Pretenţii. Decizia nr. 269/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 3552/339/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 269
RECURS
Ședința publică de la 12 aprilie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – C.-N. L.
Judecător - G. P.
Judecător - F. M.
Grefier - D. E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant S. Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 258 din data de 5 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-pârât T. Ș., domiciliat în ., având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cererea de recurs.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare
TRIBUNALUL:
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Z., sub nr._ /7.12.2012, reclamantul S. Județean de Urgență A., județul Teleorman, a chemat în judecată pe pârâtul T. Ș., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 615,83 lei despăgubiri civile.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că pârâtul a fost internat la S. Județean de urgență A., în cadrul secției chirurgie, ca urmare a unei agresiuni, în perioada 23-25.08.2012 .
Pentru îngrijirile medicale acordate pârâtului, reclamanta a cheltuit suma de 615,83 lei, insă, de la data externării și până în prezent, pârâtul nu achitat această sumă.
În susținerea cererii, a depus, în copii, decont de cheltuieli, foaia de observație clinică generală a pârâtului nr._.
În drept, au fost invocate disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 și disp. art. 998-999 c.civ.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, nu a propus probe și nici nu s-a prezentat la instanță, deși legal citat.
Prin sentința civilă nr. 258 din 5.02.2013 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată din oficiu și a respins cererea.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că s-a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Textul de lege menționat prevede expres că persoana care are obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale este cea care aduce daune sănătății altei persoane, furnizorul neavând drept de opțiune între a chema în judecată pe făptuitor sau pe victimă, iar, în speță, pârâtul este victima agresiunii, motiv pentru care, văzând și disp.art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, instanța a admis excepția invocată din oficiu și a respins cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. Județean de Urgenta A., care a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile atacate, iar reținând cauza spre rejudecare să se admită cererea principală așa cum este formulată.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă admițând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Potrivit art. 304 pct.9 Cod procedură civilă instanța în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive neavând în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95 /2006 privind reforma în domeniul sănătăți care concluzionează că dreptul de a –și recupera creanța se exercită fie împotriva persoanelor vinovate de producerea agresiunii / accidentului, fie împotriva persoanelor agresate / accidentate.
Potrivit dispozițiilor art. 1357 Cod civil, „ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare „.
Recurentul apreciază că operează principiul disponibilității putând să cheme la alegere fie persoana agresată fie agresorul ceea ce duce la concluzia că pârâta are calitate procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Conform art. I pct. 34 din OUG 72/2006 pentru modificarea Legii nr. 95/2006 „Articolul 313 va avea următorul cuprins: (1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
(2) Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective."
Acest text legal a fost avut în vedere de instanța de fond la pronunțarea soluției atacate, iar din examinarea lui nu rezultă, așa cum arată recurentul,că victima agresiunii sau accidentului ar răspunde pentru prejudiciul înregistrat de spital. Dimpotrivă textul prevede în mod explicit că răspund persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane. Prin urmare în cauză victima nerăspunzând recurentul nu poate să solicite antrenarea răspunderii acesteia, iar principiul disponibilității nu poate fi invocat pentru a solicita chemarea acesteia în judecată.
Față de cele ce preced tribunalul, în temeiul art.312 Cod Procedură Civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant S. Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 258 din data de 5 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-pârât T. Ș., domiciliat în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.04. 2013 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Ptr. Jud. CNL G. P. F. M. D. E. promovat la C.
semnează
Președinte,
Red. FM. – 18.04. 2013
Thred PS.- 10.-05. 2013 – 2 ex
Df . -_ Jud Z.
Jf.- B. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 272/2013. Tribunalul TELEORMAN | Anulare act. Decizia nr. 30/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
