Pretenţii. Decizia nr. 272/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 272/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 7132/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 272
RECURS
Ședința publică de la 12 aprilie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – C.-N. L.
Judecător - G. P.
Judecător - F. M.
Grefier - D. E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă ., cu sediul în A., ., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 612 din data de 7 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. M., domiciliată în A., ., ., având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 40 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, și că recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cererea de recurs.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare
TRIBUNALUL:
Deliberând, asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub numărul_, la data de 19.10.2012, reclamanta S.C. A. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâta C. M., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor administrate, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 801,13 lei, din care: 625,13 lei reprezentând debit neachitat aferent perioadei octombrie 2009 – octombrie 2011; 176 lei reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului nr. 19/28.05.2008 intervenit între reclamantă și Asociația de proprietari nr. 13 din care face parte pârâta, a furnizat acesteia apă potabilă și a preluat apa uzată și meteorică, iar pentru plata serviciilor prestate a emis mai multe facturi fiscale.
S-a arătat de către reclamantă faptul că, potrivit contractului, pârâta avea obligația de a achita facturile emise de reclamantă în termen de 15 zile de la emitere, întârzierea la plată atrăgând penalități de întârziere, iar aceasta nu și-a executat obligațiile contractuale.
Întrucât pârâta nu a achitat în termenul contractual costul serviciilor de care a beneficiat, arată reclamanta, a fost notificată în conformitate cu prevederile art. 7201 Cod procedură civilă și i s-a solicitat să se prezinte la sediul societății reclamante în vederea concilierii directe și stingerii litigiului pe cale amiabilă.
Reclamanta a mai arătat faptul că pârâta nu a dat a dat curs invitației la conciliere directă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 109 și art. 112 Cod procedură civilă, art. 1169, art. 1165, art. 1469, art. 1516 și art. 1522 din N.C.Civ.
Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsa părților în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: calcul debit și penalități(filele 5-6), factura fiscală . nr._(fila 7), invitație la procedura concilierii(fila 8), dovada comunicării invitației la conciliere(fila 9), precum și contractul nr. 19/28.05.2008 (filele 10-16).
Acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 79,61 lei și timbru judiciar de 3 lei (fila 21).
Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru combaterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
La termenul din ședința publică din data de 07.02.2013, instanța a încuviințat pentru reclamantă, în temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acestea sunt legale, pertinente, concludente și utile justei soluționări a cauzei.
Prin sentința civilă nr. 612 din 7. 02. 2013 Judecătoria A. a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. A. S. S.A. cu sediul în municipiul A. ., jud. Teleorman, reprezentată legal prin ing. Bâzăran A., împotriva pârâtei C. M., domiciliată în A., ., ., judetul Teleorman.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 625,13 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare apă și canalizare.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiat.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 62,51 lei, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar aferent capătului de cerere admis.
Pentru a hotărî astfel a reținut incidența dispozițiilor art. 969 cod civil de la 1864 în ceea ce privește cererea privind contravaloarea serviciilor de furnizare apă, întrucât raporturile dintre părți s –au derulat sub acest cod iar cu contractul nr. 19/ 28.05. 2008, opozabil și pârâtei și factura emisă, a apreciat că s –a făcut dovada acestor servicii și a contravalorii lor.
Cât privește capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere pretinse, instanța l-a respins ca neîntemeiat, reținând caracterul abuziv al clauzelor din contract raportat la cauza C – 243 /08 PANNON GSM pronunțată de Curtea de Justiție a U.E, potrivit cu care, instanța națională este obligată să analizeze caracterul abuziv al clauzelor din contractele cu consumatorii, chiar dacă nici una dintre părți nu a invocat acest caracter.
Astfel, deliberând asupra aplicabilității dispozițiilor Legii 193 /2000, instanța a ajuns la concluzia că prezentul contract este încheiat între furnizorul-reclamant și consumatorul-pârât prin mandatarul Asociația de proprietari nr. 13. Având în vedere că drepturile și obligațiile se nasc în patrimoniul pârâtei, persoană fizică care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, contractului nr. 19/28.05.2008(filele 9-16), îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2000, sub acest aspect.
În ceea ce privește dispozițiile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, instanța a apreciat că penalitățile de întârziere sunt preluate în dispozițiile contractuale din prevederile art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006. Având în vedere că art. 15 alin. 2 din Contract este o preluare identică a dispozițiilor legale, instanța a analizat în ce măsura acest aspect obstrucționează verificarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale din contract.
Potrivit art. 1 alin. 4 din Constituția României, statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale. Față de acest principiu, instanța a considerat că a declara abuzivă o clauză care este identică cu o prevedere legală înseamnă, implicit, a declara o dispoziție legală ca fiind abuzivă. Această acțiune ar fi nepermisă unei instanțe judecătorești întrucât controlul constituțional asupra legilor este conferit de art. 142 din Constituție numai Curții Constituționale.
Prin urmare, posibilitatea prevederii penalităților în contractele de furnizare a apei și canalizare precum și cuantumul acestor penalități nu pot fi declarate de către instanța ca fiind abuzive, întrucât acestor elemente nu le este aplicabilă legislația privind clauzele abuzive, fiind expresia voinței legiuitorului.
Cu toate acestea, instanța a reținut că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2002 poate analiza ansamblul clauzelor prevăzute într-un contract pentru a observa dacă nu este creat în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Altfel spus, faptul că legea prevede una dintre clauzele inserate în contract nu exclude în mod automat controlul instanței asupra întregului complex de drepturi și obligații, instanța putând statua dacă din coroborarea clauzelor contractuale rezultă că este creat un dezechilibru semnificativ pentru consumator. De asemenea, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 241/2006 furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare/prestare, care poate fi individual sau colectiv, prin urmare chiar legiuitorul trimite la principiul consensualismului în această materie.
Totodată, având în vedere că actul juridic încheiat între părți constituie un contract standard preformulat, instanța a considerat că acesta nu a fost negociat direct cu consumatorul.
În analiza caracterului abuziv al drepturilor profesionistului, instanța a avut în vedere poziția defavorabilă în care se află consumatorul, respectiv acesta este obligat să încheie contractul de furnizare al apei cu operatorul care furnizează servicii de apă și canalizare în zona în care își are situată locuința. Astfel, acesta este în imposibilitate de a încheia un contract de furnizare cu un alt profesionist care să ofere condiții contractuale mai favorabile decât reclamantul din prezenta cauză.
Sub un alt aspect, instanța a observat dispozițiile lit. r din Anexa la Legea 193/2000 care declară abuzive acele clauze care permit profesionistului obținerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existența compensațiilor în sumă echivalentă și pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist.
Astfel, instanța a avut în vedere că dacă prin contract este prevăzut dreptul profesionistului de a cere penalități de întârziere, evaluate convențional, în cuantum de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, același lucru nu este prevăzut și pentru consumator în cazul în care profesionistul nu își execută obligațiile. Astfel din capitolul VII art. 24 și 25 coroborat cu art. 8.3 al contractului rezultă că profesionistul este obligat să acorde o reducere consumatorului în cuantum de 30% din valoarea unei facturi.
Prin urmare, prejudiciul consumatorului în cazul neexecutării obligațiilor profesionistului nu este prevăzut într-o modalitate echivalentă cu prejudiciul suferit de profesionist în cazul neîndeplinirii obligației de către consumator. Mai mult, pe lângă disproporția vădită între cele două prejudicii, cel suferit de către consumator este limitat la 30% din valoarea unei facturi.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că deși cuantumul penalităților este legal, din coroborarea clauzelor contractuale, modul în care a fost prevăzut dreptul profesionistului de a obține penalități, cu limitarea dreptului corelativ al consumatorului de a obține despăgubiri în cazul neîndeplinirii obligațiilor profesionistului precum și disproporția vădită între modul de evaluare al celor două prejudicii, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta în termen și legal motivat, criticând-o în esență sub aspectul respingerii cererii pentru penalitățile de întârziere.
A invocat că motivele pe are se sprijină hotărârea sunt contradictorii și străine de natura pricinii, că greșit s –a reținut caracterul disproporționat al cuantumului penalităților de întârziere față de debit, întrucât acesta nu este depășit și s –a reținut caracterul abuziv al clauzei care prevede aceste penalități. Sub acest din urmă aspect s –a susținut de către recurentă că, în condițiile în care prin neplata serviciului prestat, intimatei – pârâte i – a creat un prejudiciu iar aceste penalități nu fac decât să acopere acest prejudiciu, nu poate fi vorba de clauze abuzive ce l –ar defavoriza pe intimatul pârât.
Concluzionând, s –a susținut că instanța a pronunțat o sentință cu aplicarea greșită a legii, dispozițiile Legii 193/2000 negăsindu-și aplicare în cauză.
În drept s –au invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor aduse și din oficiu conform art. 3041 Cod procedură civilă, a probelor administrate în cauză, tribunalul găsește recursul întemeiat, pentru considerentele ce vor urma.
Procedând în mod corect la analizarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul nr. 19 / 28.05. 2008, judecătorul fondului a dat o greșită interpretare acestor clauze, reținând în mod eronat că acest contract limitează dreptul corelativ al consumatorului intimata C. M. de a obține despăgubiri în cazul neîndeplinirii obligațiilor ce îi incumbă profesionistului, în speță recurentul – reclamant A. S. SA.
De asemenea, greșită a fost și interpretarea existenței unei disproporții vădite între modul de evaluare al celor 2 prejudicii, care ar crea în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Astfel, instanța de fond nu a observat că potrivit dispozițiilor art. 8 pct. 8.8 din contractul analizat, utilizatorul serviciului prestat de recurentă are dreptul să solicite și să primească, în condițiile legii, despăgubiri sau compensații pentru daunele provocate lui de către operator prin nerespectarea obligațiilor contractuale asumate sau prin furnizarea (prestarea) unor servicii inferioare calitativ sau cantitativ parametrilor tehnici stabiliți prin contract sau prin normele tehnice în vigoare.
Ori, în condițiile existenței acestei clauze, nu se poate vorbi de o limitare a dreptului corelativ al consumatorului, față de dreptul pretins abuziv al profesionistului.
Instanța de fond a mai reținut că prejudiciul consumatorului în cazul neexecutării obligațiilor profesionistului nu este prevăzut într-o modalitate echivalentă cu prejudiciul suferit de profesionist în cazul neîndeplinirii obligației de către consumator, acesta din urmă fiind limitat la 30 % din valoarea unei facturi.
Ori, așa cum s –a reținut mai sus, utilizatorul este îndreptățit la acoperirea prejudiciului cauzat de operator prin neexecutarea obligațiilor sau executarea necorespunzătoare, clauza din art. 8 pct. 8.3 care se referă la bonificația de 30 % neexcluzând clauza prevăzută de art. 8 pct. 8.8 din contract.
În concluzie, cătă vreme contractul supus analizei prevede drepturi și obligații pentru fiecare dintre părți și implicit pentru intimatul în cauză, nu se poate vorbi de caracterul abuziv al clauzelor examinate sub acest aspect de instanța de fond, cu atât mai mult cu cât, față de cuantumul penalităților de întârziere, raportat la valoarea debitului, sancțiunea impusă nu este disproporționată.
În concluzie, având în vedere pe de o parte cele mai sus expuse iar pe de altă parte, faptul că intimata-pârâtă nu a achitat la timp c/v serviciului prestat de recurentul – reclamant în temeiul contractului încheiat în acest sens care potrivit disp.art.969 cod civil reprezintă lege pentru părți, tribunalul consideră că acesta îi datorează recurentului penalitățile de întârziere pretinse și necontestate de partea adversă .
D. urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă tribunalul va admite recursul declarat de recurenta reclamantă S.C. A. S. SA, împotriva sentinței civile nr. 612 din 7.02.2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata pârâtă, va modifica sentința recurată în sensul că o va obliga pe pârâtă și la plata penalităților de întârziere în sumă de 176 lei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată intimata pârâtă și la cheltuieli de judecată în sumă de 58 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă ., cu sediul în A., ., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 612 din data de 7 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. M., domiciliată în A., ., ., jud. Teleorman
Modifică sentința recurată în sensul că obligă pârâta și la plata penalităților de întârziere în sumă de 176 lei.
Obligă intimata să plătească recurentei 58 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 12 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Ptr. Jud. CNL G. P. F. M. D. E. promovat la C.
semnează
Președinte,
Red. FM:- 18.04.2013
Thred PS.-15.05.2013
Df.-_ Jud. A.
Jf.- B. A. -L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 182/2013. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 269/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
