Fond funciar. Decizia nr. 182/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 2404/329/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 182
RECURS
Ședința publică de la 15 martie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - F. M.
Judecător - C. N. L.
Judecător - V. M.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă L. M.,domiciliată în .,împotriva sentinței civile nr. 2020 din 29.11.2013 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatele pârâte C. Județeană Teleorman pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, cu sediul în A., ., județ Teleorman și C. L. pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Saelele, cu sediul în ., având ca obiect – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, recurenta reclamantă L. M. fiind reprezentată de avocat H. V. Lușu.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform Legii nr. 247/2005.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Avocat H. V. Lușu depune pentru recurenta reclamantă L. M. împuternicirea avocațială nr._ din 12.02.2013,învederează că nu mai are cereri noi de formulat, ori acte de depus și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile,ori acte de depus, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, avocat H. V. Lușu, pentru recurenta reclamantă L. M.,susține că recurenta reclamantă a solicitat să se constate că este proprietara diferenței de 625 mp teren, ce face corp comun cu suprafața de 871 mp teren intravilan.
Precizează că în urma măsurătorilor efectuate de un expert autorizat s-a constatat că recurenta deține 1496 mp teren în curte. Din proba testimonială administrată la instanța de fond rezultă că limitele proprietății nu au fost modificate niciodată, nu a fost mutat gardul și nici nu au existat litigii de vecinătate.
În anul 1985 a decedat L. N. soțul recurentei reclamante, s-a dezbătut succesiunea defunctului L. N., iar din certificatul de moștenitor a rezultat că unica moștenitoare T. M. în calitate de fiică a acceptat succesiunea, iar T. M. este fiica lui L. M., din același certificat de moștenitor rezultând că defunctul L. N. a dobândit construcțiile, cât și terenul de la tatăl său L. S..
Recurenta L. M. are calitatea de moștenitoare a defunctului L. N., în acest sens s-au adiat martori la instanța de fond din care rezultă că L. M. este moștenitoarea defunctului.
Având în vedere că suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate nu corespunde cu situația din teren, solicită admiterea recursului formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul constatării dreptului de proprietate și asupra diferenței de 625 mp teren arabil intravilan, alături de suprafața de 871 mp cât figurează în actele de proprietate, teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, situat în ..
TRIBUNALUL:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 17.09.2012 la Judecătoria T. M., reclamanta L. M., domiciliată în . a chemat în judecată pe pârâtele C. L. Saelele pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și C. Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să se constate că este proprietara suprafeței de 625 mp teren arabil intravilan, alături de suprafața de 871 mp, cât figurează în actele de proprietate, teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, situat în ., tarlaua 5, parcelele 225/1 și 225/2, cu vecinii: N-drum comunal, E-I. L., S-C. F. și V-I. I..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că:
Este proprietara unui imobil situat în ., imobil ce constă în teren intravilan cu suprafața de 871 mp din titlul de proprietate și 1.1496 mp din măsurători, teren pe care se află edificate construcții, respectiv casă de locuit și anexe gospodărești ce aparțin fiicei sale T. M..
Pentru intabularea dreptului său de proprietate asupra acestui imobil în cartea funciară, reclamanta a făcut demersuri pentru întocmirea documentației cadastrale a imobilului iar în urma măsurătorilor efectuate de expert autorizat C. L. a rezultat o suprafață de teren intravilan de 1.496 mp, cu 625 mp mai mare decât cea înscrisă în actele de proprietate.
Diferența de suprafață de 625 mp reieșită în urma măsurătorilor reprezintă mai mult decât 5% față de cea înscrisă în actele de proprietate.
Arată că, dintotdeauna, atât autorul reclamantei cât și reclamanta au avut proprietatea imobilului, așa cum este în prezent, fără nici o modificare a limitelor proprietății, nu a fost mutat gardul și nici nu au existat litigii de vecinătate.
Explicația pentru diferența de suprafață dintre actele de proprietate și măsurătorile actuale este dată de faptul că la vremea când s-au făcut măsurători de reprezentanții primăriei pentru registrul agricol s-au folosit instrumente de măsurare rudimentare iar în prezent aparatura modernă asigură măsurători de înaltă precizie.
Conform art.25, alin.1 lit.d din Ordinul nr.634/2006 al Directorului ANCPI-regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, cu modificările și completările ulterioare: „dacă suprafața din măsurători este diferită de…suprafața din actele de proprietate, atunci se va proceda astfel:…d)dacă suprafața din măsurători este mai mare cu un procent de peste 5% documentația se va respinge”.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar în copii xerox: titlu de proprietate nr._ din 16.10.2002, plan de amplasament și delimitare a imobilului, certificat de moștenitor nr.155 din 1.08.2012, CI . nr._, CI . nr._.
A solicitat proba cu martorii I. L. și I. I. și proba cu expertiză având ca obiectiv: măsurarea suprafeței aferentă casei de locuit situată în ., în ./1, cu vecinii: N-DE, E-C. P., S-DE și V-B. I..
Din oficiu, instanța a solicitat Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._ din 16.10.2002, înaintată la dosar.
Instanța, analizând probele administrate în cauză, constată că:
Prin titlul de proprietate nr._ din 16.10.2002, s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha și 8529 mp teren extravilan pe raza comunei L., precum și asupra suprafeței de 871 mp teren intravilan curți construcții în ./1 cu vecinii: N-DE, E-C. P., S-DE și V-B. I..
Prin certificatul de moștenitor nr.155 din 1.08.2012, s-a dezbătut succesiunea defunctului L. N.. S-a stabilit masa succesorală a acestuia ca fiind compusă din „construcțiile cu destinația de casă de locuit și anexe gospodărești, ce fac parte din compunerea imobilului situat în satul Saelele, fost . comunei L., județul Teleorman, în tarlaua 5, . următoarele vecinătăți: la R-C. P., la A-B. I., la M.Z.și M.N.-DE”.
Unica moștenitoare T. M. în calitate de fiică a acceptat succesiunea, revenindu-i întreaga masă succesorală mai sus descrisă.
Din același certificat de moștenitor reiese că sunt străine de succesiune prin neacceptare L. M., soție și T. G., fiică.
Se mai menționează în certificatul de moștenitor că, construcțiile au fost dobândite de defunct prin moștenire de la tatăl său, L. S..
Din planul de amplasament coroborat cu concluziile raportului de expertiză, reiese că suprafața ocupată de curți și construcții este de 583 mp, atât construcțiile cât și terenul arabil fiind împrejmuite cu gard de sârmă și respectiv din ciment.
Potrivit disp.art.23 din Legea Fondului Funciar „sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora”.
Față de dispozițiile mai sus citate, instanța constată că proprietarul construcțiilor în speță T. M., are dreptul la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului pe care au fost edificate construcțiile menționate în certificatul de moștenitor nr.155 din 1.08.2012, deoarece moștenitoarea lui L. N. este T. M. iar L. N. a dobândit construcțiile de la tatăl său L. S..
În practica judiciară s-a arătat constant că prin teren aferent casei de locuit se înțelege suprafața de teren ocupată de casă și anexele gospodărești și cum asupra casei și anexelor gospodărești are un drept de proprietate T. M., tot aceasta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului pe care sunt edificate construcțiile și nu reclamanta (de altfel, mențiunile din certificatul de moștenitor privitoare la compunerea masei succesorale, moștenitori și cotele cuvenite acestora fac dovadă deplină până la înscrierea în fals; reclamanta având posibilitatea ca pe calea unei acțiuni de partaj să solicite partajarea imobilului teren curți-construcții pe care îl deține împreună cu T. M.).
În consecință, față de dispozițiile mai sus citate și considerentele mai sus expuse, prin sentința civilă nr. 2020 din 29 noiembrie 2012, acțiunea civilă introdusă de reclamanta L. M. împotriva pârâtelor C. L. Saelele pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și C. Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs recurenta L. M., criticând sentința pentru aceea că, în mod greșit a fost respinsă cererea sa, cu motivarea că numai T. M., în calitatea sa de proprietară a construcțiilor este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului.
Obiectul acțiunii formulate la instanța de fond l-a constituit constatarea dreptului de proprietate asupra diferenței de teren rezultată din măsurători, în nici un caz instanța de fond nu a fost investită cu verificarea legalității emiterii titlului de proprietate, astfel că, hotărârea pronunțată cuprinde motive străine de natura pricinii.
Chiar și în ipoteza în care fiica sa, T. M. ar fi singura persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, recurenta este singura moștenitoare care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, fiind în mod legal emis titlul de proprietate doar pe numele recurentei. Astfel, în cauză nu se poate pune problema existenței unei indiviziuni sau a partajării terenului.
Din probele administrate în cauză a rezultat că limitele proprietății nu au fost modificate niciodată, nu a fost mutat gardul, nu au existat litigii de vecinătate. Suprafața exactă a terenului este de 1496 m.p., astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit de experta L. C..
Întrucât diferența rezultată în urma măsurătorilor cadastrale depășește procentul de 5% permis de art. 25 alin. 1 litera d din Ordinul 634/2006, documentația cadastrală nu poate fi recepționată de către OCPI, astfel că, a fost nevoită să solicite constatarea dreptului său de proprietate pe calea acestei acțiuni.
Față de motivele de nelegalitate ale hotărârii pronunțate, prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.p.c., a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul constatării dreptului său de proprietate și asupra diferenței de 625 m.p., teren arabil intravilan, alături de 871 m.p., cât figurează în actele de proprietate, teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești.
Intimatele nu au formulat întâmpinare și nu au fost reprezentate la judecarea recursului.
Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate, instanța de recurs apreciază că este neîntemeiat.
În esență, instanța de recurs reține că, reclamanta recurentă, pe calea acțiunii în constatare a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să constate că, pe lângă suprafața de 871 m.p., pentru care are titlu de proprietate, mai este proprietară și asupra unei suprafețe suplimentare de 625 m.p., teren aferent casei de locuit și care face corp comun cu suprafața de 871 m.p.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că, pe acest teren se află construcții, al căror proprietar este T. M., aceasta fiind în consecință, singura îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent, în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea fondului funciar.
Criticile invocate de reclamanta recurentă sunt neîntemeiate, neconducând la modificarea hotărârii pronunțate și la admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, în procedura Legii 18/1991, asupra unei suprafețe de 871 m.p., teren intravilan, fiindu-i eliberat titlu de proprietate în acest sens.
Chiar și în situația în care aceasta este singura moștenitoare care a formulat cerere, în procedura specială a legii 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate rămas de pe urma autorului L. S.,. acest aspect nu este de natură, prin el însuși, să conducă la admisibilitatea unei acțiuni în constatare a dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren mai mare decât aceea pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Instanța de judecată, în temeiul art. 111 C.p.c., poate constata existența unui drept al reclamantului, atunci când la îndemâna acestuia nu există calea unei acțiuni în realizare.
Ori, pentru terenul aferent construcțiilor, rămas de pe urma autorului său, reclamanta a avut la îndemână procedura specială a reconstituirii, întemeiată pe legea fondului funciar.
În afara faptului că, reclamanta nu a uzat de această procedură pentru întreaga suprafață de teren pe care în fapt o posedă, nu a dovedit nici că ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra suplimentului de teren într-un alt mod prevăzut de lege. Pentru ca instanța să constate un drept al reclamantei, așa cum aceasta a solicitat pe calea acțiunii de față, trebuia ca reclamanta să facă dovada dobândirii acestui drept, în patrimoniul său, într-unul dintre modurile prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate-lege, convenție, ocupațiune, uzucapiune, etc.
Atâta vreme cât reclamanta nu a făcut dovada dobândirii dreptului în patrimoniul său, nu poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate acest drept. Simpla posesie, vreme îndelungată, nu creează prin ea însăși un drept de proprietate în favoarea reclamantei, în lipsa îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru a uzucapa, mai mult, în cauză, nu s-a formulat o cerere cu un asemenea obiect.
Ca urmare, cererea formulată de reclamantă a fost în mod corect respinsă de către instanța de fond, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C.p.c., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta L. M., domiciliată în .,împotriva sentinței civile nr. 2020 pronunțată de la 29.11.2012 de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimatele C. L. Saelele pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, cu sediul în . și C. Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, cu sediul în A., nr. 178, județ Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. M. C. N. L. V. M. Ț. N.
Red. și thred. C.N.L./2 ex.
21.03.2013
d.f._
j.f.I. V.
Judecătoria Tr. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 71/2013. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 272/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
