Pretenţii. Decizia nr. 505/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 505/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 5214/87/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 505
RECURS
Ședința publică de la 28 iunie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – D. A.
Judecător – S. L.
Judecător – V. M.
Grefier – O. R.S.
Pe rol, fiind rejudecarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă . Conțești, cu sediul în ._, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1589 din 11 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul pârât V. M., cu domiciliul în ._, județul Teleorman, și intimata reclamantă N. I., cu domiciliul în București, Calea Văcărești, nr. 334, ., . 4, având ca obiect – pretenții - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, recurenta pârâtă . Conțești, a fost reprezentată de avocat T. F. (în baza împuternicirii avocațiale ., nr._), iar celelalte părți, au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că au sosit relațiile solicitate de către instanță Judecătoriei Z. și s-a comunicat că recurenta pârâtă a declarat recurs la data de 21.02.2013 împotriva sentinței civile nr. 1589 din 11.07.2012 și că nu s-a declarat cale de atac și împotriva încheierii din data de 27.02.2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Apărătorul recurentei pârâte, depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat T. F., pentru recurenta . Conțești, având cuvântul, apreciază că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, întrucât s-a încălcat principiul rolului activ al instanței, având în vedere că s-a dispus obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, a dobânzii și taxelor judiciare, deși în cauză nu s-a dovedit culpa ori reaua credință în sarcina acesteia, iar în considerentele sentinței nu s-a motivat acest aspect.
Față de această împrejurare, consideră că recurentei pârâte i s-a cauzat o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, în conformitate cu dispozițiile art. 105 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului formulat de către recurenta pârâtă . Conțești, în sensul casării cu trimitere spre rejudecare a dosarului, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 305, coroborate cu art. 304 Cod procedură civilă.
Totodată, precizează că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Z. sub nr._ din 22.11.2011, reclamanta N. I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. M. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4000 lei, contravaloare arendă pe perioada anilor 2008 – 2010.
La data de 9.03.2011, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2012,40 lei cu același titlu.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamanta nu s-a prezentat niciodată la sediul societății, pentru a ridica produsele, fiind de acord să achite reclamantei suma de 1400 lei reprezentând contravaloare arendă.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Z., prin sentința civilă nr. 971 din 24.05.2011 a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acesteia suma de 2012, 40 lei, contravaloare arendă.
Sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1245 din 18.11.2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția civilă, prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta reclamantă N. I..
Împotriva deciziei menționate, a formulat contestație în anulare, contestatoarea N. I. și prin decizia civilă nr. 12 din 6.01.2012, Tribunalul Teleorman a admis contestația în anulare, a anulat decizia civilă nr. 1245/18.11.2011 și evocând fondul, a admis recursul declarat de recurenta reclamantă N. I. împotriva sentinței civile nr. 971/2011 a Judecătoriei Z. pe care a casat-o, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.
Rejudecând cauza, Judecătoria Z., prin sentința civilă nr. 1589 din 11.07.2012, a admis acțiunea în pretenții formulată de reclamanta N. I. și a obligat-o pe pârâta S.C. B. M. SRL, să plătească acesteia suma de 2706,33 lei, din care 1462,50 lei reprezintă contravaloarea produselor din contractul de arendă nr. 718/1.09.2006, 1226,30 lei penalități de întârziere și 17,53 lei, dobânda.
Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 179,51 lei cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).
Prima instanță a reținut că în perioada anilor 2008 – 2010, pârâta a lucrat terenul proprietatea reclamantei, în baza contractului de arendă nr. 718/1.09.2006, fără a achita contravaloarea arendei care este în cuantum de 4036,50 lei, avându-se în vedere prețul grâului și cantitatea de 3510 Kg cuvenită reclamantei, încât a admis acțiunea în temeiul art. 8 al. 2 din Legea 16/1994 și art. 1454 și următ. Cod civil.
Împotriva sentinței menționate în termen legal a declarat recurs pârâta S.C. B. M. SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele următoare:
- Greșit a fost obligată pârâta la plata penalităților de întârziere, a dobânzii și a taxelor judiciare, deși în cauză nu s-a dovedit reaua credință în sarcina pârâtei.
Potrivit contractului de arendă nr. 718/1.09.2006 încheiat între părți, arenda a fost stabilită la nivelul a 600 Kg /ha, iar plata arendei să se facă în funcție de opțiunea reclamantei: în produse, în produse și bani ori numai în bani, conform art. 6 pct. 1.
De asemenea, potrivit art. 6 pct. 2 din contract, plata arendei în natură se face în termen de cel mult 45 de zile de la recoltare, iar la același art. 6 pct. 3 se stipulează că plata în bani se face la un preț stabilit prin înțelegerea dintre părți și tot în cel mult 45 de zile de la recoltare.
Față de clauzele contractului, modalitățile de plată a arendei sunt la latitudinea reclamantei în calitate de arendator or, aceasta nu a optat pentru modalitățile de plată în termenul de 45 de zile de la recoltare, nu s-a prezentat niciodată la sediul pârâtei pentru a-și ridica produsele, prin urmare, nu există culpă în sarcina pârâtei pentru neplata arendei în perioada 2008–2010 și în consecință, pârâta nu datorează penalități de întârziere, dobândă și cheltuieli de judecată, solicitând modificarea sentinței recurate în acest sens.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Analizând recursul declarat de pârâta S.C. B. M. SRL prin prisma motivelor de recurs formulate, tribunalul îl apreciază, ca nefondat, pentru motivele ce succed:
Între intimata reclamantă N. I. în calitate de arendator și recurenta pârâtă S.C. B. M. SRL, în calitate de arendaș, s-a încheiat la data de 1.09.2006, contractul de arendare nr. 718, obiectul contractului constituindu-l terenul proprietatea reclamantei, în suprafață de 1,95 ha.
Recurenta pârâtă a recunoscut, prin întâmpinare, că nu i-a plătit reclamantei contravaloarea produselor ce îi revin pentru perioada solicitată 2008 – 2010, conform contractului de arendare, motivând că aceasta nu s-a prezentat la sediul societății, în vederea ridicării produselor sau a sumelor reprezentând contravaloarea acestora, deși avea obligația să-și exprime modalitatea de plată a arendei în cel mult 45 zile de la recoltare.
Conform art. 8 lit.e) din contractul de arendare, recurenta pârâtă în calitate de arendaș, avea obligația să plătească reclamantei în calitate de arendator, arenda, la nivelul prevăzut de art. 6 din contract, la termenul și în condițiile prevăzute în cap.V privind plata arendei, respectiv în 45 de zile de la recoltare și cum nu și-a îndeplinit obligația contractuală, în mod intenționat, recurenta pârâtă a fost obligată atât la plata contravalorii arendei, cât și la plata penalităților de întârziere și a dobânzii, făcându-se dovada că a fost pusă în întârziere prin notificările comunicate de intimata reclamantă la 14.01.2010 (f. 5), 21.09.2010 (f.8) și cererile adresate de aceasta la 21.09.2010 (f.7) și 23.08.2010 (f.10), în conformitate cu art. 1079 din Vechiul cod civil aplicabil în cauza de față.
Totodată, față de natura raporturilor dintre părți, instanța apreciază că datoriile societății fiind lichide și plătibile în bani, „produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile” conform art. 43 din Codul comercial, tribunalul apreciind ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă și sub acest aspect.
Cât privește plata cheltuielilor de judecată, acestea sunt datorate în temeiul art. 274 al. (1) Cod procedură civilă, intimata reclamantă făcând dovada că a procedat la punerea în întârziere a pârâtei, prin notificările enumerate mai sus, în temeiul art. 1079 Cod civil.
Sentința recurată a fost modificată urmare a admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta N. I. prin încheierea din data de 27.02.2013, prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței, în sensul că se va citi: „Obligă pârâta să plătească reclamantei suma totală de 8.073 lei, din care 4.036, 50 lei contravaloarea produselor din contractul de arendă nr. 718/01.09.2006, încheiat între părți pentru anii 2008, 2009, 2010 și 4.036,50 lei penalități de întârziere. Admite în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 598,38 lei, din care 595,38 lei taxa judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată.” – corect, în loc de: „Obligă pârâta să plătească reclamantei suma totală de 2.706,33 lei, din care 1.462,50 lei contravaloarea produselor din contractul de arendă nr. 718/01.09.2006 încheiat între părți, 1.226,30 lei penalități de întârziere și 17,53 lei dobândă. Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 179,51 lei, din care 176,51 lei taxa judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată”. – eronat.
Încheierea nu a fost atacată cu recurs, situație în care recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva sentinței nr. 1589/11.07.2012 este nefondat și sub acest aspect, va fi respins, ca atare, în conformitate cu art. 312 al.(1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă . Conțești, cu sediul în ._, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1589 din 11 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul pârât V. M., cu domiciliul în ._, județul Teleorman, și intimata reclamantă N. I., cu domiciliul în București, Calea Văcărești, nr. 334, ., ., cod poștal 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. A. S. L. V. M. O. R. S.
Pt. Judecător S.L.
aflat în c.o., se
semnează de noi,
Președinte,
Red. DA./26.07.2013
Th.red. O.S. /2 ex./.2013
D.f._
J.f. D. O.
Judecătoria Z.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 121/2013. Tribunalul TELEORMAN | Contestaţie la executare. Decizia nr. 205/2013. Tribunalul... → |
|---|
