Obligaţie de a face. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 1519/292/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 37
A P E L
Ședința publică de la 10 aprilie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - S. L.
Judecător - D. A.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant M. T., domiciliat în Roșiorii de Vede, .,, .,,județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 3179 din 17.12. 2012, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. A. și V. A. S., domiciliați în ., având ca obiect – obligația de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul- reclamant M. T. asistat de avocat B. L., au lipsit intimații pârâți V. A. și V. A. S. fiind reprezentați de avocat P. Gigel.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apel timbrat cu taxa judiciară în valoare de 10 lei conform chitanței . nr._/ 22.02.2013, timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederând instanței că intimații V. A. S. și V. A. au depus la dosar în două exemplare întâmpinare și în xerocopii: contract de vânzare - cumpărare nr. 4022, titlul de proprietate nr. 1456 din 15 iunie 1992.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Avocat P. Gigel depune la dosar delegație de substituire nr. 17 /09.04.2013 pentru intimații pârâți V. A. și V. A. S..
Se comunică apărătorului ales al apelantului un exemplar din întâmpinarea și înscrisurile depuse de către intimații pârâți.
Avocat B. L. pentru apelantul-reclamant solicită în dovedirea cererii de apel proba cu martora M. E., cea care a realizat legătura de afinitate, de rudenie între părți, întrucât a solicitat la instanța de fond audierea acestei martore, însă cererea a fost respinsă.
Avocat P. Gigel pentru intimații-pârâți se opune cererii solicitată de apărătorul apelantului reclamant și precizează că în mod corect instanța de fond a respins proba cu martorul solicitat.
Avocat B. L. învederează că a solicitat audierea martorei M. E. pentru alte considerente, decât cele de la instanța de fond.
Tribunalul respinge proba cu un martor solicitată de avocat B. L. față de soluția primei instanțe și motivele de apel, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, avocat B. L. pentru apelantul-reclamant M. T., susține că în mod greșit prima instanța a apreciat imposibilitatea preconstituirii unui înscris și admisibilitatea probei cu martori, constatând că nu existau relații apropiate între părți.
Precizează că din depozițiile martorilor audiați la instanța de fond reiese că reclamantul M. T. i-a cununat pe părinții defunctei V. F. și că reclamantul și soția acestuia se vizitau cu pârâtul V. A. și familia acestuia, că organizau petreceri, erau invitați la zile onomastice, la botezul copilul, fiind văzuți împreună la toate evenimentele.
Ambii martori audiați au relatat faptul că au fost prezenți la încheierea convenției dintre părți și că s-a discutat despre încheierea unei chitanțe, lucru solicitat de soția reclamantului, dar defuncta V. F., soția pârâtului V. A. i-a reproșat că nu are încredere în ei. Că între părți a existat și o relație de prietenie reiese și din contractul de vânzare cumpărare depus odată cu întâmpinarea de către intimații-pârâți la data de 09.04.2013, din care rezultă că apelantul- reclamant M. T. și soția acestuia M. R. au semnat în calitate de giranți acest contract.
Având în vedere că instanța de fond nu a apreciat corect probatoriul administrat în cauză, consideră că se impune anularea hotărârii pronunțată de instanța de fond, admiterea apelului declarat de apelantul reclamant, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță . Nu solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Având cuvântul, avocat P. Gigel pentru intimații – pârâți V. A. și V. A. S. solicită respingerea apelului declarat de apelantul- reclamant și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, potrivit motivelor invocate de intimați prin întâmpinarea depusă la dosar. În ce privește cheltuielile de judecată precizează că vor fi solicitate pe cale separată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Roșiori de Vede și înregistrată la nr. 1519 din 4 mai 2012, reclamantul M. T. i-a chemat în judecată civilă pe pârâții V. A. și V. A. S. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora de a se prezenta la notariat pentru încheierea actului în formă autentică privind vânzarea-cumpărarea imobilului garsonieră, situată în situate în Roșiorii de Vede, ..3, . și obligarea acestora la plata de daune cominatorii în sumă de 1.000 lei/zi de întârziere până la data executării efective a obligației.
În motivarea acțiunii formulate, reclamantul a arătat că la data de 2 aprilie 1993 a convenit cu pârâtul V. A. și soția acestuia V. F. să-i înstrăineze garsoniera situată în Roșiorii de Vede ..3, .. Mai arată reclamantul că locuia în garsonieră din anul 1990, însă la data de 2 aprilie 1993, le-a plătit prețul de 800.000 lei. Pârâții erau finii acestuia și deși le-a solicitat întocmirea înscrisului, aceștia au refuzat. La înțelegerea părților și la plata prețului au fost de față și doi martori. În anul 1995 V. F. a decedat rămânând ca moștenitor soțul supraviețuitor și fiul acestora V. A. S.. Relațiile dintre părți s-au deteriorat și deși le-a solicitat de mai multe ori să se prezinte la notariat pentru încheierea actului în formă autentică, aceștia i-au promis că se vor prezenta la notariat până la sfârșitul anului 2011, însă de la această dată au refuzat. Din anul 1990 acesta a plătit taxele și impozitele pentru imobil, a încheiat pe numele său contract pentru furnizarea energiei electrice, a plătit cheltuielile cu întreținerea și a locuit efectiv în garsonieră împreună cu familia sa. Pârâtul V. S. i-a mai solicitat în plus suma de 2.000 euro pentru a merge la notar să perfecteze actele în formă autentică .
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1528 Cod civil
În dovedirea acțiunii,reclamantul a depus înscrisuri.
La data de 10 septembrie 2012, pârâții V. A. și V. A. S. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant.
În motivare au arătat că imobilul în litigiu - garsoniera situată în Roșiorii de Vede ..3, ., județul Teleorman, în suprafață de 28,16 mp și cota indiviză de teren aferent locuinței în suprafață de 4 mp, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare nr.5022/19.03.1992, a fost cumpărată în anul 1992 de V. A. și V. F. cu prețul de 81.390 lei, plata fiind făcută prin achitarea avansului de 10% iar restul de 71.000 lei urma să fie achitat în 48 de rate începând cu luna iulie 1992 și până în luna iunie 1996. Conform titlului de proprietate nr.1456/15.06.1992 proprietarul garsonierei este V. A. și din certificatul de atestare fiscală eliberat de Primăria Municipiului Roșiorii de Vede la nr._/28.10.2011 reiese că pârâtul V. A. are rol deschis la nr.7566 la adresa din Roșiorii de Vede ..3, . pentru imobilul în suprafață de 28,16 mp cu o valoare impozabilă de_ lei și nu figurează cu creanțe bugetare.
La data de 05.03.1996 a decedat V. F., de pe urma căreia nu a fost dezbătută succesiunea. De la data decesului aceștia s-au mutat în casa bunicilor paterni în ., în garsonieră rămânând să locuiască reclamantul cu familia acestuia, cu condiția de a achita utilitățile. Nici un moment nu s-a pus problema vânzării locuinței către aceștia. Cu privire la promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, solicită să se constate că este nulă, la data semnării acesteia nu a fost menționat și pârâtul V. A. S. cu toate că este moștenitorul defunctei V. F., pârâtul V. A. nu a semnat nici un fel de înscris sub semnătură privată, prețul vânzării este menționat diferit, în cererea de chemare în judecată fiind trecut un preț – 80.000 lei și în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare – 10.000 lei.
În drept, pârâții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.115-119 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, au depus înscrisuri.
La data de 24 octombrie 2012 pârâții au depus cerere prin care au invocat: excepția inadmisibilității promovării unei acțiuni având ca obiect obligația de a face în condițiile în care nu există nici un înscris sub semnătură privată care să facă dovada unei convenții între reclamant și pârâtul V. A., privind înstrăinarea imobilului situat în Roșiori de Vede; excepția prematurității promovării unei astfel de acțiuni în condițiile în care nu a fost dezbătută succesiunea defunctei V. F., pentru a se putea stabili cine sunt moștenitorii acesteia; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului V. A. S., în condițiile în care nu s-a dezbătut succesiunea mamei și nu are în acest moment calitatea de moștenitor al acesteia.
S-a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar în subsidiar, în situația în care vor fi respinse excepțiile, să fie respinsă acțiunea ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Roșiori de Vede, prin sentința civilă nr. 3179/ 17. 12. 2012, nu a mai analizat excepțiile invocate prin completarea la întâmpinare, față de susținerea orală a apărătorului pârâților că le consideră apărări de fond, solicitând a fi avute în vedere, ca atare și la același termen, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune, respinsă, ca nefondată, față de răspunsul pârâtului la interogatoriu(f. 60) din care reiese că reclamantul are și în prezent posesia imobilului.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că relațiile dintre cele două familii nu au fost atât de apropiate încât să ducă la imposibilitatea întocmirii unui înscris, astfel că în cauză devin aplicabile, dispozițiile art.1191 cod civil anterior, conform cărora dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, nu se poate face decât prin act autentic sau act sub semnătură privată.
S-a mai reținut că înscrisul intitulat” promisiune de vânzare – cumpărare” nu a fost redactat în prezența pârâtului, nu poartă semnătura acestuia și prin urmare, nu are putere probantă în cauză, nefiind opozabil pârâtului.
Reclamantul nu a făcut dovada precontractului pe care susține că l – ar fi încheiat cu pârâții, încât în sarcina acestora din urmă nu s –a născut obligația de a face, respectiv obligația de a merge la notar pentru încheierea actului în formă autentică, drept pentru care instanța de fond a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant și a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul M. T., criticând-o pentru netemeinicie sub următorul aspect:
- Instanța nu a apreciat corect probele administrate în cauză, referitoare la existența relației de prietenie, de rudenie dintre părți, care ar fi dus la imposibilitatea preconstituirii înscrisului.
A mai precizat apelantul reclamant, că la ultimul termen de judecată au fost prezenți părinții defunctei V. F., soția pârâtului V. A. și deși a solicitat suplimentarea probei cu acești martori, pârâții s –au opus la audierea acestora, iar instanța le –a respins cererea.
Apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 1197 Cod civil, apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului .
La apelul declarat de apelantul reclamant, intimații pârâți V. A. S. și V. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului pentru motivele următoare:
În cauză nu poate fi vorba de existența vreunei derogări de la regula instituită de art. 1191 Cod Civil conform căreia nu este permisă proba cu martori pentru dovedirea unui act juridic cu o valoare peste 250 lei, întrucât nu s –a făcut dovada unor raporturi de afecțiune, de prietenie ori de diferență ierarhică în serviciu între părți, care să poată conduce la „imposibilitatea morală „ de preconstituire a unor probe scrise referitoare la pretinsa promisiune de vânzare –cumpărare a imobilului de către cei doi intimați.
Înscrisul depus de către reclamant nu are forță probantă, nu le este opozabil, drept urmare, nu se poate pronunța o hotărâre în sensul solicitării reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate de apelantul reclamant M. T., tribunalul apreciază ca întemeiate criticile formulate pentru considerentele ce succed:
Conform art. 1191 alin. 1 și 2 Cod Civil „ dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare de 250 lei, nu se poate face decât prin act autentic sau sub semnătură privată și nu se va primi niciodată o dovadă cu martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce pretinde că s –ar fi zis înainte, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare care nu depășește 250 lei”.
Regulile înscrise în alineatele precedente comportă și excepții, în care proba cu martori devine admisibilă, indiferent de valoarea litigiului.
Aceste excepții sunt prevăzute de art. 1191 alin. 3 Cod civil conform căruia, părțile pot conveni expres sau tacit pentru administrarea acestei probe și, respectiv art. 1197 Cod civil referitoare la existența unui început de dovadă scrisă.
În cauză, a fost încuviințată administrarea probei testimoniale, la cererea reclamantului, la termenul din data de 24.10. 2012, deși pârâții s-au opus administrării acestei probe, pentru demonstrarea raporturilor dintre părți și imposibilitatea întocmirii unui înscris și deși martorii Puriu I. și M. A. au făcut referire la faptul că reclamantul M. T. era nașul soției pârâtului V. A., V. F. și prin prisma acestor relații se vizitau la sărbătorile importante de C., de P., de Anul Nou, la zilele de naștere, instanța de fond a reținut în mod greșit că relațiile dintre cele două familii nu au fost apropiate.
Apreciind că apelantul reclamant a probat existența relațiilor de rudenie cu familia intimaților pârâți, relații care au dus la imposibilitatea întocmirii actului sub semnătură privată, urmează ca instanța de fond să analizeze împrejurările încheierii convenției, întrunirea cerințelor esențiale de validitate a antecontractului pretins a fi întocmit la data de 2 aprilie 1993, aspecte asupra cărora instanța nu s –a pronunțat.
Prin urmare, se impune anularea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, în conformitate cu art. 297 alin(1) Cod procedură civilă, soluția anulării fiind justificată prin aceea că instanța de fond, analizând natura raporturilor dintre părți nu a intrat practic în cercetarea fondului pricinii și nu a analizat condițiile de validitate a „ promisiunii de vânzare – cumpărare „ încheiată între părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant M. T., domiciliat în Roșiorii de Vede, ., ., ,județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 3179 din 17.12. 2012, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. A. și V. A. S., domiciliați în comuna Curcani, ..
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10.04. 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. L. D. A. Ț. N.
Red. DA.- 8.05. 2013
Thred PS.- 13.05. 2013- 5 ex
Df.-_ 2012 Jud Roșiori de Vede
Jf.- P. M. M.
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 661/2013. Tribunalul TELEORMAN | Fond funciar. Decizia nr. 786/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
