Pretenţii. Decizia nr. 47/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 4506/292/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 47
RECURS
Ședința publică de la 01 februarie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - G. P.
Judecător - C. Doinița
Judecător - F. M.
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă ., cu sediul în . Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1258 din 24 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimații pârâți . SRL, cu sediul în . și M. V. domiciliat în ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, recurenta reclamantă ., fiind reprezentată de avocat L. I.-L. și intimații pârâți . SRL și M. V., de avocat P. A.-D..
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul timbrat cu 209 lei – taxă judiciară de timbru achitată potrivit chitanței nr.0775/08.11.2012 și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Apărătorii părților din proces, declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici înscrisuri de depus la dosar.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Având cuvântul, pentru recurenta reclamantă ., avocat L. I.-L., apreciază că soluția instanței de fond este nejustificată în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta . SRL, întrucât, pârâta . SRL și AF M. V. au același sediu social, iar pe de altă parte societatea pârâtă a achitat 80% din datorie, factura fiind completată de către M. V. cu datele de identificare ale aceste societăți.
Referitor la excepția inadmisibilității, invocată din oficiu privind chemarea in judecată a pârâtului M. V., o consideră neîntemeiată . Este adevărat că reclamanta și-a modificat cererea introductivă, insă instanța de fond avea la îndemână, disjungerea, ci nicidecum respingerea cererii, ca inadmisibilă.
Solicită admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinței civile nr. 1258 din 24 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, in sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta . SRL și a excepției inadmisibilității invocată din oficiu și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru soluționarea pe fond.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat P. A.-D., solicită respingerea acțiunii, cu consecința menținerii hotărârii pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, ca fiind legală și temeinică. Precizează că, temeiul acțiunii este dat de factura fiscală, nefiind însă însușite mențiunile din factură, iar susținerea reclamantei că ambele entități au același sediu, este irelevant și în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a pârâtei . SRL, precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecată a pârâtului M. V..
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, constată următoarele:
P. cererea înregistrată la Judecătoria Roșiorii de Vede sub nr._ din 31.10.2011 reclamanta ., a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. & L. Agro SRL, solicitând să fie emisă o ordonanță care să conțină obligația de plată privind suma de 4400 lei, reprezentând diferență neachitată aferentă facturii nr._/ 04.05.2009, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, în fapt, a susținut că i-a livrat pârâtei cantitatea de 52.560 Kg grâu de sămânță, în valoare totală de 34.400 lei, pentru care a fost emisă factura fiscală nr._/04.05.2009, acceptată la plată de către reprezentantul societății pârâte.
Din totalul contravalorii facturii, de 34.400 lei, pârâta a achitat în total suma de 30.000 lei, respectiv cu ordinul de plată din 14.01.2010 suma de 10.000 lei iar cu ordinul de plată din 16.09.2010 suma de 20.000 lei, rămânându-i de plată diferența de 4.400 lei.
Între reprezentanții părților au fost mai multe discuții pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, niciodată reprezentantul pârâtei nerecunoscând cuantumul datoriei însă motivând că nu are posibilități financiare.
A fost invocată Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.1017/26.03.2009 potrivit căreia factura ține loc de contract comercial.
În drept au fost invocate dispozițiile OUG nr.119/2007.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
P. cererea depusă la 02.02.2012 reclamanta . a înțeles să-și transforme cererea introductivă, ce cuprindea ordonanță de plată, întemeiată pe dispozițiile OUG nr.119/2007, în cerere de drept comun, solicitând ca pârâta să fie obligată să-i plătească suma de 4.400 lei, reprezentând diferență neachitată din contravaloarea facturii nr._/04.05.2009 și dobânda legală aferentă sumei de 4.400 lei, calculată de la data scadenței până la achitarea integrală a debitului.
A susținut, în motivare, că a fost depozitată cantitatea de grâu, proprietatea reclamantei, în depozitul aparținând . pe raza localității Costești.
La data de 29 octombrie 2008 reclamanta a înaintat o adresă depozitarului . care i-a solicitat să transfere cantitatea de 52.560 Kg grâu către A.F.M. V. al cărei membru era atât M. V. cât și fiul acestuia, întreaga cantitate de grâu fiind ridicată de către M. V..
Inițial factura fiscală a fost emisă pentru A.F M. V. însă, față de relatările numitului M. V., în sensul că nu mai funcționează asociația și, ca urmare, se impune întocmirea facturii pentru pârâta S.C. B. & L. Agro SRL, a fost tăiat de pe factura fiscală numele beneficiarului, respectiv A.F.M. V., și s-a făcut mențiunea în locul acesteia S.C. B. & L. Agro SRL.
M. V. a fost cel care a făcut cunoscute datele de identificare ale societății pârâte, consemnate pe factură, care a fost semnată tot de către M. V., unul dintre exemplarele facturii rămânând nesemnate. M. V. s-a prezentat ca administrator al societății pârâte, având și certificatul de înregistrare al societății, în original, împrejurare care a făcut și mai credibilă susținerea sa.
Ulterior, reprezentantul reclamantei susține că a aflat cine este administratorul adevărat al societății pârâte însă cantitatea de grâu a fost luată de către M. V. și folosită de către pârâtă, care a achitat și suma de 30.000 lei, în două tranșe, cu acceptul administratorului său M. M..
Obiectul de activitate al societății pârâte este cultivarea terenurilor agricole, societatea în realizarea acestui obiect de activitate, preluând în arendă terenuri, deținute anterior tot în arendă de către A.F M. V..
În drept au fost invocate dispozițiile art.969 alin.1, art.1073 din vechiul Cod civil, art.60 Cod comercial, în vigoare la data emiterii facturii fiscale în speță, dispozițiile OG nr.9/2000.
P. cererea depusă la 22 martie 2012 reclamanta . a înțeles să-l cheme în judecată, în calitate de pârât, pe M. V., care a solicitat să fie obligat să-i plătească suma de 4.400 lei, reprezentând diferența neachitată din contravaloarea facturii fiscale nr._/04.05.2009.
În motivare a arătat că inițial factura menționată a fost emisă către A.F.M. V., în prezent radiată din Registrul Comerțului, iar la solicitarea pârâtului M. V. denumirea A.F.M. V., consemnată pe factură la rubrica „cumpărător” a fost tăiată (cu o linie orizontală ) consemnându-se în loc . SRL.
Reprezentantul acestei societăți s-a apărat în sensul că pârâtul M. V. a semnat factura, pârât a cărui chemare în judecată s-a solicitat în vederea obligării acestuia la plata diferenței neachitată din contravaloarea facturii, sumă care este înregistrată în contabilitatea . SRL.
În contradictoriu, pârâta . SRL a formulat întâmpinare, atât în ordonanța de plată cât și în cererea de transformare a acesteia în acțiune în pretenții, pe calea dreptului comun, solicitând respingerea, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a susținut că între cele două societăți nu au existat relații contractuale, pârâtei niciodată, în cursul anului 2009, nefiindu-i livrată cantitatea de grâu pretinsă, de 52.560Kg. Factura fiscală TRCAA nr._/04.05.2009 nu este semnată de reprezentantul pârâtei, nefiindu-i cunoscut nici dacă cantitatea de grâu respectivă a fost livrată către A.F. M. V., fără acordul reprezentantului pârâtei la rubrica „cumpărător” fiind trecut în locul A.F.M. V. denumirea societății pârâte.
Negocierile purtate cu M. V., care a făcut cunoscute elementele de identificare ale societății pârâte, au fost efectuate nu în calitatea acestuia de administrator al societății.
În consecință, pârâta nu are nici o datorie către reclamantă, orice modificare a facturii nefiindu-i opozabilă.
Față de înscrisurile depuse de către reclamantă în dosarul cauzei, în ședința publică din 22 martie 2012, prin avocatul său, societatea pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Tot în aceeași ședință publică, instanța a făcut cunoscut că depunerea cererii de chemare în judecată a pârâtului M. V., la 22 martie 2012, s-a întemeiat pe dispozițiile art.57 alin.3 Cod procedură civilă, față de susținerea avocatului pârâtei, în sensul că a fost depusă după administrarea probelor.
În ședința publică din 24 mai 2012 instanța, din oficiu, față de prevederile art. 57 alin.1 Cod procedură civilă și probele administrate în cauză a pus în discuție inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a pârâtului M. V., prin cererea depusă la 22 martie 2012.
P. sentința civilă nr. 1258 din 24 mai 2012 instanța a admis excepția invocată de pârâta . SRLși excepția invocată din oficiu, privind pe pârâtul M. V..
A respins cererea introductivă, formulată de reclamanta .,, cum a fost modificată la 02 februarie 2012, privind obligarea pârâtei . SRL, să-i plătească suma de 4.400 lei, reprezentând diferența neachitată aferentă facturii nr._ din 04 mai 2009, plus dobânda legală aferentă, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.
A respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta ., privind chemarea în judecată, în cauza de față, a pârâtului M. V.
A obligat pe reclamantă să-i plătească pârâtei . SRL, Dobrotești, suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că așa cum rezultă din adeverința nr.47/24.02.2012 eliberată de S.C Agricover SA, reclamanta a avut depozitată marfă, conform contractului nr.994/04.07.2008, în baza de recepție B. aparținând acestei societății –S.C.Agricover SA
Cu adresa nr.15/29.10.2008, în calitate de deponent, . i-a solicitat depozitarului S.C.Agricover SA să-i elibereze din depozit cantitatea de grâu de 52.560 Kg clientului acestuia A.F.M. V., cu sediul în localitatea Dobrotești.
În continuare și A.F. M. V., noul proprietar, al cantității de grâu, a lăsat-o în custodie la . care, însă, prin factura . nr._/31.10.2008 a înțeles să i-o vândă depozitarului –S.C. Agricover SA. Aceasta întrucât depozitarul S.C.Agricover SA avea de încasat o creanță, de 19.321,43 lei de la A.F.M. V., cele două entități procedând reciproc la compensarea creanțelor în vederea stingerii pretențiilor, diferența de 1246,97 lei fiind achitată de A.F M. V. cu ordinul de plată din data de 29.01.2009.
Față de relațiile comunicate de S.C. Agricover SA prin adeverințanr.47/24.02.2012, și reprezentantul reclamantei, administrator N. S., prin răspunsul la interogatoriul solicitat de pârâta . SRL a arătat că, în ce privește cantitatea de grâu de 52.560 Kg, ce se pretinde a fi fost livrată pârâtei . SRL nu există aviz de expediție, existând adeverința nr.47/24.02.2012 .
În răspunsul la întrebarea nr.10, din același interogatoriu, acesta mai recunoaște că nu a fost transportată în natură cantitatea de grâu respectivă, ci numai transferată la solicitarea lui M. V.. De asemenea, în răspunsul la întrebarea nr.7 din același interogatoriu a mai recunoscut că acea cantitate de grâu a fost compensată cu o datorie către depozitarul S.C. Agricover SA, urmând să-i fie plătită reclamantei prin noua societate, respectiv pârâta . SRL, cantitatea de grâu avută în vedere în cauză.
Reclamanta și-a susținut temeinicia pretențiilor în cauză având în vedere adresa nr. 15/29.10.2008 potrivit cărei . a solicitat depozitarului S.C. Agricover SA să transfere cantitatea de grâu, de 52.560 Kg, în favoarea A.F. M. V..
Din declarația martorului Ciupăgeanu F. rezultă că l-a însoțit, în toamna anului 2008, pe reprezentantul reclamantei la domiciliul numitului M. V., pentru a fi întocmită factura fiscală în cauză. Cu acel prilej, acesta nu a fost găsit în domiciliu fiindu-i lăsat un exemplar al facturii, unde la rubrica „cumpărător” figura A.F.M. V.. Același martor a mai susținut că a fost prezent și la discuția în care M. V. a sesizat că reprezentantul reclamantei greșit completase factura la rubrica „cumpărător” dat fiind că A.F.M. V. nu mai există, ca urmare în locul acestei asociații fiind trecută denumirea pârâtei B. &L.. Factura a fost semnată de către M. V. care a prezentat și elementele de identificare ale societății B.&L., fără, însă, să precizeze dacă are vreo funcție în cadrul societății.
Martorul a mai susținut că în ce privește cantitatea de grâu consemnată pe factură a avut loc numai un transfer al banilor fără ca această cantitate să fie primită în natură.
Față de probele administrate, instanța a reținut că, însăși față de susținerile depozitarului S.C.Agricover SA, reclamanta nu a făcut dovada că a livrat pârâtei . SRL cantitatea de grâu pretinsă în cauză iar susținerile acesteia că i-ar datora suma în litigiu, de 4.400 lei, dat fiind că din contravaloarea totală a facturii nr._/04.05.2009 de 34.400 lei a mai achitat sumele de 10.000 lei, prin ordinul de plată din 14.01.2010, și de 20.000 lei, prin ordinul de plată din 16.09.2010, nu sunt justificative pentru ca aceasta, prin intermediul instanței de judecată, să fie obligată să-i plătească și diferența de 4.400 lei.
Nejustificând existența de raporturi contractuale cu această societate pârâtă, excepția privind lipsa calității procesuale pasive în cauză a acesteia, invocată în ședința publică din 22 martie 2012, a fost admisă, instanța nepronunțându-se pe această excepție la acel termen de judecată însă unind-o cu fondul, în vederea administrării de probe.
Cu privire la cererea referitor la chemarea în judecată a pârâtului M. V., din motivarea acestei cereri, expusă mai sus, rezultă că reclamanta a urmărit chemarea în judecată a unui alt pârât, date fiind probele administrate potrivit cărora s-a făcut dovada că raporturile contractuale privind transferul cantității de grâu de 52.560 Kg a fost efectuat de la depozitarul S.C.Agricover la acesta, urmărindu-se, în consecință, să se obțină recuperarea diferenței de preț de 4.400 lei, nefăcându-se, sub nici o formă, dovada că noul pârât, chemat în judecată, anume M. V., putând fi un terț care să pretindă aceleași pretenții ca și reclamanta, cum impune legiuitorul prin dispozițiile art.57 alin.1 Cod procedură civilă.
Întemeierea în drept a cererii depusă la 22 martie 2012 pe dispozițiile art.132 Cod procedură civilă, a fost efectuată tocmai pentru a evita sancțiunea impusă prin dispozițiile art.57 alin.1 Cod procedură civilă iar față de prevederile art. 132 alin.1 Cod procedură civilă, învederate în conținutul acestei cereri, cererea respectivă fiind depusă cu mult peste prima zi de înfățișare, tocmai pentru a fi eludate dispozițiile art.57 alin.1 Cod procedură civilă.
Instanța, în ședința publică din 22 martie 2012, față de poziția avocatului societății pârâte . SRL, a pus în discuția părților, de la acea dată, formularea cererii în conformitate cu prevederile art.57 alin.3 Cod procedură civilă, și în temeiul cărora legiuitorul a conferit dreptul reclamantului să depună o cerere de chemare în judecată a altei persoane cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanțe, însă numai cu respectarea condiției ca persoana chemată în judecată să poată pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
În consecință, date fiind prevederile art.57 alin.1 Cod procedură civilă, doctrina și jurisprudența în materie în același sens cu privire la cererea depusă de reclamantă la 22 martie 2012, ce vizează chemarea în judecată a pârâtului M. V., a fost respinsă ca inadmisibilă.
În temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă societatea reclamantă să a fost obligată să-i plătească societății pârâte . SRL suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta . care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea recursului se arată că instanța greșit a apreciat că pârâta . nu are calitate procesuală pasivă întrucât această societate are același sediu social cu AF M. V., administratorul pârâtei este fiul lui M. V., iar între acesta și recurentă s-a convenit ca pârâta să achite datoria, aceasta achitând 30 000 lei rămânând 4 400 lei.
Pe M. V. l-a chemat în judecată în calitate de pârât în temeiul art. 132 C Pr Civ, instanța greșit a soluționat cererea conform art. 57 C Pr Civ.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursul este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
La data de 22.03.2012 recurenta a formulat o cerere precizatoare prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a lui M. V., solicitând obligarea acestui la plata sumei de 4 400 lei în drept invocând dispozițiile art 132 C Pr Civ.
P. încheierea de la aceeași dată(fila 71 dosar fond) instanța a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de pârât a acestuia.
În ședința din 24 mai 2012 deși apărătorul reclamantei a arătat că a formulat cerere modificatoare întemeiată pe dispozițiile art 132 C pr civ, instanța a analizat această cerere prin prisma dis part 57 C Pr Civ., invocând din oficiu excepția inadmisibilității cererii și respingând-o ca atare.
Procedând în acest mod instanța a încălcat principiul disponibilității, întrucât reclamantul este cel care fixează limitele cererii de chemat în judecată și ale apărărilor, conform art. 129 alin 6 din C Pr Civ judecătorii fiind obligați să hotărască numai asupra obiectului cererii de chemare în judecată.
În cauză instanța fiind investită cu o cerere modificatoare întemeiată pe art 132 C pr civ prin care se solicita extinderea cadrului procesual prin chemarea în judecată și a altui pârât trebuia să analizeze cererea în limitele investirii sale, mai ales că reclamanta a insistat în analizarea cererii așa cum a fost formulată.
Procedând la punerea în discuție și soluționarea cererii în alt cadru legal decât cel sub care a fost investită instanța a încălcat principiul disponibilității, pronunțând o soluție nelegală.
Față de cele ce preced tribunalul conform art. 312 C Pr Civ alin 5 va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a analiza cererea în limitele investirii sale.
Față de această soluție instanța nu va analiza celelalte motive invocate de recurentă aceste urmând să fie avute în vedere de instanța de fond în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat recurenta reclamantă ., cu sediul în . Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1258 din 24 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimații pârâți . SRL, cu sediul în comuna Dobrotești, . și M. V. domiciliat în comuna Dobrotești, ..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. P. C. Doinița F. M. T. S.
Red.G.P. – 28.02.2013
Thred.T.S. – 2 ex.-14.03.2013
D.f._
J.f.I. P.
Judecătoria Roșiorii de Vede
(Imputabil)
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 654/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 121/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
