Fond funciar. Decizia nr. 121/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 2351/335/2010
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 121
-RECURS-
Ședința publică de la 22 februarie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - G. P.
Judecător – F. M.
Judecător – C.-N. L.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenții-pârâți M. G., cu domiciliul în V., ., județ Teleorman - moștenitor al def. M. R., M. P. A., domiciliat în V., ., județ Teleorman - moștenitor al def. M. R., Tornoruțchi I., domiciliată în București, ., ., . - moștenitor al def. M. R. și B. P., domiciliată în V., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1077 din 12 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. N., domiciliată în V., ., județ Teleorman și intimatele-pârâte C. Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, cu sediul social în A., ., județ Teleorman, C. L. de Fond Funciar V., cu sediul social în V., . și P. Z. , domiciliată în V., ., județ Teleorman, având ca obiect – fond funciar.
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 15 februarie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 februarie 2013, când a pronunțat prezenta decizie.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 02.02.2009 pe rolul Judecătoriei V., reclamanta V. N. a chemat în judecată pe pârâtele C. Județeană Teleorman, C. L. de Fond Funciar V., P. Z., M. R. și B. P., solicitând instanței să ca, prin sentința civilă ce se va pronunța, să se dispună în principal modificarea titlului de proprietate nr. 900 2476/20.12.2002, în sensul de a fi radiată întreaga suprafață de teren intravilan de 0 ha, 3527 mp situată pe raza orașului V., județul Teleorman, iar în subsidiar să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/20.12.2002 cu privire la aceeași suprafață.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 04.04.1952, prin act de vânzare-cumpărare, autorul B. I. i-a vândut reclamantei suprafețele de 1250 mp teren intravilan, cu vecinătăți: la Răsărit - Gh. D. B., la Apus - D. Const. C., la MZ- șoseaua comunală și la MN – Ș. Iurasec și 700 mp aceeași categorie de teren, cu vecinătăți: la Răsărit - M. St. B., la Apus - Ș. Iurasec, la MZ - M. St. B. și la MN– G. D. B..
S-a mai arătat că potrivit adeverinței nr._/04.12.2008, a certificatului de atestare fiscală nr._/27.11.2008 și a registrului de cadastru din anul 1981, reclamanta împreună cu soțul său, defunctul V. P., sunt proprietarii suprafeței de 3527 mp, situată pe raza orașului V., județul Teleorman. După apariția Legii fondului funciar s-au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în privința terenului deținut de autorul B. I., iar în acest sens a fost eliberat la data de 20.12.2002 titlul de proprietate nr._, în care a fost înscrisă în mod eronat și suprafața de 3527 mp teren intravilan, ce aparține reclamantei conform înscrisurilor menționate mai sus.
În dovedirea acțiunii reclamanta a atașat la dosar înscrisurile de la filele nr. 4-9.
La data de 19.02.2010 pârâtele M. R. și B. P. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de reclamantă.
Pârâtele au motivat că la data de 04.04.1952, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul-verbal nr. 801, B. I. ( unchiul lor ) i-a vândut reclamantei care era minoră, prin autorul lor B. G., suprafața totală de 1950 mp și nu de 3527 mp, cum se pretinde, diferența fiind a lui B. G..
Au mai arătat pârâtele că, anterior cooperativizării, B. I. a cumpărat următoarele suprafețe de teren: 1015 mp teren intravilan și 2251 mp teren arabil prin actul de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul-verbal din 1925; 2500 mp teren împreună cu B. G., de la V. Marianu, în anul 1948; 1380 mp loc de casă prin chitanța act de vânzare-cumpărare din 20.04.1962 și 387 mp loc de casă prin chitanța act de vânzare-cumpărare din 1964, toate situate pe raza orașului V., județul Teleorman.
Pârâtele au învederat că după apariția Legii nr. 18/1991, reclamanta nu a formulat cerere pentru această suprafață de teren, ce a figurat la rolul autorului lor și nici nu s-a adresat cu plângere conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991 împotriva hotărârii care a stat la baza eliberării titlului de proprietate nr._/20.12.2002. Mai mult, aceasta a promovat o acțiune de ieșire din indiviziune prin care a solicitat partajarea întregii suprafețe de teren înscrisă în titlul de proprietate, în cote egale.
Printr-o cerere denumită „răspuns la întâmpinare”, reclamanta a precizat că potrivit unui testament olograf a mai primit de la unchiul său B. I. suprafața de 700 mp, iar de la tatăl său B. G. a primit cu titlu de zestre suprafața de 500 mp, acestea, împreună cu terenul din actul de vânzare-cumpărare din data de 04.04.1952 totalizând 3150 mp, cât a declarat soțul său V. P..
Reclamanta a susținut că pe suprafața de 3150 mp a edificat în anul 1963 o casă de locuit și anexe gospodărești, acest teren, formând curtea și grădina casei sale, pentru care constituirea dreptului de proprietate operează de drept. A atașat la dosar înscrisul olograf de la filele nr. 54-55.
Prin adresa nr. 1496/ 12.02.2009, C. L. V. a comunicat instanței relații cu privire cu istoricul de rol al terenurilor în litigiu, atașând înscrisurile de la filele nr. 21-36.
Prin adresa nr. 1706/ 06.03.2009, C. Județeană Teleorman a înaintat actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/20.12.2002 ( filele nr. 64 - 69) .
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatorii, martori și expertiză de specialitate.
La data de 10.12.2009 s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit de expertul B. C., care a fost anulat de instanță, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 208 Cod de procedură civilă.
Raportul de expertiză refăcut a fost depus la dosar la data de 18.02.2010. Obiecțiunile formulate de reclamantă și pârâtele M. R. și B. P. la raportul de expertiză, precum și cererea reclamantei privind o nouă expertiză, au fost respinse de instanță pentru considerentele arătate în încheierea din data de 25.02.2010.
Prin sentința civilă nr. 172/04.03.2010, Judecătoria V. a admis în parte acțiunea și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 900 2476/20.12.2002 eliberat de C. Județeană Teleorman, cu privire la suprafața de 2090 mp teren intravilan, situată în tarlaua 28, parcelele 901 (904 mp curți-construcții), 902 (554 mp arabil) și 903 (632 mp vii).
A respins capătul de cerere privind modificarea titlului de proprietate nr._/20.12.2002.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă și pârâtele M. R. și B. P..
A obligat pe pârâta P. Z. să plătească reclamantei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, acesta fiind admis prin decizia civilă nr. 631R/17.09.2010 a Tribunalului Teleorman, cauza fiind trimisă spre rejudecare, în vederea refacerii raportului de expertiză întocmit la fond și stabilirea cu certitudine a împrejurărilor de fapt privitoare la terenul în litigiu.
Cu ocazia rejudecării, s-a emis adresă la C. locală V. pentru a se da lămuriri cu privire la terenul de 3527 mp. ( f. 17), fiind comunicate relațiile cu adresa nr. 2852/21.03.2011, cu înscrisuri atașate, (f. 23-28), s-a administrat proba cu interogatoriu ce a fost luat celor două comisii de fond funciar (f. 42-69), s-a dispus efectuarea unei noi expertize de specialitate.
La data de 15.11.2011, s-a dispus introducerea în cauză a succesorilor defunctei M. R., decedată pe parcursul procesului.
La aceeași dată a fost depus raportul de expertiză întocmit de expert P. C. (f. 97-101).
La termenul de judecată din data de 27.03.2012 apărător ales S. M. pentru pârâți depune la dosar sentința civilă nr. 262/01.03.2012 pronunțată de Judecătoria V., din care rezultă calitatea de moștenitori ai defunctei M. R. pentru numiții M. G., M. P. A. și Tornoruțchi I..
La aceeași dată, reclamanta și pârâții M. P. A., M. G., Tornoruțchi I. și B. P., prin apărătorii aleși, au depus la dosar obiecțiuni în formă scrisă cu privire la expertiza întocmită în cauză.
La data de 25.04.2012 expertul P. C. a întocmit completare la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Urmare a criticilor aduse, expertul P. C. a depus la data de 19.06.2012 o nouă completare la raportul de expertiză.
Având în vedere actele dosarului instanța reține următoarele:
Acțiunea de față ,la prima cercetare a fondului anterior casării a fost admisă în parte, iar recursul a fost promovat de petentă.
Prin urmare, în rejudecare, instanța trebuie să țină cont de principiul neagravării situației în propria cale de atac.
Prin noile probe administrate în cauză și completările aduse raportului de expertiză, petenta a făcut dovada că aceasta a stăpânit și stăpânește în continuare suprafața de teren intravilan de 3527 mp teren intravilan, situată în tarlaua 28, parcelele 901, 902, 903, și 898.
Acest teren astfel cum s-a arătat în al doilea raport de expertiză este aferent casei de locuit și anexelor gospodărești,realizate de petentă, astfel că încă înainte de apariției legii 18/1991 proprietarul construcțiilor respective a fost îndreptățit la stabilirea dreptului său de proprietate pentru acest teren conform art.8 din Decretul 42/1990.
Ulterior această îndreptățire a fost preluată și de Legea 18/1991, prin art. 22, astfel că cererea petentei apare întemeiată.
În consecință, prin sentința civilă nr. 1077/12.09.2012 s-a admis în parte acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 900 2476/20.12.2002 eliberat de C. Județeană Teleorman, cu privire la suprafața de 3527 mp teren intravilan, situată în tarlaua 28, parcelele 901, 902, 903, și 898.
S-a respins capătul de cerere privind modificarea titlului de proprietate nr._/20.12.2002 ca efect al constatării nulității absolute parțiale a acestuia.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, au fost obligați pârâții M. G., M. P. A. și Tornoruțchi I. (moștenitori a defunctei M. R.), în solidar, la plata către petentă a sumei de 688 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost obligate pârâtele B. P. și P. Z. să plătească petentei suma de 688 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs recurenții B. P., M. P. A., M. G. și Tornoruntchi I.,criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
În primul motiv de recurs s-a criticat sentința pentru aceea că, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, situația de fapt nu a fost motivată de instanță și nu au fost analizate probele administrate în cauză.
Instanța de judecată a reținut că petenta a dovedit că stăpânește terenul în cauză, în acest sens fiind raportul de expertiză, așa cum a fost refăcut, însă nu a analizat deloc probele pe baza cărora instanța și-a format această convingere. Instanța a mai reținut că întreaga suprafață de teren pe care o stăpânește este aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești aparținând petentei, astfel încât, proprietarul construcțiilor era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, conform art. 8 din Decretul 42/1990.
Concluziile raportului de expertiză constituie elemente de convingere lăsate la aprecierea instanței și indiferent că își însușește ori nu aceste concluzii, judecătorul trebuie să își motiveze soluția.
Din expertiza efectuată în cauză nu rezultă că terenul este îngrădit și că ar fi aferent casei de locuit și anexelor gospodărești.
Au mai arătat că nu au fost analizate înscrisurile de la dosar și care sunt în contradicție cu situația de fapt reținută de instanță.
La data de 4 aprilie 1952, prin act autentic, autorul părților B. I. a înstrăinat reclamantei, care era minoră, 1250 m.p.loc de casă, cu vecinii, R-G. B., A-D. C., MZ-Șoseaua Comunală, MN-Ș. Iurasec și i-a înstrăinat și o altă suprafață de teren, de 700 m.p., cu vecinii, la R-M. B., A-Ș. Iurasec, MZ-M. ST B., MN-G. D. B..
Deci, suprafața cumpărată în total a fost de 1950 m.p., nicidecum de 3527 m.p.
Pentru o altă suprafață de 700 m.p., nu există nici un testament olograf astfel cum pretinde reclamanta .Despre această suprafață de teren nu se menționează nimic nici în relațiile înaintate de către Primăria V..
Toate celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, nu au nici o legătură cu suprafețele de teren în litigiu.
Din adresa 1496/12 februarie 2009 a Primăriei V., rezultă că, în registrul agricol din anii 1959-1962 figurează înscris B. G., tatăl, în aceeași gospodărie cu V. N. și V. P..
În registrul cadastral intravilan din anul 1981 figurează V. P. cu suprafața de 2090 m.p. și B. G., cu suprafața de 4263 m.p.
În registrul agricol din anii 1959-1962 figurează terenul în suprafață de 1950 m.p., tot la poziția lui B. G..
S-a arătat în cuprinsul aceleiași adrese că, reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul provenind de la autorul B. G..
Din adeverința_/4 noiembrie 2008, emisă de Primăria V., rezultă că, în registrul de cadastru intravilan din anul 1981, figurează V. P., soțul petentei V. N., cu suprafața totală de teren intravilan, de 0,2090 m.p, din care, 0,0904 ha, teren curți construcții,în T28,P901, 0.0554 ha, arabil intravilan, în T28, P 902, suprafața de 0,0632 ha, în T28,P903, toate aceste suprafețe figurând în titlul de proprietate.
Terenul în litigiu a fost reconstituit, având în vedere situația terenurilor înainte de 1991. Suprafața de 1437 m.p. nu face corp comun cu suprafața de 2090 m.p., care are alte vecinătăți. Această situație rezultă și din adresa 3418/2009 emisă de Primăria V., dar și din expertiza întocmită în cauză de experta P. C., care a arătat că, suprafața de 3527 m.p. formează două corpuri de proprietate .Suprafața de teren aferentă casei de locuit a reclamantei este cea menționată în actul de vânzare cumpărare autentificat la notariatul de Stat V., sub nr. 80/5 aprilie 1952, respectiv 1935 m.p., .
Anterior cooperativizării, reclamanta nu a figurat singură la rol, ci alături de B. G. și V. P., cu suprafața de 0,65 ha în anul 1969 și cu suprafața de 0,45 ha, în anul 1960.
În al doilea motiv de recurs au criticat sentința pentru aceea că, instanța nu a avut în vedere că, reclamanta nu a respectat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de dispozițiile Legii 18/1991.
Astfel, în baza Legii 18/1991, a fost reconstituit dreptul de proprietate prin titlul_/1996, asupra suprafeței de 3,62 ha, pe numele B. P., V. N., M. R., P. Z.. Ulterior acest titlu a fost modificat pe cale administrativă, fiind eliberat titlul de proprietate_/20 decembrie 2002, pentru suprafața de 3,62 ha pe numele celor patru mai sus menționate.
Din adresa 3418/2009 a Primăriei V., rezultă că nu s-a formulat contestație împotriva hotărârii care a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren din titlu. Astfel, petenta nu putea formula acțiune în instanță, fără să uzeze de procedura administrativă prealabilă a Legii 18/1991.
În al treilea motiv de recurs au criticat hotărârea pentru aceea că, instanța a dat o interpretare greșită a legii atunci când, a reținut că nu poate agrava situația petentei în propria cale de atac.
Prin decizia civilă nr. 631/R/2010, a fost casată în totalitate sentința civilă pronunțată anterior în cauză, cu îndrumarea de completare a probelor. Fiind casată în totalitate, instanța avea obligația să reaprecieze probele și să stabilească corect situația de fapt și nu avea obligația să admită în totalitate acțiunea, în condițiile în care aceasta nu a fost dovedită.
Față de recursul declarat, pârâta V. N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Sentința instanței de fond este legală și temeinică, instanța de fond analizând corect toate probele administrate în cauză, inclusiv înscrisurile aflate la dosar. Faptul că reclamanta a stăpânit și stăpânește în continuare suprafața totală de 3527 m.p., rezultă în urma administrării probelor, în special după casarea cu trimitere spre rejudecare. În urma trimiterii spre rejudecare, instanța de fond a dispus refacerea raportului de expertiză și a stabilit împrejurările referitoare la terenul în litigiu. În mod corect instanța de fond a reținut că intimata a stăpânit înainte de 1991 acest teren ca teren aferent casei sale de locuit, fiind îndreptățită la stabilirea dreptului de proprietate pentru acest teren.
Din raportul de expertiză întocmit de experta P. C. rezultă că acest teren este îngrădit și formează un corp comun cu casa de locuit și anexele gospodărești, proprietatea reclamantei.
Din actele de vânzare cumpărare depuse la dosarul cauzei, rezultă că, a cumpărat de la autorul B. I. două suprafețe de teren intravilan, anume o suprafață de 1250 m.p. și o altă suprafață de 700 m.p.
Din testamentul olograf depus la dosar rezultă că a primit de la autorul B. ilie suprafața de 700 m.p. iar cu titlu de zestre a mai primit și o altă suprafață de 500 m.p.
De asemenea, din adeverința_/2009, rezultă că împreună cu soțul său, sunt proprietarii suprafeței de 3527 m.p., situată pe raza orașului V.. Și pârâta M. R., la interogatoriul formulat, a recunoscut că, intimata folosește dintotdeauna suprafața de 3527 m.p. teren intravilan.
A arătat că și motivul al doilea este neîntemeiat, întrucât, nu era obligatorie urmarea procedurii prealabile a Legii 18/1991, atâta vreme cât orice persoană care se consideră vătămată, într-un drept al său, poate solicita modificarea, anularea sau nulitatea unui titlu de proprietate pe cale judiciară.
A arătat că și ultimul motiv de recurs este nefondat, întrucât, după casare, conform deciziei de casare, instanța avea îndatorirea să refacă raportul de expertiză, lucru pe care l-a făcut și să stabilească cu certitudine împrejurările de fapt privitoare la terenul în litigiu. Instanța s-a conformat deciziei instanței de recurs și a lămurit aceste împrejurări.
A solicitat astfel respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea soluției pronunțate de către prima instanță ca fiind legală și temeinică.
În recurs părțile nu au solicitat administrarea de probe.
Examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate la prima instanță în cele două cicluri procesuale, instanța de recurs apreciază că sunt întemeiate.
Celor patru moștenitoare ale defunctului B. I.,respectiv, B. P., V. N., M. R. și P. Z., li s-a reconstituit dreptul de proprietate în indiviziune asupra suprafeței de 3 ha și 6200 m.p., teren, din care suprafața de 3527 m.p., situată în intravilanul orașului V., cu următoarea compartimentare: 554 m.p., situată în tarlaua 28, . 1437 m.p., situată în tarlaua 28, . 632 m.p., situată în tarlaua 28, . 904 m.p., situată în tarlaua 28, . de proprietate_/2002.
Petenta V. N. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate mai sus menționat, în ceea ce privește întreaga suprafață de teren intravilan, arătând că acesta este al său în exclusivitate, în baza unor acte de vânzare cumpărare, a unui testament și unui act de înzestrare, solicitând în acest sens radierea dreptului celorlalte moștenitoare la terenul intravilan.
Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv din relațiile furnizate de C. locală de fond funciar V., petenta nu a făcut dovada dreptului său decât în ceea ce privește suprafața de 2090 m.p., teren intravilan, situat în T28- P 901, P902 și P903.
Cu actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 80/1952 la fostul Notariat de Stat V., s-a făcut dovada faptului că, petenta a cumpărat de la B. I., în prezent decedat, suprafața de 1250 m.p., cu vecinii, R-G. D B., A-D. Const. C., MZ-Șoseaua comunală, MN-Ș. Iurasec precum și suprafața de 700 m.p., cu vecinii, R-M. ST B., A-Ș. Iurasec, Mz-M. ST B. și MN-G. D B..
Din registrul agricol din perioada 1959-1962, rezultă că reclamanta V. N. și soțul său, V. P. făceau parte din aceeași gospodărie cu B. G., tatăl reclamantei și al celorlalte moștenitoare de pe titlu.
În registrul cadastral din anul 1981, V. P., soțul reclamantei figurează la rolul său, cu suprafața de 2090 m.p., teren intravilan, din care 904 m.p., curți construcții situat în T 28, P 901, 554 m.p., teren arabil, în T28, P 902 și 632 m.p., vii, situat în T28, P 903, suprafețe ce sunt individualizate ca atare în titlu de proprietate ce face obiectul cauzei.
În registrul cadastral din anul 1981, tatăl reclamantei și al celorlalte moștenitoare de pe titlu, B. G., figurează și el cu o suprafață de 2672 m.p., în T28, P898.
Reclamanta a susținut că, din această din urmă suprafață, o suprafață de 1437 m.p., ar fi a sa, în baza unui testament și a unui act dotal.
În primul rând se impune a fi făcută precizarea că, deși în registrul cadastral suprafața de 1437 m.p., din T28, P898, parte componentă din suprafața de 2672 m.p., figurează la rolul lui B. G., reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1437 m.p,, s-a făcut de la autorul B. I., astfel încât acest aspect nu mai poate fi pus în discuție. În al doilea rând, așa cum rezultă din înscrisurile emanând de la Primăria V., reclamanta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul rămas de la autorul B. G..
Din cuprinsul testamentului olograf de la filele 54-55, nu rezultă sub nici o formă că autorul B. I., autorul înscrisului, a gratificat-o cu vreo suprafață de teren, numele reclamantei nefiind menționat în acest înscris și nefiind individualizată vreo suprafață anume de teren.
Pe de altă parte, fiind vorba despre o devoluțiune testamentară și nu legală, reclamanta trebuia să facă dovada dreptului său dobândit prin moștenire cu un certificat de moștenitor sau cu o hotărâre judecătorească de partaj, neputându-se pretinde în procedura specială de constatare a nulității titlului de proprietate reglementată de legea 169/1997,ca instanța să îi consfințească acesteia un drept exclusiv asupra unei suprafețe de teren, atâta vreme cât nu și-a dovedit legal, calitatea de moștenitor testamentar. Conform legii, toate persoanele de pe titlu, în calitate de succesoare în linie dreaptă ale defunctului B. I. sunt persoane îndreptățite, cu referire la această din urmă suprafață.
În cauză, nu s-a dovedit nici faptul că, reclamanta ar fi primit cu titlu de zestre o altă suprafață de 500 m.p., din evidențele cadastrale nerezultând o atare situație și din nici un alt înscris aflat la dosarul cauzei.
Faptul că reclamanta s-a înscris în evidențele fiscale cu întreaga suprafață de teren intravilan, că a achitat impozitele la zi pentru întreaga suprafață și că a folosit această suprafață vreme îndelungată, nu echivalează cu existența unui drept de proprietate exclusivă asupra întregii suprafețe de teren în favoarea reclamantei.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de experta P. C., terenul de 3527 m.p., formează două corpuri de proprietate, ambele folosite în prezent de reclamantă, iar suprafața de teren cumpărată de reclamantă în anul 1952 m.p., este cea aferentă casei sale de locuit, formând un corp distinct de proprietate.
Ca urmare, instanța de recurs apreciază că reclamantei i se cuvenea în exclusivitate numai suprafața de 2090 m.p., care a fost dobândită de reclamantă cu acte translative de proprietate și cu care soțul său a figurat cu rol separat în evidențele cadastrale. Pentru restul suprafeței de teren intravilan, sunt îndreptățiți toți moștenitorii aflați în indiviziune.
Ca urmare, sub acest aspect recursul este întemeiat, instanța de recurs apreciind că în mod greșit prima instanță a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate cu privire la întreaga suprafață de teren intravilan de 3527 m.p., soluția care se impune fiind aceea a constatării nulității numai pentru suprafața de 2090 m.p., care aparține reclamantei, celelalte persoane de pe titlu nefiind îndreptățite la această suprafață.
Motivul al doilea de recurs invocat de recurenți, în sensul că, reclamanta nu a uzat de procedura administrativă prealabilă și nu a contestat actele premergătoare eliberării titlului de proprietate, este neîntemeiat .
Legea 169/1997, la art. III, prevede o procedură specială de anulare a titlurilor de proprietate, procedură care este administrată exclusiv în fața instanțelor de judecată și care nu presupune o altă procedură administrativă prealabilă, în fața comisiilor de fond funciar.
Dispozițiile art. III alin. 1 litera a din Legea 169/1997, prevăd că, sunt lovite de nulitate absolută actele de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, persoanele interesate putându-se adresa direct instanței cu o cerere în acest sens.
Motivul al treilea de recurs, este de asemenea întemeiat, însă a primit deja o soluționare favorabilă, odată cu analizarea primului motiv de recurs.
În cauza de față, neagravarea situației reclamantei în propria cale de atac însemna, ca după casarea cu trimitere spre rejudecare să nu i se recunoască o suprafață mai mică de teren decât cea acordată în primul ciclu procesual, respectiv 2090, nicidecum că ar fi fost obligatoriu pentru instanță să îi acorde mai mult decât în primul ciclu procesual.
Pentru considerentele expuse, instanța de recurs, constatând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii și o greșită interpretare a probelor administrate în cauză, potrivit art. 312 alin.1- 3 C.p.c., rap. la art. 304 pct. 9 C.p.c., va admite recursul declarat, va modifica sentința pronunțată, în sensul că, va constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate numai cu privire la suprafața de 2090 m.p., situată în tarlaua 28, parcelele 902,903 și 901.
Restul suprafeței de teren intravilan va rămâne în indiviziune tuturor moștenitorilor de pe acest titlu de proprietate.
Instanța de recurs va lua act că în cauză recurenții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-pârâți M. G., cu domiciliul în V., ., județ Teleorman - moștenitor al def. M. R., M. P. A., domiciliat în V., ., județ Teleorman - moștenitor al def. M. R., Tornoruțchi I., domiciliată în București, ., ., . - moștenitor al def. M. R. și B. P., domiciliată în V., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1077 din 12 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. N., domiciliată în V., ., județ Teleorman și intimatele-pârâte C. Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, cu sediul social în A., ., județ Teleorman, C. L. de Fond Funciar V., cu sediul social în V., . și P. Z. , domiciliată în V., ., județ Teleorman.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate_/20.12.2002, cu privire la suprafața de 2090 m.p. teren intravilan, situată în tarlaua 28, parcelele 902, 903 și 901.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 22 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. P. F. M. C. N. L. Bînciu E.
Red. th. red LCN / 01.03.2013 /2 ex
Df . –_
Jf.-A. V. N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 47/2013. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 505/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
