Pretenţii. Decizia nr. 105/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 2029/339/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 105
-RECURS-
Ședința publică de la 15 februarie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – G. P.
Judecător – F. M.
Judecător – C.-N. L.
Grefier – Bînciu E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul - pârât V. P., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 2021 din data de 9 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimata-reclamantă I.I. L. P., cu sediul social în ., cu sediul procesual ales la C.. Av. F. C., ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, recurentul-pârât V. P. fiind reprezentat de avocat M. Madelona.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul a depus la data de 18.01.2013 întâmpinare (fila 12) prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivarea în termen a acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. (4) Cod Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Avocat M. Madelona depune împuternicire avocațială nr._/2013, chitanța nr. 68/15.02.2013 reprezentând onorariu avocat și în copie sentința comercială nr. 227/16.02.2011, sentința civilă nr. 2550/09.12.2011 pronunțate de Judecătoria Z. și arată că nu mai are cereri de formulat și nici înscrisuri de depus .
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și nici înscrisuri de depus, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepție și pe fond.
Având cuvântul, avocat M. Madelona, solicită respingerea excepției și admiterea recursului, desființarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Z., prin care s-a obligat pârâtul la plata sumei de 3060 lei - 60 lei contravaloare bunuri și 3000 lei penalități de întârziere și a sumei de 258,380 lei cheltuieli de judecată.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că debitul pretins nu este datorat, având în vedere că acesta a fost achitat. De asemenea, prin chitanțele de plată însușite și acceptate de către intimată, au fost reținute penalitățile de întârziere conform modalității de calcul a acesteia la data încasării, acestea neputând fi recalculate și solicitate pentru același debit.
Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere susținerile apărătorului ales al recurentului, avocat M. Madelona, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Z. sub nr._ din 2 august 2012, reclamanta I.I.L. P. a chemat în judecată pe pârâtul V. P., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligat pârâtul să îi plătească suma de 3060 lei, din care 60 lei contravaloare bunuri și 3000 lei penalități de întârziere.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că a încheiat cu pârâtul un contract de vânzare-cumpărare, nr. 161/17 august 2009, prin care acesta a cumpărat mai multe bunuri, în valoare de 4492,20 lei.
Conform contractului, plata urma să se facă în termen de 7 luni și, de asemenea, au fost stabilite penalități de 2% pentru fiecare zi de întârziere.
Pârâtul a plătit până la împlinirea termenului doar suma de 1355 lei, rămânând de plată, la acea dată, suma de 3144 lei. Ulterior, pârâtul a plătit parțial debitul, însă au rămas de plată penalități de întârziere.
A arătat, de asemenea, reclamanta că, deși penalitățile erau mai mari, înțelege să solicite numai suma de 3000 lei penalități de întârziere, precum și suma de 60 lei, debit restant.
A arătat pârâtul că, prin contractul nr. 161/17 august 2009, a cumpărat de la reclamantă bunuri în valoare de 4499,20 lei.
Susține pârâtul că prețul bunurilor ce fac obiectul acestui contract a fost integral achitat, achitând, de asemenea, și penalitățile de întârziere, înregistrându-se un plus de 424,01 față de valoarea reală a bunurilor achiziționate, la debitul principal și penalitățile de întârziere în sumă de 1084 lei, așa cum sunt evidențiate prin chitanțele nr. 217/4.07.2010 (284 lei) și nr. 273/13.09.2010 (800 lei). Totalul plăților efectuate rezultă din chitanțele nr. 511/27.10.2011, 511/21.10.2010, 273/13.09.2010, 207/7.03.2010, 286/27.10.2010, 217/4.07.2010, 428/1.11.2009, nr. 311/30.05.2010. Sumele pretinse de reclamantă sunt eronate, atât în privința debitului principal, cât și a penalităților de întârziere.
De asemenea, a arătat că factura a fost emisă ulterior încheierii contractului, respectiv la 11.06.2010, obligația sa, ca debitor, începând să producă efecte de la data emiterii documentului. În ce privește modalitatea de calcul și perceperea penalităților de întârziere, acestea se pot solicita până la data plății efective, fiind accesorii debitului principal, totalul penalităților neputând depăși creanța principală, acestea nu pot fi solicitate și recalculate la diferite intervale de timp, pe perioade neterminate și într-un mod repetat.
A mai susținut că, prin sentința comercială nr. 227/16.02.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., s-a admis cererea reclamantei pentru emitere somație de plată și a fost somat să plătească suma de 8.695,80 lei, reprezentând penalități de întârziere, rezultate din contractul de vânzare-cumpărare nr. 161/17.08.2009 și factura . nr. 472/11.06.2010. Ordonanța de plată a fost însă anulată prin sentința civilă nr. 2550/9.12.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., reținându-se că au fost achitate integral debitul principal și penalitățile de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 2021 din 9. X.2012 Judecătoria Z. a admis acțiunea șil- a obligat pe pârât să plătească reclamantei 3060 lei din care 60 lei contravaloare bunuri și 3000 lei penalități de întârziere.
Pentru a hotărî astfel a reținut instanța că la baza obligării pârâtului la plată a stat contractul de vânzare – cumpărare nr. 171 / 17.08.2009, recunoașterea acestuia că a plătit bunurile achiziționate începând cu 1. XI 2009 deși avea obligația plății în 7 rate lunare începând cu 30.09.2009, din înscrisurile depuse rezultând plata sumei de 4039 lei, plată care s –a făcut însă cu întârziere.
Cât privește cuantumul penalităților, a reținut instanța că suma de 3000 lei pretinsă de reclamant nu a fost contestată de pârât, care nu a contestat nici modul de calcul, pretinzând doar că nu datorează aceste penalități câtă vreme debitul a fost achitat.
În consecință, instanța a admis acțiunea, văzând dispozițiile art. 969 Cod procedură civilă și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, l –a obligat pe pârât și ka cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul în termen și legal motivat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
S-a susținut că modalitatea de calcul a penalităților de întârziere este eronată, că instanța nu a motivat suficient sentința cu privire la aspectul analizării înscrisurilor depuse, întrucât, cu chitanțele de plată depuse și însușite și acceptate de intimată s –au plătit și penalitățile de întârziere după modalitatea de calcul a intimatei, astfel că au fost cerute și acordate în mod nelegal pentru același debit.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
La 18 01. 2013 (f. 12) intimatul a formulat întâmpinare, invocând excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia în termenul legal.
Pe fond a cerut respingerea recursului, considerând că sentința este legală și temeinică.
Analizând cu prioritate excepția invocată, în raport de dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul o găsește nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 303 Cod procedură civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau separat, înăuntrul termenului de recurs.
Cererea de recurs formulată de pârâtul V. P. a fost adresată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentinței-26.XI.2012, respectiv la 11. XII. 2012 data poștei (f. 5).
Cererea cuprinde și motivele de recurs și toate mențiunile prevăzute de art. 302 1Cod procedură civilă mențiuni a căror lipsă conduce la nulitatea cererii, ceea ce în speță, nu este cazul, excepția urmând să fie respinsă.
Cât privește fondul recursului, criticile aduse sentinței se constată că sunt întemeiate.
Greșit a apreciat instanța că recurentul pârât nu a contestat modalitatea de calcul a penalităților de întârziere și astfel ar fi recunoscut împlinit existența și cuantumul lot.
Tot instanța a reținut că recurentul pârât a negat că datorează aceste penalități ceea ce presupune o contestare a lor.
În plus, din cuprinsul chitanțelor depuse de recurent la dosar la prima instanță, rezultă că acesta a achitat cu aceste chitanțe sume care cuprind și penalitățile de întârziere fără însă a se face mențiunea cuantumului acestor penalități, sumele nefiind defalcate.
Astfel, se impune administrarea unui probatoriu adecvat, probă cu expertiză de specialitate- pentru identificarea sumei achitate de recurent cu titlu de penalități de întârziere, lucrare care va preciza dacă și cât datorează recurentul cu acest titlu în baza contractului de vânzare – cumpărare analizat.
Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, care nu a soluționat fondul acestei cauze .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția invocată de intimată privind nulitatea recursului ca nefondată.
Admite recursul declarat de recurentul - pârât V. P., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 2021 din data de 9 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimata-reclamantă I.I. L. P., cu sediul social în ., cu sediul procesual ales la C.. Av. F. C., .,
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 15 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. P. F. M. C. N. L. Bînciu E.
Red. FM.- 22.02. 2013
Thred PS.- 4.03. 2013- 2 ex
Df.-_ Jud Z.
Jf.- B. A.
Imputabil.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 205/2013. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 165/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
