Pretenţii. Decizia nr. 295/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 3987/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 295
-RECURS-
Ședința publică de la 26 aprilie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - A. L. N.
Judecător - C. Doinița
Judecător - F. M.
Grefier - D. I. G.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant Spitalul Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 552 din data de 4 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârât B. F., cu domiciliul în A., ., ., având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că recurentul-reclamant Spitalul Județean de Urgență A. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. (2) C., tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 15.05.2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta Spitalul Județean de Urgență A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. F., obligarea acestuia la plata sumei de 3354,13 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate către aceasta.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost internată la Spitalul Județean de Urgență A., secția Ortopedie în perioada 16.06.2009 – 29.06.2009, fiind victima unui accident rutier. Acesta a mai arătat că pârâtul a totalizat un nr. de 13 zile de spitalizare beneficiind de servicii de spitalizare în valoare de 3354,13 lei la care se adaugă dobânda aferentă debitului principal egală cu dobânda aplicabilă creanțelor bugetare, calculată conform Codului de procedură fiscală, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la data achitării efective a debitului.
Reclamanta a mai arătat că sumele alocate pentru tratamentul pârâtului trebuie recuperate de la persoana care se face vinovată de producerea accidentului sau accident rutieri sau de la persoanele accidentate sau agresate deoarece au beneficiat de spitalizare pentru vindecare sau recuperare.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. I pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006, art. 998-999 C.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a își prezenta poziția procesuală.
În ședința publică din data de 29 octombrie 2012 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile.
Prin sentința civilă nr. 552/04.02.2013, Judecătoria A. a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată și a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt că pârâtul a fost internat la Spitalul Județean de Urgență A. în perioada 16.06.2009 – 29.06.2009, fiind diagnosticat cu „politraumatism prin accident rutier”, așa cum rezultă din foaia de observație clinică generală (filele 4-17) beneficiind de servicii medicale în valoare de 3354,13 lei.
Din analiza cererii introductive instanța a constatat că reclamanta pe de o parte a invocat dispozițiile art,. I pct. 34 din OUG 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art. 998-999 C.civ. – ceea ce se circumscrie răspunderii delictuale iar pe de altă parte invocă calitatea de beneficiari a îngrijirilor medicale a persoanelor accidentate sau agresate ceea ce presupune analiza pretențiilor reclamantei în cadrul procesual al răspunderi contractuale.
Privitor la invocarea unei răspunderi de natură delictuală a pârâtului, instanța a constatat că dispozițiile invocate de către reclamantă, respectiv dispozițiile Legii 95/2006, prevăd univoc că furnizorii care acordă spitalizare realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să o comunice lunar Casei de Asigurări de Sănătate cu care se află în relație contractuală, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperate cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
Instanța a mai reținut însă că art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății prevede că persoanele care prin faptele lor aduc atingere sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistență medicală acordată, sume care se recuperează de furnizorii de servicii medicale.
Ca atare pentru a putea obține obligarea pârâtului la plata contravalorii îngrijirilor medicale, reclamanta ar trebui să facă dovada că în sarcina pârâtului poate fi reținută o culpă delictuală care să justifice acțiunea reclamantei pe temeiul dispozițiilor art. 998-999 C.civ. și art. 313 din Legea 95/2006.
Cum în cauză reclamanta nu a făcut nici o dovada în acest sens, chiar precizând că pârâtul a fost victima unei accident rutier, pretențiile întemeiate pe o culpă delictuală a pârâtului nu sunt nejustificate, aceasta cu atât mai mult cu cât dispozițiile Legii 95/2006 invocate de reclamant prevăd că furnizorul de servicii medicale poate recupera aceste sume de la cei vinovați de atingerile aduse sănătății altei persoane, în cauză pârâtul fiind victima accidentului și nicidecum autorul acestuia.
Analizând pretențiile reclamantei în cadrul unei răspunderi contractuale, prin invocarea de către reclamant a calității de beneficiar al serviciilor medicale a pârâtului instanța s-a raportat la dispozițiile art. 211 alin. 11 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora asigurații au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plății contribuției la fond, precum și la dispozițiile art. 218 alin. 1 conform cărora asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și pana la vindecare. Serviciile spitalicești se acordă prin spitalizare și cuprind consultații, investigații, stabilirea diagnosticului, tratament medical și/sau tratament chirurgical, îngrijire, recuperare, medicamente și materiale sanitare, dispozitive medicale, cazare si masă, conform art. 228 alin. 3 din Legea nr. 95/2006.
În cauză, așa cum rezultă din foaia de observație clinică (fila 4) - înscris depus la dosar de reclamană - pârâtul era încadrat la categoria „salariat” la data internării în unitatea sanitară și totodată asigurat conform mențiunilor din același înscris.
Având în vedere că pârâtul a beneficiat de asemenea servicii în calitatea de asigurat CNAS, precum și faptul că serviciile de spitalizare acordate pârâtului de reclamant nu sunt dintre cele care sunt exceptate de la decontarea din fondul asigurărilor de sănătate prevăzute la art. 237 din Legea nr. 95/2006, instanța a apreciat că pârâtul nu poate fi obligat la plata serviciilor medicale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Spitalul de Urgență A. criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și reținându-se cauza spre rejudecare să se admită cererea principală.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de fond prin soluția sa nu a dat eficiență prevederilor art. 998-999 C. civ. conform cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare. Pârâtul intimat beneficiind de servicii medicale trebuia să achite contravaloarea acestora, prin neachitare provocând recurentei un prejudiciu cert și direct. Consideră recurenta că în cauză este incident principiul disponibilității și deci are alegerea între persoana care a provocat un prejudiciu sănătății intimatei și persoana intimatei.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nu au fost propuse probe noi în susținerea recursului.
Pârâta intimată, deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Verificând legalitate recursului prin prisma motivelor invocate și văzând disp. art. 304 C. proc. civ., Tribunalul reține caracterul nefondat al prezentului recurs pentru rațiunile ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificată și completată prin OUG nr. 72/ 2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efectiv ocazionate de asistența medicală acordată. Văzând aceste dispoziții, Tribunalul reține că recurentului nu i se recunoaște dreptul de a alege împotriva cui se va îndrepta pentru recuperarea prejudiciului, ci acesta are obligația de a face demersuri pentru a-l identifica pe cel vinovat de suferințele provocate intimatului și de a acționa exclusiv împotriva acestuia.
În cauză, intimatul a fost victima unui accident rutier și nu autor al acesteia, așa încât nu-i incumbă nici o obligație legală de a restitui recurentei contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.
Dispozițiile legale privind răspunderea civilă delictuală sunt străine de prezenta pricină, nici una dintre condițiile edictate nefiind incidente în privința intimatului, întrucât acesta și-a valorificat dreptul său legal de a beneficia de asistență medicală, prejudiciul creat intimatei fiind exclusiv consecința faptei culpabilă a autorului incidentului rutier.
Pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea pârâtului, recurentul are la dispoziție calea unei acțiuni în răspundere delictuală împotriva autorului faptei ilicite.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant Spitalul Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 552 din data de 4 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârât B. F., cu domiciliul în A., ., ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. L. N. C. Doinița F. M. D. I. G.
Red.th.red. ALN 2 ex. /13.05.2013
D.f._ Jud. A.
J.f. V. H. D. C.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 105/2013. Tribunalul... | Legea 10/2001. Sentința nr. 565/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
