală conform art.III al.2 din legea nr.169/1997.
Nu este dată nici excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. M., S. I. și S. M.-L., căci titlul de proprietate nr.254/1994 a fost emis pe numele autorului lor, S. Ș., și cu toate că și-au partajat averea succesorală rămasă după aceasta, pentru opozabilitatea hotărârii, dată fiind obligația de garanție între moștenitori în caz de evicțiune, au legitimare procesuală.
Prin sentința civilă nr1595 din 10.04.2012 Judecătoria Rădăuți a respins cererea de chemare în judecată așa cum a fost completată.
P. a hotărî astfel prima instanță a reținut că petentul, prin cererea înregistrată la data de 16.03.1991, sub nr.2320, la Primăria comunei Milișăuți, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,20 ha teren la locul „V. . lui S. Ș., iar prin cererea depusă sub nr.5960/14.10.2010 a reiterat această cerere, în privința căreia comisiile de fond funciar nu au făcut dovada soluționării, chiar în parte, anterior anului 2010.
Prin hotărârea nr.377/13.10.2011, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a respins contestația formulată de petent împotriva propunerii Comisiei orășenești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Milișăuți de respingere a cererii de reconstituire, cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată, la data preluării terenurilor, în mod abuziv, la stat, iar declarațiile martorilor sunt neconcludente, nu s-a făcut dovada vocației succesorale și nici identificarea în plan parcelar a terenului solicitat.
Până în prezent, tatăl petentului Mariuțac D. al lui N. a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 1,48 ha teren, pe raza orașului Milișăuți, din care, în intravilan, 1.000 m.p. arabil și curți-construcții, în baza evidențelor registrului agricol din perioada 1959 – 1960, în care Mariuțac D. al lui N. figura cu suprafața totală de 1,48 ha, din care „V. . curte și 0,07 ha arabil.
În raportul de expertiză întocmit de expert C. V.-M. în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, având ca obiect „Revendicare”, reclamant fiind Mariuțac D., iar pârâți S. Ș. și P. G., a fost identificat terenul din titlul petentului-reclamant în suprafață reală măsurată de 907 m.p., identică cu p.v.698 cu casă și anexe din C.F._ Milișăuți (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 957 Milișăuți), proprietatea petentului-reclamant, respectiv cu p.f. 329/5 arabil din C.F._ Milișăuți (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 90 Milișăuți, tot proprietatea acestuia, ambele parcele fiind înscrise inițial în C.F. 90 Milișăuți, proprietatea tabulară a lui P. Maruțeac, cu o suprafață însumând 954 m.p., teren care a fost declarat în registrul agricol, anume suprafața de 10 ari curți-construcții și arabil, suprafața totală pe care petentul-reclamant o are în posesie pe amplasamentul „V. . m.p.
P. diferența de teren de 0,20 ha pe care o pretinde în aceeași solă, petentul nu a adus nici un înscris doveditor al proprietății, conform art.11 din Legea nr.18/1991, iar proba cu martori proprietari vecini pe toate laturile terenului nu s-a putut administra în lipsa posesiei vechiului amplasament, conform art.6 al.13 din Legea nr.1/2000.
Cât privește titlul de proprietate nr.254/1994 emis pe numele lui S. Ș., autoarea pârâților S. M., S. I. și S. M.-L., pentru suprafața totală de 1,91 ha teren, din care în vatra satului 1.000 m.p. arabil și 300 m.p. curți-construcții, învecinate la sud cu petentul-reclamant, respectiv 2500 m.p. arabil, atât timp cât petentul-reclamant nu a probat că este îndreptățit la reconstituire pentru un anume amplasament, nu se poate stabili că același teren se regăsește și în titlul atacat, căci doar într-o astfel de situație petentul-reclamant ar fi justificat interesul, iar instanța ar fi trebuit să compare titlurile părților și să-l stabilească pe cel preferabil, adică emis cu respectarea prevederilor legilor fondului funciar.
Întrucât petentul nu a dovedit că ascendenții săi au avut în proprietate un alt teren decât cel pentru care a obținut deja reconstituirea dreptului de proprietate, instanța a respins atât plângerea împotriva hotărârii comisiei județene, cât și cererea de constatare a nulității titlului de proprietate emis terțului, din raportul de expertiză întocmit de expert C. V.-M. rezultând că terenul din titlul 254/1994, la locul în litigiu, a fost înscris în cartea funciară anterior preluării în patrimoniul CAP, pe numele autorilor beneficiarului actului de reconstituire, S. Ș..
Împotriva sentinței a formulat recurs petentul Mariuțac D. pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței si trimiterea dosarului la instanța de fond pentru administrarea probei cu expertiza, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului a arătat că prin sentința civilă nr. 1595/2012 pronunțata de Judecătoria Rădăuți i-a fost respinsa in mod netemeinic si nelegal cererea de chemare in judecata, in primul rând fără ca instanța să țina cont de toate actele depuse la dosarul cauzei, acte din care rezulta cu certitudine situația neclara a parcelelor de teren ce au fost trecute pe titlul de proprietate si contractul de vânzare-cumpărare al paratelor. În acest sens adresa de la OCPI nr. 64/22.02,2011 - fila 43 dosar fond, din care rezulta ca . nu figurează cu plan de situație si nici înscrise pe numele Semniuc Ș..
Privitor la ., prin aceeași adresa i s-a comunicat ca aceasta parcelă nu există. Ori, având in vedere aceasta situație neclara, solicitarea de administrare a probei cu expertiza a fost respinsa in mod nejustificat - fila 221 dosar fond, încheierea din 04.04.2012, îngrădindu-i practic accesul la un proces echitabil. Consideră că pârâta Păsailă Garofina s-a intabulat in mod ilegal si folosindu-se de înscrisuri neconforme cu realitatea, nu a putut prezenta niciodată planuri de situație sau planuri de amplasament, numărul de . parata, fiind situat la o distanță considerabilă de locul unde susține aceasta ca s-ar afla.
Nici in ceea ce privește solicitările adresate Primăriei Milișăuti, pârâta Păsăila Garofina nu a avut o atitudine sincera, acesta modificând înscrisurile eliberate de aceasta instituție, solicitate de acesta pentru a le depune la cartea funciara - pentru intabulare.
In motivarea sentinței recurate, instanța de fond tine cont in mod nejustificat de expertiza efectuata de dl. C. V.-M., care s-a folosit in efectuarea acelei expertize doar de harta austro-ungara din 1855, unde s-au făcut lucrări cadastrale la Milișăuți. Mai mult decât atât, dosarul in care a fost efectuată aceasta expertiza a avut ca obiect revendicare si nu privea cei 20 de ari de teren solicitați de el încă din anul 1991. Un alt aspect important de care instanța de fond nu ținut cont este faptul ca a făcut cerere in termen pentru suprafața de 20 de ari moștenită de la bunicii săi Mariuțac N. si E., cerere înregistrata la Primăria Milișăuți sub nr. 1552/09.03,1991 - fila 101 dosar fond, iar o perioada de 20 de ani comisia nu i-a răspuns la cerere nici in mod favorabil si nici nefavorabil pentru a avea posibilitatea sa formulez contestație si să-și rezolve problema mai repede. Din contra, neținând cont de cererea sa aceștia au înțeles sa elibereze in mod nelegal titlu de proprietate pentru autoarele paratelor.
In aplicarea dispozițiilor legale invocate in susținerea plângerii - Legea 18/1991 cu modificările si completările ulterioare, in practica judecătoreasca s-a pus problema daca instanța poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în situația în care, in cadrul unei plângeri împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar, comisiile locale invoca faptul ca terenul solicitat de petent este ocupat de terți cu titlu de proprietate sau chiar terții formulează cerere de intervenție in interes propriu. „Opinia majoritara este aceea ca, atunci când din probele dosarului rezulta ca plângerea este întemeiata, poate fi reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament pentru ca in astfel de cereri nu se poate cerceta si analiza dreptul de proprietate, respectiv legitimitatea îndreptățirii terțului. Compararea drepturilor de proprietate se va putea realiza doar ulterior, in cadrul unei acțiuni in revendicare, in cadrul căreia se va stabili care titlu este preferabil (respectiv care titlu a fost emis cu respectarea cerințelor impuse de legile fondului funciar).
Ca o precizare suplimentara menționează ca cererea vizând reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament nu-i poate fi opusa nici una din excepțiile cu caracter general sau special prevăzute de lege la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Prin Decizia nr. 375/2005 Curtea Constituționala a arătat ca reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament si revocarea titlurilor de proprietate emise ilegal nu sunt de natura sa creeze o instabilitate a raporturilor juridice. Aceste considerente au fost menținute de Curte si prin Deciziile nr. 49/2007 si nr. 93/2009, prin care a subliniat ca actele de „reconstituire si constituire a dreptului de proprietate, emise in condiții ilegale nu pot constitui temeiuri pentru dobândirea valabila a dreptului de proprietate, deoarece un act juridic lovit de nulitate nu poate produce efecte juridice .
Arată ca reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament este conforma si cu prev. art.6 pct.l din Convenția EDO, care prevede ca orice persoana are dreptul la un proces echitabil, iar in explicitarea acestui drept, in doctrina dreptului european dreptul de acces la un tribunal este înțeles ca un drept de acces concret si efectiv, care presupune ca justițiabilul sa beneficieze de o posibilitatea clara si concreta de a contesta atingerea adusa drepturilor sale în speța, este vorba de dreptul de proprietate al lui, căruia i s-ar aduce atingere prin reconstituirea dreptului de proprietate pe alte amplasamente, mai puțin valoroase si in condițiile in care comisia locala de aplicare a Legii 18/1991 nici nu deține teren in rezerva, dreptul lui de proprietate ar fi total prejudiciat, pe de o parte, si pe de alta parte i-ar fi îngrădit dreptul de acces la un tribunal care sa compare titlurile de proprietate ale pârtilor.
Pornind de la premisa ca drepturile fundamentale trebuie garantate . si reala, iar nu iluzorie si teoretica, imposibilitatea concretă de sesizare de către persoana interesata constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție.
Intimata C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Milișăuți a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței iar pe fondul cauzei trimiterea cauzei la Judecătoria Rădăuți în vederea administrării probei cu expertiza pentru următoarele motive:
Instanța de fond, in motivarea sentinței recurate, a avut in vedere raportul de expertiză întocmit de către expert C. V. M. in dosarul de revendicare, dosar care privea si suprafața de 0,20 ha pentru care recurentul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrata la Primăria Milișăuți sub nr.1552/09.03.1991, expertiza a avut în vedere doar harta veche austro-ungara din anul 1855.
Mai mult instanța a respins solicitarea recurentului de a administra proba cu expertiza cadastrala, neținând cont de adresa OCPI nr.64/22.02.2011 prin care se arata ca . înscrisă în Cartea funciara cu plan de situație si nici nu este intabulata pe numele S. Ș., iar . exista înscrisa in cartea funciara, adresa care confirmă situația parcelelor evidențiate pe titlul de proprietate si in contractul de vânzare-cumpărare este neclară.
De altfel numita P. Garofina a modificat înscrisurile eliberata de către Primăria orașului Milișăuți in vederea intabulării dreptului de proprietate.
Consideră ca soluția echitabila este aceea ca instanța de fond sa constate dacă recurentul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament cu obligarea comisiilor la întocmirea titlului de proprietate, urmând ca pe calea unei acțiuni în revendicare să compare drepturile de proprietate si sa se stabilească preferința titlurilor de proprietate, care titlu de proprietate a fost emis cu respectarea cerințelor legale.
Intimata P. Garofina a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat că prin cererea înregistrată la data de 14.11.2011, așa cum a fost completată, petentul reclamant Mariuțac D., în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Milișăuți, pârâții P. G., S. I., S. M.-L. și S. M., a solicitat instanței desființarea hotărârii nr. 377/13.10.2011 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,2 ha teren arabil situată în intravilanul orașului Milișăuți și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 254/1994 cu privire la suprafața de 0,13 ha intravilan.
A motivat petentul-reclamant că pe amplasamentul "Acasă" este îndreptățit la suprafața de 0,29 ha teren, însă i-a fost eliberat titlu de proprietate doar pentru 0,10 ha. Restul de teren este aferent casei și provine de la bunicii săi, Mariuțac N. și E., iar ultimul care a deținut terenul a fost tatăl său, Mariuțac D. al lui N..
A invocat nelegalitatea titlului de proprietate nr. 254/1994 emis pe numele lui S. Ș., deoarece terenul pentru care solicită reconstituirea dreptului de proprietate este deținut de P. G.. Între S. Ș. și P. G. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3720/1995, însă din adresa Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Rădăuți rezultă că p.v. 497 (790 mp) nu este intabulată pe numele vânzătoarei și apoi a cumpărătoarei, iar p.f. 329/10 nu există, deoarece nu a intervenit niciodată divizarea p.f. 329.
S. Ș. a decedat la data de 14.06.2011, moștenitorii ei fiind pârâții P. G., S. I., S. M.-L. și S. M., conform anexei 1 a Primăriei orașului Milișăuțl.
Acesta nu a avut niciodată teren la locul numit "Acasă" mai mult de 10 ari pe care i-a deținut dintotdeauna. Acesta este nepotul lui Mariuțac N., iar din istoricul perioadei 1902 - 1986 rezultă că a avut doar suprafața de 954 mp teren, din care o parte a fost ocupată cu lărgirea șoselei, iar în cadrul procesului de revendicare expertul topograf desemnat a măsurat terenul și a găsit la reclamant suprafața de 907 mp teren.
În întâmpinare, intimata-pârâtă C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a solicitat respingerea plângerii împotriva hotărârii nr. 377/13.10.2011, ca nefondată. A motivat că prin hotărârea nr. 377/13.10.2011, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a respins contestația formulată de Mariuțac D., prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,20 ha teren, situată pe raza orașului Milișăuți, în calitate de moștenitor al defunctului Mariuțac D. al lui N., pe considerentul că nu se face dovada dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată la data preluării terenurilor în mod abuziv la stat, iar declarațiile de martori sunt neconcludente; nu s-au depus acte doveditoare ale vocației succesorale și nu se face identificarea prin plan parcelar a terenului solicitat.
Din procesul-verbal al Comisiei locale de fond funciar Milișăuți nr. 5960/20.06.2011, rezultă că petentul nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, situat în intravilan, tatăl petentului figurează în registrul agricol, ediția 1951-1955, cu 0,12 ha teren intravilan, iar în perioada 1956-1963 cu 0,10 ha teren. Mariuțac D. a N. a depus cererea nr. 551/09.03.1991, în baza Legii nr. 18/1991, prin care a solicitat și suprafața de 0,10 ha situată în intravilan, teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate și i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2640/1998. Declarațiile de martori nu pot servi în mod valabil la dovedirea dreptului de proprietate, întrucât din acestea nu rezultă suprafața terenului cu privire la care declară, apoi petentul nu face dovada calității de persoană îndreptățită, întrucât nu s-au depus acte de identitate, acte de stare civilă, certificat de moștenitor, după caz.
De asemenea, a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de constatare a nulității titlului de proprietate, învederând că acesta a fost emis în baza documentației înaintate la comisia locală de fond funciar.
În raportul de expertiză întocmit de expert C. V.-M. în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, având ca obiect „revendicare”, reclamant fiind Mariuțac D., iar pârâți S. Ș. și P. G., a fost identificat terenul din titlul petentului-reclamant în suprafață reală măsurată de 907mp, identică cu p.v. 698 cu casă și anexe din C.F._ Milișăuți (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 957 Milișăuți), proprietatea petentului-reclamant, respectiv cu p.f. 329/5 arabil din C.F._ Milișăuți (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 90 Milișăuți, tot proprietatea acestuia, ambele parcele fiind înscrise inițial în C.F. 90 Milișăuți, proprietatea tabulară a lui P. Maruțeac, cu o suprafață însumând 954 mp teren care a fost declarat în registrul agricol, anume suprafața de 10 ari curți-construcții și arabil, suprafața totală pe care petentul-reclamant o are în posesie pe amplasamentul "V. . mp.
P. diferența de teren de 0,20 ha teren pe care o pretinde în aceeași solă, petentul nu a adus nici un înscris doveditor al proprietății, conform art. 11 din Legea nr. 18/1991, iar proba cu martori proprietari vecini pe toate laturile terenului nu s-a putut administra în lipsa posesiei vechiului amplasament, conform art. 6 alin. 1(3) din Legea nr. 1/2000.
Cât privește titlul de proprietate nr. 254/1994 emis pe numele lui S. Ș., autoarea pârâților S. I., S. M.-L. și S. M., pentru suprafața totală de 1,91 ha teren, din care în vatra satului 1000 mp arabil și 300 mp curți-construcții, învecinate la sud cu petentul-reclamant, respectiv 2500 mp arabil, atât timp cât petentul-reclamant nu a probat că este îndreptățit la reconstituire pentru un anume amplasament, nu se poate stabili că același teren se regăsește și în titlul atacat, căci doar într-o astfel de situație petentul-reclamant ar fi justificat interesul, iar instanța ar fi trebuit să compare titlurile părților și să-l stabilească pe cel preferabil, adică emis cu respectarea prevederilor legilor fondului funciar.
Ceilalți intimați deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Petentul Mariuțac D. a investit instanța cu două capete de cerere, unul vizând desființarea hotărârii Comisiei județene nbr._.10.2011 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,20 ha teren arabil situat în intravilanul orașului Milișăuți, aferent gospodăriei sale, teren pretins provenind de la bunicii Mariuțac N. și E., respectiv de la tatăl Mariuțac D. a N., iar altul vizând nelegalitatea titlului de proprietate nr.254/1994 emis pe numele autoarei pârâților, S. Ș., cu privire la același teren(f.110).
În mod corect prima instanță a respins acțiunea în condițiile în care petentul nu și-a probat dreptul de proprietate pentru terenul pretins, nedepunând la doar nici un înscris din care să rezulte că autorii săi ar fi avut în proprietate anterior regimului comunist o suprafață mai mare de teren decât cea deja retrocedată, adică 1000 mp restituiți conform titlului de proprietate nr.2640/08.08.2008 (f.34,35).
Este de observat că în fața primei instanțe petentul prin apărător a arătat că înțelege să-și dovedească dreptul de proprietate cu extrase de carte funciară, pe care însă nu le-a mai depus la dosar, deși și-a asumat o astfel de obligație( a se vedea încheierea de ședință din data de 09.03.2012 fila 201).
Nici în recurs apărătorul și mandatara sa nu au fost în măsură să indice actul primar provenind de la autori pe care petentul înțelege să-l valorifice în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate ( a se vedea practicaua deciziei).
Or, în conformitate cu art.11 al.1 din legea nr.18/1991 republicată și modificată și art.6 din legea 1/2000, suprafața de reconstituit este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, cu condiția să fie pertinente, verosimile și concludente, inclusiv din declarații de martori-proprietari vecini pe toate laturile.
Întrucât petentul nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, neadministrând nici o probă din cele admise de lege, expertiza a devenit neutilă, astfel că în mod corect a fost respinsă de către prima instanță.
Neavând un drept de proprietate recunoscut cel puțin în principiu, petentul nu poate contesta titlul pârâților, neavând interes pentru un astfel de demers întrucât nu a dovedit că i-ar fi fost încălcat dreptul său de proprietate asupra terenului înscris pe titlu.
În acest context, al lipsei oricărei dovezi privind dreptul de proprietate al petentului asupra terenului în litigiu și, pe cale de consecință, a lipsei interesului în a ataca titlul terțului, criticile sale din recurs sunt nerelevante astfel că tribunalul, negăsind incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă recurentul va fi obligat la plata către intimata P. Garofina a sumei de 1000 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, achitată conform chitanței nr.040/04.02.2013(f.31).
P. aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge recursul formulat de către petentul Mariuțac D., domiciliat în or. Milișăuți, ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1595 pronunțată la data de 10.04.2012 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Milișăuți-prin primar, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, S. I., domiciliat în Milișăuți, ./150, județul Suceava, S. M. cu același domiciliu nr.149, județul Suceava și S. M. L., domiciliată în or.Milișăuți, ..46/215, județul Suceava,ca nefondat.
Obligă pe recurentul Mariuțac D. să plătească intimatei P. G. suma de 1000 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 05.02.2013.
Președinte Judecător Judecător
I. G. H. L. V. O. D.
Grefier
S. A.
Red. VOD
Tehnored.SA/2ex/14.02.2013
Judecător fond P. G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 602/2013. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 629/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
