Pretenţii. Decizia nr. 410/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 410/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 956/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 410
RECURS
Ședința publică de la 31 mai 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - D. A.
Judecător - S. L.
Grefier - D. E.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant S. Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1407 din data de 18 martie 2013 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârât P. I., domiciliat în com. Furculești, ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod Procedură Civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că recurentul-reclamant S. Județean de Urgență A. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. (2) C., tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 6 februarie 2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. I., obligarea acestuia la plata sumei de 1348,27 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate către acesta.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost internat la S. Județean de Urgență A., secția O.R.L. în perioada 26.11._12, fiind victima unui agresiuni.
Reclamantul a învederat că suma datorată de pârât este de 1348,27 lei și reprezintă costul îngrijirilor medicale acordate și a tratamentului efectuat, la care se adaugă dobânda aferentă debitului principal, egală cu dobânda aplicabilă creanțelor bugetare, calculată conform Codului de procedură fiscală, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la data achitării efective a debitului.
A mai precizat reclamantul, că sumele alocate pentru tratamentul pârâtului trebuie recuperate de la persoana care se face vinovată de producerea accidentului sau agresiunii sau de la persoanele accidentate sau agresate deoarece au beneficiat de spitalizare pentru vindecare sau recuperare.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. I pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006, art. 1357-1371 Cod civil.
În dovedirea cererii, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.
Judecătoria A., prin sentința civilă nr. 1407 din 18.03. 2013, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant, reținând în esență că pârâtul a fost victima unei agresiuni, în urma căreia a beneficiat din partea reclamantului de toate serviciile medicale necesare pentru recuperarea fizică și vindecare, contravaloarea acestora fiind evidențiată în decontul de cheltuieli.
Potrivit art. 313 din Legea 95 /2006, persoanele care prin faptele lor aduc atingere sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată, însă pârâtul nu face parte din această categorie, fiind victima unei agresiuni, astfel că textul nu-i este aplicabil.
Pe cale de consecință, acțiunea reclamantului a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul S. Județean de Urgență A., pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- Acțiunea formulată de către reclamant a fost respinsă în mod greșit, fără a se avea în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/ 2006 care concluzionează că reclamantul are posibilitatea să – și recupereze creanța, fie de la persoanele vinovate de producerea agresiunii/ accidentului, fie de la persoanele agresate / accidentate.
- Recurentul – reclamant a invocat dispozițiile art.1357 cod civil pe care le –a apreciat ca fiind aplicabile în cauză, atâta timp cât pârâtul a beneficiat de îngrijiri medicale în sumă de 1348,27 lei, pe care reclamantul nu le –a recuperat de la persoana vinovată de producerea accidentului.
A mai precizat recurentul – reclamant că a suferit o pagubă prin acordarea serviciilor medicale în favoarea intimatului pârât, există legătura de cauzalitate între fapta pârâtului și prejudiciul suferit de recurentul reclamant și totodată, operează principiul disponibilității având posibilitatea să cheme în judecată fie persoana agresată, fie agresorul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și în conformitate cu art. 242 alin ( 2 ) Cod procedură civilă, recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Recursul este nefondat.
Art. 313 alin (1) din Legea 95/ 2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 72/ 2006, prevede posibilitatea recuperării prejudiciului cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată, de la persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane și care au obligația să repare acest prejudiciu.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, textul prevede că furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești indiferent de faza de judecată.
Intimatul pârât P. I. a fost victima unei agresiuni, cum reiese din foaia de observație clinică generală și nu face parte din categoria persoanelor prevăzute la art. 313 alin (1) din lege, care au obligația reparării prejudiciului cauzat furnizorului de servicii medicale, obligație care în acest caz revine agresorului, fără a exista posibilitatea pentru recurentul reclamant, în calitate de furnizor de servicii medicale, de a se îndrepta fie împotriva agresorului, fie împotriva persoanei agresate, cum greșit a motivat recurentul - reclamant în motivele de recurs formulate.
Textul citat nu prevede această alternativă și pe de altă parte, din foaia de observație clinică generală rezultă că intimatul pârât are calitatea de asigurat CNAS (f.4), calitate în care beneficiază de pachetul de bază care cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătății, medicamente, materiale sanitare, dispozitivele medicale și alte servicii la care au dreptul asigurații și se suportă din fond, potrivit art. 210 alin ( 1 ) lit. c ) din Legea 95/ 2006.
Prin urmare, intimatul pârât a beneficiat de serviciile medicale furnizate de recurentul reclamant, în calitate de asigurat și nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 313 alin (1) din Legea 95/ 2006, în mod întemeiat instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.
Pentru considerentele ce preced, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant S. Județean de Urgență A., în conformitate cu art. 312 alin (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurentul reclamant S. Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1407 din 18.03. 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul pârât P. I., domiciliat în comuna Furculești, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 31.05. 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. M. D. A. S. L. D. E.
Red. DA.- 10.06.2013
Thred. PS.- 11.06.2013 – 2 ex
Df . –_ Jud. A.
Jf.- V. H. D. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 786/2013. Tribunalul TELEORMAN | Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul... → |
|---|
